52008PC0815

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 3.12.2008

COM(2008) 815 final

2008/0244 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre

(Reformare)

{SEC(2008) 2944}{SEC(2008) 2945}

EXPUNERE DE MOTIVE

Contextul propunerii

- Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta propunere este o reformare a Directivei 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre[1] (denumită în continuare „Directiva privind condițiile de primire”).

Raportul de evaluare al Comisiei referitor la aplicarea Directivei privind condițiile de primire în statele membre, publicat la 26 noiembrie 2007[2], precum și contribuțiile primite din partea diferitelor părți interesate, ca răspuns la procesul de consultare inițiat prin cartea verde[3], au identificat o serie de deficiențe privind nivelul condițiilor de primire pentru solicitanții de azil care rezultă, în principal, din faptul că directiva lasă în prezent statelor o marjă largă de apreciere în stabilirea condițiilor de primire la nivel național.

După cum s-a enunțat în Planul strategic în materie de azil[4], prezenta propunere face parte dintr-un prim pachet de propuneri care vizează asigurarea unui grad sporit de armonizare și a unor standarde de protecție mai ridicate pentru sistemul european comun de azil (SECA). Această propunere este adoptată în paralel cu reformarea Regulamentului Dublin[5] și a Regulamentului Eurodac[6]. În 2009, Comisia va propune modificarea Directivei privind standardele minime[7] și a Directivei privind procedurile de azil[8]. În plus, în primul trimestru al anului 2009, Comisia va propune înființarea unui Birou european de sprijin în domeniul azilului, menit să furnizeze asistență practică statelor membre atunci când acestea iau decizii referitoare la cererile de azil. De asemenea, biroul va asista statele membre al căror sistem de azil se confruntă cu o presiune deosebită, în special din cauza poziției lor geografice, oferindu-le expertiză specifică și sprijin practic în vederea respectării legislației comunitare.

- Contextul general

Eforturile în vederea creării SECA au fost inițiate imediat după intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, în mai 1999, pe baza orientărilor stabilite în cadrul Consiliului European de la Tampere. În cadrul primei faze a SECA (1999-2005) obiectivul a fost armonizarea cadrelor legislative ale statelor membre în baza unor standarde minime comune. Directiva privind condițiile de primire a fost primul din cele cinci acte legislative ale UE în domeniul azilului, care a rezultat din concluziile formulate la Tampere. Obiectivul acesteia este de a stabili condiții de primire care, în principiu, vor fi suficiente pentru a garanta solicitanților de azil „un nivel de trai demn și condiții de viață comparabile în toate statele membre”.

Programul de la Haga a invitat Comisia să încheie evaluarea instrumentelor juridice ale primei faze și să înainteze Consiliului și Parlamentului European propuneri pentru instrumentele și măsurile celei de a doua faze, în vederea adoptării acestora înainte de sfârșitul anului 2010. Prezenta propunere răspunde invitației menționate și vizează abordarea corespunzătoare a deficiențelor identificate în cadrul primei faze a elaborării legislației în domeniul azilului.

Evaluarea impactului, anexată la prezenta propunere, cuprinde o analiză detaliată a problemelor identificate în legătură cu prezenta directivă, a pregătirilor în vederea adoptării sale, identificarea și evaluarea opțiunilor de politică, precum și a opțiunii de politică preferate.

- Coerența cu alte politici și obiective ale Uniunii

Prezenta propunere este pe deplin compatibilă cu concluziile Consiliului European de la Tampere din 1999 și cu Programul de la Haga din 2004 privind înființarea SECA.

Consultarea părților interesate

Înainte de propunerea oricărei noi inițiative, Comisia a considerat că se impuneau o analiză aprofundată și o dezbatere cu toate părțile interesate relevante pe tema viitoarei arhitecturi a SECA. Prin urmare, în iunie 2007, Comisia a prezentat o carte verde care avea drept obiectiv identificarea opțiunilor posibile pentru conturarea celei de a doua faze a SECA. Răspunsul la consultarea publică a reunit 89 de contribuții provenind de la o gamă largă de părți interesate[9]. Problemele ridicate și sugestiile formulate în cadrul consultării au stat la baza planului strategic care definește o foaie de parcurs pentru următorii ani și enumeră măsurile pe care Comisia intenționează să le propună în vederea finalizării celei de a doua faze a SECA, inclusiv propunerea de modificare a Directivei privind condițiile de primire. De asemenea, planul strategic identifică o serie de obiective care trebuie îndeplinite în a doua fază a elaborării legislației în domeniul azilului cu privire la primirea solicitanților de azil.

Raportul de evaluare al Comisiei a fost pregătit pe baza a două studii referitoare la stadiul aplicării directivei[10]. Aceste studii au pus la dispoziția Comisiei informații importante privind domeniile care vor fi abordate în prezenta propunere de modificare.

La data de 5 martie 2008, Comisia a discutat în mod informal liniile generale ale prezentei propuneri cu statele membre, în cadrul Comitetului pentru imigrare și azil (CIA). Între decembrie 2007 și martie 2008 au fost organizate întâlniri cu experți din mediul academic, reprezentanți ai statelor membre, ONG-urilor și ICNUR, precum și cu membri ai Parlamentului European, în vederea cunoașterii opiniei acestora cu privire la îmbunătățirea în continuare a standardelor de primire. În sfârșit, la 29 aprilie 2008 a avut loc o reuniune cu reprezentanți ai ICNUR și ai ONG-urilor în scopul abordării unor aspecte specifice referitoare la tratamentul persoanelor cu nevoi speciale.

Armonizarea în continuare a condițiilor de primire în cadrul celei de a doua faze a elaborării legislației în domeniul azilului a întrunit consensul general al tuturor părților. Cu toate acestea, unele state membre au subliniat necesitatea menținerii unui anumit grad de flexibilitate în ceea ce privește accesul la piața forței de muncă și condițiile materiale de primire, în timp ce altele și-au exprimat preferința ca deficiențele aferente tratamentului aplicat solicitanților de azil vulnerabili să fie abordate prin activități de cooperare concrete, mai degrabă decât printr-o acțiune în plan legislativ.

Într-o anumită măsură, propunerea Comisiei ia în considerare aceste preocupări, în special cele referitoare la accesul la piața forței de muncă și modalitățile stabilite la nivel național pentru a asigura condițiile materiale de primire adecvate pentru solicitanții de azil. Cu toate acestea, ținând seama de lacunele grave constatate în legătură cu identificarea nevoilor speciale și accesul la tratament, Comisia a decis să abordeze acest aspect, de asemenea, în cadrul prezentei propuneri.

Elementele juridice ale propunerii

- Rezumatul acțiunii propuse

Obiectivul principal al prezentei propuneri, care face parte din doua fază a elaborării legislației în domeniul azilului, este de a asigura solicitanților de azil standarde mai ridicate de tratament în ceea ce privește condițiile de primire, care să garanteze un nivel de trai demn, conform dreptului internațional. Armonizarea mai aprofundată a normelor de drept intern în domeniul condițiilor de primire este necesară, de asemenea, pentru a limita fenomenul mișcărilor secundare ale solicitanților de azil între statele membre, în măsura în care aceste mișcări se datorează unor politici naționale de primire divergente.

În această privință, propunerea abordează următoarele aspecte:

1. domeniul de aplicare al directivei:

Prezenta propunere extinde domeniul de aplicare al directivei în scopul includerii persoanelor care solicită protecție subsidiară. Se consideră că prezenta modificare este necesară pentru a asigura coerența cu acquis-ul comunitar actual, respectiv Directiva privind standardele minime, care introduce conceptul juridic de protecție subsidiară. În plus, pentru a clarifica în mod corespunzător rationae materiae a directivei, propunerea prevede că aceasta se aplică tuturor tipurilor de proceduri de azil și tuturor zonelor geografice, precum și tuturor centrelor de cazare a solicitanților de azil.

2. accesul la piața forței de muncă:

Accesul la încadrarea în muncă este atât în avantajul solicitanților de azil, cât și al statelor membre de primire. Facilitarea accesului la încadrarea în muncă pentru solicitanții de azil poate preveni excluderea din societatea gazdă și, în consecință, ușura integrarea. De asemenea, acesta ar promova autonomia în rândul solicitanților de azil. Pe de altă parte, șomajul obligatoriu impune statului costuri, din cauza plăților suplimentare de ajutoare sociale. În această privință trebuie remarcat faptul că restricțiile pe piața forței de muncă ar putea încuraja munca ilegală[11]. Acest lucru este valabil, în special, pentru statele membre care obstrucționează accesul la piața forței de muncă și care, totodată, acordă solicitanților de azil ajutoare sociale foarte reduse.

În consecință, prezenta propunere are ca obiectiv facilitarea accesului la piața forței de muncă. În special, sunt avute în vedere două măsuri. În primul rând, propunerea prevede că solicitanții de azil vor putea avea acces la încadrarea în muncă după o perioadă de cel mult 6 luni după depunerea unei cereri de protecție internațională; pe baza practicilor existente în statele membre[12] și luând în considerare contribuțiile părților interesate la cartea verde, Comisia consideră că aceasta constituie o perioadă de timp corespunzătoare.

În al doilea rând, prezenta propunere prevede că impunerea de condiții pe piața națională a forței de muncă nu trebuie să restrângă în mod nejustificat accesul la încadrarea în muncă pentru solicitanții de azil. Motivul care stă la baza prezentei modificări este evidențierea mai clară a obiectivului articolului existent, respectiv de a asigura că solicitanții de azil au șanse egale de acces la încadrarea în muncă în statele membre.

