52008PC0508

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 11.8.2008

COM(2008) 508 final

2008/0162 (CNS)

Propunere modificată de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile și a Protocolului la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor, adoptate în comun la Cape Town, la 16 noiembrie 2001

(prezentată de Comisie)

EXPUNERE DE MOTIVE

1. OBIECTIVUL PROPUNERII

Comisia propune încheierea de către Comunitate a Convenției privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile („Convenția de la Cape Town” sau „convenția”) și a Protocolului la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronautice („Protocolul aeronautic”), adoptate în cadrul unei conferințe diplomatice desfășurate la Cape Town, între 29 octombrie și 16 noiembrie 2001, sub auspiciile comune ale Institutului internațional pentru unificarea dreptului privat (UNIDROIT) și Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).

Convenția de la Cape Town și Protocolul aeronautic adoptate în 2001 reprezintă acorduri mixte care aparțin, parțial, competenței exclusive a Comunității. În 2002, Comisia a prezentat două propuneri în vederea semnării și încheierii de către Comunitate a acestor instrumente. Aceste propuneri conțineau declarații care trebuiau făcute de Comunitate în legătură cu aplicarea unor dispoziții specifice ale ambelor instrumente care au incidență asupra dreptului comunitar. Ca urmare a discuțiilor din cadrul Comitetului privind aspectele de drept civil, în octombrie 2003 dosarul a fost transmis către COREPER, însă propunerile nu au putut fi adoptate din cauza divergențelor dintre Spania și Marea Britanie privind competența autorităților din Gibraltar în contextul acordurilor mixte. Acest diferend a fost aplanat în decembrie 2007. Cu toate acestea, contextul s-a modificat în mod substanțial din decembrie 2003, întrucât o serie de noi state membre s-au alăturat Comunității, iar convenția și protocolul nu mai sunt deschise spre semnare. Prin urmare, era necesară o propunere modificată..

În acest context, această problemă a fost abordată în cadrul reuniunii din 3 martie 2008 a Comitetului privind aspectele de drept civil, când Comisia și-a luat angajamentul de a elabora o propunere modificată în vederea încheierii acestor instrumente internaționale. Propunerea modificată ar fuziona proiectele de declarații ale Comunității cu privire la semnare și încheiere într-o propunere de decizie unica a Consiliului privind încheierea instrumentelor menționate.

Această propunere înlocuiește și actualizează următoarele propuneri care au fost prezentate de Comisie în 2002:

- propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea de către Comunitatea Europeană a Convenției privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile și a Protocolului la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor, adoptată în comun la Cape Town, la 16 noiembrie 2001, precum și

- propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile și a Protocolului la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentul aeronavelor, adoptată în comun la Cape Town, la 16 noiembrie 2001[1].

2. COMPETENțE COMUNITARE

Întrucât Comunitatea are competențe privind anumite aspecte reglementate de Convenție și Protocolul aeronautic al acesteia și întrucât aceste aspecte au incidență asupra Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[2] și Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență[3], statele membre nu pot ratifica în mod independent aceste instrumente.

La 29 octombrie 2001, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze în numele Comunității, în cadrul conferinței diplomatice de la Cape Town, dispozițiile cuprinse în convenție și Protocolul aeronautic care aparțineau competenței exclusive a Comunității și care aveau incidență asupra regulamentelor menționate. Patru state membre au semnat convenția și Protocolul aeronautic. De la intrarea în vigoare a Convenției de la Cape Town la 1 aprilie 2004 și a Protocolului aeronautic al acesteia la 1 martie 2006, Comunitatea nu poate semna aceste instrumente internaționale, iar propunerea din 2003 privind semnarea a devenit caducă. Cu toate acestea, Comunitatea poate adera la convenție și la Protocolul aeronautic prin efectuarea declarațiilor relevante în acest sens.

Conform convenției și Protocolului aeronautic al acesteia, „organizațiile regionale de integrare economică” pot deveni părți la aceste instrumente (articolul 48 și, respectiv, articolul XXVII). În sensul convenției și a Protocolului aeronautic, o „organizație regională de integrare economică” înseamnă o organizație care are competențe privind anumite materii reglementate de convenție sau de protocol și care poate semna, aproba, accepta sau adera la acestea. Această definiție va permite Comunității să devină parte la aceste două instrumente, sub rezerva obținerii aprobării necesare din partea instituțiilor comunitare. Orice mențiune din convenție sau protocol la „stat(e) contractant(e)” sau „state părți” se aplică, de asemenea, și Comunității, atunci când contextul impune acest lucru [articolul 48 alineatul (3) și, respectiv, articolul XXVII alineatul (3)].

