6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/30

A.

întrucât Comisia s-a angajat să ia pe deplin în considerare opiniile exprimate de Parlament în rezoluțiile sale privind Strategia de la Lisabona și îndeosebi de rezoluția privind globalizarea din 15 noiembrie 2007;

B.

întrucât Parlamentul, în rezoluțiile sale anterioare, și-a exprimat sprijinul ferm pentru Strategia de la Lisabona și a salutat în mod deosebit noua abordare concentrată asupra strategiei pentru creștere și ocuparea forței de muncă;

C.

întrucât există o puternică interdependență între creșterea, ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și incluziunea socială;

D.

întrucât Uniunea Europeană și statele membre au o responsabilitate comună în ceea ce privește răspunsul la provocările, oportunitățile și incertitudinile cetățenilor legate de globalizare; întrucât Uniunea Europeană trebuie să își asume responsabilitatea politică pe plan mondial și să contribuie la realizarea și conturarea unei dezvoltări durabile în lume în era globalizării, astfel încât cetățenii de peste tot să poată beneficia de oportunitățile oferite de globalizare;

E.

întrucât piața internă este un instrument eficace și important pentru a construi o economie dinamică și competitivă bazată pe cunoaștere și pentru a îmbunătăți competitivitatea Europei pe piața mondială, cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor săi;

F.

întrucât prezenta rezoluție, în conformitate cu mandatul grupului de coordonare al Parlamentului privind Strategia de la Lisabona și respectând competențele altor comisii ale Parlamentului, nu va trata în detaliu aspecte legate de legislația în curs de examinare și procesele de consultare,

1.

reiterează importanța care trebuie acordată unei aplicări ferme a Strategiei de la Lisabona, subliniind interdependența progreselor pe plan economic, social și în ceea ce privește protecția mediului în crearea unei economii durabile dinamice și inovatoare;

2.

consideră că dezvoltarea economică și prosperitatea viitoare în Europa depind de modul în care se pot crea condiții mai favorabile unei creșteri economice durabile și creării de noi locuri de muncă și de reacția la oportunitățile și provocările ce decurg din procesul de globalizare, din schimbările demografice și din amenințările globale la adresa mediului; consideră că Strategia de la Lisabona revizuită și orientările integrate reprezintă instrumentul comun al Uniunii Europene în acest scop;

3.

consideră că, pentru a garanta succesul Strategiei de la Lisabona revizuite, este, de asemenea, necesar să se consolideze creșterea economică a Europei și să se depășească cererea internă scăzută, care trebuie să se realizeze ca urmare a unei creșteri a veniturilor aferente unei creșteri a productivității și a locurilor de muncă;

4.

recunoaște faptul că Uniunea Europeană se va confrunta în viitor cu numeroase provocări: o populație care va începe să se reducă în jurul anului 2020, o presiune economică sporită exercitată de concurența la nivel mondial, o creștere a prețului energiei, schimbări climatice și dezechilibre sociale; consideră că Europa trebuie să răspundă acestor provocări printr-o combinație de politici adecvată;

5.

constată că Strategia de la Lisabona cunoaște o evoluție pozitivă; constată, cu toate acestea, că există încă deficiențe în aplicarea sa, precum și o lipsă de înțelegere a faptului că procesul european de dezvoltare, care vizează o creștere economică mai puternică, crearea de noi locuri de muncă, o securitate socială adecvată și o protecție a mediului corespunzătoare, nu este încă suficient de stabil;

6.

consideră că, în calitate de principal exportator și importator de mărfuri din lume, principal exportator de servicii și a doua mare destinație și sursă de investiții străine directe, Uniunea Europeană este unul dintre cei mai importanți beneficiari ai deschiderii economiei mondiale; consideră că, în aceste condiții, Uniunea Europeană are o mare responsabilitate în ceea ce privește abordarea chestiunilor internaționale;

7.

salută dimensiunea globală a procesului de la Lisabona și observă că Strategia de la Lisabona reprezintă un răspuns european la oportunitățile și riscurile inerente globalizării; în această privință, subliniază în mod explicit importanța cooperării transatlantice, precum și îmbunătățirea cooperării cu alți actori importanți cum ar fi China, India, Brazilia și alte zone economice din lume;

8.