3. accesul la condițile materiale de primire:

Pentru a garanta că accesul la condițiile materiale de primire asigură „un nivel de viață adecvat pentru sănătatea solicitantului de azil și pentru asigurarea subzistenței acestuia”, propunerea obligă statele membre să ia în considerare nivelul asistenței sociale acordate resortisanților săi, atunci când acordă sprijin financiar solicitanților de azil. În plus, în vederea asigurării unei cazări corespunzătoare pentru categoriile specifice de solicitanți de azil, directiva impune statelor membre ca, la alocarea locuințelor, să ia în considerare deopotrivă sexul și vârsta, precum și situația persoanelor cu nevoi speciale.

Dispozițiile privind limitarea sau interzicerea accesului la condițiile de primire, deja prevăzute de directiva actuală, sunt menite să evite orice utilizare abuzivă a sistemului de primire. Cu toate acestea, întrucât limitarea sau interzicerea condițiilor de primire poate afecta în mare măsură nivelul de trai al solicitanților de azil, Comisa consideră că este important să existe garanția că, în asemenea condiții, aceștia nu sunt lăsați niciodată fără mijloace de subzistență și că drepturile fundamentale sunt respectate. În acest sens și luând, de asemenea, în considerare jurisprudența actuală, propunerea limitează circumstanțele în care condițiile de primire ar putea fi retrase în întregime și asigură că solicitanții de azil vor beneficia în continuare de tratamentul necesar în cazul în care suferă de boli sau tulburări psihice. De asemenea, Comisia consideră că este foarte important ca deciziile privind aceste aspecte să fie reexaminate de către o instanță națională.

În sfârșit, propunerea limitează circumstanțele, prevăzute în prezent de directivă, în care statele membre pot stabili, cu titlu excepțional, și alte forme de condiții materiale de primire decât cele prevăzute de directivă.

4. detenția:

Ținând seama de utilizarea pe scară largă a detenției în domeniul azilului de către statele membre și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare – CEDO), Comisia consideră necesar ca în prezenta directivă să abordeze acest aspect în mod global, pentru a preveni reținerea arbitrară și a asigura în toate cazurile respectarea drepturilor fundamentale. În ceea ce privește detenția, prezenta propunere are la bază principiul conform căruia o persoană nu ar trebui supusă măsurii detenției pentru unicul motiv că solicită protecție internațională. Acest principiu confirmă acquis-ul comunitar în domeniul detenției, în special Directiva privind procedurile de azil, și este conformă cu prevederile Cartei drepturilor fundamentale și instrumentele internaționale privind drepturile omului, precum Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante.

Propunerea asigură utilizarea măsurilor de detenție numai din motivele excepționale prevăzute de directivă pe baza recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei „privind măsurile de detenție a solicitanților de azil” și orientările ICNUR, din februarie 1999, privind criteriile și standardele care se aplică detenției solicitanților de azil. În plus, se prevede că detenția ar trebui să fie conformă principiilor necesității și proporționalității. De asemenea, se menționează că detenția ar trebui evaluată individual, caz cu caz.

De asemenea, propunerea garantează că solicitanții de azil deținuți temporar beneficiază de un tratament uman și demn, care respectă drepturile lor fundamentale și dispozițiile legislației naționale și internaționale. Se acordă o atenție specială cazurilor de detenție a solicitanților de azil vulnerabili; în ceea ce privește copii, propunerea este conformă cu dispozițiile Convenției ONU privind drepturile copilului din 1989. Referitor la minorii neînsoțiți, se prevede că aceștia nu pot fi niciodată supuși măsurii detenției. În plus, pentru a asigura legitimitatea detenției se prevăd o serie de garanții juridice și procedurale.

5. persoane cu nevoi speciale:

Deficiențele în abordarea nevoilor speciale au fost identificate de Comisie drept cea mai serioasă preocupare în domeniul primirii solicitanților de azil. Identificarea nevoilor speciale este importantă nu numai pentru accesul la tratamentul corespunzător, ci poate, de asemenea, să afecteze calitatea procesului decizional în legătură cu solicitarea de azil, în special în ceea ce privește persoanele traumatizate. În acest sens, propunerea asigură punerea în aplicare a măsurilor naționale, pentru ca nevoile respective să fie identificate imediat.

În plus, propunerea include numeroase garanții, astfel încât condițiile de primire să fie concepute în mod specific, pentru a răspunde nevoilor speciale ale solicitanților de azil. Aceste modificări reflectă mai multe aspecte ale condițiilor de primire, precum accesul la asistență medicală, centre de cazare și educație pentru minori.

6. punerea în aplicare și îmbunătățirea sistemelor naționale:

Textul actual al Directivei privind condițiile de primire conține mai multe norme menite să asigure punerea completă în aplicare, precum și îmbunătățirea sistemelor naționale. Pentru îndeplinirea obiectivelor ultime ale noii directive, este important să se asigure continuitatea acestei monitorizări și să se consolideze rolul Comisiei de gardian al legislației UE. În această privință, la nivel comunitar, ar trebui menținut sistemul de raportare deja prevăzut de directivă. La nivel național, este important să se garanteze că mecanismele naționale sunt create pentru a asigura monitorizarea corespunzătoare și controlul sistemelor naționale de primire. În plus, prezenta propunere extinde actuala obligație de raportare impusă statelor membre, astfel încât aceasta să includă dispozițiile pe care raportul de evaluare al Comisiei le-a evidențiat ca având anumite deficiențe din perspectiva punerii în aplicare.

- Temeiul juridic

Prezenta propunere modifică Directiva 2003/9/CE și are același temei juridic ca aceasta, și anume articolul 63 primul paragraf punctul (1b) Tratatul CE.

Articolul 1 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, prevede că Irlanda și Regatul Unit pot „accepta să participe” la măsurile de stabilire a unui sistem european comun de azil.

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și-a notificat, prin scrisoarea din 18 august 2001, dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentei directive.

În conformitate cu articolul 1 din protocolul menționat anterior, Irlanda a decis sa nu participe la adoptarea prezentei directive. În consecință, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat mai sus, dispozițiile prezentei directive nu se aplică Irlandei.

Poziția statelor membre menționate anterior cu privire la directiva actuală nu afectează eventuala lor participare la dispozițiile noii directive, odată aceasta intrată în vigoare.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene, prezenta directivă nu se aplică Danemarcei și nu prevede obligații pentru aceasta.

- Principiul subsidiarității

Titlul IV din Tratatul CE („TCE”) privind vizele, azilul, imigrarea și alte politici legate de libera circulație a persoanelor conferă Comunității Europene anumite competențe în aceste domenii. Acestea trebuie exercitate în conformitate cu articolul 5 din TCE, respectiv doar în cazul și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii respective.

Actualul temei juridic pentru acțiunea comunitară în domeniul primirii de solicitanți de azil este stabilit la articolul 63 alineatul (1) din TCE. În conformitate cu această dispoziție, Consiliul adoptă „măsuri privind azilul, în conformitate cu Convenția de la Geneva încheiată la 28 iulie 1951 și cu Protocolul încheiat la 31 ianuarie 1967 cu privire la statutul refugiaților”, precum și cu alte tratate relevante, în domenii precum standardele minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre.

Ca urmare a caracterului transnațional al problemelor legate de azil și protecția refugiaților, UE este în măsură să propună soluții în cadrul sistemului european comun de azil (SECA), în special în ceea ce privește aspectele referitoare la primirea solicitanților de azil. Deși adoptarea directivei în 2003 a permis atingerea unui nivel important de armonizare, acțiunea UE mai poate fi îmbunătățită, în vederea asigurării unor standarde de tratament mai ridicate și mai armonizate pentru primirea solicitanților de azil.

- Principiul proporționalității

Evaluarea impactului modificării Directivei privind condițiile de primire a analizat fiecare soluție oferită pentru rezolvarea problemelor identificate, astfel încât să fie atins un echilibru optim între utilitatea practică și eforturile necesare, și a concluzionat că opțiunea unei acțiuni la nivelul UE nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de a rezolva aceste probleme.

- Impactul asupra drepturilor fundamentale

Prezenta propunere a făcut obiectul unei examinări aprofundate, pentru a garanta că dispozițiile sale sunt pe deplin compatibile cu drepturile fundamentale, ca principii generale ale dreptului comunitar și prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu obligațiile care decurg din dreptul internațional. Ca rezultat, s-a pus accentul în special pe dispozițiile privind detenția și garanțiile procedurale de tratament a persoanelor cu nevoi speciale, în special minori, minori neînsoțiți sau victimele torturii, și accesul la condițiile materiale de primire.

Din perspectiva drepturilor fundamentale, asigurarea unor standarde de primire mai ridicate și mai echitabile va avea un puternic impact global pozitiv asupra solicitanților de azil. În special, dreptul la libertate și liberă circulație va fi consolidat, subliniindu-se că o persoană nu poate fi supusă măsurii detenției pentru unicul motiv că a depus o cerere de protecție internațională. În plus, se menționează că reținerea ar trebui să aibă loc numai în cazurile excepționale prevăzute de directivă și numai dacă aceasta este conformă principilor necesității și proporționalității.

Textul va reflecta mai bine drepturile minorilor, asigurându-se că aceștia nu pot fi supuși măsurii detenției, decât în cazurile în care aceasta este în interesul lor superior, în timp ce detenția minorilor neînsoțiți este interzisă în toate cazurile. În plus, situațiile specifice în care se găsesc grupurile vulnerabile vor fi abordate în mod mai adecvat, asigurându-se că nevoile acestora sunt identificate la timp și că au acces la tratamentul corespunzător. Facilitarea accesului la piața forței de muncă contribuie la creșterea autonomiei solicitanților de azil și ușurează integrarea acestora în statul membru gazdă. Mai mult, principiul nediscriminării va fi consolidat prin obligația statelor membre de a se asigura că solicitanții de azil nu sunt discriminați în raport cu resortisanții proprii în ceea ce privește nivelul condițiilor materiale de primire prevăzute în temeiul directivei. În sfârșit, impunerea obligației de raportare în ceea ce privește principalele dispoziții ale directivei privind drepturile fundamentale va asigura o mai bună monitorizare a punerii în aplicare acestora la nivel comunitar. În această privință, ar trebui subliniat că statele membre au obligația de a pune în practică și de a aplica dispozițiile prezentei directive în conformitate cu drepturile fundamentale..