Cele două instrumente impun ca, în momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării, Comunitatea să facă o declarație cu caracter general în care să specifice materiile care fac obiectul convenției și protocolului și care aparțin competenței comunitare [articolul 48 alineatul (2) și, respectiv, articolul XXVII alineatul (2)]. În acest scop, un proiect de declarație este atașat în anexa I. Textul a fost elaborat pe baza competențelor actuale conferite Comunității de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22.12.2000 și Regulamentul nr. 1346 din 29.5.2000.

3. DECLARAțIILE PRIVIND MATERIILE CARE APARțIN DOMENIULUI DE APLICARE A COMPETENțEI EXCLUSIVE A COMUNITățII

Pe durata Conferinței diplomatice de la Cape Town din noiembrie 2001, Comunitatea a negociat dispoziții care să îi permită aplicarea dreptului comunitar și care să înlocuiască aplicarea convenției și Protocolului aeronautic în materiile care fac obiectul celor două regulamente menționate anterior. La data încheierii, Comunitatea va fi trebui să facă declarații privind aspectele care aparțin competenței exclusive a Comunității. Aceste declarații, cuprinse în anexa II, privesc următoarele aspecte:

3.1. Măsurile provizorii (articolul 55 din convenție și articolul X din protocol)

În ceea ce privește compatibilitatea cu articolele 13 și 43 din convenție, trebuie subliniat că măsurile care pot fi asimilate celor provizorii sau de conservare, în sensul articolului 31 din regulamentul nr. 44/2001, sunt măsurile care, în materiile care aparțin domeniului său de aplicare, urmăresc menținerea unei situații de facto sau de jure, în vederea conservării drepturilor pe care instanța de fond trebuie să le recunoască[4].

În plus, luarea unei măsuri provizorii sau de conservare, în conformitate cu articolul 31 din regulament, este condiționată de existența unei legături reale între obiectul măsurilor urmărite și competența teritorială a statului contractant al instanței sesizate în legătură cu respectivele măsuri[5].

Comunitatea va trebui să declare că măsurile provizorii prevăzute la articolul 43 vor putea fi luate de către instanțele competente, în conformitate cu articolul 13 din convenție, atunci când debitorul își are domiciliul în interiorul Comunității, numai în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul 44/2001 (articolul 24 din Convenția de la Bruxelles din 27 septembrie 1968, astfel cum este interpretat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene).

În conformitate cu articolul X alineatul (1) și articolul XXX alineatul (2) din protocol, articolul X din protocol privind măsurile provizorii, se aplică total sau parțial doar dacă un stat contractant a făcut o declarație pozitivă în acest sens. Acest articol include vânzarea bunului în lista măsurilor provizorii prevăzute la articolul 13 din convenție. Atunci când un stat contractant face o asemenea declarație privind articolul X alineatul (2), acesta trebuie să specifice perioada de timp necesară pentru obținerea măsurilor provizorii prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din convenție. Conform propunerii noastre, Comunitatea nu ar trebui să facă declarația Se propune ca declarația prevăzută la articolul X să nu fie făcută de Comunitate în conformitate cu articolul XXX alineatul 2.

3.2. Insolvența (articolele XI și XII din protocol)

Articolele XI și XII din Protocolul aeronautic privind insolvabilitatea debitorului se aplică doar atunci când un stat contractant care este competent în primă instanță în caz de insolvență face o declarație pozitivă în acest sens, conform articolului XXX.

Articolul XI stabilește normele detaliate pentru punerea în posesie cu privire la obiectul aeronautic care constituie garanția creditorului în caz de insolvabilitate a debitorului (alternativa A sau B). Aceste norme reprezintă dispoziții de drept material, elaborate pentru a proteja un creditor asigurat printr-un drept in rem pentru orice posibile consecințe legate de insolvabilitatea debitorului.