solicită convenirea de reguli și practici în comerțul mondial care să fie compatibile cu obiectivele de dezvoltare ale mileniului și cu responsabilitatea inerentă conducerii luptei împotriva schimbărilor climatice și promovării sănătății;solicită în principiu să se ia măsuri de combatere a protecționismului, atât în interiorul, cât și în exteriorul Uniunii Europene; solicită ca runda de negocieri de la Doha să fie urmată de relații de colaborare și de o abordare echitabilă;

9.

subliniază valoarea incontestabilă a unei politici corespunzătoare de stabilitate și creștere economică, precum și importanța stabilității macroeconomice, ca sursă de încredere pe care se bazează realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona; subliniază că, în interesul stabilității macroeconomice, creșterea productivității trebuie să fie însoțită de o distribuție mai echitabilă și de o consolidare a coeziunii sociale; atrage atenția, în acest sens, asupra cererii ca majorarea veniturilor să țină pasul cu creșterea pe termen mediu a productivității;

10.

subliniază, cum face și Comisia, că economiile statelor membre sunt profund interdependente și că necesitatea unui program comun de reformă este cea mai puternică în zona euro;

11.

subliniază importanța primordială a protejării stabilității piețelor financiare și observă că recenta criză de pe piața creditelor ipotecare („subprime”) indică necesitatea elaborării de către UE a unor măsuri de supraveghere pentru îmbunătățirea transparenței și a stabilității piețelor financiare și pentru mai buna protecție a clienților; solicită evaluarea sistemelor și instrumentelor de supraveghere prudențială în vigoare în Europa și insistă asupra consultării regulate a Parlamentului, care să permită elaborarea unor recomandări clare referitoare la modalitățile de îmbunătățire a stabilității sistemului financiar și a capacității sale de a asigura, pe termen lung, servicii financiare sigure pentru întreprinderile europene;

12.

subliniază faptul că subsidiaritatea este importantă pentru a permite statelor membre să adapteze politicile acceptate de comun acord privind securitatea și flexibilitatea la practicile și tradițiile specifice piețelor naționale ale forței de muncă;

13.

reamintește că politica de coeziune reprezintă un principiu fundamental al tratatelor și un instrument destinat realizării obiectivelor Strategiei de la Lisabona pentru creștere și ocuparea forței de muncă și că fondurile politicii de coeziune sunt destinate în proporție de până la 75 % inovării și obiectivelor Strategiei de la Lisabona; consideră că efectul de pârghie al politicii de coeziune în general, precum și fondurile structurale și de coeziune în particular trebuie folosite pentru punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona la nivel regional și că rezultatele acestui proces trebuie monitorizate cu atenție la nivel regional și local; consideră că actuala evoluție economică favorabilă ar trebui să încurajeze alte reforme; subliniază nevoia de a analiza efectele punerii în aplicare ale Strategiei de la Lisabona la nivel regional, 2008 fiind primul an pentru evaluarea rezultatelor preliminare ale exercițiului de alocare de fonduri consacrat politicii de coeziune;

14.

consideră că cercetarea științifică și tehnologică constituie unul dintre elementele-cheie ale Strategiei de la Lisabona; recunoaște importanța de prim ordin a stimulării cercetării și dezvoltării și faptul că statele membre ar trebui să adopte măsuri suplimentare pentru a-și atinge obiectivele de investiții în cercetare și dezvoltare pentru anul 2010, indicând modul în care vor fi atinse aceste obiective naționale pentru 2010 și modul în care strategiile lor în domeniul cercetării și dezvoltării vor contribui la crearea unui spațiu european de cercetare; subliniază că tranziția necesară către o economie eficientă din punct de vedere energetic și cu emisii scăzute de carbon, bazată pe resurse regenerabile, prin intermediul dezvoltării și aplicării unor noi tehnologii va crea diverse oportunități pentru Uniunea Europeană; ia act de marile oportunități ce sunt oferite economiei europene prin dezvoltarea și punerea în aplicare de noi tehnologii și servicii care vor contribui la procesul de reducere a emisiilor de carbon la nivelul economiei mondiale; salută, în acest context, propunerea Comisiei de a crea „o a cincea libertate” în acest sens, libertatea de cunoaștere, care să completeze cele patru libertăți privind circulația mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor și a capitalurilor, precum și să reunească resursele statelor membre și ale UE în domeniul cercetării și dezvoltării pentru a garanta o utilizare mai eficientă;