ê 2003/9/CE

2008/0244 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 63 primul paragraf punctul (1b),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[13],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[14],

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[15],

întrucât:

ò nou

1. Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre trebuie să facă obiectul mai multor modificări substanțiale[16]. Din motive de claritate, este necesară reformarea directivei menționate anterior.

ê 2003/9/CE considerentul 1

2. O politică comună în domeniul azilului, cuprinzând un sistem european comun de azil, este un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de stabilire progresivă a unui spațiu de libertate, securitate și justiție deschis celor care, forțați de împrejurări, caută în mod legitim protecție în Comunitate.

ê 2003/9/CE considerentul 2

3. La reuniunea sa specială de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, Consiliul European a convenit să acționeze pentru instituirea unui sistem european comun de azil, bazat pe aplicarea integrală și globală a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, menținând astfel principiul nereturnării.

ê 2003/9/CE considerentul 3

4. Concluziile de la Tampere prevăd că acest sistem european comun de azil ar trebui să cuprindă, în scurt timp, condiții minime comune pentru primirea solicitanților de azil.

ê 2003/9/CE considerentul 4

5. Stabilirea unor standarde minime pentru primirea solicitanților de azil constituie un pas important pentru instituirea unei politici europene în domeniul azilului.

ò nou

6. Prima etapă în crearea unui sistem european comun de azil care ar trebui să conducă, pe termen lung, la o procedură comună și la un statut uniform, valabil în întreaga Uniune, pentru cei cărora li s-a acordat azil, este finalizată în prezent. Consiliul European din 4 noiembrie 2004 a adoptat Programul de la Haga, care stabileşte obiectivele de pus in aplicare in domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei in perioada 2005-2010. În această privință, Programul de la Haga a invitat Comisia Europeană să încheie evaluarea instrumentelor juridice ale primei faze și să înainteze Consiliului și Parlamentului European propuneri pentru instrumentele și măsurile celei de a doua faze, în vederea adoptării acestora înainte de sfârșitul anului 2010.

7. Luând în considerare rezultatele evaluărilor efectuate, în acest moment este oportun să se confirme principiile care stau la baza Directivei 2003/9/CE în vederea asigurării unor condiții de primire îmbunătățite pentru solicitanții de azil.

8. Pentru a asigura tratamentul egal al solicitanților de azil în întreaga Uniune, prezenta directivă ar trebui să se aplice în decursul tuturor fazelor și tipurilor de proceduri ale cererilor de azil și în toate centrele de cazare a solicitanților de azil.

9. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura deplina conformitate cu principiile apărării interesului superior al copilului și importanței unității familiei, în aplicarea prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 1989 și, respectiv, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

ê 2003/9/CE considerentul 6

10. În ceea ce privește tratamentul persoanelor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, statele membre trebuie să respecte anumite obligații care le revin în temeiul instrumentelor de drept internațional la care sunt părți și care interzic discriminarea.

ê 2003/9/CE considerentul 7

ð nou

11. Este necesară adoptarea unor standarde minime pentru primirea solicitanților de azil care să fie suficiente, în principiu, pentru a le garanta un nivel de trai demn și condiții de viață comparabile în toate statele membre ð , luând în considerare nivelul asistenței sociale acordate resortisanților statului membru gazdă ï,.

ê 2003/9/CE considerentul 8

12. Armonizarea condițiilor de primire a solicitanților de azil ar trebui să contribuie la limitarea mișcărilor secundare ale solicitanților de azil, influențate de diversitatea condițiilor de primire.

ò nou

13. În vederea asigurării unui tratament egal între toți solicitanții de protecție internațională, precum și a garantării coerenței cu acquis-ul comunitar actual în domeniul azilului, în special cu Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și referitoare la conținutul protecției acordate[17], este necesară extinderea domeniului de aplicare al prezentei directive, în scopul includerii persoanelor care solicită protecție subsidiară.

ò nou

14. Pentru a promova autonomia în rândul solicitanților de azi și a limita discrepanțele mari între statele membre, este esențial să se stabilească norme clare privind accesul la piața forței de muncă.

ê 2003/9/CE considerentul 9 (adaptat)

ð nou

15. ð Identificarea imediată și monitorizarea corespunzătoare a persoanelor cu nevoi speciale ar trebui să fie o preocupare prioritară a autorităților naționale pentru a asigura că primirea acestora este ï Primirea grupurilor cu nevoi speciale ar trebui să fie concepută special pentru a putea răspunde acestor nevoilor √ speciale ale acestora Õ.

ò nou

16. Detenția solicitanților de azil ar trebui aplicată cu respectarea principiului fundamental conform căruia o persoană nu ar trebui să fie supus unei măsuri de detenție pentru unicul motiv că solicită protecție internațională, în special în conformitate cu articolul 31 din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951. În special, statele membre nu ar trebui să impună sancțiuni solicitanților de azil datorită intrării sau prezenței ilegale și niciun fel de restricții de la libera circulație nu ar trebui să fie necesare. În acest sens, detenția solicitanților de azil ar trebui să fie posibilă numai în condiții excepționale, foarte clar definite, prevăzute de directivă și supuse principiilor necesității și proporționalității, în ceea ce privește atât modalitatea, cât și scopul unei astfel de detenții. În cazul în care un solicitant de azil este supus unei măsuri de detenție, acesta ar trebui să aibă dreptul la exercitarea unei căi de atac în fața unei instanțe naționale.

ê 2003/9/CE considerentul 10 (adaptat)

ð nou

17. √ Solicitanții de azil Õ Primirea solicitanților de azil deținuți ð ar trebui să fie tratați cu respectarea deplină a demnității umane și primirea lor ï ar trebui să fie concepută special pentru a putea răspunde nevoilor acestora în situația respectivă. ð În special, statele membre ar trebui să asigure aplicarea articolului 37 din Convenția ONU din 1989 privind drepturile copilului.ï

ê 2003/9/CE considerentul 11

18. Pentru a asigura respectarea garanțiilor minime de procedură care constau în posibilitatea de a contacta organizații sau grupuri de persoane care acordă asistență judiciară, este necesară furnizarea informațiilor privind organizațiile și grupurile de persoane respective.

ê 2003/9/CE considerentul 12 (adaptat)

ð nou

19. Este necesară limitarea posibilităților de abuz al sistemului de primire, √ prin specificarea circumstanțelor în care condițiile de primire a solicitanților de azil pot fi limitate sau în care o asemenea recepție este refuzată Õ prevăzându-se cazuri de limitare sau retragere a condițiilor de primire pentru solicitanții de azil. ð asigurându-se totodată un nivel de trai demn pentru solicitanții de azilï.

ê 2003/9/CE considerentul 13

20. Ar trebui să fie asigurate eficiența sistemelor de primire naționale și cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește primirea solicitanților de azil.

ê 2003/9/CE considerentul 14

21. Ar trebui să fie încurajată coordonarea adecvată între autoritățile competente cu privire la primirea solicitanților de azil și, prin urmare, ar trebui să fie favorizate relațiile armonioase între comunitățile locale și centrele de cazare.

ê 2003/9/CE considerentul 15

22. Este în însăși natura standardelor minime ca statele membre să poată prevedea sau menține condiții mai favorabile pentru resortisanții țărilor terțe și pentru apatrizii care solicită unui stat membru protecție internațională.

ê 2003/9/CE considerentul 16

ð nou

23. În același spirit, statele membre sunt invitate să aplice dispozițiile prezentei directive procedurilor de examinare a solicitărilor altor forme de protecție decât cea care decurge din Convenția de la Geneva pentru resortisanții țărilor terțe și pentru apatrizi ð Directiva 2004/83/CE ï.

ê 2003/9/CE considerentul 17

24. Este necesară evaluarea periodică a punerii în aplicare a prezentei directive.

ê 2003/9/CE considerentul 18

25. Întrucât obiectivul acțiunii preconizate, și anume stabilirea unor standarde minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre, nu poate fi suficient îndeplinit de statele membre și, prin urmare, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii propuse, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității menționat la articolul 5 al tratatului. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

ê 2003/9/CE considerentul 19 (adaptat)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și-a notificat, prin scrisoarea din 18 august 2001, dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentei directive.

ê 2003/9/CE considerentul 20 (adaptat)

În conformitate cu articolul 1 din protocolul menționat anterior, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive. În consecință, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat mai sus, dispozițiile prezentei directive nu se aplică Irlandei.

ê 2003/9/CE considerentul 21 (adaptat)

În conformitate cu articolele 1 și 2 ale Protocolului privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive și, prin urmare, nu este obligată în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale.

ê 2003/9/CE considerentul 5

ð nou

26. Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prezenta directivă urmărește, în special, garantarea respectării depline a demnității umane și promovarea aplicării articolelor 1 ð 6, 7, ï și 18, ð 24 și 47 ï din Carta menționată anterior ð și trebuie pusă în aplicare în mod corespunzător ï.

ò nou

27. Obligația de a transpune prezenta directivă în legislația națională se limitează la dispozițiile care constituie o modificare de fond în raport cu directiva precedentă. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate decurge din directiva anterioară.