Regulamentul 1346/2000 stabilește normele privind competența judiciară, recunoașterea și executarea, precum și normele privind conflictul de legi aplicabile procedurilor de insolvență inițiate de Comisie. Cu toate acestea, articolul 5 prevede că deschiderea procedurii de insolvență nu va afecta drepturile in rem ale creditorilor sau terților în ceea ce privește bunurile corporale sau necorporale, mobile sau imobile care aparțin debitorului și sunt situate pe teritoriul unui alt stat membru în momentul inițierii procedurii. Acesta este o prevedere materială de drept internațional privat care determină în mod direct care sunt efectele asupra drepturilor in rem privind bunuri imobile situate într-un alt stat membru decât cel în care a fost deschisă procedura. În loc să facă trimitere fie la legea statului în care au fost deschisă procedura, fie la legea locului ( lex situs ), pentru a determina dacă bunurile grevate de drepturile in rem fac parte din activele insolvenței, Regulamentul prevede în mod expres că drepturile in rem care grevează aceste bunuri nu sunt afectate de deschiderea procedurii de insolvență.

Considerentul 12 din regulament prevede că „procedura principală de insolvență … are o întindere universală și include toate bunurile debitorului”, indiferent de statul membru unde sunt situate bunurile, cu excepția cazului în care procedura de insolvență teritorială este deschisă în temeiul articolului 3 alineatul (2) din regulament. Rezultă că statul în care este deschisă procedura, în conformitate cu articolul 4, ar trebui să determine care bunuri fac parte din activul procedurii principale și care sunt excluse. În ceea ce privește bunurile grevate de drepturile in rem , regulamentul nu impune ca acestea să fie incluse în activul procedurii principale sau să fie excluse din acesta. Articolul 5 prevede doar faptul că trebuie respectate drepturile in rem ale terților în ceea ce privește bunurile situate pe teritoriul unui stat membru (care este un stat contractant al protocolului), altul decât cel unde a fost deschisă procedura principală. Prin urmare, chiar dacă legea statului unde a fost deschisă procedura prevede că toate bunurile fac parte din activ, titularul dreptului in rem păstrează toate prerogativele accesorii dreptului, în special dreptul de a urmări bunul respectiv în vederea satisfacerii creanței sale. Astfel, articolul 5 din regulament și articolul XI din protocol au în comun prevederea că un bun grevat de un drept in rem nu face parte din activul insolvenței.

Rezultă că, în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție în cauza AETR [6], Comunitatea are competența exclusivă în ceea ce privește asumarea unor angajamente externe în acest domeniu și să decidă dacă să facă sau nu declarația menționată la articolul XXX alineatul (3), pentru a specifica alternativa aleasă (A sau B) și termenul impus de articolul XI.

Comisia consideră că, atunci când procedura principală de insolvență se desfășoară într-un stat membru, regulamentul nr. 1346/2000 din 29 mai 2000 privind procedura de insolvență ar trebui să se aplice în locul convenției și Protocolului aeronautic. Pentru atingerea acestui obiectiv și pentru menținerea certitudinii juridice în materie, Comisia recomandă Comunității să nu opteze pentru aplicarea totală sau parțială a uneia sau alteia din alternativele prevăzute la articolul XI din protocol. Aceasta pare să fie unica soluție care să garanteze aplicarea uniformă a Regulamentului nr. 1346/2000 în cadrul Comunității, atunci când nu există nici o justificare pentru a deroga de la acesta în cazul bunurilor aeronautice.

În consecință, Comunitatea nu va face declarația menționată la articolul XI din protocol, în conformitate cu articolul XXX alineatul (3), și nici declarația menționată la articolul XII privind asistența în caz de insolvabilitate, care este legată de cea din articolul XI, în conformitate cu articolul XXXI alineatul (1).

3.3. Competența locului de înregistrare

În fine, în ceea ce privește articolul XXI din protocol, considerăm preferabilă evitarea situației în care această nouă regulă privind competența creează o excepție de la prevederile dreptului comunitar. Dacă debitorul este situat pe teritoriul Comunității, în conformitate cu articolul 4 din convenție, dreptul comunitar ar trebui aplicat în mod uniform. Articolul XXX alineatul 5 din protocol permite statelor contractante să declare că nu vor aplica acest articol. Se propune declararea de către Comunitate a neaplicării acestui articol, fapt ce îi va permite aplicarea Regulamentului nr. 44/2001.

