52008DC0447

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 15.7.2008

COM(2008)447 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

Către un parteneriat strategic UE-Mexic

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

Către un parteneriat strategic UE-Mexic

1. Mexicul pe scena mondială

Mexicul este una din cele două mari economii din America Latină, având o populație de peste 105 milioane de persoane și un venit pe cap de locuitor de aproape 10 000 USD. Mexicul este membru al Acordului Nord-American de Liber-Schimb (NAFTA) din 1994 și a încheiat un set de acorduri de liber schimb cu principalii săi parteneri comerciali. În prezent, este una dintre puținele țări emergente care au un acord de liber schimb cu SUA, UE și Japonia. În plus, are acorduri cu majoritatea țărilor din America Latină, cu țările AELS și cu Israel. Această rețea de acorduri comerciale acoperă o mare parte din comerțul exterior al Mexicului.

Mexicul este singura țară din America Latină membră a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), la care a aderat în 1994. Ca economie emergentă, Mexicul joacă un rol important în procesul OCDE de extindere și angajament sporit care vizează reunirea altor economii emergente în procesul general al dialogului de la Heiligendamm. De asemenea, este un membru activ al Organizației Mondiale a Comerțului.

Principiile macroeconomice ale Mexicului sunt corespunzătoare. Relațiile sale cu instituțiile financiare internaționale sunt aproape un „model” în America Latină a zilelor noastre. Mexicul este una dintre principalele destinații mondiale ale fluxurilor de investiții străine directe. Ca țară beneficiară, Mexicul are cel mai ridicat stoc de investiții străine directe din America Latină (174 miliarde EUR). Mai mult, Mexicul devine una dintre puținele surse semnificative de investiții străine directe din America Latină pentru țările terțe (26,7 miliarde EUR), sursele principale fiind SUA, UE și anumite țări din America Latină.

În ultimele două decenii, Mexicul a trecut prin schimbări politice și socio-economice semnificative și a efectuat un important proces de modernizare. Cu toate acestea, țara se confruntă în continuare cu probleme serioase. În special, Mexicul trebuie încă să abordeze o problemă istorică referitoare la inegalitate și la distribuția nesatisfăcătoare a bogăției. Mai mult, în ultimele decenii a apărut o diferență de creștere economică și de venituri între nord și sud. Această diferență contribuie la generarea unor importante fluxuri de migrație internă și externă, aceasta din urmă fiind în principal direcționată către SUA. În linii mai generale, nivelul de coeziune socială al țării trebuie încă sporit. În plus, ar trebui realizate progrese suplimentare în domenii cum ar fi guvernanța și protecția drepturilor omului la nivel local. De asemenea, Mexicul se confruntă cu o problemă de securitate reprezentată de un val agresiv de criminalitate organizată și trafic intens de droguri. În domeniul economic, problemele principale se situează la nivelul competitivității pieței și al concurenței, în special în sectoare de rețea esențiale, ca de exemplu telecomunicațiile, și al punerii în aplicare a reformelor fiscale menite să reducă dependența bugetară de veniturile petroliere.

Aceste probleme și provocări actuale care trebuie rezolvate de Mexic nu ar trebui totuși să reducă semnificația schimbării pe care țara a trăit-o deja în ultimele două decenii. Mexicul a înregistrat o creștere considerabilă la toate nivelurile, deține încă un important potențial care trebuie exploatat și va fi din ce în ce mai mult un actor relevant pe scena mondială.

Un atu valoros pentru Mexic în America Latină este poziția sa geografică strategică la frontiera cu SUA. Mexicul este un actor politic, economic și cultural semnificativ în America Latină și se preconizează că, în timp, rolul său în chestiunile globale se va accentua. Economia sa este deplin integrată în Acordul Nord-American de Liber-Schimb, iar influențele culturii sale bogate sunt vizibile în toată America Latină. Mexicul constituie o veritabilă „punte” culturală, politică și fizică între America de Nord și America Latină, precum și, într-o anumită măsură, între țările industrializate și cele emergente. Calitatea de „punte” a Mexicului este unul din atu-urile sale majore în contextul unei comunități internaționale multilaterale și multiculturale în dezvoltare. Acum, când ponderea economică a țării este din ce în ce mai evidentă, Mexicul se afirmă mai hotărât și aspiră să joace un rol mai activ în mediul internațional în schimbare rapidă din zilele noastre.

Această nouă afirmare este o evoluție importantă în comparație cu trecutul, când, din motive istorice și geografice, Mexicul a ales, în mod tradițional, să adopte o atitudine prudentă în chestiunile internaționale. Cu toate acestea, chiar și în trecut, Mexicul a subliniat sistematic importanța multilateralismului – o poziție specifică ce s-a accentuat cu timpul. Mexicul a fost cu consecvență un membru activ și de sprijin al ONU. Este al zecelea contribuitor important la bugetul ONU. De fapt, contribuția financiară a Mexicului la ONU este cea mai importantă din America Latină și acoperă singură aproximativ 50% din totalul contribuțiilor financiare ale regiunii la această organizație.

2. UE ȘI MEXICUL

La mijlocul anilor 90, Uniunea Europeană a negociat cu Mexicul un Acord de parteneriat economic, coordonare politică și cooperare, care a fost semnat în 1997 și a intrat în vigoare în 2000. Acest acord – denumit în continuare „acordul global” – oferea un cadru corespunzător atât pentru adâncirea, cât și pentru consolidarea relațiilor politice UE-Mexic (a se vedea ANEXA 1). Acordul are trei piloni principali – dialogul politic, comerțul și cooperarea – și a permis UE să își consolideze poziția economică și comercială în Mexic, care se afla sub o presiune considerabilă de la intrarea în vigoare a Acordului Nord-American de Liber-Schimb în 1994.

De la sfârșitul anului 2004, pe baza legăturilor economice în plină dezvoltare dintre UE și Mexic, instituțiile UE și Mexicul au decis să-și conjuge eforturile pentru a intensifica numărul contactelor la nivel înalt. Acest proces a culminat în aprilie 2007, când, în cadrul Consiliului mixt UE-Mexic, părțile au confirmat că în relațiile lor bilaterale a intervenit o schimbare calitativă majoră și că legăturile reciproce erau mult mai strânse. În cursul anilor 2007 și 2008, au avut loc mai multe vizite oficiale la nivel înalt în Mexic din partea mai multor state membre ale UE și a unor reprezentanți ai Comisiei Europene, inclusiv vizita președintelui Comisiei Europene, în mai 2008. În aceeași perioadă, președintele Calderón s-a deplasat de două ori în Europa, a vizitat mai multe capitale europene și în iunie 2007 a efectuat o vizită globală a instituțiilor europene din Bruxelles. Mai mulți miniștri mexicani au efectuat, de asemenea, vizite prelungite în Europa.

De la intrarea în vigoare a acordului global și mai ales în cursul ultimilor ani, UE și Mexicul au dezvoltat un dialog politic activ și direct pe teme de interes comun. Această evoluție a creat o bună atmosferă între UE și Mexic, precum și condițiile politice pentru stabilirea unui dialog mai strâns referitor la chestiuni globale. În acest context, a fost resimțită necesitatea stabilirii unui cadru politic mai larg și mai ambițios între UE și Mexic, în vederea transpunerii dialogului politic într-un instrument eficient pentru coordonarea pozițiilor privind chestiunile globale, precum și privind alte chestiuni de interes comun, în cadrul forurilor multilaterale și al instituțiilor internaționale.

Cooperarea este unul dintre pilonii acordului global și, în consecință, UE și Mexicul pun în aplicare activități importante și inovatoare pentru dezvoltarea cooperării. Au fost lansate dialoguri politice în domenii cum ar fi mediul și schimbările climatice, precum și coeziunea socială. Aceste dialoguri vizează orientarea activităților de cooperare și, totodată, au rol de mijloace importante de coordonare între UE și Mexic cu privire la chestiunile globale sensibile. De fapt, referitor la chestiunea schimbărilor climatice, Mexicul a adoptat poziții care sunt foarte apropiate de cele ale UE. Până la sfârșitul anului în curs se va lansa probabil un dialog politic privind educația și cultura, pornind de la programe deja existente în domeniul tineretului și învățământului superior și de la instrumente de cooperare recent dezvoltate în domeniul culturii.