28. Prezenta directiva nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivei menționate în anexa II, partea B,

ê 2003/9/CE

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

OBIECTIV, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

Obiectiv

Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea unor standarde minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a) „Convenția de la Geneva” înseamnă Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967;

(b) „cerere de azil” înseamnă o cerere prezentată de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid, care poate fi interpretată ca o cerere de protecție internațională de către un stat membru, în temeiul Convenției de la Geneva. Oricare cerere de protecție internațională este prezumată a fi o cerere de azil, cu excepția cazului în care resortisantul unei țări terțe sau apatridul solicită în mod explicit o altă formă de protecție, care poate face obiectul unei cereri separate;

ò nou

(a) „cerere de protecție internațională” înseamnă o cerere de protecție internațională astfel cum este definită în Directiva 2004/83/CE.

ê 2003/9/CE

ð nou

(b)(c) „solicitant” sau „solicitant de azil” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a făcut o cerere de azil ð protecție internațională ï, cu privire la care nu s-a pronunțat încă o hotărâre definitivă;

(c)(d) „membrii familiei” înseamnă în măsura în care familia era deja constituită în țara de origine, următorii membri ai familiei solicitantului, care sunt prezenți în același stat membru, în legătură cu cererea de azil ð protecție internațională ï:

(i) soțul solicitantului de azil sau partenerul său necăsătorit cu care se află într-o relație stabilă, atunci când legislația sau practica statului membru în cauză tratează cuplurile necăsătorite într-un mod comparabil cu cel al cuplurilor căsătorite, în temeiul legislației sale privind străinii;

(ii) copiii minori ai cuplurilorlui menționate la punctul (i) sau ai solicitantului, cu condiția să fie necăsătoriți și în întreținerea sa, indiferent dacă sunt născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau dacă au fost adoptați, în conformitate cu legislația internă;

ò nou

(iii) copii minori căsătoriți a cuplului menționat la punctul (i) sau ai solicitantului, indiferent dacă sunt născuți din căsătorie, în afara căsătoriei sau dacă au fost adoptați, în conformitate cu legislația internă, în cazul în care este în interesul superior al acestora să locuiască împreună cu solicitantul;

(iv) tatăl, mama sau tutorele solicitantului, în cazul în care acesta din urmă este minor și necăsătorit sau în cazul în care acesta este minor și căsătorit, dar este în interesul său superior să locuiască împreună cu tatăl, mama sau tutorele;

(v) frații sau surorile solicitantului, care sunt minori și necăsătoriți, în cazul în care acesta din urmă este minor și necăsătorit sau în cazul în care solicitantul sau frații sau surorile acestuia sunt minori și căsătoriți, dar este în interesul superior al unuia dintre ei sau al mai multora să locuiască împreună.

ê 2003/9/CE

(e)„refugiat” înseamnă orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 1 punctul (A) din Convenția de la Geneva;

(f) „statut de refugiat” înseamnă statutul acordat de un stat membru unei persoane refugiate care este admisă în această calitate pe teritoriul acestui stat membru;

(d)(g) „procedură” și „căi de atac” înseamnă procedurile și căile de atac prevăzute de statele membre în legislația lor internă;

ò nou

(e) „minor” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care nu a împlinit încă vârsta de 18 ani;

ê 2003/9/CE (adaptat)

ð nou

(f)(h) „minori neînsoțitți” înseamnă persoane sub optsprezece ani ð minorul ï, care sosește pe teritoriul statelor membre neînsoțit de un adult responsabil pentru acesta prin lege sau obicei, și cât timp nu sunt efectiv în întreținerea unei astfel de persoane; definiția respectivă include, de asemenea, minorulii care este sunt lăsatți neînsoțitți după intrarea acestuia lor pe teritoriul statelor membre;

(g)(i) „condiții de primire” înseamnă ansamblul măsurilor luate de statele membre în favoarea solicitanților de azil, în conformitate cu prezenta directivă;

(h)(j) „condiții materiale de primire” înseamnă condițiile de primire incluzând cazarea, hrana și îmbrăcămintea, furnizate în natură sau sub formă de alocații financiare sau tichete, ð sau o combinație a celor trei ï, precum și o alocație zilnică;

(i)(k) „detenție” înseamnă orice măsură de izolare a unui solicitant de azil de către un stat membru într-un loc determinat, în care solicitantul de azil este lipsit de libertatea de circulație;

(j)(l) „centru de cazare” înseamnă orice loc utilizat pentru cazarea colectivă a solicitanților de azil.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

29. Prezenta directivă se aplică tuturor resortisanților țărilor terțe și apatrizilor care depun o cerere de azil ð protecție internațională ï la frontiera sau pe teritoriul unui stat membru, cât timp aceștia sunt autorizați să rămână pe teritoriul respectiv, √ inclusiv la frontieră Õ ð sau în zonele de tranzit ï în calitate de solicitanți de azil, precum și membrilor familiilor acestora, în cazul în care sunt incluși în cererea de azil ð protecție internațională ï respectivă, în conformitate cu legislația internă.

30. Prezenta directivă nu se aplică cererilor de azil diplomatic sau teritorial prezentate reprezentanțelor statelor membre.

31. Prezenta directivă nu este aplicabilă atunci când se aplică Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane deplasate și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor[18] acestei primiri.

ê 2003/9/CE

ð nou

32. Statele membre pot decide să aplice prezenta directivă procedurilor de examinare a solicitărilor unor alte forme de protecție decât cea care decurge din Convenția de la Geneva pentru resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu sunt considerați refugiați ð Directiva 2004/83/CE. ï

ê 2003/9/CE

ð nou

Articolul 4

Dispoziții mai favorabile

Statele membre pot adopta sau menține dispoziții mai favorabile cu privire la condițiile de primire a solicitanților de azil și a rudelor apropiate ale solicitantului care se află în același stat membru, atunci când depind de acesta sau, din motive umanitare, în măsura în care dispozițiile respective sunt compatibile cu prezenta directivă.

CAPITOLUL II

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND CONDIȚIILE DE PRIMIRE

Articolul 5

Informarea

33. Statele membre informează solicitanții de azil, într-un termen rezonabil, care să nu depășească cincisprezece zile de la data depunerii cererii de azil ð protecție internațională ï la autoritatea competentă, cel puțin despre avantajele de care pot beneficia și despre obligațiile pe care trebuie să le respecte cu privire la condițiile de primire.

Statele membre se asigură că solicitanților le sunt furnizate informații despre organizațiile sau grupurile de persoane care acordă asistență juridică specifică și despre organizațiile care îi pot ajuta sau informa cu privire la condițiile de primire disponibile, inclusiv îngrijirile medicale.

ê 2003/9/CE

34. Statele membre se asigură că informațiile prevăzute la alineatul (1) sunt furnizate în scris și, pe cât posibil, într-o limbă pe care se presupune că solicitanții o înțeleg. După caz, informațiile respective pot fi furnizate și oral.

ê 2003/9/CE

Articolul 6

Documente

35. Statele membre se asigură că solicitanții primesc, într-un termen de trei zile de la data depunerii cererii la autoritățile competente, un document emis pe numele lor, care să ateste statutul acestora de solicitant de azil sau care să ateste că sunt autorizați să rămână pe teritoriul statului membru cât timp cererea lor este în așteptare sau în curs de examinare.

ò nou

Titularul documentului beneficiază de acces la drepturile și avantajele atribuite solicitanțiilor de azil în conformitate cu prezenta directivă.

ê 2003/9/CE

ð nou

În cazul în care titularul nu este liber să circule pe întreg teritoriul sau pe o parte a teritoriului statelor membre, documentul atestă, de asemenea, acest lucru.

36. Statele membre pot exclude aplicarea prezentului articol atunci când solicitantul de azil este în detenție și în timpul examinării unei cereri de azil ð protecție internațională ï prezentate la frontieră sau în cadrul unei proceduri de stabilire a dreptului solicitantului de azil de a intra legal pe teritoriul unui stat membru. În cazuri specifice, în timpul examinării cererii de azil ð protecție internațională ï, statele membre pot furniza solicitanților alte documente echivalente cu documentul menționat la alineatul (1).

37. Documentul menționat la alineatul (1) nu atestă neapărat identitatea solicitantului de azil.

38. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a furniza solicitanților de azil documentul menționat la alineatul (1), care trebuie să fie valid în toată perioada în care aceștia sunt autorizați să rămână pe teritoriul sau la frontiera statului membru în cauză.

39. Statele membre pot furniza solicitanților de azil un document de călătorie, atunci când aceștia trebuie să fie prezenți în alt stat din motive umanitare grave.

Articolul 7

Șederea și libertatea de circulație

40. Solicitanții de azil pot circula liber pe teritoriul statului membru gazdă sau în interiorul unei zone care le-a fost stabilită de acest stat membru. Zona stabilită nu aduce atingere sferei inalienabile a vieții private și oferă suficientă libertate de acțiune pentru a garanta accesul la toate avantajele prevăzute de prezenta directivă.

41. Statele membre pot stabili locul reședinței solicitantului de azil, din motive de interes public sau de ordin public sau, după caz, în vederea examinării rapide și a monitorizării eficiente a cererii acestuia.

3. Atunci când se dovedește a fi necesar, din motive juridice sau de ordine publică, de exemplu, statele membre pot obliga un solicitant să rămână într-un loc stabilit, în conformitate cu legislația internă a acestora.

43. Statele membre pot prevedea că, pentru a beneficia de condițiile materiale ale primirii, solicitanții trebuie să-și aibă efectiv reședința într-un loc determinat, stabilit de statele membre. Deciziile respective, care pot fi cu caracter general, sunt adoptate de la caz la caz și se întemeiază pe legislația internă.

54. Statele membre prevăd posibilitatea de a acorda solicitanților de azil o autorizație temporară de a părăsi locul de reședință prevăzut la alineatele (2) și (43) și/sau zona care le-a fost atribuită, prevăzută la alineatul (1). Deciziile se iau de la caz la caz, obiectiv și imparțial și sunt motivate în cazul în care sunt negative.

Solicitantul nu trebuie să ceară o autorizație pentru a se prezenta în fața autorităților și instanțelor, în cazul în care prezența sa este necesară.