4. DECLARAțII PREVăZUTE LA ARTICOLUL VIII DIN PROTOCOL

Întrucât toate statele membre sunt obligate de prevederile Convenției de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, până când vor fi obligate de dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 593/2008 din 17 iunie 2008 al Parlamentului European și al Consiliului[7], Comisia propune ca acestea să nu facă nicio declarație că vor aplica articolul VIII al protocolului privind alegerea legii aplicabile, în conformitate cu articolul XXX alineatul (1) din protocol.

Având în vedere cele menționate, Comisia propune adoptarea de către Consiliu a deciziei următoare, care să autorizeze încheierea Convenției UNIDROIT privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile și a Protocolului la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronautice, prin emiterea declarațiilor menționate mai sus, al căror text figurează în anexele I și II.

2008/0162 (CNS)

Propunere modificată de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile și a Protocolului la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor, adoptate în comun la Cape Town, la 16 noiembrie 2001

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei[8],

având în vedere avizul Parlamentului European[9],

întrucât:

(1) Comunitatea depune eforturi pentru crearea unui spațiu judiciar comun bazat pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești.

(2) Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile (denumită, în continuare „Convenția de la Cape Town”) și Protocolul acesteia privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor (denumit, în continuare „Protocolul aeronautic”), adoptate în comun la Cape Town, la 16 noiembrie 2001, au o contribuție utilă la reglementarea la nivel internațional în domeniilor lor respective. Prin urmare, este recomandabil ca dispozițiile celor două instrumente care privesc materii care aparțin competenței exclusive a Comunității să fie aplicate cât mai curând posibil.

(3) Comisia a negociat Convenția de la Cape Town și Protocolul aeronautic în numele Comunității, pentru părțile care sunt conexe competenței exclusive a Comunității.

(4) Organizațiile regionale de integrare economică, care sunt competente în anumite domenii reglementate de Convenția de la Cape Town și de Protocolul aeronautic, pot adera la convenția și protocolul menționate, după intrarea lor în vigoare.

(5) De asemenea, anumite aspecte reglementate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[10] și de Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență[11] și Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)[12] fac obiectul Convenției de la Cape Town și Protocolului aeronautic.

(6) Comunitatea are competență exclusivă în ceea ce privește anumite materii reglementate de Convenția de la Cape Town și de Protocolul aeronautic, în timp ce în competența statelor membre intră alte aspecte reglementate de aceste două instrumente.

(7) Prin urmare, Comunitatea ar trebui să adere la Convenția de la Cape Town și la Protocolul aeronautic.

(8) Articolul 48 din Convenția de la Cape Town și articolul XXVII din Protocolul aeronautic prevăd că, în momentul aderării, o organizație regională de integrare economică va face o declarație care specifică materiile reglementate de convenția și protocolul menționate, în privința cărora competența a fost transferată organizației respective de către statele sale membre. Prin urmare, Comunitatea ar trebui să facă o asemenea declarație în momentul aderării.

(9) Articolul 55 din Convenția de la Cape Town prevede că un stat contractant poate declara că nu va aplica prevederile articolului 13 sau articolului 43, ori ale ambelor articole, total sau parțial. În momentul aderării la convenția menționată, Comunitatea ar trebui să facă o asemenea declarație.

(10) Articolele X, XI, XII și XIII ale Protocolului aeronautic se aplică doar în condițiile existenței unei declarații în acest sens din partea unui stat contractant, în conformitate cu articolul XXX din protocolul menționat și cu respectarea condițiilor stabilite de această declarație. În momentul aderării la Protocolul aeronautic, Comunitatea ar trebui să declare că nu va face nicio declarație în conformitate cu articolul XXX alineatul 3. Competențele statelor membre în ceea ce privește normele de drept material privind insolvența nu vor fi afectate.

(11) Aplicarea articolului VIII din Protocolul aeronautic privind aplicarea legii aplicabile depinde de o declarație care poate fi făcută de un stat contractant în conformitate cu articolul XXX alineatul (1). În momentul aderării la Protocolul aeronautic, Comunitatea ar trebui să declare că aceasta nu va aplica articolul VIII.