Considerabila capacitate științifică și tehnologică a Mexicului, precum și diversitatea rețelei sale de cunoștințe fac din această țară un partener de cooperare atrăgător pentru Europa. De la intrarea în vigoare, în 2004, a acordului sectorial UE/Mexic privind știința și tehnologia, cooperarea științifică și tehnologică dintre UE și Mexic a sporit considerabil. În paralel, au fost lansate mai multe programe și inițiative în domenii cum ar fi drepturile omului, cultura, dezvoltarea IMM-urilor, facilitarea comerțului etc.

Consolidarea progresivă a relațiilor bilaterale UE-Mexic a condus, în ultimă instanță, la conștientizarea necesității, resimțite de UE și Mexic, de a stabili legături politice bilaterale mai strânse și, în special, de a crea un „parteneriat strategic”. Din punctul de vedere al Mexicului, relația cu UE este un factor vital pentru diversificarea și echilibrul politic al țării în cadrul relațiilor sale internaționale.

3. Justificarea unui parteneriat strategic UE - Mexic

Există mai multe motive întemeiate pentru care UE dorește ca Mexicul să-i fie un partener strategic. Mexicul este un actor global, activ în grupul G8 + G5, care joacă un rol activ în „procesul de la Heiligendamm”[1]. Importanța și influența sa vor crește, probabil, cu timpul, chiar dincolo de limitele Americii Latine. UE se bucură de o relație bilaterală importantă cu Mexicul, care a condus la rezultate și realizări semnificative în ultimii ani. Mai mult, UE și Mexicul împărtășesc o serie de valori fundamentale și întrețin legături istorice și culturale strânse.

Dacă acordul global este un instrument bilateral cu un potențial impresionant, statutul de partener strategic depinde în special de capacitatea unei țări partenere de a avea o influență semnificativă privind chestiunile globale. Prin urmare, Comisia Europeană crede că este o politică rațională să considere toți membrii grupului G5 ca fiind parteneri strategici ai UE.

În termeni pur politici, trecerea de la relațiile bilaterale la statutul de partener strategic ar trebui să sporească nivelul și calitatea relațiilor și ar trebui să adauge o nouă sursă de dinamism cooperării noastre. Cu toate acestea, motivul principal al instituirii unui parteneriat strategic cu Mexicul îl constituie posibilitatea de a consolida și mai mult coordonarea noastră în cadrul forurilor și al instituțiilor multilaterale cheie. Parteneriatul strategic ar însemna o cooperare consolidată UE-Mexic privind chestiunile globale. Coordonarea cu Mexicul s-ar putea dovedi deosebit de utilă dacă se iau în considerare caracteristicile multidimensionale de „punte” ale acestei țări. Mexicul a dezvoltat capacitatea de a concilia percepțiile OCDE cu preocupările unei țări în dezvoltare, iar acesta ar putea fi într-adevăr un atu în vederea atingerii unui consens global. O relație mai strânsă cu Mexicul ar putea facilita, de asemenea, stabilirea unui consens între UE și partenerii săi din America Latina cu privire la chestiuni regionale centrale.

Prin urmare, în context multilateral, EU și Mexicul ar trebui să aibă ca obiectiv dezvoltarea unei înțelegeri comune a chestiunilor globale și regionale, precum și întreprinderea unor măsuri practice menite să modeleze mai eficient globalizarea printr-un efort comun.

4. PARTENERIATUL STRATEGIC: UN MECANISM CU DOUă NIVELURI

Având în vedere cele de mai sus, obiectivul principal al parteneriatului strategic este de a face din Mexic și UE aliați globali în cadrul tuturor forurilor și instituțiilor multilaterale cheie.

În termeni practici, parteneriatul strategic va avea implicații la două niveluri. În primul rând, acesta va spori gradul de coordonare UE-Mexic la nivel multilateral cu privire la chestiunile globale. În al doilea rând, va da un impuls politic suplimentar dezvoltării relațiilor și inițiativelor bilaterale.

Prin urmare, parteneriatul strategic va funcționa pe baza unui mecanism cu două niveluri care se consolidează reciproc: ca parte a cadrului juridic și operațional al acordului existent, se vor efectua dialoguri bilaterale și activități de cooperare, care vor fi consolidate de cadrul politic nou creat și de dinamica generată de acesta. Aceste dialoguri și activități de cooperare vor crea un cadru de proximitate și vor facilita schimburile între experți, funcționari și responsabili politici, ceea ce va avea ca rezultat încurajarea coordonării privind chestiunile globale în domeniile corespunzătoare.

În noul context politic creat de parteneriatul strategic, UE și Mexicul vor avea mai multe posibilități de a aborda în profunzime chestiuni sensibile, chiar și de natură internă. Aceasta va permite părților să urmărească, cu un plus de energie, salvgardarea valorilor comune, cum ar fi drepturile omului, democrația, statul de drept, buna guvernanță și securitatea juridică.

5. VALOAREA ADăUGATă: COORDONAREA UE-MEXIC PRIVIND CHESTIUNILE GLOBALE

UE și Mexicul au deja valori, percepții și viziuni comune. Din perspectiva UE, Mexicul este o țară care are aceleași convingeri ca cele ale Uniunii. În cadrul forurilor multilaterale, în numeroase ocazii Mexicul are tendința de a adopta poziții care se apropie foarte mult de cele ale UE. Parteneriatul strategic ar trebui să consolideze și mai mult această tendință, oferind un cadru politic puternic și sporind astfel dialogul și coordonarea dintre UE și Mexic.

Mai mult decât dorința de a stabili un program de lucru comun sau de a crea un plan de acțiune specific, parteneriatul strategic cu Mexicul va favoriza adoptarea unei metodologii de consultare și coordonare. Acesta ar trebui să ducă la apariția unei noi sensibilități reciproce care va determina părțile să acorde reciproc atenție intereselor și problemelor acestora, de fiecare dată când este vorba de poziții privind chestiunile globale.

Chestiunile globale sunt în plină evoluție. În ultimii ani, comunitatea internațională a trebuit să facă față unei serii de chestiuni de natură globală, de la terorism până la schimbările climatice, de la volatilitatea pieței financiare internaționale până la prețurile în creștere pentru petrol și alimente etc. În locul simplei enumerări a domeniilor de cooperare, ceea ce este important în această etapă este cultivarea unei obișnuințe de consultare și cooperare, precum și dezvoltarea unui reflex de a lua în considerare, în cursul elaborării și adoptării pozițiilor privind chestiunilor globale, opiniile și preocupările celeilalte părți. Există mai multe chestiuni globale pentru care se resimte clar necesitatea unei coordonări eficiente UE-Mexic și pentru care, în diferite cazuri, o anumită coordonare este deja în curs de realizare în temeiul acordului existent. Cu toate acestea, din motivele explicate anterior, lista nu este și nu poate fi exhaustivă. În prezent, domeniile principale care trebuie reținute pentru coordonare sunt următoarele:

1. Chestiunile politice , cum ar fi multilateralismul, democrația, drepturile omului, statul de drept, dialogul cultural, America Latină, integrarea regională, Grupul de la Rio;

2. Chestiunile de securitate , cum ar fi lupta împotriva terorismului, statele în disoluție, criminalitatea organizată, traficul de droguri și de persoane;

3. Chestiunile de mediu , cum ar fi schimbările climatice, catastrofele naturale, lupta împotriva exploatării excesive a resurselor halieutice;

4. Chestiunile socio-economice , cum ar fi politica de dezvoltare, investițiile și responsabilitatea socială, inovarea și drepturile de proprietate intelectuală, piețele deschise, politicile sociale, munca decentă/protecția socială, migrația, sărăcia, stabilitatea macro-financiară globală, buna guvernanță în domeniul fiscal, securitatea, durabilitatea și eficiența energetică sporită, prețurile alimentelor, pescuitul, politica maritimă și guvernanța oceanelor, aspecte legate de transport de interes comun.

6. IMPACTUL POZITIV ASUPRA CHESTIUNILOR BILATERALE

Se preconizează că noul dinamism politic generat de instituirea unui parteneriat strategic UE-Mexic va avea un impact pozitiv și asupra chestiunilor bilaterale specifice UE-Mexic. Se așteaptă progrese în domenii specifice precum cooperarea socială și economică, cooperarea privind drepturile omului, schimburile culturale, cooperarea în domeniul educației, comerțului, concurenței și aviației civile. De asemenea, parteneriatul ar trebui să sprijine exploatarea mai eficientă a potențialului în domeniul comerțului și al investițiilor oferit de acordul global.

7. Măsurile institu ȚIONALE

Structura instituțională actuală stabilită în cadrul acordului global UE-Mexic s-a dovedit viabilă și eficientă. S-au obținut multe progrese în cadrul acestei structuri, al căror punct culminant îl constituie nivelul bun al relațiilor actuale.

Parteneriatul strategic ar trebui să insufle un nou avânt activităților din cadrul existent. Părțile ar trebui să se abțină de la crearea unor comitete și structuri suplimentare, cu excepția cazului în care acestea sunt cu adevărat necesare. Consiliile mixte și comitetele mixte sunt mecanisme potrivite de coordonare. Singurele modificări care vor fi introduse după intrarea în vigoare a parteneriatului strategic UE-Mexic vor fi adaptările programelor de lucru, astfel încât spațiul suplimentar să fie alocat coordonării privind chestiunile globale importante. În plus, pentru a asigura continuitatea și o monitorizare corespunzătoare, în cadrul Comitetului mixt ar trebui creat un mecanism „simplificat” de dialog direct la nivelul funcționarilor superiori. De asemenea, ar trebui lăsată deschisă posibilitatea de a convoca reuniuni de coordonare ad hoc specifice, ori de câte ori este necesară coordonarea pozițiilor ce urmează a fi adoptate în cadrul forurilor internaționale.

Summit -urile UE-Mexic la nivel de președinți ar trebui să continue practicile actuale; acestea ar trebui organizate din doi în doi ani și ar trebui instituționalizate. Ordinea de zi și durata lor ar trebui extinse pentru a asigura un dialog politic exhaustiv și a garanta o coordonare politică corespunzătoare cu privire la chestiunile esențiale ale momentului.

Prin urmare, în afară de instituționalizarea summit-urilor UE-Mexic, principala schimbare care trebuie introdusă va consta în principal în dezvoltarea unor schimburi mai frecvente la nivel operațional. Ambasadorii UE și ai Mexicului ar trebui să deprindă obiceiul de avea contacte mai frecvente în țările gazdă, chiar și în cazurile în care ocupă un post în afara Americii Latine sau a regiunilor europene. Ambasadorii, șefii misiunilor și experții numiți în capitalele ONU ar trebui să acorde o atenție specială coordonării, în perspectiva forurilor și dezbaterilor ONU. Cu timpul, dialogul angajat la nivel de ambasade între diplomați și între experți cu privire la chestiuni specifice va favoriza o mai mare familiarizare cu acestea și va duce pe termen lung la adoptarea unei abordări similare a problemelor. Aceasta se aplică și în cazul contactelor și schimburilor la nivelul funcționarilor și al experților în cadrul cooperării actuale UE-Mexic.

8. CONCLUZIE

Prin urmare, pe baza considerațiilor și argumentelor prezentate mai sus, Comisia recomandă stabilirea unui parteneriat strategic între Uniunea Europeană și Mexic.

ANEXA 1

CADRUL JURIDIC, INSTITUȚIONAL

ȘI OPERAȚIONAL UE-MEXIC

În termeni juridici, relațiile bilaterale sunt reglementate de acordul global, care instituționalizează un dialog politic regulat la nivel înalt. Mexicul și Uniunea Europeană dispun de două foruri în cadrul cărora relațiile dintre ele pot fi coordonate, monitorizate și impulsionate politic: consiliile mixte la nivelul miniștrilor, care au loc din doi în doi ani, și comitetele mixte la nivelul viceminiștrilor sau al funcționarilor superiori, care sunt organizate o dată pe an.

Mai mult, pentru a accentua profilul politic al relațiilor lor bilaterale și pentru a menține contactele regulate la cel mai înalt nivel, UE și Mexicul au instituit organizarea de summit-uri la nivel de președinți din doi în doi ani.

De asemenea, UE și Mexicul au instituit un dialog interparlamentar activ în cadrul comitetului interparlamentar mixt UE-Mexic, care se reunește de două ori pe an.

Acordul global a creat un spațiu cuprinzător de liber schimb între Mexic și UE, care acoperă atât comerțul cu bunuri, cât și cel cu servicii. În anii de după intrarea în vigoare a acordului, comerțul bilateral între UE și Mexic a sporit cu peste 100%. Drept consecință, Mexicul a devenit unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali din America Latină ai UE, cu un important potențial de creștere economică. UE este al doilea partener comercial al Mexicului, după SUA.

În afară de comerț, acordul global UE-Mexic acoperă o serie largă de aspecte economice. Fluxurile de investiții străine directe din UE au crescut cu 120%, iar în prezent UE este al doilea investitor principal în Mexic, după Statele Unite. În 2006 s-a semnat un nou acord-cadru între Mexic și BEI, care oferă cadrul de cooperare în domeniile infrastucturii și mediului.

În plus, acordul conține câteva clauze de revizuire care vizează liberalizarea în continuare a relațiilor comerciale dintre UE și Mexic în domeniile serviciilor, investițiilor și produselor agricole. În noiembrie 2004, părțile au convenit începerea negocierilor pentru a pune în practică aceste aranjamente. Odată încheiate, aceste negocieri vor oferi un mediu mai dinamic pentru agenții economici și vor completa în mod util posibilitățile actuale de acces pe piață.

UE și Mexicul au instituit o cooperare activă privind dezvoltarea. Pentru perioada 2007-2013, având în vedere că în prezent Mexicul este o țară cu venit mediu superior, s-a alocat o sumă indicativă de 55 milioane EUR în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare. Au fost identificate trei sectoare prioritare de cooperare: coeziunea socială, economia durabilă și competitivitatea și educația și cultura. Aceste trei sectoare prioritare sunt legate de diferite chestiuni transversale care trebuie integrate, în special drepturile omului, egalitatea de șanse între femei și bărbați și chestiunile de mediu. Cooperarea dintre UE și Mexic se axează pe instrumentul inovator al dialogurilor politice, iar obiectivul său este de a oferi o contribuție și un sprijin calitativ dezvoltării Mexicului, prin intermediul schimbului și transferului de experiențe relevante și de bune practici care să fie adaptate la condițiile locale specifice. La 6 iunie 2007 a fost semnat un memorandum de înțelegere pentru a permite punerea în aplicare a cooperării pentru perioada 2007-2013.

ANEXA 2

Denumirea oficială: | Statele Unite Mexicane |

Capitala: | Ciudad de Mexico (Distrito Federal) |

Suprafața: | 1 972 550 km2 |

Populația: | 105 790 725 (2007) |

Limbă oficială: | Spaniola / 56 de limbi indigene |

Moneda: | Peso mexican |

Sistem politic: | Republică federală |

Diviziuni administrative: | 31 de state și un district federal |

Șeful guvernului (Președinte): | Felipe Calderón (PAN) |

Alegeri prezidențiale și legislative: | Legislative iulie 2009 - prezidențiale iulie 2012 |

PIB pe cap de locuitor: | 9669 USD (2007) |

PIB total: | 1022,93 miliarde USD |

Creștere PIB: | 3,2 % |

Inflație: | 3,8 % |

[1] La Heiligendamm, liderii G8 și conducătorii Braziliei, Chinei, Indiei, Mexicului și Africii de Sud – țări grupate în Outreach 5 (Relații externe 5) (fost O5, actual G5) – au hotărât inițierea unei noi forme de dialog tematic într-un mod formal și structurat. Dialogul denumit de atunci procesul de la Heiligendamm vizează consolidarea înțelegerii comune a domeniilor cruciale ale guvernanței economice globale , precum și dezvoltarea unor baze comune și a unor măsuri practice menite să modeleze mai eficient globalizarea printr-un efort comun . G8 +O5 au decis să abordeze în cadrul acestui dialog patru aspecte: inovarea și drepturile de proprietate intelectuală (promovarea și protecția inovării), investițiile și responsabilitatea socială (promovarea investițiilor transfrontaliere și a comportamentului responsabil în afaceri), dezvoltarea (înțelegerea comună, eficacitatea ajutorului) și eficacitatea energetică (schimb de cunoștințe în vederea ameliorării eficacității energetice și cooperare tehnologică care urmărește reducerea emisiilor de CO2).