65. Statele membre cer solicitanților de azil să le comunice autorităților competente adresa lor și să le notifice orice schimbare de adresă în cel mai scurt timp.

ò nou

Articolul 8

Detenția

42. Statele membre nu rețin o persoană în detenție pentru singurul motiv că aceasta solicittă protecție internațională în conformitate cu Directiva 2005/85/CE[19].

43. Atunci când se dovedește a fi necesar, pe baza analizei individuale a fiecărui caz și în cazul în care nu se pot aplica măsuri mai puțin coercitive, statele membre pot, în conformitate cu legislația națională, ține în detenție un solicitant într-un loc stabilit. Un solicitant poate fi deținut într-un loc stabilit numai în următoarele situații:

44. pentru a stabili, confirma sau verifica identitatea sau naționalitatea acestuia;

45. pentru a stabili elementele pe care se bazează solicitarea acestuia de azil și care, în alte circumstanțe s-ar pierde;

46. în cadrul unei proceduri, pentru a decide asupra dreptului acestuia de a intra pe teritoriu;

47. în cazul în care este afectată securitatea națională și ordinea publică.

Acest alineat nu aduce atingere articolului 11.

48. Statele membre se asigură că normele referitoare la alternativele la măsura detenției, precum prezentarea cu regularitate în fața autorităților, depunerea unei garanții financiare sau obligația de a rămâne într-un loc determinat, sunt prevăzute în legislația națională.

Articolul 9

Garanții pentru solicitanții de azil deținuți

49. Detenția se dispune pentru o perioada cât mai redusă. În special detenția în sensul articolului 8 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) nu poate depăși perioada necesară în mod rezonabil încheierii procedurilor administrative cerute în vederea obținerii informațiilor privind naționalitatea solicitantului de azil sau privind elementele pe care se bazează cererea acestuia, sau privind aplicarea procedurilor relevante în vederea intrării persoanei pe teritoriu.

Întârzierile aferente procedurii administrative care nu se pot imputa solicitantului de azil nu pot justifica o continuare a detenției.

50. Detenția se dispune de autoritățile judecătorești. În cazuri urgente, se poate dispune de către autoritățile administrative, caz în care ordinul de detenție se va confirma de autoritățile judecătorești într-un termen de 72 de ore de la începutul detenției. În cazul în care autoritățile judecătorești consideră detenția ilegală, sau dacă nu există nicio decizie într-un interval de 72 de ore, persoana în cauză este eliberată imediat.

51. Detenția se dispune în scris. Ordinul de detenție enumeră motivele în fapt și în drept care îl justifică și precizează durata maximă a detenției.

52. Persoanelor deținute li se comunică imediat motivele și durata maximă a detenției, precum și procedurile prevăzute în dreptul intern pentru contestarea ordinului de detenție, într-o limbă în care se presupune, în mod rezonabil că o înțeleg.

53. Continuarea detenției este revizuită de o autoritate judecătorească, la intervale rezonabile de timp, la cererea persoanei în cauză sau din oficiu.

Detenția nu poate fi niciodată prelungită în mod nejustificat.

54. Statele membre asigură accesul la asistență juridică și/sau reprezentare în cazurile de detenție, care vor fi gratuite atunci când persoana în cauză nu își permite cheltuielile aferente.

Procedurile de acces la asistența juridică și/sau reprezentare în asemenea cazuri sunt stabilite în dreptul intern.

Articolul 10

Condiții privind detenția

55. Statele membre nu dețin solicitanții de azil în instituții de tip penitenciar. Detenția are loc numai în centre specializate de cazare.

Solicitanții de azil aflați în detenție sunt reținuți separat de resortisanții altor țări terțe care nu au depus o solicitare de protecție internațională, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru asigurarea unității familiei și solicitantul își dă consimțământul.

56. Statele membre se asigură că solicitanții de azil aflați în detenție au posibilitatea de a stabili contacte, inclusiv dreptul la vizite, din partea reprezentanților legali și a membrilor familiei. ICNUR și alte organizații și organisme naționale, internaționale și neguvernamentale relevante și competente au posibilitatea, de asemenea, de a comunica și vizita solicitanții aflați în zonele de detenție.

57. Statele membre asigură imediat solicitanților de azil aflați în detenție infomații actualizate privind normele aplicabile în aceste centre și care stabilesc drepturile și obligațiile acestora într-o limbă pe care se presupune, în mod rezonabil, că o înțeleg.

Articolul 11

Detenția grupurilor vulnerabile și a persoanelor cu nevoi speciale

58. Minorii nu sunt deținuți decât în cazul în care aceasta este în interesul superior al acestora, astfel cum prevede articolul 22 alineatul (2) din directivă și numai după luarea în considerare a rezultatelor examinării individuale a situației acestora, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5).

Minorii neînsoțiți nu pot fi în niciun caz deținuți.

59. În cazul în care minorii sunt deținuți, aceștia au posibilitatea de a exercita activități de agrement, inclusiv joaca și activități recreative adaptate vârstei lor.

60. Familiile deținute beneficiază de cazare separată, fiindu-le garantat un nivel adecvat de intimitate.

61. În cazul detenției femeilor care solicită azil, statele membre se asigură că acestora li se oferă cazare separată de bărbații care solicită azil, cu excepția cazurilor în care aceștia aparțin aceleiași familii și toate persoanele vizate și-au dat consimțământul.

62. Persoanele cu nevoi speciale sunt deținute doar dacă în urma unei examinări individuale a situației acestora de către un cadru profesionist calificat, se certifică faptul că detenția nu va deteriora în mod semnificativ sănătatea, inclusiv sănătatea mintală și bunăstarea acestora.

Statele membre asigură monitorizarea regulată și sprijinul corespunzător în cazul detenției persoanelor cu nevoi speciale.

ê 2003/9/CE

ð nou

Articolul 812

Familiile

În cazul în care acordă solicitantului o locuință, statele membre iau măsurile necesare pentru a menține, pe cât posibil, unitatea familiei care este prezentă pe teritoriul lor. Măsurile respective sunt puse în aplicare cu acordul solicitanților de azil.

Articolul 913

Examene medicale

Statele membre pot prevedea obligația solicitanților de a se supune unui examen medical, din motive de sănătate publică.

Articolul 1014

Școlarizarea și educația minorilor

63. Statele membre acordă copiilor minori ai solicitanților de azil și solicitanților de azil minori accesul la sistemul educațional, în condiții similare celor prevăzute pentru resortisanții statului membru gazdă, cât timp nu se execută o măsură de expulzare a acestora sau a părinților lor. Educația poate fi furnizată în centrele de cazare.

Statele membre pot stipula că acest acces trebuie să fie limitat la sistemul educațional de stat.

Sunt considerați minori persoanele cu o vârstă inferioară vârstei majoratului legal din statul membru în care a fost depusă sau se examinează cererea de azil. Statele membre nu pot interzice accesul la studiile secundare, pentru singurul motiv că minorul a ajuns la vârsta majoratului.

64. Accesul la sistemul educațional nu poate fi amânat cu mai mult de trei luni de la data prezentării cererii de azil ð protecție internațională ï a minorului sau a părinților acestuia. Perioada respectivă poate fi prelungită la un an, atunci când se furnizează o educație specifică, în vederea facilitării accesului la sistemul educațional.

ò nou

Se oferă cursuri de pregătire, inclusiv cursuri de limbă, atunci când este necesar în vederea facilitării accesului minorilor și/sau formare specifică în vederea sprijinirii integrării acestora în sistemul de educație național.

ê 2003/9/CE

ð nou

65. În cazul în care accesul la sistemul educațional prevăzut la alineatul (1) nu este posibil din cauza situației specifice a minorului, statul membru poate propune alte modalități de educație ð în conformitate cu dreptul și practicile interne ï .

Articolul 1115

Ocuparea forței de muncă

1.Statele membre stabilesc o perioadă, începând cu data depunerii cererii de azil, în care solicitantul nu are acces la piața muncii.

ò nou

66. Statele membre se asigură că solicitanții au acces la piața muncii în cel mult șase luni de la data la care s-a depus cererea de protecție internațională.

ê 2003/9/CE

ð nou

67. În cazul în care nu s-a luat nici o decizie în primă instanță timp de un an de la prezentarea cererii de azil și această întârziere nu-i poate fi imputată solicitantului, Statele membre decid în ce condiții se acordă solicitantului accesul la piața muncii, ð în conformitate cu legislația lor națională, fără a restricționa în mod nejustificat accesul solicitanților de azil la piața forței de muncă. ï

68. Accesul la piața muncii nu poate fi refuzat în perioada exercitării căilor de atac, atunci când acțiunea împotriva unei decizii negative adoptate printr-o procedură normală are efect suspensiv, până la notificarea unei decizii negative privind calea de atac.

4. Din motive legate de politica pieței muncii, s tatele membre pot acorda prioritate cetățenilor Uniunii și resortisanților statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și resortisanților legali din țările terțe.

Articolul 1216

Formarea profesională

Statele membre pot autoriza accesul solicitanților de azil la formarea profesională, indiferent dacă aceștia au sau nu acces la piața muncii.

Accesul la o formare profesională în legătură cu un contract de muncă depinde de posibilitatea solicitantului de a avea acces la piața muncii, în conformitate cu articolul 1115.

Articolul 1317

Normele generale privind condițiile materiale de primire și îngrijirile medicale

69. Statele membre se asigură că solicitanții de azil au acces la condițiile materiale de primire din momentul prezentării cererii lor de azil ð protecție internațională ï .

ê 2003/9/CE (adaptat)

70. Statele membre Ö se asigură că aceste Õ adoptă dispoziții privind condițiile materiale de primire pentru a garanta Ö oferă Õ un nivel de trai Ö solicitanților de protecție internațională care le asigură subzistența și le protejează sănătatea fizică și mentală. Õ adecvat pentru sănătatea solicitanților și pentru a le asigura subzistența.