(12) Regatul Unit va rămâne în continuare obligat de prevederile Convenției de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale[13] până în momentul în care dispozițiile Regulamentului nr. 593/2008 (CE) al Parlamentului European și al Consiliului vor deveni obligatorii. Se prezumă că Regatul Unit, dacă va adera anterior acestui moment la Protocolul aeronautic, în momentul aderării va face o declarație în conformitate cu articolul XXX alineatul (1) care nu va afecta aplicarea normelor regulamentului menționat.

(13) Regatul Unit și Irlanda ar trebui să participe la adoptarea și aplicarea prezentei decizii.

(14) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, atașat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu are obligații în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale.

DECIDE:

Articolul 1

1. Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile (denumită, în continuare „Convenția de la Cape Town”) și Protocolul privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor (denumit, în continuare „Protocolul aeronautic”), adoptate în comun la Cape Town, la 16 noiembrie 2001, se adoptă în numele Comunității Europene.

2. Textele Convenției de la Cape Town și ale Protocolului aeronautic se atașează prezentei decizii.

3. În prezenta decizie, prin „stat membru” se înțelege orice stat membru, cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) mandatată (mandatate) să depoziteze, în numele Comunității Europene, instrumentul prevăzut la articolul 47 alineatul (4) din Convenția de la Cape Town și articolul XXVI alineatul (4) din Protocolul aeronautic.

Articolul 3

1. În momentul aderării la Convenția de la Cape Town, Comunitatea va face declarația menționată la punctul I din anexa I și declarația menționată la punctul I din anexa II.

2. În momentul aderării la Protocolul aeronautic, Comunitatea va face declarația menționată la punctul II din anexa I și declarația menționată la punctul II din anexa II.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu

Președintele

ANEXA I

Declarațiile cu caracter general privind competența Comunității care trebuie făcute de Comunitate în momentul aderării la Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile („Convenția de la Cape Town”) și la Protocolul acesteia privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronautice („Protocolul aeronautic”), adoptate în comun la Cape Town, la 16 noiembrie 2001

I. Declarație făcută în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) privind competența Comunității Europene privind aspectele reglementate de Convenția de la Cape Town, în privința cărora statele membre au transferat propriile competențe Comunității

1. Articolul 48 din Convenția de la Cape Town prevede că organizațiile regionale de integrare economică care sunt constituite de state suverane și care au competențe în ceea ce privește anumite aspecte reglementate de convenție, pot adera la aceasta în condițiile declarației menționate la articolul 48 alineatul (2). Comunitatea a decis să adere la Convenția de la Cape Town și va face declarația corespunzătoare în acest sens.

2. Membrii actuali ai Comunități Europene sunt Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

3. Cu toate acestea, prezenta declarație nu se aplică în cazul Regatului Danemarcei, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, atașat tratatelor.

4. Prezenta declarație nu se aplică teritoriilor statelor membre în care Tratatul de instituire a Comunității Europene nu este aplicabil și nu aduce atingere actelor sau pozițiilor care pot fi adoptate în temeiul Convenției de la Cape Town de către statele membre respective în numele și în interesul acestor teritorii.

5. Statele membre ale Comunității Europene au transferat propriile competențe Comunității, cu privire la aspecte reglementate de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[14] și de Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 din 29 mai 2000 al Consiliului privind procedurile de insolvență[15] și Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)[16].

6. În momentul aderării la Convenția de la Cape Town, Comunitatea nu va face niciuna din declarațiile posibile în temeiul articolelor la care face trimitere articolul 56 din convenția menționată. Statele membre își mențin competența în ceea ce privește normele de drept material privind insolvența.

7. Exercitarea competențelor pe care statele membre le-au transferat Comunității Europene în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene este, prin natura sa, susceptibilă de a evolua în permanență. În cadrul instituit prin tratat, instituțiile competente pot adopta decizii de stabilire a sferei competențelor Comunității. Prin urmare, Comunitatea își rezervă dreptul de a modifica declarația menționată, fără ca acest fapt să constituie o condiție prealabilă pentru exercițiul competenței sale cu privire la aspectele reglementate de Convenția de la Cape Town.

II. Declarație făcută în conformitate cu articolul XXVII alineatul (2) privind competența Comunității Europene în ceea ce privește aspectele reglementate de Protocolul aeronautic, pentru care statele membre au transferat propria competență Comunității

1. Articolul XXVII din Protocolul aeronautic prevede că organizațiile regionale de integrare economică care sunt constituite de state suverane și care au competențe în ceea ce privește anumite aspecte reglementate de protocol, pot adera la acesta în condițiile declarației menționate la articolul XXVII alineatul (2). Comunitatea a decis să adere la Protocolul aeronautic și va emite declarația corespunzătoare în acest sens.

2. Membrii actuali ai Comunități Europene sunt Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

3. Cu toate acestea, declarația menționată nu se aplică în cazul Regatului Danemarcei, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, atașat tratatelor.

4. Declarația menționată nu se aplică teritoriilor statelor membre în care nu se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și nu aduce atingere actelor sau pozițiilor care pot fi adoptate în temeiul Protocolului aeronautic de către statele membre respective în numele și în interesul acestor teritorii.

5. Statele membre ale Comunității Europene au transferat propriile competențe Comunității în ceea ce privește aspecte reglementate de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[17] și de Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 din 29 mai 2000 al Consiliului privind procedurile de insolvență[18] și Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)[19].

6. În momentul aderării la Protocolul aeronautic, Comunitatea nu va face nicio declarație în conformitate cu articolul XXX alineatul (1) cu privire la faptul că va aplica articolul VIII și niciuna din declarațiile permise în temeiul articolului XXX alineatul (3). Statele membre își mențin competența în ceea ce privește normele de drept material privind insolvența.

7. Exercitarea competențelor transferate de statele membre Comunității Europene în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene este, prin natura sa, susceptibilă de a evolua în permanență. În cadrul instituit prin tratat, instituțiile competente pot adopta decizii de stabilire a sferei competențelor Comunității. Prin urmare, Comunitatea își rezervă dreptul de a modifica declarația menționată, fără ca acest fapt să constituie o condiție prealabilă pentru exercitarea competenței sale cu privire la aspectele reglementate de Protocolul aeronautic.

ANEXA II

Declarații care trebuie făcute de Comunitate în momentul aderării la Convenția de la Cape Town și la Protocolul aeronautic privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronautice conținute de acestea

I. Declarație făcută de Comunitate în conformitate cu articolul 55 din Convenția de la Cape Town

În conformitate cu articolul 55 din Convenția de la Cape Town, când debitorul își are domiciliul pe teritoriul unui stat membru al Comunității, statele membre obligate de Regulamentul 44/2001 din 22 decembrie 2000 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[20] vor aplica, în ceea ce privește măsurile provizorii, articolele 13 și 43 din Convenția de la Cape Town, în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul nr. 44/2001, astfel cum este interpretat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în contextul Convenției de la Bruxelles din 27 septembrie 1968[21] (articolul 24).

II. Declarație făcută de Comunitate în conformitate cu articolul XXX din Protocolul aeronautic

În conformitate cu articolul XXX alineatul (5) din Protocolul aeronautic, articolul XXI nu se va aplica în interiorul Comunității, iar Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[22] se va aplica acestei materii în cazul statelor membre obligate de regulamentul menționat sau de orice alt acord care vizează extinderea efectelor acestuia.

[1] SEC(2002) 1308 final/2, 3.3.2003.

[2] JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

[3] JO L 160, 30.6.2000, p. 1.

[4] Hotărărea din 31 martie 1982, C.H.W. v G.J.H. (Cazul 25/81 [1982] ECR 1189).

[5] Hotărâre din 17 noiembrie 1998, Van Uden Maritime v Kommanditgesellschaft in Firma Deco-Line și alții (Cazul 391/95 [1998] ECR I-7091).

[6] Cazul 22/70.

[7] JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

[8] JO C , , p. .

[9] JO C , , p. .

[10] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin….

[11] JO L 160, 30.6.2000, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin….

[12] JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

[13] JO C 27, 26.1.1998, p. 34.

[14] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin….

[15] JO L 160, 30.6.2000, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin….

[16] JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

[17] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin….

[18] JO L 160, 30.06.2000, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin….

[19] JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

[20] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin….

[21] JO C 27, 26.1.1998, p. 1.

[22] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin….