52008PC0627

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 9.10.2008

COM(2008)627 final

2008/0190 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din

privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

(prezentată de Comisie) {SEC(2008) 2572}{SEC(2008) 2573}

EXPUNERE DE MOTIVE

Contextul propunerii

Obiectivele propunerii

Consumatorii și întreprinderile din Uniunea Europeană utilizează din ce în ce mai mult moneda electronică, aceasta începând abia acum, în unele state membre, să înlocuiască cu succes alte mijloace de plată pentru anumite tipuri de plăți. Cu toate acestea, moneda electronică este încă departe de a oferi toate avantajele potențiale preconizate în urmă cu opt ani, la data adoptării Directivei 2000/46/CE privind inițierea, exercitarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor de bani electronici (denumită în continuare „directiva privind moneda electronică”)[1].

Evaluarea aplicării acestei directive[2] a arătat că unele din dispozițiile acesteia par să fi împiedicat dezvoltarea pieței monedei electronice, fiind un obstacol în calea inovării tehnologice. Cifrele indică un număr limitat de instituții emitente de monedă electronică complet autorizate și un volum scăzut de monedă electronică emisă, ceea ce demonstrează faptul că în majoritatea statelor membre aceasta nu s-a impus cu adevărat.

În prezent, odată cu instituirea la nivel comunitar a unui cadru juridic modern și coerent pentru serviciile de plată prin adoptarea Directivei 2007/64/CE privind serviciile de plată în cadrul pieței interne (denumită în continuare „directiva privind serviciile de plată”)[3], este necesar să se ia urgent măsuri suplimentare pentru a promova crearea unei veritabile piețe unice pentru serviciile de plată cu monedă electronică în Uniunea Europeană.

Prezenta propunere a Comisiei vizează modernizarea dispozițiilor directivei privind moneda electronică, acordând o atenție specială regimului prudențial al instituțiilor emitente de monedă electronică, pentru a-l armoniza cu cel al instituțiilor de plată prevăzut de directiva privind serviciile de plată. Propunerea urmărește să permită elaborarea de noi servicii de plată cu monedă electronică, inovatoare și sigure, să asigure noilor actori accesul la piață și să încurajeze o concurență reală și eficientă între toți participanții la piață. Inovarea pe piața de plăți va conduce la crearea unor avantaje concrete pentru consumatori, întreprinderi și economia europeană în ansamblul său. Soluțiile creative vor promova rapiditatea plăților, facilitatea utilizării și noi funcționalități pentru societatea electronică a secolului XXI.

Contextul general

Volumul actual de monedă electronică este nesatisfăcător, în principal deoarece numărul noilor participanți la piața de plăți după adoptarea directivei privind moneda electronică nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Prin urmare, în majoritatea statelor membre moneda electronică nu a ajuns încă să fie considerată o alternativă credibilă la numerar. Potențialul pieței monedei electronice este subexploatat, în condițiile în care contribuția acesteia la stimularea cheltuielilor de consum și a creșterii economice nu a fost semnificativă. În august 2007, moneda electronică în circulație reprezenta numai 1 miliard EUR în comparație cu 637 miliarde EUR aflați în circulație în numerar. La sfârșitul anului 2007 erau declarate 20 de instituții emitente de monedă electronică și 127 de entități exceptate.

Actuala directivă privind moneda electronică a fost adoptată ca răspuns la apariția unor noi categorii de instrumente de plată preplătite, în contextul evoluției rapide a mediului economic ca urmare a revoluției tehnologiei informației. Directiva privind moneda electronică a urmărit deschiderea pieței pentru emiterea de monedă electronică prin crearea de „instituții emitente de monedă electronică” reglementate printr-un regim prudențial special. Obiectivul a fost acela de a crea un cadru juridic clar, menit să întărească piața unică pentru plățile electronice și să stimuleze concurența, asigurând în același timp un nivel adecvat al supravegherii prudențiale. Cu toate acestea, o serie de deficiențe inerente au împiedicat atingerea rezultatelor scontate. Aceste deficiențe au fost identificate în cadrul evaluării directivei privind moneda electronică. Ele sunt legate în principal de inadecvarea cadrului juridic și prudențial aplicabil instituțiilor emitente de monedă electronică instituit prin directiva actuală.

Prima categorie de probleme este legată de lipsa de claritate a definiției conceptului de monedă electronică și a domeniului de aplicare al directivei, ceea ce generează incertitudine juridică și împiedică dezvoltarea pieței. A doua categorie privește inconsecvența cadrului juridic, cu un regim prudențial disproporționat, exceptări și „proceduri de pașaport” incoerente, precum și aplicarea normelor legate de spălarea banilor în contextul serviciilor de plată cu monedă electronică. Această inconsecvență juridică generală va crește odată cu implementarea dispozițiilor directivei privind serviciile de plată (până în noiembrie 2009), întrucât unele dintre cerințele regimului prudențial al instituțiilor de plată diferă substanțial de cele aplicabile în prezent instituțiilor emitente de monedă electronică (de exemplu, în prezent instituțiile emitente de monedă electronică sunt supuse principiului exclusivității activității, în timp ce acest principiu nu se va aplica instituțiilor de plată).

În mod tradițional, serviciile de plată au fost oferite de bănci, reglementate prin directivele bancare ale UE. În 2006, acestea au fost modificate și înlocuite cu Directiva 2006/48/CE privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare a Directivei 2000/12/CE)[4] și cu Directiva 2006/49/CE privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (reformare a Directivei 93/6/CEE)[5], denumite în continuare „directiva privind cerințele de capital”.

Moneda electronică poate fi emisă de către instituțiile emitente de monedă electronică (care, în sensul directivei privind cerințele de capital, sunt considerate instituții de credit speciale) reglementate de directiva privind moneda electronică. Instituțiile de credit, reglementate de directiva privind cerințele de capital, pot, de asemenea, să emită monedă electronică în temeiul directivei privind moneda electronică. Prin urmare, în prezent furnizorii de servicii care doresc să emită monedă electronică au două opțiuni:

- depunerea unei cereri de autorizare ca instituție emitentă de monedă electronică în temeiul directivei privind moneda electronică sau

- depunerea unei cereri de autorizare ca instituție de credit cu drepturi depline.

