52008PC0343

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 10.6.2008

COM(2008) 343 final

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind echivalenţa materialului forestier de reproducere produs în ţări terţe

(prezentată de Comisie)

EXPUNERE DE MOTIVE

Directiva 1999/105/EC a Consiliului din 22 decembrie 1999 privind comercializarea materialului forestier de reproducere prevede că Consiliul determină dacă materialul forestier de reproducere produs într-o ţară terţă oferă aceleaşi garanţii în ceea ce privește autorizarea materialului de bază și măsurile luate pentru producerea acestuia în scopul comercializării ca și materialul forestier de reproducere produs în cadrul Comunității şi care este în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive.

În plus, Consiliul determină speciile, tipul materialului de bază și categoriile de material forestier de reproducere, precum și regiunea de proveniență a acestuia, care pot fi comercializate pe teritoriul Comunității în conformitate cu articolul 19 alineatul (1).

Consiliul OCDE a adoptat în iulie 2007 un sistem de certificare a materialului forestier de reproducere destinat comerţului internaţional (Sistemul OCDE pentru seminţe şi plante forestiere).

O examinare a normelor respective a arătat că condiţiile de autorizare a materialului de bază corespund cerinţelor prevăzute în Directiva 1999/105/CE. De asemenea, cu excepţia condiţiilor referitoare la calitatea seminţelor, la puritatea speciilor şi la calitatea materialului săditor, normele din ţările terţe respective oferă aceleaşi garanţii în privinţa condiţiilor aplicabile seminţelor şi materialului săditor din categoriile „sursă identificată” şi „selectat” ca şi cele prevăzute de Directiva 1999/105/CE. Prin urmare, normele de certificare a materialului forestier din categoriile „sursă identificată” şi „selectat” din Canada, Norvegia, Elveţia, Turcia şi Statele Unite ale Americii ar trebui considerate echivalente cu normele prevăzute de Directiva 1999/105/CE, cu condiţia satisfacerii unor cerinţe suplimentare privind seminţele şi materialul săditor.

Prezenta propunere permite stabilirea unui sistem de echivalenţe pentru importul de material forestier de reproducere, bazat pe norme clare, şi înlocuirea unui sistem provizoriu care autorizează statele membre să ia decizii individuale privind importul unui astfel de material.

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind echivalenţa materialului forestier de reproducere produs în ţări terţe

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 1999/105/CE a Consiliului din 22 decembrie 1999 privind comercializarea materialului forestier de reproducere[1], în special articolul 19 alineatele (1) şi (2),

având în vedere propunerea Comisiei[2],

întrucât:

(1) Normele de certificare a materialului forestier de reproducere în Canada, Norvegia, Elveţia, Turcia şi Statele Unite ale Americii prevăd efectuarea unei inspecţii oficiale la faţa locului în timpul recoltării şi prelucrării seminţelor şi al producţiei de material săditor.

(2) În conformitate cu aceste norme, atât sistemele de autorizare şi înregistrare a materialului de bază, cât şi producţia ulterioară de material de reproducere din acest material de bază respectă sistemul OCDE de certificare a materialului forestier de reproducere destinat comerţului internaţional (Sistemul OCDE pentru seminţe şi plante forestiere). În plus, normele menţionate impun atât certificarea oficială a seminţelor şi a materialului săditor din categoriile „sursă identificată” şi „selectat”, cât şi închiderea oficială a ambalajelor cu seminţe în conformitate cu Sistemul OCDE pentru seminţe şi plante forestiere.

(3) O examinare a normelor respective a arătat că condiţiile de autorizare a materialului de bază corespund cerinţelor prevăzute în Directiva 1999/105/CE. De asemenea, cu excepţia condiţiilor referitoare la calitatea seminţelor, la puritatea speciilor şi la calitatea materialului săditor, normele din ţările terţe respective oferă aceleaşi garanţii în privinţa condiţiilor aplicabile seminţelor şi materialului săditor din categoriile „sursă identificată” şi „selectat” ca şi cele prevăzute de Directiva 1999/105/CE. Prin urmare, normele de certificare a materialului forestier din categoriile „sursă identificată” şi „selectat” din Canada, Norvegia, Elveţia, Turcia şi Statele Unite ale Americii ar trebui considerate echivalente cu normele prevăzute de Directiva 1999/105/CE, cu condiţia satisfacerii unor cerinţe suplimentare privind seminţele şi materialul săditor.

(4) Normele din ţările terţe menţionate mai sus pot, totuşi, să nu fie considerate echivalente în cazul categoriilor „calificat” şi „testat”, care nu fac obiectul Sistemului OCDE pentru seminţe şi plante forestiere. Prin urmare, este adecvată limitarea sferei de aplicare a prezentei decizii de echivalenţă la materialul de reproducere din categoriile „sursă identificată” şi „selectat” .