ê 2003/9/CE

Statele membre se asigură că nivelul de trai respectiv este garantat în cazul persoanelor cu nevoi speciale, în conformitate cu articolul 1721, precum și în cazul persoanelor aflate în detenție.

71. Statele membre pot subordona acordarea în totalitate sau parțială a condițiilor materiale de primire și a îngrijirilor medicale condiției ca solicitanții să nu dispună de mijloace suficiente pentru a avea un nivel de trai adecvat pentru sănătate și pentru asigurarea subzistenței acestora.

72. Statele membre pot pretinde solicitanților să suporte sau să contribuie la costul condițiilor materiale de primire și al îngrijirilor medicale prevăzute în prezenta directivă, în conformitate cu alineatul (3), în cazul în care aceștia au resurse suficiente, de exemplu, în cazul în care aceștia au muncit o perioadă rezonabilă.

În cazul în care se dovedește că un solicitant dispunea de resurse suficiente pentru a acoperi condițiile materiale de primire și îngrijirile medicale la data la care aceste nevoi fundamentale au fost acoperite, statele membre îi pot cere solicitantului rambursarea.

5. Condițiile de primire materiale pot fi furnizate în natură sau sub formă de alocații financiare sau tichete, sau prin combinația acestor forme.

Atunci când statele membre oferă condițiile materiale de primire sub formă de alocații financiare sau de tichete, valoarea acestora din urmă este fixată în conformitate cu principiile definite în prezentul articol.

ò nou

73. La momentul calculării valorii asistenței care se oferă solicitanților de azil, statele membre se asigură că valoarea totală a condițiilor materiale de primire care va fi oferită solicitanților de azil este echivalentă cu valoarea asistenței sociale oferite resortisanților naționali care solicită această asistență. Orice diferențe în această privință se justifică în mod corespunzător.

ê2003/9/CE

ð nou

Articolul 1418

Modalitățile condițiilor materiale de primire

74. Atunci când cazarea se acordă în natură, aceasta trebuie să fie sub una din următoarele forme sau într-o combinație a acestora:

75. localuri folosite pentru cazarea solicitanților pe durata examinării cererii de azil ð protecție internațională ï prezentate la frontieră;

76. centre de cazare oferind un nivel de trai adecvat;

77. case, apartamente, hoteluri private sau alte localuri adaptate pentru cazarea solicitanților.

78. Statele membre se asigură că solicitanții cărora li se acordă una dintre formele de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c):

79. beneficiază de protecția vieții lor de familie;

80. au posibilitatea de a comunica cu rudele lor, cu consilierii juridici, cu reprezentanții Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICONUR) și cu organizațiile neguvernamentale (ONG) recunoscute de statele membre.

ò nou

Statele membre iau în considerare problemele specifice legate de sex și vârstă, precum și situația persoanelor cu nevoi speciale, în ceea ce privește solicitanții din interiorul localurilor și centrelor de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b).

ê 2003/9/CE (adaptat)

ð nou

Statele membre acordă o atenție deosebită √ iau măsuri corespunzătoare în vederea Õ prevenirii violenței ð și a violenței bazată pe gen, inclusiv a violenței sexuale ï în interiorul localurilor și centrelor de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b).

ê 2003/9/CE

ð nou

81. Statele membre se asigură că, după caz, copiii minori ai solicitanților sau solicitanții minori sunt cazați cu părinții lor sau cu membrul adult al familiei responsabil pentru aceștia, prin lege sau cutumă, ð cu condiția ca aceasta să fie în interesul superior al copilului. ï

82. Statele membre se asigură că solicitanții de azil nu sunt transferați de la un loc de cazare la altul decât atunci când este absolut necesar. Statele membre dau posibilitatea solicitanților de a-și informa consilierii juridici cu privire la transferul lor la o nouă adresă.

83. Persoanele care lucrează în centrele de cazare au o formare profesională corespunzătoare și au obligația de a respecta principiul confidențialității, prevăzut în dreptul intern, în ceea ce privește informațiile la care au acces datorită muncii lor.

84. Statele membre pot implica solicitanții de azil în gestionarea resurselor materiale și a unor aspecte nemateriale ale vieții din centrul de cazare, prin intermediul unui comitet sau consiliu consultativ reprezentativ al persoanelor cazate în centrul respectiv.

85. Consilierii juridici ai solicitanților de azil și reprezentanții ICONUR sau ai ONG-urilor care acționează în numele acesteia și sunt recunoscute de statul membru în cauză pot avea acces la centrele de cazare și la alte localuri de cazare a solicitanților de azil, pentru a le acorda asistență acestora. Nu se pot impune limite acestui acces decât pentru motive de siguranță a localurilor și centrelor de cazare, precum și a solicitanților de azil.

86. În ceea ce privește condițiile materiale de primire, statele membre pot stabili, cu titlu excepțional, ð în cazuri bine justificate ï și alte forme decât cele prevăzute în prezentul articol, pentru o perioadă rezonabilă, cât mai scurtă posibil, atunci când:

(a) -este necesară o primă evaluare a nevoilor speciale ale solicitantului;

- condițiile materiale de primire prevăzute în prezentul articol nu sunt disponibile într-o anumită zonă geografică;

(b) -capacitățile de cazare disponibile în mod obișnuit sunt temporar epuizate;

(c) -solicitantul de azil se află în detenție sau la un punct la frontieră, într-un local pe care nu-l poate părăsi.

Aceste condiții diferite satisfac, în oricare dintre cazuri, nevoile fundamentale.

Articolul 1519

Îngrijirile medicale

87. Statele membre se asigură că solicitanții primesc îngrijirile medicale necesare, care includ, cel puțin, îngrijirile de urgență și tratamentul de bază al bolilor ð sau al tulburărilor psihice ï .

88. Statele membre acordă asistența medicală sau de alt tip necesară solicitanților cu nevoi speciale, inclusiv îngrijiri medicale corespunzătoare la nevoie, ð inclusiv asistență psihiatrică, în aceleași condiții de care beneficiază resortisanții naționali ï .

ê 2003/9/CE (adaptat)

CAPITOLUL III

LIMITAREA SAU RETRAGEREA BENEFICIULUI CONDIȚIILOR √ MATERIALE Õ DE PRIMIRE

Articolul 1620

Limitarea sau retragerea beneficiului condițiilor √ materiale Õ de primire

89. Statele membre pot limita sau retrage beneficiul condițiilor Ö materiale Õ de primire în următoarele cazuri:

(a)atunci când un solicitant de azil:

ê 2003/9/CE

(a) -părăsește locul de reședință stabilit de autoritatea competentă, fără să o fi informat pe aceasta sau, în cazul în care este necesar, fără să fi obținut permisiunea acesteia sau

(b) -nu-și respectă obligația de a se prezenta autorităților, nu răspunde solicitărilor de a furniza informații sau nu participă la întâlnirile personale în legătură cu procedura de azil, într-un termen rezonabil stabilit de dreptul intern sau

(c) -a făcut deja o altă cerere în același stat membru.

ê 2003/9/CE (adaptat)

ð nou

Atunci când solicitantul este găsit sau se prezintă de bună voie autorităților competente, se ia o decizie motivată în mod corespunzător, fondată pe motivele dispariției acestuia, în ceea ce privește restabilirea beneficiului acordării anumitor sau tuturor condițiilor √ materiale Õ de primire √ limitate Õ;

(b) atunci când un solicitant de azil a ascuns faptul că dispune de resurse financiare și, prin urmare, a beneficiat în mod necorespunzător de condițiile materiale de primire.

ò nou

90. Statele membre pot limita sau retrage condițiile materiale de primire atunci când un solicitant de azil a ascuns faptul că dispune de resurse financiare și, prin urmare, a beneficiat în mod nejustificat de condițiile materiale de primire.

ê 2003/9/CE

În cazul în care se dovedește că un solicitant dispunea de resurse suficiente pentru a-și acoperi condițiile materiale de primire și îngrijirile medicale la data la care aceste nevoi de bază i-au fost acoperite, statele membre îi pot cere rambursarea.

2. Statele membre pot refuza condițiile de primire în cazurile în care un solicitant de azil nu a putut demonstra că cererea de azil a fost depusă în cel mai rezonabil timp posibil de la data sosirii sale în statul membru în cauză.

ê 2003/9/CE

91. Statele membre pot stabili sancțiunile aplicabile încălcărilor grave ale regulilor centrelor de cazare sau comportamentului deosebit de violent.

ê 2003/9/CE (adaptat)

ð nou

92. Deciziile de limitare, √ sau Õ retragere sau refuz al beneficiului condițiilor √ materiale Õ de primire sau sancțiunile menționate la alineatele (1), (2) și (3) se iau, de la caz la caz, obiectiv și imparțial și sunt motivate. Deciziile respective sunt fondate pe situația particulară a persoanei în cauză, în special în cazul persoanelor menționate la articolul 1721, ținând cont de principiul proporționalității. Statele membre asigură în orice situație ð subzistența, ï accesul la îngrijirile medicale de urgență ð și tratamentul de bază al bolilor sau tulburărilor psihice ï.