15.

salută recentele inițiative și investiții în domeniile politicilor industriale și de cercetare; în acest context, salută instituirea Institutului European de Inovare și Tehnologie și recenta investiție în programul Galileo, văzute ca o modalitate eficientă de a combina nevoile de inovare tehnologică cu programul de cercetare al industriei; aprobă programele privind Sistemul European Global de Navigație prin Satelit (Galileo și Serviciul european geostaționar mixt de navigare) ca fiind proiecte-cheie ale UE; subliniază meritele publice și economice ale acestor programe și beneficiile pe care le asigură în ceea ce privește noile servicii și piețe;

16.

consideră că sunt necesare rețele de excelență pentru a garanta poziția de lider a Europei în domeniul economic și în cel tehnologic; consideră că statele membre și regiunile ar trebui să încurajeze dezvoltarea de poluri de excelență și luarea unor măsuri de încurajare a competiției reciproce și a cooperării, pentru a stimula într-o mai mare măsură cultura inovării; consideră că Comisia, statele membre, autoritățile regionale și locale ar trebui să ia noi măsuri pentru a sprijini în mod activ o mai strânsă cooperare între autoritățile publice, instituțiile de cercetare, universități și industrie;

17.

subliniază importanța faptului ca întreprinderile, cetățenii și autoritățile europene să finalizeze cu succes tranziția către era digitală și să realizeze cu adevărat societatea și economia bazate pe cunoaștere, astfel cum prevede Strategia de la Lisabona; solicită sporirea prezenței științei și tehnologiei în viața cotidiană a cetățenilor și promovarea unei societăți integratoare a cunoașterii pentru toți;

18.

îndeamnă guvernele statelor membre și administrațiile lor regionale, în calitate de cei mai mari angajatori, cumpărători și furnizori de servicii pe piața internă, să impulsioneze inovarea creând piețe pilot pentru produse și servicii inovatoare;

19.

observă că întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) joacă un rol crucial în crearea de noi locuri de muncă și valorificarea noilor cercetări; susține cu fermitate propunerea Comisiei cu privire la micile întreprinderi ca un instrument pentru crearea de oportunități pentru IMM-uri și pentru încurajarea modului de gândire ghidat după principiul „gândește mai întâi la scară mică”(„think small first”), precum și pentru definirea unei abordări politice integrate care să valorifice potențialul de creștere în fiecare etapă a ciclului de viață al IMM-urilor;

20.

subliniază potențialul pentru ajutorarea IMM-urilor prin reducerea obligațiilor de natură reglementară, îmbunătățirea accesului acestora la contractele publice și crearea de condiții mai favorabile pentru finanțarea și exploatarea inovațiilor;

21.

recunoaște că, în Uniunea Europeană, tehnologiile inovatoare trebuie transpuse mai rapid în produse și servicii noi; prin urmare, susține cererea Comisiei privind crearea unui „triunghi al cunoașterii” format din cercetare, educație și inovare; așteaptă investiții mai eficiente în calificări profesionale noi, învățarea continuă și sisteme educaționale/de formare profesională moderne;

22.

salută inițiativa Comisiei de a reduce încărcătura de natură reglementară și are drept obiectiv o mai bună legiferare și încurajează statele membre să adopte măsuri similare, fără a pune în pericol drepturile de participare ale cetățenilor și protecția consumatorilor; așteaptă din partea Comisiei și a Consiliului să-și respecte angajamentele definite în Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (2); observă cu profundă îngrijorare că un anumit număr de propuneri legislative importante ale Comisiei au fost prezentate recent fără o evaluare prealabilă a impactului sau fără evaluarea corectă a efectelor legislației anterioare în același domeniu;

23.

subliniază, în acest context, nevoia unei abordări noi și cuprinzătoare privind politica externă și comercială axată pe convergența la nivel mondial a regulilor, standardelor și cooperării în domeniul reglementării; subliniază faptul că Europa trebuie să-și maximizeze potențialul de lansare pentru întreprinderile care intră pe piețele mondiale și de destinație atractivă pentru investitori; solicită, de asemenea, ca toate acordurile comerciale bilaterale și regionale ale UE în curs de negociere să includă dispoziții executabile privind punerea în aplicare a standardelor fundamentale în domeniul muncii și alte aspecte ale muncii decente, precum și a standardelor multilaterale de mediu;

24.