(5) Definiţiile stabilite în Directiva 1999/105/CE ar trebui folosite în prezenta decizie în scopul asigurării coerenţei între cele două acte legislative.

(6) Materialul forestier care îndeplineşte condiţiile prezentei decizii ar trebui să satisfacă condiţiile referitoare la sănătatea plantelor prevăzute de Directiva 2000/29/CE din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate[3].

(7) Este adecvat ca condiţiile suplimentare privind seminţele şi materialul săditor în ceea ce priveşte calitatea şi puritatea speciilor, prevăzute de prezenta decizie, să reflecte condiţiile prevăzute de Directiva 1999/105/CE.

(8) În vederea garantării aceluiaşi nivel de trasabilitate ca şi cel prevăzut în Directiva 1999/105/CE, este adecvată includerea în prezenta decizie a unor norme privind eliberarea la intrarea în Comunitate a unui certificat principal pentru seminţe şi material săditor . Acest certificat principal ar trebui să aibă la bază certificatul oficial de provenienţă al OCDE şi ar trebui să menţioneze că materialul este importat în baza unui sistem de echivalenţă .

(9) În viitor, anumite părţi ale anexelor la prezenta decizie vor trebui actualizate pentru a garanta că semințele importate fac obiectul unor cerințe echivalente cu orice norme noi care ar putea fi adoptate. Aceste modificări ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei[4].

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1 Domeniu de aplicare și definiții

1. Decizia determină condiţiile în care este importat în Comunitate materialul forestier de reproducere din categoriile „sursă identificată” şi „selectat” produs într-o ţară terţă precizată în anexa I la prezenta decizie.

Se aplică cu condiţia îndeplinirii cerinţelor stabilite de Directiva 2000/29/CE.

2. Definiţiile stabilite în Directiva 1999/105/CE se aplică prezentei decizii.

Articolul 2Echivalență

1. Sistemele de autorizare şi înregistrare ale materialului de bază şi producţia ulterioară de material de reproducere din acest material de bază sub controlul autorităţilor menţionate în anexa I la prezenta decizie sau sub supravegherea oficială a acestor autorităţi, aplicate în ţările terţe precizate în anexa menţionată mai sus, se consideră echivalente cu cele aplicate de statele membre în conformitate cu Directiva 1999/105/CE.

2. Seminţele şi materialul săditor din categoriile „sursă identificată” şi „selectat” ale speciilor enumerate în anexa I la Directiva 1999/105/CE, produse în ţări terţe menţionate în anexa I la prezenta decizie şi certificate oficial de autorităţile menţionate în anexa respectivă, sunt considerate echivalente cu seminţele şi materialul săditor în conformitate cu dispoziţiile Directivei 1999/105/CE, cu condiţia ca acestea să îndeplinească condiţiile prevăzute în anexa II.

Articolul 3Certificat principal

La momentul intrării seminţelor şi materialului săditor pe teritoriul Comunităţii, furnizorul care importă acest material informează asupra importului organismul oficial al statului membru respectiv. Înainte de introducerea pe piaţă a materialului, organismul oficial eliberează un certificat principal pe baza certificatului oficial de provenienţă al OCDE.

Certificatul principal precizează că materialul a fost importat în baza unui sistem de echivalenţă.

Articolul 4 Modificarea anexelor

Modificările aduse anexelor, cu excepția celor aduse primei coloane din tabelul din anexa I, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5 alineatul (2).

Articolul 5Comitetul

1. Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru semințe și material săditor pentru agricultură, horticultură și silvicultură înființat în temeiul articolului 1 din Decizia 66/399/CEE[5], denumit în continuare „comitetul”.

2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

3. Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 6Intrarea în vigoare

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu,

Preşedintele

ANEXA I

Ţări și autorități

Țara (*) | Autoritatea responsabilă cu autorizarea şi controlul producţiei |

1 | 2 |

CA | National Forest Genetic Resource Centre Natural Resources Canada Canadian Forest Service-Atlantic Fredericton, New Brunswick |

CH | Federal Office for Environment (FOEN) Department of the Environment, Transport, Energy and Communications (UVEK) Forest Division Federal Plant Protection Service Birmensdorf |

NO | Norwegian Forest Research Institute Aas |

TR | Ministry of Forestry Forest Tree Seeds and Tree Breeding Research Directorate Orman Bak awligi Arastima Planlama ve Koord. Dai. Bsk. Orman Genel Müdürlügü, 2N° lu Bina GAZI-ANKARA |