Directiva privind serviciile de plată constituie fundamentul juridic pentru crearea unei piețe unice pentru plăți la nivelul UE. Aceasta vizează instituirea unui ansamblu de norme moderne și cuprinzătoare, aplicabile tuturor serviciilor de plată din Uniunea Europeană. Statele membre vor fi obligate să o implementeze până la 1 noiembrie 2009. În temeiul titlului II din directiva privind serviciile de plată a fost creată o nouă categorie de furnizori de servicii de plată, și anume „instituțiile de plată”. Instituțiile de plată beneficiază de un regim prudențial special, care diferă de cel al instituțiilor emitente de monedă electronică și al instituțiilor de credit. Cu toate acestea, instituțiilor de plată nu le este permis să emită monedă electronică. De asemenea, acestea nu sunt autorizate nici să primească depozite din partea utilizatorilor serviciilor de plată și pot să utilizeze fondurile primite de la utilizatorii serviciilor de plată numai pentru a furniza serviciile de plată enumerate în anexa la directiva privind serviciile de plată. Activitatea de emitere de monedă electronică nu figurează pe lista din anexa la directiva privind serviciile de plată, însă este inclusă implicit într-unul din punctele anexei I la Directiva 2006/48/CE.

Coerența cu celelalte politici și obiective ale Comunității

Abordarea este conformă cu politicile și obiectivele creării unei veritabile piețe interne pentru serviciile financiare și contribuie la crearea unei zone unice de plăți în euro (SEPA). Ea este conformă și cu agenda de la Lisabona, întrucât revizuirea directivei privind moneda electronică va promova inovarea tehnologică și va contribui la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă.

Consultarea păr țILOR INTERESATE șI EVALUAREA IMPACTULUI

Consultarea părților interesate

Metode de consultare, principalele sectoare vizate și profilul general al respondenților

Pe baza clauzei de revizuire a directivei privind moneda electronică (articolul 11), Comisia a lansat un exercițiu de evaluare la începutul anului 2005. Pentru realizarea acestei evaluări, serviciile Comisiei au lansat o consultare publică în iulie 2005. Pe baza studiului de evaluare și a consultării publice, în iulie 2006 serviciile Comisiei au publicat un document de lucru referitor la revizuirea directivei privind moneda electronică[6].

Statele membre și părțile interesate au fost consultate periodic cu privire la obiectivele și conținutul propunerii. Între decembrie 2007 și iunie 2008, două grupuri de experți în domeniul plăților de retail , grupul de experți guvernamentali pentru sisteme de plăți ( Payment System Government Expert Group ) și, respectiv, grupul pentru piața sistemelor de plăți ( Payment System Government Expert Group ), au dezbătut revizuirea directivei privind moneda electronică. În plus, au fost organizate periodic dezbateri bilaterale cu statele membre, Banca Centrală Europeană, sectorul plăților (bănci, instituții emitente de monedă electronică și furnizori de servicii de plăți mobile), organizații ale consumatorilor etc.

Sinteza răspunsurilor și modul în care acestea au fost luate în considerare

Principalele concluzii ale raportului de evaluare și ale consultării publice sunt sintetizate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei referitor la revizuirea directivei privind moneda electronică emis în iulie 2006[7]. Majoritatea respondenților au considerat că este necesară revizuirea directivei, susținând că s-ar părea că unele dispoziții au împiedicat dezvoltarea pieței monedei electronice.

Pe parcursul procesului de revizuire, părțile interesate și-au manifestat îngrijorarea cu privire la faptul că actuala directivă nu prezintă certitudine juridică din cauza lipsei de claritate a definiției conceptului de monedă electronică și a domeniului de aplicare al directivei.

În plus, raportul de revizuire a arătat că cerințele de capital ridicate, precum și anumite restricții (de exemplu cu privire la sfera de activitate a instituțiilor emitente de monedă electronică) și anumite cerințe impuse de directiva privind moneda electronică au împiedicat dezvoltarea pieței monedei electronice.

Principalele contribuții la consultarea publică se găsesc la adresa: http://circa.europa.eu/Public/irc/markt/markt_consultations/library?l=/financial_services/e-money_directive&vm=detailed&sb=Title.

Ob ținerea și utilizarea expertizei

Pe parcursul pregătirii prezentei propuneri, Comisia a recurs într-o mare măsură la expertiză externă. Un studiu de evaluare realizat de consultanți externi, o consultare publică și contribuțiile a două grupuri de experți au oferit expertiză de valoare. A fost organizată o reuniune specială cu reprezentanții sectorului monedei electronice și cu Banca Centrală Europeană.

Evaluarea impactului

Au fost analizate o gamă largă de soluții pentru abordarea problemelor care afectează serviciile de plată cu monedă electronică și pentru a îndeplini obiectivele stabilite. Cele două probleme principale, menționate în secțiunea 3, sunt cauzate de aspecte referitoare la:

1. definiția conceptului de monedă electronică și domeniul de aplicare al directivei privind moneda electronică;

2. caracterul inadecvat al cadrului juridic (regim prudențial, exceptări și norme de combatere a spălării banilor).

Pe baza unei evaluări inițiale a diferitelor opțiuni strategice comparativ cu obiectivele strategice au fost evaluate cinci opțiuni strategice principale: 1) statu-quo ; 2) emiterea unei simple note orientative; 3) aplicarea regimului prudențial al instituțiilor de plată la instituțiile emitente de monedă electronică; 4) aplicarea unui regim prudențial special pentru instituțiile emitente de monedă electronică; și 5) abrogarea directivei privind moneda electronică.

Pe baza evaluării acestor opțiuni strategice, s-a considerat că alinierea la directiva privind serviciile de plată, prevăzută atât în opțiunea strategică 3, cât și în opțiunea strategică 4, ar fi cel mai adecvat mod de a proceda. Se preconizează că ambele opțiuni vor avea un impact pozitiv asupra dezvoltării pieței monedei electronice în ceea ce privește moneda electronică aflată în circulație (o creștere potențială de până la 10 miliarde EUR) și numărul instituțiilor (până la 120 de instituții emitente de monedă electronică).

Principalele avantaje ale opțiunii strategice 4 constau în disponibilitatea unui regim prudențial special, proporțional cu riscurile pe care le presupun instituțiile emitente de monedă electronică și menținerea cerințelor de raportare aplicabile în prezent instituțiilor emitente de monedă electronică pentru a asigura monitorizarea pieței. Dezavantajul ar consta într-o mai mare sarcină administrativă, care rămâne, totuși, proporțională cu obiectivul urmărit.