își exprimă încă o dată convingerea că, pentru a construi o societate care face față schimbărilor, rolul unui proces mai cuprinzător de luare a deciziilor economice va fi crucial; reamintește concluyiile Consiliului European de primăvară din 2005 care subliniază că punctul central al Strategiei de la Lisabona este un nivel înalt de protecție socială; reafirmă că este inacceptabil faptul că unii oameni trăiesc sub nivelul de sărăcie și se află într-o situație de excludere socială; reafirmă faptul că toți cetățenii europeni ar trebui să aibă acces la un loc de muncă și la o viață decente, chiar și după pensionare; sprijină noile măsuri de îmbunătățire a politicilor privind combaterea sărăciei și a excluderii sociale, cu scopul de a adopta o abordare globală privind reînnoirea impulsului decisiv dat eradicării sărăciei până în 2010 și posibilitatea ca toți cetățenii europeni să aibă acces la drepturile lor fundamentale; subliniază caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul Tratatului de la Lisabona; cere Consiliului European de primăvară din 2008 să se angajeze să adopte un program social ambițios cu un efect concret în privința rezultatelor Strategiei de la Lisabona;

25.

coeziunea socială și teritorială fiind una dintre componentele esențiale ale pieței interne, reamintește importanța îmbunătățirii încrederii cetățenilor prin promovarea unor obiective sociale și ecologice comune statelor membre, cum ar fi locuri de muncă de calitate, egalitatea de șanse și protecția sănătății și a mediului, respectându-se în același timp diversitatea culturală europeană; solicită Comisiei să se asigure că UE își exercită misiunea de protecție în aceste domenii și să evite concurența în materie de reglementări între statele membre;

26.

consideră necesară integrarea sporită a sectorului transporturilor în Strategia de la Lisabona; insistă să se acorde prioritate, în cadrul noilor orientări politice integrate, transportului durabil, logisticii și dezvoltării rețelelor transeuropene, și face apel la statele membre să se asigure că planurile naționale prezentate la viitorul Consiliu European de primăvară 2008 reflectă aceste priorități;

27.

subliniază că o bună funcționare a pieței interne, o forță de muncă înalt calificată, o economie de piață socială echilibrată și stabilitatea democratică reprezintă cel mai puternic avantaj competitiv pentru Europa; piața internă oferă investitorilor din țări terțe avantaje de tipul condițiilor echitabile și al liberei circulații, totuși, intrarea pe piața internă ar trebui să fie însoțită de o deschidere similară din partea țărilor terțe cu economii dezvoltate și emergente pentru investitorii din UE; în plus, este necesară crearea celor mai bune condiții generale posibile pentru întreprinderile europene, inclusiv o mai bună legiferare, o bună guvernare, concurență loială și echitabilă, o bună funcționare a piețelor de capital de risc și comercializarea rezultatelor în materie de cercetare și inovare;

28.

îndeamnă statele membre să acorde competitivității Uniunii Europene un loc central în momentul elaborării politicilor și să facă din realizarea pieței interne o prioritate, îndeosebi prin punerea în aplicare la timp și în mod corespunzător a directivelor privind piața internă și prin înlăturarea barierelor nejustificate din calea piețelor naționale; cu toate acestea, reamintește că instituirea pieței interne s-a bazat pe concurență, cooperare și solidaritate, care constituie în continuare principii fundamentale pentru viitoare realizări în cadrul pieței interne în secolul XXI; subliniază faptul că piața internă trebuie să fie dezvoltată prin intermediul unor norme care să asigure o concurență loială, a unor sisteme fiscale și de protecție socială funcționale, precum și a unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor;

29.

subliniază necesitatea de a realiza piața internă și de a efectua reformele necesare; invită statele membre să aprobe restul măsurilor necesare creării unei piețe interne a serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare și să garanteze că autoritățile naționale de reglementare încurajează noii prestatori de servicii și noile produse, asigurând în același timp un mediu concurențial echitabil și transparența și siguranța juridică corespunzătoare a intereselor investitorilor individuali; consideră că noile inițiative politice care contribuie la realizarea pieței interne ar trebui să se bazeze mai mult pe o analiză a impactului pe care acestea îl au asupra diferitelor piețe, sectoare economice și asupra mediului, precum și în domeniul social;