US | National Tree Seed Laboratory USDA Forest Service Purdue University West Lafayette, Indiana |

(*) CA – Canada, CH – Elveţia, NO – Norvegia, TR – Turcia, US – Statele Unite ale Americii

ANEXA II

A. Condiții privind semințele produse în țări terțe.

1. Seminţele sunt certificate oficial ca provenind din material de bază autorizat, iar ambalajele sunt închise în conformitate cu normele naţionale de aplicare a Sistemului OCDE pentru seminţe şi plante forestiere. Fiecărui lot de seminţe i se aplică o etichetă oficială OCDE şi i se anexează fie o copie a certificatului oficial de provenienţă al OCDE, fie un document de la furnizor în care se precizează numele furnizorului şi toate informaţiile incluse în certificatul oficial de provenienţă al OCDE.

2. În cazul semințelor, eticheta OCDE sau documentul furnizorului includ, de asemenea, următoarele informații suplimentare, evaluate, pe cât posibil, prin tehnici internaționale acceptate:

(a) puritate: procentajul de greutate a semințelor pure, a altor semințe și a materiei inerte a produsului comercializat ca un lot de semințe;

(b) procentajul de germinare a semințelor pure sau, unde procentajul de germinare este imposibil sau impracticabil de evaluat, procentajul de viabilitate evaluat prin referire la o metodă specificată;

(c) greutatea a 1 000 de semințe pure;

(d) numărul de semințe germinabile per kilogram de produs comercializat ca semințe, sau, unde numărul de semințe germinabile este imposibil sau impracticabil de evaluat, numărul de semințe viabile per kilogram.

3. Prin derogare de la alineatul 2, informaţiile suplimentare menţionate mai sus cu privire la procedura de testare a seminţelor prin metode tehnice acceptate pe plan internaţional pot fi comunicate de furnizorul care importă seminţe înainte de prima comercializare în Comunitate.

4. În scopul punerii rapide la dispoziţie a seminţelor din recolta anului în curs, seminţele pot fi comercializate de furnizorul care le importă, numai până la primul destinatar comercial, fără îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute la punctul 2 literele (b) şi (d) din prezenta anexă. Respectarea condițiilor prevăzute la punctul 2 literele (b) și (d) trebuie confirmată în cel mai scurt timp de către furnizorul care importă materialul respectiv.

5. În cazul cantităţilor mici de seminţe, astfel cum sunt definite de Regulamentul (CE) 2301/2002 al Comisiei din 20 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 1999/105/CE a Consiliului în ceea ce privește definirea expresiei „cantități reduse de semințe”[6], cerinţele prevăzute la punctul 2 literele (b) şi (d) nu se aplică.

6. Loturile de seminţe ajung la un procentaj de puritate a speciei de 99%. Totuşi, în cazul unor specii strâns înrudite, cu excepția hibrizilor artificiali, puritatea speciilor loturilor de fructe sau de semințe, în cazul în care aceasta nu ajunge la 99%, se indică pe eticheta sau documentul furnizorului.

7. Prin derogare de la punctul 1, cantităţi adecvate de seminţe pot fi obţinute din material de bază neautorizat:

(a) pentru teste, în scopuri ştiinţifice sau pentru conservare genetică;

(b) în cazul în care se indică în mod clar că semințele nu sunt destinate unor scopuri forestiere.

B. Condiții privind materialul săditor produs în țări terțe

1. Producţia de material săditor se efectuează într-o pepinieră înregistrată la autorităţile menţionate în anexa I la prezenta decizie sau sub supravegherea autorităţilor respective din ţara terţă. Fiecărui lot de seminţe i se aplică o etichetă OCDE şi i se anexează fie o copie a certificatului oficial de provenienţă al OCDE, fie un document de la furnizor în care se precizează numele furnizorului şi toate informaţiile incluse în certificatul oficial de provenienţă al OCDE.

2. Materialul săditor îndeplinește cerințele stabilite în anexa VII partea D la Directiva 1999/105/CE.

3. Materialul săditor destinat comercializării către utilizatorii finali din regiunile cu climă mediteraneană îndeplineşte cerinţele stabilite în anexa VII partea E la Directiva 1999/105/CE.

[1] JO L 11, 15.01.2000, p. 17. Directivă modificată ultima dată prin Decizia 2007/527/CE a Comisiei (JO L 194, 26.7.2007, p. 9).

[2] JO C 199, 14.7.1999, p. 1.

[3] JO L 169, 10.07.2000, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/41/CE (JO L 169, 29.6.2007, p. 51).

[4] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată ultima dată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

[5] JO 125, 11.7.1966, p. 2289/66.

[6] JO L 348, 21.12.2002, pp. 75-77.