Opțiunea strategică 3, care constă în aplicarea cerințelor prudențiale referitoare la instituțiile de plată, ar prezenta avantajul de a reduce sarcina administrativă, întrucât nu ar exista cerințe de raportare. Principalul dezavantaj constă în faptul că această opțiune ar face mai complicată monitorizarea pieței. În plus, regimul prudențial în cauză este indirect legat de riscurile instituțiilor emitente de monedă electronică prin intermediul volumului de plăți, întrucât pentru executarea plăților este utilizată moneda electronică.

Opțiunea strategică 1 ( statu-quo ) sau opțiunea strategică 2 (emiterea unei note orientative) ar menține complexitatea cadrului juridic după transpunerea directivei privind serviciile de plată în 2009 și ar împiedica dezvoltarea ulterioară a pieței. Opțiunea 5 (abrogarea directivei) ar crea incertitudine juridică și ar împiedica dezvoltarea de noi servicii de plată cu monedă electronică.

Evaluarea impactului realizată de Comisie este disponibilă la adresa:

http://europa.eu.int/comm/secretariat_general/impact/docs/SEC_2008_..._1_en.pdf.

Elemente LE JURIDICE ALE PROPUNERII

Rezumatul acțiunii propuse

Noua propunere are o structură complet nouă. Dată fiind alinierea dorită la directiva privind serviciile de plată și faptul că toate dispozițiile au fost modificate, actuala directivă privind moneda electronică va fi abrogată și înlocuită cu noua propunere.

Principalele modificări care vor fi introduse prin această propunere sunt următoarele:

Articolele 1 și 2 : Clarificarea domeniului de aplicare al directivei și a definiției conceptului de monedă electronică

Actuala directivă creează incertitudine juridică în ceea ce privește aplicabilitatea sa în cazul anumitor modele de afaceri și împiedică dezvoltarea unor servicii noi și inovatoare. După cum s-a propus în raportul de revizuire, este necesară clarificarea definițiilor conceptelor de „monedă electronică” și „instituție emitentă de monedă electronică” pentru eliminarea preocupărilor legate de identificarea modelelor de afaceri care intră sub incidența directivei și a serviciilor care sunt reglementate de Directiva 2007/64/CE. Se propune o definiție a noțiunii de „monedă electronică” neutră din punct de vedere tehnic și mai simplă.

Articolele 3, 6, 7 și 9: Revizuirea cerințelor prudențiale

În prezent, regimul prudențial al instituțiilor emitente de monedă electronică se află într-o strânsă legătură cu regimul prudențial al instituțiilor de credit prevăzut de Directiva 2006/48/CE. Pe baza evaluării calitative a riscurilor realizate în cadrul evaluării impactului, Comisia consideră că actualele cerințe prudențiale sunt excesive în raport cu riscul activității. Pentru a facilita eventuala integrare viitoare a dispozițiilor prezentei directive în Directiva 2007/64/CE și dată fiind strânsa legătură dintre moneda electronică și plățile electronice, este important să se asigure o coerență perfectă între regimul aplicabil instituțiilor de plată și cel aplicabil instituțiilor emitente de monedă electronică. Prin urmare, propunerea include următoarele adaptări:

Aplicarea cerințelor prudențiale calitative prevăzute în titlul II din Directiva 2007/64/CE în cazul instituțiilor emitente de monedă electronică (articolul 3). Aceasta include procedura de autorizare prevăzută de Directiva 2007/64/CE, conform căreia instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să prezinte autorităților competente din statul membru de origine o cerere care să includă, printre altele, programul de activitate, un plan de afaceri și dovezi cu privire la capitalul inițial și la sistemul de conducere. Autoritățile competente informează instituția, în termen de trei luni de la primirea cererii, dacă autorizația este acordată sau refuzată.

Reducerea cerinței privind capitalul inițial de la 1 milion EUR la 125 000 EUR (articolul 6). Capitalul inițial este considerat excesiv și disproporționat în raport cu riscul serviciului. Această valoare ridicată a capitalului inițial este considerată un obstacol semnificativ care împiedică firmele mai mici (în special instituțiile exceptate) să depună cerere de autorizare pentru a deveni instituție emitentă de monedă electronică.

Înlocuirea actualelor cerințe de capital permanent cu noi metode de calcul pe baza naturii și profilului de risc al instituțiilor emitente de monedă electronică (articolul 7).

Articolele 8 și 9 : Cerințe referitoare la activități și cerințe în materie de protejare a fondurilor

În prezent, în temeiul articolului 1 alineatul (4) din directivă, instituțiile emitente de monedă electronică sunt supuse unei interdicții de a se angaja în orice alte activități în afara emiterii de monedă electronică și a serviciilor strâns legate de aceasta. Această restricționare a activităților nu este conformă cu abordarea neexclusivă adoptată în cazul instituțiilor de plată care, în temeiul Directivei 2007/64/CE, se pot angaja în activități legate de alte servicii decât cele de plată (de exemplu, comerțul cu amănuntul sau activitățile de telecomunicații). Se recomandă o abordare mai coerentă. Activitățile instituțiilor emitente de monedă electronică nu ar trebui să se limiteze strict la emiterea de monedă electronică și, prin urmare, cerințele în materie de protejare a fondurilor precum cele de la articolul 9 din Directiva 2007/64/CE ar trebui să se aplice în cazul instituțiilor emitente de monedă electronică hibride.

Articolul 5 : Rambursabilitatea

Este nevoie de clarificări cu privire la aplicarea cerințelor de rambursabilitate (posibilitatea ca un consumator să își recupereze moneda electronică în orice moment prin transfer de credit sau în numerar), cu referire specială la aplicarea acestora în sectorul telecomunicațiilor mobile. Consumatorii ar trebui să aibă dreptul la rambursarea fondurilor în orice moment, în mod gratuit dacă se rambursează întreaga sumă. În cazul în care rambursarea este parțială, înainte de încetarea contractului, emitentul poate percepe deținătorului o taxă care trebuie să fie proporțională cu costul operațiunii.

Articolul 10 : Exceptări

Raportul de revizuire a arătat că trebuie să se găsească un echilibru între facilitarea accesului la piață, asigurarea unor garanții suficiente și evitarea denaturării concurenței. De asemenea, este nevoie să se ofere stimulente instituțiilor care funcționează în temeiul unei exceptări, dar care doresc să devină instituții cu autorizare completă. Se propune ca regimul de exceptări pentru moneda electronică să fie aliniat la regimul prevăzut de articolul 26 din Directiva 2007/64/CE. O astfel de schimbare trebuie privită în contextul cerințelor mai puțin restrictive de intrare pe piață pentru instituțiile emitente de monedă electronică.

Articolul 16 : Normele privind spălarea banilor

Dat fiind faptul că în medie, sumele implicate în tranzacțiile cu monedă electronică sunt reduse, aplicarea tuturor cerințelor de identificare și de păstrare a evidențelor ar putea fi considerată disproporționată, având în vedere costurile administrative ridicate pentru sectorul plăților, în contextul în care plățile online sau mobile au o valoare scăzută. Actuala directivă nu cuprinde dispoziții speciale privind combaterea spălării banilor. Cu toate acestea, Directiva 2005/60/CE a introdus un regim simplificat de cunoaștere a clientelei, care se aplică monedei electronice, iar un regim similar a fost introdus în regulamentul cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri. Se propune ca aceste valori scăzute să fie aliniate la cele de la articolele 34 și 53 din Directiva 2007/64/CE și, prin urmare, ca pragurile de la articolul 11 alineatul (5) litera (d) din Directiva 2005/60/CE să fie majorate. Această măsură ar contribui la evitarea dublei identificări în operațiunile legate de conturi. În plus, măsurile adiacente adoptate de sectorul plăților ar contribui la reducerea riscului. Această strategie ar fi conformă cu abordarea de autoreglementare din sectorul plăților (de exemplu SEPA).

Articolul 17 : Modificări aduse Directivei 2006/48/CE

Instituțiile emitente de monedă electronică nu acceptă depozite. Acceptarea de depozite rămâne monopolul instituțiilor de credit. Cu toate acestea, este oportun ca instituțiile emitente de monedă electronică să fie considerate „instituții financiare” în sensul Directivei 2006/48/CE privind cerințele de capital. Se introduc modificări la articolul 4 alineatul (5) și în anexa I la directiva privind cerințele de capital pentru a reflecta acest fapt și pentru a se garanta că instituțiile de credit pot continua să emită monedă electronică.

Temeiul juridic

Temeiul juridic al propunerii îl constituie articolul 47 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE.

Principiul subsidiarită ții

Principiul subsidiarității este respectat. În conformitate cu acest principiu, se iau măsuri la nivel comunitar numai în cazul în care obiectivele urmărite nu pot fi suficient de bine realizate de către statele membre în mod individual.

Directiva 2000/46/CE a creat o piață unică armonizată pentru furnizarea de servicii de plată cu monedă electronică în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, rămân unele obstacole, care trebuie abordate la nivel paneuropean. Comerțul electronic este, prin însăși natura sa, o chestiune globală, iar soluțiile naționale adoptate în mod individual ar împiedica dezvoltarea monedei electronice. Este oportună o abordare la nivel comunitar, deoarece normele și principiile aplicabile trebuie să fie aceleași în toate statele membre pentru realizarea certitudinii juridice și asigurarea unor condiții egale pentru toți participanții la piață.

Principiul propor ționalității

Propunerea respectă principiul proporționalității, deoarece vizează deplina armonizare numai a aspectelor care sunt necesare pentru depășirea obstacolelor din calea dezvoltării unei piețe unice a monedei electronice și care au fost identificate în cadrul consultării deschise cu părțile interesate.

Toate normele propuse au făcut obiectul unui test de proporționalitate și al unei consultări intensive pentru a asigura o legiferare adecvată și proporționată. Acest aspect se reflectă în special în normele prudențiale aplicabile instituțiilor emitente de monedă electronică, în clauzele de exceptare și de rambursabilitate.

Alegerea instrument elor

Sunt necesare în continuare ac țiuni de reglementare pentru a crea cadrul juridic necesar pentru armonizarea supravegherii prudențiale a instituțiilor emitente de monedă electronică în măsura necesară pentru a asigura, în special, o funcționare sănătoasă și prudentă, precum și integritatea financiară a acestora. Prin urmare, Comisia propune păstrarea aceluiași instrument (o directivă).

Comisia propune o directivă și nu un regulament deoarece aceasta este mai adecvată pentru armonizarea legislațiilor existente. În același timp, o directivă corespunde naturii instrumentului ales anterior pentru armonizarea normelor din acest domeniu, precum și altor instrumente adoptate în sectoarele conexe, cum ar fi directiva privind serviciile de plată.

Implica țII BUGETARE

Propunerea nu are implicații asupra bugetului comunitar.

INFORMAțII SUPLIMENTARE

Simulare, etapă pilot și perioadă tranzitorie

Pentru anumite instituții emitente de monedă electronică deja stabilite va exista o perioadă de tranziție în ceea ce privește conformarea la dispozițiile din titlul II al directivei.

Simplificare

Propunerea prevede simplificarea legislației, simplificarea procedurilor administrative pentru autoritățile publice (comunitare sau naționale) și simplificarea procedurilor administrative pentru persoanele fizice.

Supravegherea instituțiilor emitente de monedă electronică va urma o abordare armonizată și coerentă, aliniată la cea a instituțiilor de plată, cu aceleași norme pentru toate statele membre. Acest aspect va contribui la simplificarea procedurilor administrative.

Abordarea privind deplina armonizare adoptată în prezenta propunere simplifică procedurile pentru entitățile private.

Abrogarea dispozi țiilor legislative în vigoare

Adoptarea propunerii va conduce la abrogarea unor dispozi ții legislative existente. Directiva va înlocui Directiva 2000/46/CE.

2008/0190 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din

privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2) prima și a treia teză și articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei[8],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[9],

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene[10],

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat,

întrucât:

3. Directiva 2000/46/CE privind inițierea, exercitarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor de bani electronici[11] a fost adoptată ca răspuns la apariția unor noi produse de efectuare de plăți electronice preplătite și a fost menită să creeze un cadru juridic clar care să întărească piața unică, asigurând în același timp un nivel adecvat al supravegherii prudențiale.

4. Comisia a prezentat un raport[12] care sublinia necesitatea revizuirii Directivei 2000/46/CE, întrucât se considera că unele din dispozițiile acesteia au constituit un obstacol în calea apariției unei veritabile piețe unice pentru serviciile de plată cu monedă electronică.

5. Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile de plată în cadrul pieței interne[13] a instituit un cadru juridic modern și coerent pentru serviciile de plată, inclusiv coordonarea dispozițiilor naționale privind cerințele prudențiale pentru o nouă categorie de furnizori de servicii de plată, și anume instituțiile de plată.

6. În vederea eliminării obstacolelor din calea intrării pe piață și a facilitării accesului la activitate și a desfășurării activității instituțiilor emitente de monedă electronică, normele care reglementează aceste instituții trebuie revizuite pentru a se asigura condiții egale pentru toți furnizorii de servicii de plată.

7. Aplicarea prezentei directive trebuie limitată la furnizorii de servicii de plată care emit monedă electronică. Prezenta directivă nu trebuie să se aplice instrumentelor preplătite care pot fi utilizate numai într-un mod limitat, fie deoarece acestea permit deținătorului să achiziționeze bunuri sau servicii numai la punctele de lucru ale emitentului sau în cadrul unei rețele limitate de furnizori de servicii care au un acord comercial direct cu un emitent profesionist, fie deoarece ele pot fi utilizate numai pentru achiziționarea unei game limitate de bunuri sau servicii. Un instrument trebuie considerat a fi utilizat în cadrul unei „rețele limitate” în cazul în care acesta poate fi utilizat numai pentru achiziționarea de bunuri sau servicii într-un anumit magazin, lanț de magazine sau pentru o gamă limitată de produse sau servicii, indiferent de poziția geografică a punctului de vânzare. Astfel de instrumente sunt, de exemplu, cardurile de magazin, cardurile de benzină, cardurile de membru, cardurile pentru transportul public și bonurile de masă. Instrumentele care pot fi utilizate pentru achiziții în magazinele unor comercianți înscriși pe o listă nu trebuie să fie scutite, deoarece aceste instrumente sunt concepute în principiu pentru o rețea de furnizori de servicii în continuă creștere. În fine, directiva nu trebuie să se aplice tranzacțiilor de plată pentru achiziționarea de produse sau servicii digitale, atunci când, prin natura produsului sau a serviciului, operatorul îi adaugă o valoare intrinsecă, de exemplu sub formă de acces, facilități de căutare sau distribuție, cu condiția ca produsul sau serviciul în cauză să poată fi utilizat numai prin intermediul unui dispozitiv digital, cum ar fi un telefon mobil sau un calculator.

8. Este necesar să se introducă o definiție clară a noțiunii de monedă electronică, astfel încât aceasta să fie neutră în raport cu aspectele de natură tehnică. Această definiție ar trebui să acopere toate situațiile în care furnizorul de servicii de plată emite o valoare monetară stocată preplătită în schimbul primirii de fonduri.

9. Definiția trebuie să cuprindă atât moneda electronică stocată pe un dispozitiv de plată aflat în posesia deținătorului, cât și pe cea stocată la distanță, pe un server, și gestionată de deținător printr-un cont de plăți deschis la furnizorul de servicii de plată. Această definiție trebuie să fie suficient de cuprinzătoare încât să evite împiedicarea inovării tehnologice și să cuprindă nu numai toate sistemele de monedă electronică disponibile în prezent pe piața electronică, ci și pe cele care ar putea fi create în viitor.

10. Regimul de supraveghere prudențială pentru instituțiile emitente de monedă electronică trebuie revizuit și adaptat la riscurile cu care se confruntă aceste instituții. De asemenea, este necesar ca acesta să fie coerent cu regimul de supraveghere prudențială care se aplică instituțiilor de plată în temeiul directivei 2007/64/CE.

11. Emiterea de monedă electronică nu constituie în sine o activitate de acceptare de depozite în sensul Directivei 2006/48/CE, aceasta având un caracter specific de substitut electronic pentru monede și bancnote a cărui unică utilizare probabilă este pentru efectuarea de plăți cu o valoare limitată, și nu ca mijloc de economisire. Condițiile pentru acordarea și menținerea autorizației ca instituție emitentă de monedă electronică trebuie să includă cerințe prudențiale proporționale cu riscurile operaționale și financiare cu care se confruntă aceste organisme pe parcursul activităților legate de emiterea de monedă electronică, independent de orice alte activități comerciale desfășurate de instituția emitentă de monedă electronică.

12. Este necesar să se instituie un regim de capital inițial combinat cu un capital permanent pentru a se asigura un nivel corespunzător de protecție a consumatorilor și funcționarea sănătoasă și prudentă a instituțiilor emitente de monedă electronică. Dată fiind specificitatea monedei electronice, este necesar să fie permisă o metodă suplimentară pentru calcularea capitalului permanent, menținându-se totuși o anumită putere discreționară în materie de supraveghere pentru a se asigura un tratament identic pentru riscuri identice pentru toți furnizorii de servicii de plată. În plus, este necesar să se prevadă că fondurile clienților trebuie păstrate separat de fondurile instituțiilor emitente de monedă electronică destinate altor activități economice. Instituțiile emitente de monedă electronică trebuie, de asemenea, să fie supuse unor norme eficiente de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

13. Din motive prudențiale, statele membre trebuie să se asigure că numai instituțiile emitente de monedă electronică autorizate în temeiul prezentei directivei, instituțiile de credit autorizate în temeiul Directivei 2006/48/CE și, în anumite circumstanțe, băncile centrale naționale și alte autorități naționale pot emite monedă electronică.

14. Moneda electronică trebuie să fie rambursabilă pentru a asigura încrederea deținătorului. Rambursabilitatea nu presupune, în sine, faptul că fondurile primite în schimbul monedei electronice ar trebui considerate ca depozite sau alte fonduri rambursabile în sensul Directivei 2006/48/CE. Rambursarea trebuie să fie posibilă în orice moment, la valoarea nominală. Rambursarea sumei integrale trebuie să fie întotdeauna gratuită. Rambursarea parțială ar putea genera unele costuri pentru emitent. Prin urmare, aceasta poate fi condiționată de plata unei taxe proporționale și determinate în funcție de costuri. Acest lucru nu aduce atingere legislației interne în domeniul fiscal sau social, nici obligațiilor pe care le are emitentul în temeiul altor dispoziții comunitare sau de drept intern pertinente, cum ar fi normele de combatere a spălării banilor sau a finanțării terorismului, acțiunile care urmăresc blocarea fondurilor sau măsurile specifice legate de prevenirea și investigarea infracțiunilor.

15. Este necesar să se permită statelor membre să excepteze de la aplicarea anumitor dispoziții ale prezentei directive instituțiile ale căror tranzacții de plată au un volum limitat. Instituțiile care beneficiază de o astfel de exceptare nu trebuie să aibă dreptul, în temeiul prezentei directive, de a-și exercita dreptul de stabilire sau de a furniza servicii transfrontaliere și nu trebuie să-și exercite aceste drepturi indirect, ca membri ai unui sistem de plăți. Cu toate acestea, este oportun să se înregistreze detaliile tuturor entităților care furnizează servicii de plată cu monedă electronică, inclusiv ale instituțiilor care beneficiază de o exceptare. În acest scop, statele membre trebuie să înscrie aceste entități în registrul instituțiilor emitente de monedă electronică, însă fără a aplica, integral sau parțial, condițiile de autorizare.

16. În scopul asigurării certitudinii juridice, este necesar să se adopte anumite dispoziții tranzitorii, pentru a se garanta că instituțiile emitente de monedă electronică care și-au început activitățile în conformitate cu dispozițiile de drept intern de transpunere a Directivei 2000/46/CE în legislația internă pot continua aceste activități pe teritoriul statului membru în cauză pentru o perioadă determinată. Această perioadă ar trebui să fie mai lungă pentru entitățile care au beneficiat de exceptarea prevăzută la articolul 8 din Directiva 2000/46/CE.

17. Prezenta directivă introduce o nouă definiție a conceptului de monedă electronică a cărei emitere poate beneficia de derogările de la articolele 34 și 53 din Directiva 2007/64/CE; prin urmare, regimul simplificat de cunoaștere a clientelei aplicabil instituțiilor emitente de monedă electronică prevăzut de Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului[14] trebuie modificat în consecință.

18. În temeiul Directivei 2006/48/CE, instituțiile emitente de monedă electronică sunt considerate instituții de credit, deși ele nu pot nici să primească depozite de la public, nici să acorde credite din fondurile primite de la public. Dat fiind sistemul introdus de prezenta directivă, este necesar să se modifice definiția instituțiilor de credit prevăzută de Directiva 2006/48/CE pentru a se asigura că instituțiile emitente de monedă electronică nu sunt considerate instituții de credit. Cu toate acestea, instituțiile de credit trebuie să păstreze dreptul de a emite monedă electronică și să desfășoare această activitate în întreaga Comunitate, sub rezerva recunoașterii reciproce și a aplicării în cazul acestor instituții a regimului general de supraveghere prudențială, în conformitate cu legislația comunitară în domeniul bancar.

19. Dispozițiile prezentei directive înlocuiesc toate dispozițiile corespunzătoare ale Directivei 2000/46/CE; prin urmare, directiva menționată trebuie abrogată.

20. Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, deoarece necesită armonizarea mai multor norme diferite existente în prezent în sistemele juridice ale diferitor state membre și, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

21. Este necesar să se revizuiască funcționarea eficientă a prezentei directive. Prin urmare, trebuie să se prevadă obligația Comisiei de a prezenta un raport la trei ani de la termenul pentru transpunerea prezentei directive.

22. Măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei[15].

23. În special, Comisia trebuie să fie abilitată să adopte norme de implementare pentru a ține seama de evoluția tehnologică și a pieței. Întrucât măsurile respective au un caracter general și vizează modificarea unor elemente neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

TITLUL I DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1 Obiect și domeniu de aplicare

24. Prezenta directivă stabilește normele pentru accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică și pentru activitatea de emitere de monedă electronică.

25. Cu excepția articolului 5, prezenta directivă nu se aplică instituțiilor de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/48/CE.

26. Prezenta directivă nu se aplică serviciilor care au la bază instrumente ce pot fi utilizate pentru achiziționarea de bunuri sau servicii numai la punctele de lucru ale emitentului sau în temeiul unui acord comercial cu emitentul, fie în cadrul unei rețele limitate de furnizori de servicii, fie pentru o gamă limitată de bunuri sau servicii.

27. Prezenta directivă nu se aplică serviciilor bazate pe un dispozitiv de telecomunicații, digital sau de tehnologie a informației, în cazul în care bunurile sau serviciile achiziționate sunt livrate sau urmează să fie utilizate prin intermediul unui dispozitiv de telecomunicații, digital sau informatic, cu condiția ca operatorul sistemului de telecomunicații, digital sau informatic să nu fie numai un intermediar între utilizatorul serviciilor de plată și furnizorul bunurilor sau serviciilor.

Articolul 2 Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

28. „ instituție emitentă de monedă electronică ” înseamnă o persoană juridică autorizată în temeiul titlului II din prezenta directivă să emită monedă electronică;

29. „ monedă electronică ” înseamnă o valoare monetară care reprezintă o creanță asupra emitentului și care este stocată electronic și emisă în schimbul primirii de fonduri, în scopul efectuării unor tranzacții de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2007/64/CE, și care este acceptată și de alte persoane fizice sau juridice decât emitentul;

30. „ monedă electronică în circulație ” înseamnă media lunară a pasivelor financiare legate de moneda electronică pentru cele 12 luni precedente;

31. „ volum de plăți ” înseamnă media valorii totale a tranzacțiilor de plată lunare executate pentru cele 12 luni precedente.

TITUL II CONDIȚII PENTRU ACCESUL LA ACTIVITATE ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII INSTITUȚIILOR EMITENTE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ

Articolul 3 Norme prudențiale generale

Articolele 5, 10 - 15 și 17 - 25 din Directiva 2007/64/CE se aplică mutatis mutandis instituțiilor emitente de monedă electronică.

Articolul 4Interzicerea emiterii de monedă electronică

Statele membre interzic emiterea de monedă electronică de către persoanele fizice sau juridice care nu sunt:

32. o instituție emitentă de monedă electronică, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1);

33. o instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/48/CE;

34. furnizori de servicii de plată, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (1) literele (e) și (f) din Directiva 2007/64/CE.

Articolul 5Rambursabilitatea

35. Statele membre se asigură că, la cererea deținătorului, emitenții de monedă electronică rambursează, în orice moment și la valoarea nominală, valoarea monetară a monedei electronice pe care o dețin.

36. Contractul dintre emitent și deținător stabilește cu claritate condițiile de rambursare.

37. În cazul în care rambursarea are loc înainte de data încetării contractului, ea poate viza fie o parte, fie totalitatea monedei stocate electronic.

38. În cazul în care rambursarea are loc la data încetării contractului, valoarea monetară a monedei electronice deținute se rambursează gratuit.

39. Emitentul poate percepe o taxă numai în cazul rambursării parțiale sau integrale înainte de încetarea contractului. Nivelul acestei taxe se menționează în contract. Taxa trebuie să fie proporțională și în raport cu costurile reale suportate de emitent.

Articolul 6Capitalul ini țial

40. Statele membre impun instituțiilor emitente de monedă electronică obligația de a deține, la data autorizării, un capital inițial, compus din elementele menționate la articolul 57 literele (a) și (b) din Directiva 2006/48/CE, de minim 125 000 EUR.

Artic olul 7 Fonduri proprii

41. Pe lângă cerințele privind capitalul inițial stabilite la articolul 6, statele membre impun instituțiilor emitente de monedă electronică obligația de a deține, în orice moment, fonduri proprii, astfel cum sunt definite la articolele 57 - 61, 63, 64 și 66 din Directiva 2006/48/CE.

42. Fondurile proprii ale instituțiilor emitente de monedă electronică se calculează fie în conformitate cu una din cele trei metode (A, B, C) prevăzute la articolul 8 din Directiva 2007/64/CE, fie în conformitate cu metoda D prevăzută la alineatul (3). Metoda corespunzătoare se stabilește de către autoritățile competente pe baza legislației interne.

43. Metoda D: în cazul în care moneda electronică reprezintă cea mai ridicată sumă dintre moneda electronică în circulație și volumul de plăți, fondurile proprii ale instituțiilor emitente de monedă electronică reprezintă cel puțin suma următoarelor elemente:

44. 5% din porțiunea de monedă electronică de până la 5 milioane EUR;

45. 2,5% din porțiunea de monedă electronică între 5 milioane EUR și 10 milioane EUR;

46. 2% din porțiunea de monedă electronică între 10 milioane EUR și 100 milioane EUR;

47. 1,5% din porțiunea de monedă electronică între 100 milioane EUR și 250 milioane EUR;

48. 1% din porțiunea de monedă electronică de peste 250 milioane EUR.

49. Pe baza unei evaluări a proceselor de administrare a riscurilor, a bazelor de date privind riscurile de pierdere și a mecanismelor de control intern ale instituției emitente de monedă electronică, autoritățile competente pot impune instituției emitente de monedă electronică obligația de a deține fonduri proprii în valoare mai mare cu până la 20% decât valoarea care ar rezulta prin aplicarea metodei alese în conformitate cu alineatul (2) sau pot permite instituției emitente de monedă electronică să dețină fonduri proprii în valoare mai mică cu până la 20% decât valoarea care ar rezulta prin aplicarea metodei alese în conformitate cu alineatul (2).

50. Fondurile proprii ale instituțiilor emitente de monedă electronică nu pot fi mai mici decât valoarea prevăzută la articolul 6.

51. Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea multiplă a elementelor eligibile drept fonduri proprii în cazul în care instituția emitentă de monedă electronică face parte din același grup ca o altă instituție emitentă de monedă electronică, o instituție de credit, o societate de investiții, o societate de administrare a activelor sau o societate de asigurări. Prezentul alineat se aplică și în cazul în care o instituție emitentă de monedă electronică desfășoară alte activități în afară de cea de emitere de monedă electronică.

Articolul 8Activită ți

52. În afară de emiterea de monedă electronică, instituțiile emitente de monedă electronică au dreptul de a desfășura oricare din următoarele activități:

53. furnizarea serviciilor de plată enumerate în anexa la Directiva 2007/64/CE;

54. acordarea de credite în contextul serviciilor de plată menționate în anexa la Directiva 2007/64/CE punctele 4, 5 sau 7, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 16 alineatele (3) și (5) din directiva respectivă;

55. furnizarea de servicii operaționale și servicii auxiliare strâns legate de emiterea de monedă electronică;

56. operarea de sisteme de plată;

57. alte activități decât emiterea de monedă electronică, în conformitate cu legislația internă și comunitară aplicabilă.

58. Fondurile primite de instituțiile emitente de monedă electronică de la utilizatorii serviciului de plată în schimbul monedei electronice nu constituie depozit sau alte fonduri rambursabile în sensul articolului 5 din Directiva 2006/48/CE. Fondurile primite pentru orice alt serviciu de plată nu constituie depozit sau alte fonduri rambursabile în sensul articolului 5 din Directiva 2006/48/CE, nici monedă electronică în sensul prezentei directive.

59. Instituțiile emitente de monedă electronică nu desfășoară activități de acceptare de depozite sau alte fonduri rambursabile în sensul articolului 5 din Directiva 2006/48/CE.

Articolul 9Cerin țe în materie de protejare a fondurilor

60. Statele membre sau autorită țile competente ale acestora prevăd obligația instituțiilor emitente de monedă electronică care desfășoară oricare din activitățile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a) - (d) și care, în același timp, sunt angajate în alte activități prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (e) de a proteja fondurile primite de la utilizatorii serviciilor de plată sau prin intermediul unui alt furnizor de servicii de plată pentru executarea unor tranzacții de plată, în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatele (1), (2) și (4) din Directiva 2007/64/CE.

61. Statele membre sau autoritățile competente ale acestora pot impune obligația ca și instituțiile emitente de monedă electronică care nu sunt angajate în alte activități menționate la articolul 8 alineatul (1) literele (a) - (d) să respecte cerințele în materie de protejare a fondurilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 10Exceptări op ționale

62. Cu excepția articolelor 20, 22, 23 și 24 din Directiva 2007/64/CE, statele membre pot acorda exceptări sau pot permite autoritățile lor competente să acorde exceptări de la aplicarea tuturor sau a unei părți a procedurilor și condițiilor stabilite la articolele 3, 6, 7 și 9 din prezenta directivă și pot permite înscrierea persoanelor juridice în registrul instituțiilor emitente de monedă electronică în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

63. media valorii totale a tranzacțiilor de plată executate în cele 12 luni precedente de către persoana în cauză, inclusiv de către orice agent pentru care aceasta își asumă deplina răspundere, nu depășește 3 milioane EUR pe lună.

64. niciuna dintre persoanele fizice responsabile de administrarea sau desfășurarea activității nu a fost condamnată pentru infracțiuni legate de spălarea banilor sau finanțarea terorismului sau pentru alte infracțiuni financiare.

Cerința prevăzută la litera (a) de la primul paragraf se evaluează pe baza sumei totale a volumului de plăți preconizate în planul de afaceri, cu excepția cazului în care autoritățile competente cer ajustarea acestui plan.

65. Orice persoană juridică înregistrată în conformitate cu alineatul (1) are obligația de a avea sediul social în statul membru în care își desfășoară efectiv activitatea.

66. Persoanele juridice menționate la alineatul (1) sunt considerate instituții emitente de monedă electronică. Cu toate acestea, nu li se aplică articolul 10 alineatul (9) și articolul 25 din Directiva 2007/64/CE.

67. Statele membre pot prevedea că persoanele juridice înregistrate în conformitate cu alineatul (1) se pot angaja numai în anumite activități enumerate în articolul 8 alineatul (1).

68. Persoanele juridice menționate la alineatul (1) notifică autorităților competente orice schimbare a situației lor care este relevantă pentru condițiile prevăzute în respectivul alineat. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care condițiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (4) nu mai sunt îndeplinite, persoanele în cauză solicită acordarea unei autorizații în termen de 30 de zile calendaristice în conformitate cu articolul 3. Persoanelor care nu au solicitat acordarea unei autorizații în acest termen li se interzice, în conformitate cu articolul 4, să emită monedă electronică.

69. Prezentul articol nu se aplică în ceea ce privește dispozițiile Directivei 2005/60/CE sau dispozițiile interne de combatere a spălării banilor.

TITLUL III MĂSURI DE IMPLEMENTARE

Articolul 11 Măsuri de implementare

70. Comisia poate adopta următoarele măsuri:

71. măsuri necesare pentru actualizarea sumelor specificate la articolul 10 pentru a se lua în calcul inflația;

72. măsuri necesare pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentei directive;

73. măsuri necesare pentru a ține seama de evoluția tehnologică și evoluția pieței.

74. Măsurile prevăzute la alineatul (1), destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 12.

Articolul 12Comitetul

75. Comisia este asistată de Comitetul de plăți înființat în conformitate cu articolul 85 din Directiva 2007/64/CE.

76. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

TITUL IV DISPOZIȚII FINALE

Articolul 13 Armonizarea deplină

Statele membre nu men țin și nu introduc alte dispoziții decât cele stabilite în prezenta directivă.

Articolul 14Revizuire

În termen de [trei ani de la data menționată la articolul 18 alineatul (1) ca termen pentru transpunere], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Băncii Centrale Europene un raport privind implementarea și impactul prezentei directive, în special în ceea ce privește aplicarea cerințelor prudențiale pentru instituțiile emitente de monedă electronică, însoțit, dacă este cazul, de o propunere de revizuire.

Articolul 15Dispozi ții tranzitorii

77. Statele membre permit instituțiilor emitente de monedă electronică care și-au început activitatea în conformitate cu dispozițiile de implementare a Directivei 2000/46/CE în statul membru în care își au sediul înainte de data intrării în vigoare a prezentei directive să își continue activitățile fără autorizația prevăzută la articolul 3. Statele membre obligă aceste instituții emitente de monedă electronică să prezinte autorităților competente toate informațiile pertinente pentru a le permite acestora să evalueze, în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a dispozițiilor articolului 11, dacă instituțiile îndeplinesc cerințele prezentei directive și, în caz contrar, ce măsuri trebuie adoptate pentru a asigura respectarea acestor cerințe, sau dacă este oportună retragerea autorizației. Instituțiile emitente de monedă electronică care respectă cerințele primesc autorizația și sunt înscrise în registru. În cazul în care nu se conformează acestor cerințe în termen de șase luni de la [termenul de implementare a prezentei directive], instituțiile emitente de monedă electronică în cauză nu au dreptul de a emite monedă electronică.

78. Statele membre pot să prevadă posibilitatea ca o instituție emitentă de monedă electronică să fie autorizată automat și înscrisă în registrul prevăzut la articolul 3 în cazul în care autoritățile competente au deja dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute la articolele 3, 6 și 7. Autoritățile competente informează instituțiile emitente de monedă electronică în cauză înainte de acordarea autorizației.

79. Statele membre permit persoanelor juridice care au început activitățile ca entități în temeiul dispozițiilor de drept intern de implementare a articolului 8 din Directiva 2000/46/CE înainte de [data adoptării propunerii Comisiei] să continue aceste activități pe teritoriul statului membru în cauză până la [12 luni de la termenul pentru transpunere], fără a solicita o autorizație în temeiul articolului 3. Instituțiilor emitente de monedă electronică care în perioada menționată nu au fost nici autorizate, nici exceptate în temeiul articolului 10 li se interzice să emită monedă electronică.

Articolul 16 Modificarea Directivei 2005/60/CE

80. Articolul 11 alineatul (5) litera (d) din Directiva 2005/60/CE se înlocuiește cu următorul text:

„(d) moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2009/../CE (*), atunci când, dacă dispozitivul nu poate fi reîncărcat, suma maximă stocată electronic în dispozitiv nu depășește [500 EUR], sau atunci când, dacă dispozitivul poate fi reîncărcat, se impune o limită de [3 000 EUR] pentru valoarea totală tranzacționată într-un an calendaristic, cu excepția cazului în care în același an calendaristic deținătorului i se rambursează o sumă de minimum [1 000 EUR], în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2009/…/CE.”

(*) JO […]

Articolul 17 Modificarea Directivei 2006/48/CE

81. Articolul 4 se modifică după cum urmează:

82. Punctul (1) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) «instituție de credit» înseamnă o întreprindere a cărei activitate constă în primirea de depozite sau de alte fonduri rambursabile din partea publicului și acordarea de credite în cont propriu;”

83. Punctul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) «instituție financiară» înseamnă o întreprindere, alta decât o instituție de credit, a cărei activitate principală constă în dobândirea de participații sau în desfășurarea uneia sau mai multor activități menționate la punctele 2-12 și 15 din anexa I”.

84. La anexa I se adaugă punctul (15) cu următorul text:

„15. Emiterea de monedă electronică”.

Articolul 18Abrogare

Directiva 2000/46/CE se abrogă de la [termenul pentru transpunere de la articolul 19 alineatul (1)].

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Articolul 19Transpunere

85. Statele membre adoptă și publică, până la , actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre dispozițiile respective, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la .

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

86. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 20Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Articolul 21

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Comisie

Membru al Comisiei

[1] JO L 275, 27.10.2000, p. 39.

[2] SEC(2006) 1049, http://ec.europa.eu/internal_market/bank/docs/e-money/working-document_en.pdf.

[3] JO L 319, 5.12.2007, p. 1.

[4] JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

[5] JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

[6] SEC(2006) 1049, 19.7.2006, http://ec.europa.eu/internal_market/bank/docs/e-money/working-document_en.pdf.

[7] A se vedea nota de subsol 5.

[8] JO C , p. .

[9] JO C , p. .

[10] JO C , p. .

[11] JO L 275, 27.10.2000, p. 39.

[12] SEC(2006) 1049, 19.7.2006.

[13] JO L 319, 5.12.2007, p. 1.

[14] JO L 309, 25.11.2005, p. 15.

[15] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.