30.

subliniază necesitatea asigurării unui nivel corespunzător de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și sprijină inițiativa de instituire a unui sistem de brevetare accesibil din punct de vedere financiar, sigur și eficient, de natură să stimuleze investițiile și eforturile de cercetare și să favorizeze capacitatea de inovare, în special în cazul IMM-urilor; îndeamnă cele trei instituții să colaboreze pentru a ajunge la un consens politic privind o reală îmbunătățire a sistemul de brevetare, care să permită cetățenilor să beneficieze de noi produse și servicii la prețuri accesibile;

31.

observă că instrumentele de piață cuprind o gamă largă de instrumente de politică, folosite din ce în ce mai mult în scopul realizării obiectivelor de mediu; consideră că instrumentele de piață, cum ar fi impozitele, taxele și comercializarea cotelor de emisii pot favoriza o atribuire eficientă a resurselor naturale și pot contribui, în acest context, la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

32.

își reiterează opinia cu privire la beneficiile reorientării presiunii fiscale de la impozitarea muncii la impozitarea degradării mediului, ca o modalitate eficientă de a aborda atât aspectele de mediu, cât și cele legate de ocuparea forței de muncă, și consideră că presiunea fiscală asupra muncii trebuie redusă pentru a crea mai multe locuri de muncă și pentru a lupta împotriva economiei subterane;

33.

constată că obiectivul siguranței aprovizionării cu energie și cel de a asigura cetățenilor europeni mobilitate și energie la prețuri moderate, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile și de a menține prețuri echitabile poate fi realizat aplicând aceeași strategie ca cea privind asigurarea unei protecții ambițioase a climatului;

34.

invită, prin urmare, Comisia să pună în aplicare în mod coerent și fără întârziere deciziile Consiliului European de primăvară din 2007 și să facă din energiile regenerabile și eficiența energetică prioritățile concrete ale unei politici energetice comune;

35.

subliniază faptul că o sarcină importantă care le revine statelor membre ale Uniunii Europene și altor țări industrializate este cea de a trece la o economie cu consum scăzut de energie, bazată pe surse regenerabile de energie; o modalitate eficientă de abordare a acestui aspect este reprezentată de aplicarea tehnologiilor deja disponibile, dar pentru a căror punere în practică este nevoie de măsuri politice ambițioase, inclusiv de stimulente și sancțiuni acceptate la nivel multilateral, aplicabile țărilor care nu sunt pregătite să își aducă propria contribuție la efortul comun; subliniază faptul că tranziția necesară către o economie care respectă principiile dezvoltării durabile, bazată pe un consum redus de energie, intensivă și care generează emisii scăzute de carbon prin intermediul dezvoltării și prin aplicarea unor noi tehnologii va crea diverse oportunități pentru UE;

36.

subliniază importanța politicii din domeniul transporturilor pentru combaterea schimbărilor climatice și pentru a răspunde unei game mai largi de preocupări legate de mediu; solicită în mod insistent să se elaboreze politici care să reducă transportul inutil printr-o serie de măsuri; solicită ca rețelele transeuropene de transport să fie supuse unei evaluări strategice aprofundate privind impactul acestora asupra mediului;

37.

invită statele membre să extindă în cel mai scurt timp rețelele transeuropene de transport interconectate și interoperabile, acordând o atenție deosebită nevoilor noilor state membre, în cadrul unei politici a transporturilor eficiente, durabile și cu impact minim asupra mediului; invită Comisia și statele membre să aplice combinația potrivită de politici pentru a valorifica la maximum potențialul sistemelor de transport și inovațiilor tehnologice inteligente cu un impact minim asupra mediului;

38.

consideră, în consecință, de o importanță crucială garantarea, în viitor, a compatibilității cererii de servicii de logistică cu reducerea impactului asupra mediului și a volumului de emisii de gaze cu efect de seră; transporturile durabile se bazează pe capacitatea factorilor de decizie politică la nivel european, național și regional de a oferi stimulente eficiente pentru ca beneficiarii serviciilor de transport, transportatorii și producătorii de vehicule să-și continue eforturile pentru crearea unei piețe a serviciilor logistice cu un impact minim asupra mediului;

39.

recunoaște că Strategia UE pentru creștere și crearea de locuri de muncă are rezultate pozitive, dar, în același timp, subliniază faptul că nu toți cetățenii UE au beneficiat de pe urma acestor rezultate; subliniază faptul că, pentru a face față globalizării și a răspunde provocării demografice, este extrem de important să li se ofere oamenilor competențele și oportunitățile necesare pentru a atrage mai multe persoane pe piața muncii și a face ca munca să reprezinte o opțiune reală pentru fiecare, mai ales prin măsuri care să-i vizeze pe cei care se află cel mai departe de piața muncii;

40.

subliniază faptul că, pentru a asigura libera circulație și mobilitatea pe piața muncii, Consiliul trebuie să adopte directivele privind organizarea timpului de lucru, condițiile de muncă pentru lucrătorii temporari, transferabilitatea drepturilor de pensie și ar trebui să revizuiască fără întârziere Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere (3); subliniază că eliminarea barierelor în calea mobilității pe piața europeană a muncii va asigura o protecție sporită a forței de muncă europene; constată că UE trebuie să se străduiască să le explice cetățenilor avantajele unei abordări care combină, în mod eficient, extinderea, integrarea, solidaritatea și mobilitatea forței de muncă;

41.

reafirmă că Europa nu își poate permite să dețină un număr atât de ridicat de persoane fără loc de muncă și inactive; observă că modelul social european va fi în mod necesar afectat de schimbările radicale ce au loc la nivel mondial; consideră că, pentru a face față provocării demografice și a garanta durabilitatea finanțelor publice, Europa trebuie să continue să realizeze reforme ale pieței muncii și ale sistemelor de protecție socială, pentru a consolida stimulentele pentru muncă și a le oferi cetățenilor oportunitățile și competențele care să permită adaptarea la schimbări și să faciliteze reîncadrarea într-o activitate profesională remunerată; subliniază că, pentru a-și menține competitivitatea la nivel mondial, Uniunea Europeană trebuie să realizeze numeroase reforme; consideră că, nivelul de încredere între întreprinderi și lucrători, necesar pentru realizarea acestor reforme, va crește odată cu consolidarea dialogului social; insistă asupra importanței aplicării generalizate și echilibrate a principiilor comune privind flexicuritatea, asupra cărora s-a căzut de acord;

42.

subliniază faptul că există un interes crescând pentru regimul de lucru flexibil, atât din partea angajatorilor, cât și a angajaților, și sprijină adoptarea unui set echilibrat de principii comune privind flexicuritatea; reamintește că educația, calificarea și formarea profesională sunt parte integrantă a celei mai bune politici de ocupare a forței de muncă și că infrastructura pentru îngrijirea copiilor trebuie considerată drept una dintre condițiile prealabile pentru îmbunătățirea participării în special a femeilor la viața activă; încurajează statele membre să integreze aceste principii comune în consultările purtate cu partenerii sociali privind și subliniază rolul de prim-plan al măsurilor de reconciliere a vieții profesionale cu viața familială, al promovării șanselor egale, al formării și reorientării profesionale, al politicilor active în domeniul pieței muncii, al protecției sociale adecvate și al eliminării segmentării pieței muncii prin garantarea drepturilor la muncă pentru toți lucrătorii;

43.

recunoaște contribuția piețelor de muncă flexibile, mobile, sigure și funcționale la integrarea socială prin crearea de posibilități de angajare pentru toate grupurile sociale și, prin urmare, îndeamnă statele membre să evalueze și să îmbunătățească reglementările privind ocuparea forței de muncă și să investească în educație, învățarea pe întreaga durată a vieții și în politici active privind piața muncii cu scopul de a crea cele mai bune condiții pentru un nivel ridicat al ocupării forței de muncă și pentru mobilitatea acesteia; subliniază necesitatea ameliorării competențelor de bază ale tinerilor,a prevenirii abandonului școlar timpuriu și a reducerii locurilor de muncă precare, precum și a îmbunătățirii integrării sociale și pe piața muncii a tuturor persoanelor; consideră că, în contextul societății informaționale și al economiei bazate pe cunoaștere al secolului XXI, este deosebit de important să se facă posibil accesul la tehnologia digitală, în special pentru persoanele defavorizate, persoanele în vârstă și locuitorii zonelor rurale îndepărtate;

44.

ia act cu îngrijorare de tendința către o inegalitate crescândă a veniturilor și bogăției în statele membre; consideră că această tendință ar trebui combătută prin măsuri corespunzătoare la nivel național și european, destinate realizării unei societăți mai solidare și care să garanteze faptul că cetățenii conștientizează avantajele creșterii economice;

45.

observă că anumite state membre au introdus conceptul de salariu minim; sugerează că alte state membre ar putea profita prin analiza experienței acestor state; invită statele membre să asigure precondițiile pentru participarea socială și economică a tuturor și, în special, să adopte reglementări privind, de exemplu, salariul minim, și alte aranjamente juridice și obligatorii pentru toți sau acorduri colective care respectă tradițiile naționale, și care să permită lucrătorilor cu normă întreagă să trăiască în mod decent din veniturile lor;

46.

salută Comunicarea Comisiei privind o propunere pentru un Program comunitar de la Lisabona 2008-2010 deoarece aceasta propune priorități mai bine definite, având doar zece obiective-cheie care pot fi realizate în perioada 2008-2010; subliniază, cu toate acestea, faptul că o schimbare majoră a Strategiei de la Lisabona o reprezintă interconectarea într-un singur program de reformă a diferitelor necesități de reformă și a instrumentelor economice, ecologice și referitoare la ocuparea forței de muncă; prin urmare, solicită Comisiei să continue această abordare coerentă și integrată a unei combinații de politici și să nu o abandoneze prin trecerea către măsuri politice individuale;

47.

salută eforturile Comisiei Europene de a reduce birocrația, urmărind îndeosebi să ajute IMM-urile și să îmbunătățească evaluarea impactului legislativ; regretă, totodată, că Parlamentul și Comisia nu au ajuns încă la un acord în privința tipului necesar de evaluare a impactului; reiterează, în acest sens, solicitarea privind efectuarea unui control independent extern privind evaluarea impactului;

48.

salută obiectivul Comisiei de a reduce sarcina administrativă suportată de întreprinderi; așteaptă precizări concrete privind modalitățile prin care acest obiectiv va fi atins, asigurându-se în același timp condițiile unei bune guvernări; subliniază faptul că toate nivelurile administrative pot contribui la atingerea acestui obiectiv și ar trebui, prin urmare, să fie implicate în luarea deciziilor politice în acest domeniu; solicită, în legătură cu reducerea birocrației și simplificarea legislației europene, o monitorizare clară pentru determinarea gradului în care marja de manevră oferită de actele legislative europene este valorificată efectiv de statele membre pentru a ține seama de specificul național și de obstacolele în calea inovațiilor în momentul transpunerii acestora;

49.

consideră că statelor membre, împreună cu părțile interesate la nivel național, regional și local, le revine rolul principal în atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona; subliniază faptul că statele care sunt deschise către concurența externă, pun în aplicare reforme și urmăresc realizarea echilibrului bugetar, precum și investiții publice și private de înaltă calitate, sunt cele care au înregistrat cea mai mare creștere și au creat cele mai multe locuri de muncă; regretă faptul că vizibilitatea Strategia de la Lisabona se regăsește într-o mică măsură în politicile naționale din numeroase state membre; consideră că mobilizarea tuturor actorilor economici interesați este esențială pentru asigurarea punerii în aplicare eficiente a acesteia; în special, consideră că o mai bună implicare a partenerilor sociali, a parlamentelor naționale, a autorităților regionale și locale, precum și a societății civile va îmbunătăți rezultatele Strategiei de la Lisabona și va dinamiza dezbaterea publică cu privire la reformele ce se impun; sprijină propunerea lansată de Comisie statelor membre de a intensifica cooperarea cu parlamentele naționale și regionale și de a organiza totodată dezbateri anuale privind punerea în aplicare a PNR;

50.

insistă asupra importanței angajamentului autorităților regionale și locale și a părților interesate pentru amploarea, precum și pentru caracterul inovator al realizărilor; salută, în acest context, puternicul interes manifestat de Comitetul Economic și Social European și de Comitetul Regiunilor pentru monitorizarea Strategiei de la Lisabona;

51.