ê 2003/9/CE

93. Statele membre se asigură că nu sunt limitate sau retrase condițiile materiale de primire înainte de adoptarea unei decizii negative.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII PRIVIND PERSOANELE CU NEVOI SPECIALE

ê 2003/9/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 1721

Principiu general

94. Statele membre țin seama de situația specială a ð persoanelor cu nevoi speciale în cadrul dreptului intern care pune în aplicare prezenta directivă. ï În legislația internă de transpunere a dispozițiilor capitolului II privind condițiile materiale de primire și îngrijirile mediacle,Ppersoanele vulnerabile, precum minorii, minorii neînsoțiți, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, femeile însărcinate, părinții singuri cu copii minori ð , victimele traficului de persoane, persoanele cu probleme psihice ï și persoanele care au fost supuse torturilor, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, psihică sau sexuală ð se consideră întotdeauna ca fiind persoane cu nevoi speciale ï

ò nou

95. Statele membre instituie proceduri în cadrul legislației naționale pentru a identifica, imediat după depunerea unei solicitări de protecție internațională, solicitanții cu nevoi speciale și natura acestor nevoi. Statele membre asigură sprijinul persoanelor cu nevoi speciale pe parcursul procedurii de azil, precum și monitorizarea corespunzătoare a situației acestora.

ê 2003/9/CE

ð nou

2.Alineatul (1) nu se aplică decât persoanelor ale căror nevoi speciale au fost constatate în urma unei evaluări individuale a situației lor.

Articolul 1822

Minorii

96. Interesul superior al copilului reprezintă un considerent primordial pentru statele membre, cu ocazia transpunerii dispozițiilor prezentei directive referitoare la minori. ð Statele membre asigură un nivel de trai corespunzător dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale și sociale a copilului. ï

ò nou

97. În cadrul analizei interesului superior al copilului, statele membre acordă o atenție deosebită următorilor factori:

98. posibilitățile de reîntregire a familiei;

99. bunăstarea și dezvoltarea socială a minorului, acordând o atenție deosebită mediului său etnic, religios, cultural și lingvistic;

100. considerente privind siguranța și securitatea, în special când există riscul ca acel copil să fie victimă a traficului de persoane;

101. opiniile minorului, în acord cu vârsta și maturitatea acestuia.

102. Statele membre se asigură că minorii au posibilitatea de a participa la activități de agrement, inclusiv la joacă și la activități recreative adaptate vârstei lor, în interiorul localurilor și centrelor de cazare prevăzute la articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (b).

ê 2003/9/CE

ð nou

42 Statele membre asigură minorilor care au fost victime ale oricărei forme de abuz, neglijență, exploatare, tortură, tratamente crude, inumane și degradante sau ale unor conflicte armate, accesul la servicii de reabilitare; ele asigură acordarea pentru victime a îngrijirilor de sănătate mintală adecvate și, după caz, a asistenței calificate.

Articolul 1923

Minorii neînsoțiți

103. Statele membre adoptă cât mai repede posibil măsurile necesare pentru a asigura reprezentarea necesară a minorilor neînsoțiți de către un tutore legal sau, dacă este necesar, de către un organism însărcinat cu sprijinirea și asigurarea bunăstării minorilor, sau orice formă corespunzătoare de reprezentare. Autoritățile competente evaluează periodic situația acestor minori.

104. Minorii neînsoțiți care prezintă o cerere de azil ð protecție internațională ï sunt plasați, de la data la care sunt admiși pe teritoriul respectiv până la data la care trebuie să părăsească statul membru în care a fost prezentată sau este examinată cererea de azil ð protecție internațională ï:

105. cu membrii adulți ai familiilor lor;

106. într-o familie gazdă;

107. în centre de cazare specializate pentru primirea minorilor;

108. în alte locuri de cazare adecvate pentru minori.

Statele membre pot plasa minorii neînsoțiți în vârstă de minimum 16 ani în centre de cazare destinate solicitanților de azil adulți.

Pe cât posibil, frații și surorile din aceeași familie sunt ținuți împreună, ținând cont de interesul superior al minorului în cauză și, în special, de vârsta și gradul de maturitate al acestuia. În cazul minorilor neînsoțiți, schimbările de rezidență sunt limitate pe cât posibil.

ê 2003/9/CE (adaptat)

ð nou

109. ð Statele membre stabilesc procedurile în cadrul legislației naționale în vederea găsirii membrilor familiei minorului neînsoțit. ï Acestea Pentru a proteja interesul superior al minorului neînsoțit, statele membre caută familia Ö acestuia Õ de îndată ce este posibil, ð după prezentarea solicitării de protecție internațională, având în vedere interesul superior al minorului. ï În cazurile în care integritatea fizică sau viața unui minor sau a apropiaților săi ar putea fi amenințate, în special în cazul în care au rămas în țara de origine, colectarea, prelucrarea și difuzarea informațiilor privind persoanele respective trebuie să fie făcute confidențial, pentru a evita punerea în pericol a siguranței acestora.

ê 2003/9/CE

ð nou

110. Personalul care se ocupă de minorii neînsoțiți a avut ð au primit și vor continua să beneficieze ï sau are o formare profesională corespunzătoare, ținând cont de nevoile acestora și are obligația de respectare a principiului confidențialității, prevăzut în dreptul intern, în ceea ce privește informațiile la care are acces datorită muncii sale.

Articolul 2024

Victimele torturii sau violenței

1. Statele membre se asigură, după caz, că persoanele care au suferit torturi, violuri sau alte forme de violență gravă, primesc tratamentul necesar pentru prejudiciile cauzate de actele respective, ð în special accesul la servicii de reabilitare care permit acordarea îngrijirilor medicale și psihologice adecvate ï .

ò nou

2. Personalul care se ocupă de victimele torturii a primit, are și continuă să beneficieze de pregătire profesională corespunzătoare, ținând cont de nevoile acestora și are obligația de respectare a principiului confidențialității, prevăzut în dreptul intern, în ceea ce privește informațiile la care are acces datorită muncii sale.

ê 2003/9/CE (adaptat)

ð nou

CAPITOLUL V

CĂI DE ATAC

Articolul 2125

Căi de atac

111. Statele membre se asigură că deciziile negative cu privire la acordarea, ð retragerea sau limitarea ï avantajelor prevăzute în prezenta directivă sau deciziile adoptate în temeiul articolului 7 care afectează în mod individual solicitanții de azil pot face obiectul unei căi de atac în cadrul procedurilor prevăzute în dreptul intern. Cel puțin în ultimă instanță, este prevăzută posibilitatea unor căi de atac ð , în fapt și în drept, ï în fața unui organism judiciar.

ò nou

112. Statele membre asigură accesul la asistență juridică și/sau reprezentare în cazurile prevăzute la alineatul (1). Asemenea asistență juridică și/sau reprezentare este gratuită atunci când persoana în cauză nu își permite cheltuielile aferente.

ê 2003/9/CE

ð nou

2.Procedurile de acces la asistența juridică ð și/sau reprezentare ï în asemenea cazuri sunt stabilite în dreptul intern.

CAPITOLUL VI

MĂSURI PENTRU CREȘTEREA EFICIENȚEI SISTEMULUI DE PRIMIRE

Articolul 22

Cooperarea

Statele membre informează periodic Comisia despre datele privind numărul de persoane, în funcție de vârstă și sex, care beneficiază de condițiile de primire, și îi furnizează acesteia informații complete despre tipul, numele și formatul documentelor menționate la articolul 6.

ò nou

Articolul 26

Autorități competente

Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la identitatea autorităților responsabile cu respectarea obligațiilor care decurg din prezenta directivă. Statele membre informează Comisia cu privire la orice schimbări privind identitatea acestor autorități.

ê 2003/9/CE (adaptat)

ð nou

Articolul 2327

Sistemul de orientare, de monitorizare și control

1. Statele membre se asigură că ð se pun în practică mecanisme relevante ï sunt stabilite măsuri pentru orientarea, monitorizarea și controlul corespunzătoare ale condițiilor de primire, respectând structura constituțională a acestora.

ò nou

2. Statele membre prezintă informațiile relevante Comisiei, astfel cum se prevede în formularele stabilite în anexa I, pe baze anuale, începând cu […]:

ê 2003/9/CE

ð nou

Articolul 2428

Personalul și resursele

113. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca autoritățile și celelalte organizații care pun în aplicare prezenta directivă să beneficieze de formarea de bază necesară, ținând cont de nevoile solicitanților de azil de ambele sexe.

114. Statele membre alocă resursele necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor de drept intern adoptate pentru transpunerea prezentei directive.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 2529

Rapoarte

Până la 6 august 2006 ð […] cel târziu ï, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive și propune, după caz, modificările necesare.

Până la 6 februarie 2006 ð […] ï, statele membre transmit Comisiei orice informație necesară pentru pregătirea raportului, inclusiv datele statistice prevăzute la articolul 27 alineatul (2)22.

După prezentarea raportului, cel puțin o dată la cinci ani, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea prezentei directive.

Articolul 2630

Transpunere

ê 2003/9/CE (adaptat)

115. Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 6 februarie 2005 Ö articolelor […] [articolele care au fost modificate pe fond față de directiva anterioară] și anexa I până la […] cel târziu. Õ Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o referire la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea referire la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei referiri. √De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, din cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această mențiune. Õ

116. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor √ principale Õ de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

⎢

Articolul 31

Abrogare

Directiva 2003/9/CE se abrogă cu efect de la [o zi după data prevăzută la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf din prezenta directivă], fără să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivei stabilite în anexa II partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

ê 2003/9/CE (adaptat)

Articolul 2732

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

√ Articolele [...] [ Articolele care nu se modifică față de directiva anterioară ] și Anexa I se aplică de la [o zi după data prevăzută la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf]. Õ

Articolul 2833

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptată la

Pentru Parlamentul European

Președintele […]

Pentru Consiliu

Președintele […]

ò nou

ANEXA I

Formular de raportare cu privire la informațiile care trebuie transmise anual de statele membre, în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din Directiva [.../.../CE]

1. Indicați numărul total de persoane din statul dumneavoastră care beneficiază în prezent de condițiile de primire astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) din Directiva […/...CE], defalcate pe sex și vârstă. Pentru fiecare asemenea persoană, indicați dacă este solicitant de azil sau membru al familiei, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (c) din Directiva [.../...CE].

2. Pe baza articolului 21 din Directiva [.../...CE] vă rugăm să prezentați datele statistice privind numărul de solicitanți de azil cu nevoi speciale identificați, împărțiți în următoarele grupe de persoane cu nevoi speciale:

- minori neînsoțiți;

- persoane cu handicap;

- persoane în vârstă;

- femei însărcinate;

- părinți singuri cu copii minori;

- persoane care au fost supuse torturilor, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, psihică sau sexuală;

- victime ale traficului de persoane;

- persoane cu probleme de sănătate mintală;

- altele (vă rugăm să explicați)

3. Furnizați informații detaliate privind documentele prevăzute la articolul 6 din Directiva [.../…/CE], inclusiv, în special, tipul, numele și formatul acestor documente.

4. În ceea ce privește articolul 15 din Directiva [.../.../CE], indicați numărul total de solicitanți de azil din statul dumneavoastră care au acces la piața muncii, precum și numărul total al celor angajați actualmente, defalcați pe sectoare economice. În măsura în care există condiții specifice aferente accesului la piața muncii pentru solicitanții de azil, descrieți în detaliu aceste restricții.

5. În ceea ce privește articolul 17 alineatul (5) din Directiva […/.../CE], descrieți în detaliu natura condițiilor materiale de primire, inclusiv valoarea lor financiară, precum și modul în care sunt oferite (și anume condițiile materiale de primire oferite în natură, în bani, în bonuri sau într-o combinație a acestor elemente) și indicați nivelul diurnei de cheltuieli zilnice oferite solicitanților de azil.

6. În ceea ce privește articolul 17 alineatul (5) din Directiva […/.../CE], indicați tipul și valoarea asistenței sociale disponibile solicitanților de azil; includeți în răspunsul dumneavoastră punctele de referință privind valoarea minimă a asistenței sociale disponibile din partea statelor membre pentru proprii resortisanți care solicită asemenea asistență. În măsura în care asistența socială aflată la dispoziția solicitanților de azil este diferită de cea disponibilă resortisanților naționali, explicați motivele acestei diferențe.

⎢

ANEXA II

Partea A

Directiva abrogată (menționată la articolul 31)

Directiva 2003/9/CE a Consiliului | (JO L 31, 6.2.2003, p. 18.) |

Partea B

Termenele de transpunere în dreptul intern (menționate la articolul 30)

Directiva | Termenele de transpunere |

2003/9/CE | 6 februarie 2005 |

_____________

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 2003/9/CE | Prezenta directivă |

Articolul 1 | Articolul 1 |

Articolul 2, partea introductivă | Articolul 2, partea introductivă |

Articolul 2 literele (a) – (c) | Articolul 2 literele (a) – (c) |

Articolul 2 litera (d) partea introductivă și punctele (i) și (ii) | Articolul 2 litera (d) partea introductivă și punctele (i) și (ii) |

- | Articolul 2 litera (c) punctele (iii), (iv) și (v) |

Articolul 2 literele (e) și (f) | - |

Articolul 2 litera (g) | Articolul 2 litera (g) |

- | Articolul 2 litera (h) |

Articolul 2 litera (h) | Articolul 2 litera (i) |

Articolul 2 litera (i) | Articolul 2 litera (j) |

Articolul 2 litera (j) | Articolul 2 litera (k) |

Articolul 2 litera (k) | Articolul 2 litera (l) |

Articolul 2 litera (l) | Articolul 2 litera (m) |

Articolul 3 | Articolul 3 |

Articolul 4 | Articolul 4 |

Articolul 5 | Articolul 5 |

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf |

Articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf | Articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf |

Articolul 6 alineatele (2) - (5) | Articolul 6 alineatele (2) - (5) |

Articolul 7 alineatele (1) și (2) | Articolul 7 alineatele (1) și (2) |

Articolul 7 alineatul (3) | - |

Articolul 7 alineatele (4) - (6) | Articolul 7 alineatele (3) - (5) |

- | Articolul 8 |

- | Articolul 9 |

- | Articolul 10 |

- | Articolul 11 |

Articolul 8 | Articolul 12 |

Articolul 9 | Articolul 13 |

Articolul 10 alineatul (1) | Articolul 14 alineatul (1) |

Articolul 10 alineatul (2) | Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf |

- | Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf |

Articolul 10 alineatul (3) | Articolul 14 alineatul (3) |

Articolul 11 alineatul (1) | - |

- | Articolul 15 alineatul (1) |

Articolul 11 alineatul (2) | Articolul 15 alineatul (2) |

Articolul 11 alineatul (3) | Articolul 15 alineatul (3) |

Articolul 11 alineatul (4) | - |

Articolul 12 | Articolul 16 |

Articolul 13 alineatele (1) - (4) | Articolul 17 alineatele (1) - (4) |

Articolul 13 alineatul (5) | - |

- | Articolul 17 alineatul (5) |

Articolul 14 alineatul (1) | Articolul 18 alineatul (1) |

Articolul 14 alineatul (2) partea introductivă și primul paragraf | Articolul 18 alineatul (2) partea introductivă și primul paragraf |

- | Articolul 18 alineatul (2) al doilea paragraf |

Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf | Articolul 18 alineatul (2) al treilea paragraf |

Articolul 14 alineatele (3) - (7) | Articolul 18 alineatele (3) - (7) |

Articolul 14 alineatul (8) partea introductivă | Articolul 18 alineatul (8) partea introductivă |

Articolul 14 alineatul (8) primul paragraf prima teză | Articolul 18 alineatul (8) primul paragraf litera (a) |

Articolul 14 alineatul (8) primul paragraf a doua teză | - |

Articolul 14 alineatul (8) primul paragraf a treia și a patra teză | Articolul 18 alineatul (8) primul paragraf literele (b) și (c) |

Articolul 14 alineatul (8) al doilea paragraf | Articolul 18 alineatul (8) al doilea paragraf |

Articolul 15 | Articolul 19 |

Articolul 16 alineatul (1) partea introductivă | Articolul 20 alineatul (1) partea introductivă |

Articolul 16 alineatul (1) litera (a) | - |

Articolul 16 alineatul (1) litera (a) prima, a doua și a treia teză | Articolul 20 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) |

Articolul 16 alineatul (1) litera (b) primul paragraf | - |

- | Articolul 20 alineatul (2) primul paragraf |

Articolul 16 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf | Articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf |

Articolul 16 alineatul (2) | - |

Articolul 16 alineatele (3) - (5) | Articolul 20 alineatele (3) - (5) |

Articolul 17 alineatul (1) | Articolul 21 alineatul (1) primul paragraf |

Articolul 21 alineatul (1) al doilea paragraf |

Articolul 17 alineatul (2) | - |

- | Articolul 21 alineatul (2) |

Articolul 18 alineatul (1) | Articolul 22 alineatul (1) |

- | Articolul 22 alineatele (2) și (3) |

Articolul 18 alineatul (2) | Articolul 22 alineatul (4) |

Articolul 19 | Articolul 23 |

Articolul 20 | Articolul 24 alineatul (1) |

- | Articolul 24 alineatul (2) |

Articolul 21 alineatul (1) | Articolul 25 alineatul (1) |

- | Articolul 25 alineatul (2) primul paragraf |

Articolul 21 alineatul (2) | Articolul 25 alineatul (2) al doilea paragraf |

Articolul 22 | - |

- | Articolul 26 |

Articolul 23 | Articolul 27 alineatul (1) |

- | Articolul 27 alineatul (2) |

Articolul 24 | Articolul 28 |

Articolul 25 | Articolul 29 |

Articolul 26 | Articolul 30 |

- | Articolul 31 |

Articolul 27 | Articolul 32 primul paragraf |

- | Articolul 32 al doilea paragraf |

Articolul 28 | Articolul 33 |

– | Anexa I |

– | Anexa II |

- | Anexa III |

[1] JO L 31, 6.2.2003, p. 18.

[2] Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind aplicarea Directivei 2003/9/CE din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil, COM (2007) 745.

[3] Cartea Verde cu privire la viitorul sistemului european comun de azil, COM (2007) 301.

[4] Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Social și Economic European și Comitetul Regiunilor privind „Planul strategic în materie de azil - o abordare integrată a protecției în ansamblul UE” din 17 iunie 2008, COM(2008) 360.

[5] Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid COM (2008) 820.

[6] Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr […/…] de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid, COM (2008) 825.

[7] Directiva 2004/83/CE a Consiliului privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, JO L 304, 30.9.2004, p.12.

[8] Directiva 2005/85/CE a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat, JO L 326, 13.12.2005, p.13.

[9] Disponibil la adresa:

http://ec.europa.eu/justice_home/news/consulting_public/gp_asylum_system/news_contributions_asylum_system_en.htm

[10] REM „Sisteme de primire, capacitățile acestora și situația socială a solicitanților de azil în cadrul sistemului de primire din statele membre UE”, mai 2006 – studiu contractat de Rețeaua academică pentru studii juridice privind imigrația și azilul în Europa „Odysseus”

[11] Comunicare a Comisiei pentru Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Studiu privind legătura dintre migrația legală și cea ilegală”, COM (2004) 412.

[12] Accesul imediat la încadrarea în muncă este permis în Grecia, în timp ce termenul de prescripție este de 20 de zile în Portugalia, 3 luni în Austria și Finlanda, 4 luni în Suedia, 6 luni în Italia, Spania, Țările de Jos, Cipru și 9 luni în Luxemburg.

[13] JO C […], […], p. […].

[14] JO C […], […], p. […].

[15] JO C […], […], p. […].

[16] JO L 31, 6.2.2003, p. 18.

[17] JO L 304, 30.9.2004, p. 12.

[18] JO L 212, 7.8.2001, p. 12.

[19] JO C 326, 13.12.2005, p. 13.