reamintește că orientările integrate reprezintă un important instrument de coordonare și un cadru comun ce permite diferitelor state membre să își urmeze propriul program național de reforme; consideră că analizele și rezultatele prezentate de statele membre arată că orientările se dovedesc a fi eficiente, dar este totuși necesară o îmbunătățire a adaptării la noile condiții economice și de ocupare a forței de muncă, precum și a monitorizării statelor membre; solicită respectarea și realizarea într-o mai mare măsură a indicatorilor și obiectivelor;

52.

apreciază rapoartele de țară întocmite de Comisia Europeană; solicită, totuși, o abordare mai sistematică, care să pună în evidență atât reușitele, cât și lipsurile înregistrate; sprijină propunerea Comisiei de a include anumite „puncte care trebuie supravegheate” ca elemente integrante ale procesului multilateral de supraveghere și oportunități de îmbunătățire a reacțiilor politice naționale;

53.

consideră că lipsa unei monitorizări adecvate este un obstacol fundamental în calea unor opțiuni politice în cunoștință de cauză; subliniază, în acest sens, că s-ar putea profita mult mai mult de experiența și cunoștințele disponibile ale agențiilor europene descentralizate în domeniile pentru care acestea au competențe;

54.

salută, prin urmare, decizia Consiliului European de primăvară din 2006 de a remedia lipsa datelor de monitorizare prin solicitarea adresată Comitetului Regiunilor să elaboreze un studiu de monitorizare a Strategiei pentru creștere și ocuparea forței de muncă, care a implicat 104 regiuni și orașe ce au schimbat opinii privind punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona – un studiu care urmează să fie prezentat Consiliului de primăvară din 2008; subliniază faptul că acest studiu arată dacă dispozițiile de alocare a fondurilor structurale ajută la direcționarea unei părți mai mari din sumele cheltuite din aceste fonduri către obiective legate de inovare și mediu; așteaptă evaluarea pe care o va face acest studiu privind valoarea adăugată a regionalizării Strategiei de la Lisabona;

55.

consideră că nu este deloc clar modul în care se poate evalua reușita Strategiei de la Lisabona, sau, în termeni mai generali, care ar fi indicatorii adecvați pentru a măsura „progresele”; constată însă că, în mod evident, monitorizarea reușitelor și a eșecurilor nu se poate face utilizând doar indicatori economici precum PIB/VNB, având în vedere faptul că aceștia reprezintă, în cel mai bun caz, indicatori ai creării de bogăție într-o anumită perioadă, dar nici măcar nu oferă informații viabile despre nivelul de prosperitate dintr-o anumită societate și nu oferă nici pe departe vreun indiciu referitor la costurile sociale și de mediu pe care le presupune crearea suplimentară de bogăție;

56.

afirmă că este necesar să se dezvolte și să se aplice o abordare multidimensională pentru a evalua bunăstarea umană dincolo de sfera PIB/VNB; de aceea salută dezbaterile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică din cadrul celui de-al doilea forum mondial privind statisticile, cunoașterea și politica, intitulat „Evaluarea și favorizarea progresului societăților” din iunie 2007 și discuțiile purtate în cadrul conferinței Comisiei „Dincolo de PIB”, organizată în Parlamentul European, în noiembrie 2007, deoarece existența unor date viabile este importantă pentru luarea de decizii politice în cunoștință de cauză;

57.

salută, prin urmare, acțiunile întreprinse de diferite Direcții Generale ale Comisiei pentru a stabili indicatori noi și de calitate; încurajează folosirea acestor indicatori, fie că se referă la dimensiunea socială, precum indicatorul privind sărăcia, ori dimensiunea legată de mediu, precum indicatorul biodiversității, în evaluările viitoare ale PNR și integrarea acestora în monitorizarea realizată de Comisie, acest demers creând o serie completă de indicatori pentru evaluarea succesului Strategiei de la Lisabona;

58.

insistă cu privire la garantarea unei cooperări adecvate și a unei implicări depline a celor trei instituții UE în monitorizarea Strategiei de la Lisabona; îndeamnă Consiliul și Comisia să recunoască rolul Parlamentului, care monitorizează îndeaproape Strategia de la Lisabona și PNR, asigurând mijloace bugetare importante pentru îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona și cooperând în mod strâns cu parlamentele naționale în ceea ce privește dispoziții legislative importante;

59.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate.