52008DC0112

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 28.2.2008

COM(2008) 112 final

RAPORTUL COMISIEI

Răspunsurile statelor membre la Raportul anual pe 2006 al Curţii de Conturi{SEC(2008) 269}

CUPRINS

1. Domeniul de aplicare al raportului 3

2. Constatările CCE din declaraţia de asigurare pe 2006 privind gestiunea repartizată 3

3. Feedbackul statelor membre în privinţa celor mai obişnuite erori din domeniul acţiunilor structurale 6

4. Luarea în considerare a poziţiilor statelor membre în Raportul anual al CCE 10

5. Măsuri adoptate de statele membre pentru a remedia erorile constatate în domeniul politicii agricole şi în materie de acţiuni structurale 11

6. Concluzii 12

1. Domeniul de aplicare al raportului

În fiecare an, Curtea de Conturi Europeană (CCE) furnizează o declaraţie de asigurare (DAS) privind fiabilitatea conturilor Comunităţilor Europene, precum şi legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor subiacente[1]. DAS se bazează în principal pe rezultatele auditurilor CCE, care au loc, într-o mare măsură, în statele membre, întrucât acestea execută în realitate peste ¾ din totalul plăţilor din bugetul general al Comunităţilor Europene (bugetul CE).

În urma publicării Raportului anual al CCE pe 2006[2], Comisia – în conformitate cu Regulamentul financiar[3] – a comunicat de îndată statelor membre o listă cu toate observaţiile făcute şi erorile constatate de CCE privind ţara lor. Statele membre au fost invitate să completeze un chestionar privind modul în care au răspuns la observaţiile/constatările CCE. De asemenea, statele membre au fost invitate să indice care ar fi, în opinia lor, principalele motive pentru cele mai comune erori din domeniul acţiunilor structurale.

Prezentul raport prezintă un rezumat al răspunsurilor comunicate de statele membre Comisiei. Se referă doar la domeniile în care gestiunea este repartizată între Comisie şi statele membre, şi anume încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor pentru politica agricolă comună şi acţiunile structurale.

Comisia ar trebui să prezinte acest raport de sinteză Consiliului, CCE şi Parlamentului European până la 28 februarie 2008[4]. Până la acest termen limită, nu este posibilă verificarea de către Comisie a conţinutului răspunsurilor statelor membre, care trebuie astfel considerate ca reprezentând exclusiv poziţiile statelor membre.

Raportul este însoţit de un document de lucru al serviciilor Comisiei[5], care furnizează detalii suplimentare privind răspunsurile statelor membre.

2. Constatările CEE din Declaraţia de ASIGURARE PE 2006 PRIVIND GESTIUNEA REPARTIZATă

ÎN DOMENIILE GESTIUNII repartizate, statele membre joacă un rol central în gestiunea şi controlul curent, pe când Comisia supraveghează activitatea desfăşurată de statele membre. Existenţa unor structuri de gestiune şi control eficiente în statele membre este astfel o condiţie prealabilă pentru evitarea erorilor de la nivelul plăţilor şi încasării veniturilor.

În Raportul anual pe 2006, CCE a prezentat o evaluare a sistemelor de supraveghere şi control şi o estimare a impactului financiar probabil al erorilor în fiecare sector al bugetului CE. Acestea s-au bazat pe rezultatele auditurilor sistemelor şi ale auditurilor financiare ale eşantioanelor de plăţi efectuate de CCE în cadrul statelor membre şi al Comisiei.

CCE a constatat că, în 2006, sistemele de supraveghere şi control au fost satisfăcătoare pentru venituri şi pentru aproape 70% din cheltuielile pentru politica agricolă comună, controlate prin Sistemul Integrat de Administrare şi Control (IACS), a se vedea tabelul 1 . Pentru restul cheltuielilor agricole, sistemele de supraveghere şi control au fost considerate doar parţial satisfăcătoare.

CCE a considerat că sistemele de control în ceea ce priveşte acţiunile structurale sunt în general ineficiente sau au doar o eficacitate moderată în statele membre; de asemenea, CEE a considerat că supravegherea asigurată de Comisie în vederea atenuării riscului ca sistemele de control din statele membre să nu poată preveni cheltuielile supraestimate sau ineligibile are doar o eficacitate moderată[6].

Tabelul 1. Evaluările CCE pentru domeniile care fac, în principal, obiectul gestiunii repartizate, 2005 şi 2006.

Sistemele de supraveghere şi control | Domeniile care fac,în principal, obiectul gestiunii repartizate | Incidenţa erorilor |

2005 | 2006 | 2005 | 2006 |

Satisfăcător | Satisfăcător | Resurse proprii | Sub 2 % | Sub 2 % |

Politica agricolă comună, din care: | Nedivulgate de CCE | Între 2 şi 5 % |

Satisfăcător | Satisfăcător | IACS | Sub 2 % | Sub 2 % |

Parţial satisfăcător | Parţial satisfăcător | În afara IACS | Peste 5 % | Peste 5 % |

Nesatisfăcător | Nesatisfăcător | Acţiuni structurale | Peste 5 % | Peste 5 % |

Sursă: Prezentare privind DAS a Curţii efectuată de dl Bonnici, membru al CCE, în faţa Comisiei pentru control bugetar (COCOBU) a Parlamentului European la 20.12.2006. Tabelul 1.2 din Raportul anual al CCE pe 2006.

Erorile materiale (şi anume erorile cu impact financiar) constatate de CCE la nivelul resurselor proprii erau atât de puţine şi atât de minore, încât rata de eroare globală în acest domeniu s-a estimat ca fiind mai mică decât pragul de semnificaţie de 2% adoptat de CCE.

Au existat unele diferenţe între erorile materiale constatate în cadrul politicii agricole comune şi cele legate de acţiunile structurale în 2006, a se vedea tabelul 2 .

Tabelul 2. Erori materiale tipice în materie de politică agricolă comună şi de acţiuni structurale.

Politica agricolă comună | Acţiuni structurale |

IACS | CCE a constatat că suprafaţa unui teren a fost mai mică decât cea declarată de agricultor. | CCE a solicitat documente justificative în sprijinul cheltuielilor declarate de administratorul de proiect, dar administratorul de proiect nu a fost în măsură să prezinte documentele în timp util. CCE a constatat că administratorul de proiect a declarat cheltuieli ce nu s-au calificat pentru o asemenea rambursare (de exemplu, în cazul în care cheltuielile cu salariile nu fuseseră calculate în mod corespunzător sau unele cheltuieli au fost suportate după data limită). CCE a constatat că procedurile de achiziţii publice nu au fost respectate (de exemplu, nu s-a desfăşurat o licitaţie, deşi situaţia o impunea). CCE a constatat că proiectul a generat venituri care nu fuseseră luate în seamă la calcularea ratei de cofinanţare. CCE a constatat că cheltuielile declarate erau mai mari decât cheltuielile efectiv suportate (de exemplu, fiindcă administratorul de proiect a declarat cheltuielile înscrise în buget şi nu cheltuielile suportate efectiv). |

În afara IACS | CCE a constatat că agricultorul nu a respectat pe deplin una sau mai multe măsuri din cadrul sistemului de agromediu. |

În agricultură, CCE a estimat că împreună măsurile de piaţă şi ajutorul direct, ce acoperă 85% din cheltuielile secţiunii Garantare a FEOGA (inclusiv IACS), erau sub pragul de 2%. Pentru plăţile către programele de dezvoltare rurală, CCE a subliniat că măsurile de agromediu au avut tendinţa de a favoriza o incidenţă ridicată a erorilor, întrucât agricultorii nu îndeplineau condiţiile (adesea complexe) de eligibilitate[7]. Rata globală a erorilor pentru plăţile agricole a fost totuşi estimată la peste 2%.

Erorile din cadrul acţiunilor structurale au tins să aibă un impact financiar semnificativ mai mare decât erorile din cadrul politicii agricole. CCE a declarat că are motive rezonabile pentru a considera că în exerciţiul bugetar din 2006 un procent de cel puţin 12% din suma totală rambursată proiectelor din domeniul politicilor structurale nu ar fi trebuit rambursat[8]. Constatările CCE s-au bazat pe auditul unui eşantion de 177 de proiecte care au obţinut plăţi intermediare[9] din partea Comisiei în 2006.

Atât Comisia, cât şi CCE au identificat acţiunile structurale ca un sector al bugetului CE în care erorile par a fi în mod constant frecvente[10] şi cu un impact financiar mai mare decât în alte sectoare ale bugetului CE. Aceleaşi tipuri de erori se repetă de la un an la altul – deşi importanţa lor relativă poate varia –, ceea ce indică faptul că sistemele de control nu funcţionează eficient.

Un stat membru trebuie să instituie patru niveluri de control, iar Comisia trebuie să supravegheze dacă sistemele de control sunt instituite în mod corespunzător şi funcţionează în mod eficient, a se vedea tabelul 3 . Comisia desfăşoară o amplă activitate de audit în statele membre şi, în momentul în care constată deficienţe ale sistemelor acestora ce pot genera erori rămase nedetectate, le obligă să deruleze planuri de acţiune pentru remedierea erorilor, poate suspenda plăţile intermediare sau poate impune corecţii financiare.

Tabelul 3. Structura de control în acţiunile structurale.

Stat membru | Autoritatea de gestionare | Verificarea curentă a operaţiunilor proiectului (inclusiv controalele prevăzute la articolul 4) |

Autoritatea de plată | Certificarea cheltuielilor aferente proiectului |

Organism de audit | Auditurile sistemului şi controalele ex post prin sondaj ale operaţiunilor desfăşurate în cadrul proiectului |

Organism de lichidare | Validarea declaraţiei finale a cheltuielilor proiectului |

Comisie | Supraveghere prin audituri, planuri de acţiune, suspendarea plăţilor şi corecţii financiare |

CCE a prezentat o evaluare a 19 sisteme de control din nouă state membre în Raportul anual pe 2006[11]. În fiecare caz, CCE a evaluat dacă nivelul relevant al structurii de control a fost satisfăcător, parţial satisfăcător sau nesatisfăcător, a se vedea tabelul 4 .

Tabelul 4. Evaluarea efectuată de CCE asupra a 19 sisteme de control din statele membre, Raportul anual pe 2006.

Nesatisfăcător | Parţial satisfăcător | Satisfăcător | Total |

Autorităţi de gestionare Autorităţi de plată Organisme de audit Organisme de lichidare | 11 10 4 0 | 7 6 7 8 | 1 3 8 11 | 19 19 19 19 |

CCE a constatat că principalele probleme se află la primele niveluri de control în statele membre (puţin mai mult de jumătate dintre autorităţile de gestionare şi de plată examinate au fost considerate nesatisfăcătoare), în vreme ce nivelul de control final funcţiona relativ bine (niciun organism de lichidare nu a fost considerat nesatisfăcător).

3. Feedbackul statelor membre în privinţa celor mai obişnuite erori din domeniul acţiunilor structurale

Având în vedere constatările CCE, Comisia a solicitat statelor membre să furnizeze mai multe informaţii privind motivele care au stat la baza celor mai obişnuite erori din domeniul acţiunilor structurale şi informaţii privind acţiunile întreprinse de statele membre pentru a evita asemenea erori. Aproape toate statele membre au răspuns.

Principalele cauze menţionate cel mai frecvent de statele membre s-au referit la:

- Legislaţie: Condiţiile de cofinanţare UE sunt stabilite în legislaţia de bază privind acţiunile structurale[12]. Comisia propune legislaţia şi Consiliul o adoptă, în unele cazuri după obţinerea avizului conform din partea Parlamentului European. Statele membre descriu frecvent legislaţia europeană ca fiind prea complexă. În alte cazuri, diferenţele dintre legislaţia naţională şi cea europeană au dus la confuzie (de exemplu, diferenţele dintre reglementările naţionale şi cele europene cu privire la durata de păstrare a documentelor). Câteva state membre au menţionat, de asemenea, că în unele cazuri nu au interpretat legislaţia europeană în acelaşi fel ca CCE.

- Personal: Mai multe state membre au menţionat absenţa experţilor în rândul personalului organizaţiilor de punere în aplicare drept principal motiv al erorilor. De asemenea, s-au menţionat greşeli datorate neglijenţei sau neatenţiei personalului.

- Documentare: Mai multe state membre au menţionat absenţa arhivării, o arhivare inconsecventă sau pierderea documentelor (în unele cazuri, din cauza reorganizării sau lichidării unei unităţi de gestionare a proiectului) drept principale cauze.

Comisia a întrebat statele membre dacă au luat măsuri pentru a preveni repetarea celor mai obişnuite erori. Toate statele membre care au răspuns la această parte a chestionarului au menţionat că au luat anumite măsuri. Cele mai comune măsuri s-au referit la:

- Informare: Multe state membre au răspuns că au luat unele măsuri pentru a îmbunătăţi nivelul de cunoaştere a normelor şi procedurilor de către personalul implicat în gestionarea curentă a proiectelor.

- Controale: Unele state membre şi-au schimbat procedurile de control sau au încercat să îmbunătăţească funcţionarea procedurilor în cauză, de exemplu, prin introducerea unor noi liste de verificare care să fie folosite în timpul controalelor.

- Legislaţie: Unele state membre au elaborat o nouă legislaţie naţională pentru a clarifica sau a simplifica procedurile.

Statele membre nu au fost în măsură să raporteze rezultate concrete ale măsurilor întreprinse, dar, în general, au preconizat că vor fi erori mai puţine (şi mai minore) în viitor.

Comisia a solicitat statelor membre să indice care consideră că ar fi principalele cauze ale erorilor legate de achiziţii publice, venituri şi documente lipsă.

În ceea ce priveşte erorile legate de normele privind achiziţiile publice, se pare că a existat consens în rândul statelor membre, întrucât „Necunoaşterea normelor” şi „Ambiguitatea în interpretarea normelor” au fost cele mai comune două cauze.

În ceea ce priveşte erorile legate de venituri, statele membre au indicat „Lipsa de cunoştinţe din cadrul organismelor de punere în aplicare” şi „Ambiguitatea normelor aplicabile” drept cele mai comune două cauze, urmate de „Subestimarea veniturilor de către beneficiari”.

În ceea ce priveşte erorile legate de documentele lipsă, se pare că gradul de acord în privinţa celor mai comune erori este mai redus în rândul statelor membre. Cele mai comune două răspunsuri au fost „Documentele există, dar auditatul nu era sigur ce documente erau solicitate de CCE” şi „Auditatul nu a fost în măsură să găsească documentele din cauză că arhivele nu erau organizate în mod corespunzător. Documentele au fost găsite ulterior”. Acestea au fost urmate de: „Auditatul a păstrat, din greşeală, documentele necesare doar în conformitate cu normele naţionale şi nu europene” şi „Auditatul nu a fost în măsură să găsească documentele, din cauză că arhivele nu erau organizate în mod corespunzător. Documentele nu s-au găsit încă.”

Spania şi Regatul Unit

Feedbackul din partea Spaniei şi a Regatului Unit a părut deosebit de important, întrucât din aceste două state proveneau aproape jumătate din totalul erorilor cuantificabile identificate pentru anul 2006 de către CCE în domeniul acţiunilor structurale[13].

Răspunsul Spaniei părea să se refere doar la problemele privind FSE, deşi majoritatea erorilor identificate de CCE în Spania în 2006 se refereau la FEDR. Spania a menţionat că principalele motive pentru cele mai comune erori în viziunea sa erau „probleme în înţelegerea cerinţelor stabilite de legislaţia comunitară, în special în ceea ce priveşte diferenţele dintre cerinţele legislaţiei comunitare şi ale celei naţionale” . Aceasta va publica în 2008 un rezumat al întrebărilor primite şi al răspunsurilor furnizate pe site-ul internet al UAFSE (unitatea de administrare a FSE din Spania). De asemenea, a planificat elaborarea unui manual adresat beneficiarilor FSE, menit să risipească îndoielile ce au generat majoritatea erorilor comise. Se aşteaptă ca măsurile ce trebuie luate în 2008 să reducă incidenţa erorilor, întrucât majoritatea erorilor comise se datorau lipsei de cunoaştere sau interpretării greşite a legislaţiei comunitare.

Regatul Unit a evidenţiat ca principale cauze ale erorilor: 1) absenţa unei piste de audit suficiente[14], 2) neînţelegerea regulamentelor şi a normelor naţionale, 3) norme complicate. A menţionat că autorităţile de gestionare au avut mai multe acţiuni în desfăşurare în cursul anului 2007, inclusiv consolidarea controalelor prevăzute la articolul 4 efectuate de autoritatea de gestionare. S-au elaborat orientări pentru a semnala administratorilor de proiect nevoia de a păstra documentaţia şi tipul de documentaţie necesară în scopul auditului. S-a aşteptat ca nivelul erorilor să crească iniţial pe măsură ce se identificau mai multe probleme, iar apoi să descrească pe măsură ce problemele erau rezolvate. S-a aşteptat ca ratele de eroare identificate prin controale ex post (controale prevăzute la articolul 10) să se reducă până la încheierea procesului de închidere.

4. Luarea în considerare a poziţiilor statelor membre în Raportul anual al CCE

CCE strânge probe pe care să-şi bazeze Raportul anual prin audituri în cadrul Comisiei şi statelor membre. Verifică un eşantion de tranzacţii şi examinează dacă sistemele de supraveghere şi control sunt instituite şi funcţionează în mod adecvat. De asemenea, CCE ia în considerare Rapoartele anuale de activitate şi declaraţiile directorilor generali ai Comisiei (şi sinteza), precum şi activitatea altor auditori[15].

CCE este obligată să-şi prezinte raportul anual, inclusiv DAS pentru anul N, până la 15 noiembrie din anul N+1. Acesta este un termen foarte scurt, ţinând seama de faptul că CCE trebuie să desfăşoare misiuni de audit în cadrul Comisiei/statelor membre, să analizeze constatările făcute în cursul misiunilor, să redacteze o scrisoare (Declaraţie a constatărilor preliminare sau SPF) adresată comisarului/instituţiei naţionale supreme de audit relevant(e), să aştepte răspunsul Comisiei/statului membru (termenul normal este de două luni), să analizeze răspunsul şi, uneori, să redacteze a doua scrisoare către comisarul/instituţia naţională supremă de audit relevant(ă), scrisoare prin care să comunice poziţia finală a CCE cu privire la constatările efectuate. Fiecare etapă poate necesita timp pentru traducerea documentelor.

CCE şi-a finalizat proiectul de Raport anual pe 2006 la sfârşitul lunii mai/începutul lunii iunie 2007, a se vedea tabelul 5 . Aceasta a marcat începutul unei proceduri contradictorii între CCE şi serviciile Comisiei.

Tabelul 5. SPF-uri, răspunsuri şi analize privind gestionarea repartizată, Raportul anual pe 2006.

2006 | 2007 |

Notă. Tabelul include scrisorile trimise statelor membre sau de către acestea cu privire la audituri în domeniile resurselor proprii, politicii agricole comune şi acţiunilor structurale şi cu privire la Raportul anual pe 2006. Rubricile reprezentate cu o nuanţă deschisă indică faptul că s-au trimis un număr de 1-3 scrisori. Rubricile reprezentate cu o nuanţă ceva mai închisă indică faptul că s-au trimis un număr de 4-6 scrisori. Rubricile reprezentate cu o nuanţă închisă indică faptul că s-au trimis un număr de peste 6 scrisori.

În cadrul procedurii contradictorii, CCE şi serviciile Comisiei s-au întâlnit pentru a discuta constatările CCE şi răspunsurile Comisiei, ţinând seama de orice noi informaţii disponibile, inclusiv de răspunsurile statelor membre[16]. Majoritatea reuniunilor au avut loc în iulie 2007 şi câteva în prima jumătate a lunii septembrie 2007. CCE a adoptat DAS pentru 2006 la 27 septembrie 2007.

Din nefericire, la 1 iulie 2007, aproape o treime dintre răspunsurile statelor membre la scrisorile SPF erau încă netrimise. În aceste cazuri, Comisia nu a dispus de informaţii pentru a determina în ce măsură constatările CCE mai erau valabile. Acest lucru a fost, de asemenea, subliniat de Franţa, care a făcut remarca generală că „...auditul folosit de [CCE] ca bază pentru întocmirea raportului anual pe 2006 este încă în etapa contradictorie şi că [CCE] încă nu a formulat concluziile finale” .

5. MăSURI ADOPTATE DE STATELE MEMBRE PENTRU A REMEDIA ERORILE CONSTATATE ÎN DOMENIUL POLITICII AGRICOLE şI ÎN MATERIE DE ACţIUNI STRUCTURALE

Comisia a solicitat fiecărui stat membru să indice, pentru fiecare eroare ce i-a fost atribuită de CCE, ce măsură a luat statul membru respectiv pentru a remedia eroarea, precum şi calendarul, conţinutul şi rezultatul scontat al măsurii respective. Dacă nu s-au luat şi nici nu s-au planificat măsuri, atunci statelor membre li s-a solicitat să menţioneze motivul inacţiunii.

Statele membre au răspuns pentru aproape 60% din erorile menţionate în DAS în ceea ce priveşte politica agricolă şi pentru aproape trei sferturi din erorile din domeniul acţiunilor structurale. Puţin mai mult de jumătate din erorile pentru care nu s-a primit răspuns se refereau la Spania, aproape un sfert se refereau la Italia şi Portugalia, restul fiind împărţite între cinci alte state membre. S-au trimis scrisori de atenţionare acestor state membre, aşteptându-se încă răspunsurile lor.

În unele cazuri, statele membre au menţionat că nu au luat măsuri pentru a remedia eroarea identificată de CCE deoarece nu au acceptat eroarea. Rata de dezacord a variat într-o anumită măsură între diferitele categorii de erori. Aceasta a fost cea mai ridicată (5 din 10) pentru erorile materiale din cadrul acţiunilor structurale, caz în care, în special, Regatul Unit a manifestat tendinţa de a contesta constatările CCE. În domeniul politicii agricole, dezacordul cu privire la erorile materiale a avut o rată mai redusă (2 din 10).

În ceea ce priveşte erorile formale , dezacordul a fost pronunţat (4 din 10 erori) în domeniul politicii agricole, în special din cauza cazurilor privind Grecia. Dezacordul a fost puţin mai redus în domeniul acţiunilor structurale (mai puţin de 3 din 10 erori) şi mai uniform repartizat între mai multe state membre.

Atunci când statele membre au acceptat eroarea identificată de CCE, aproape întotdeauna au fost în măsură să indice măsurile deja luate sau ce urmau să fie luate. Pentru erorile formale , s-au luat diferite măsuri. În domeniul politicii agricole, măsurile tipice au fost efectuarea unor plăţi întârziate, îmbunătăţirea înregistrării datelor sau desfăşurarea unor controale în cazurile în care CCE a constatat că procedurile de control nu au fost respectate pe deplin.

În domeniul acţiunilor structurale, măsurile luate au cuprins, de asemenea, efectuarea unor plăţi întârziate, asigurarea că s-a făcut o publicitate corespunzătoare pentru finanţarea UE sau schimbarea procedurilor legate de licitaţii şi înregistrarea timpului.

Pentru erorile materiale privind politica agricolă, statele membre au susţinut, în general, că şi-au recuperat sau sunt în proces de recuperare a plăţilor. În unele cazuri, exploataţia agricolă respectivă a fost selectată pentru controale suplimentare la faţa locului.

În privinţa acţiunilor structurale, statele membre au susţinut că au retras cheltuielile neeligibile din declaraţie sau că au iniţiat procedura de recuperare în aproape o jumătate din cazuri. Alte măsuri s-au referit la îmbunătăţirea pistelor de audit, repetarea controalelor sau îmbunătăţirea informării beneficiarilor asupra normelor.

6. Concluzi I

APROAPE TOATE STATELE MEMBRE AU RăSPUNS LA CHESTIONARUL COMISIEI PRIVIND RAPORTUL ANUAL PE 2006 AL CURţII DE CONTURI EUROPENE, DEşI UNELE STATE MEMBRE AU PREZENTAT RăSPUNSURI PARţIALE. S-AU TRIMIS scrisori de atenţionare unor state membre, aşteptându-se răspunsurile acestora.

Răspunsurile arată că:

- În ceea ce priveşte acţiunile structurale, statele membre consideră că legislaţia UE este complexă, iar personalul angajat în gestionarea curentă a proiectelor nu cunoaşte la un nivel suficient normele. Arhivele sunt uneori organizate necorespunzător sau documentele nu se păstrează suficient de mult timp. Aceste probleme duc la repetarea aceloraşi tipuri de erori. Statele membre trebuie să abordeze aceste aspecte principale în mod eficace şi eficient – în cursul procesului legislativ – pentru a putea reduce nivelul erorilor din domeniul acţiunilor structurale.

- CCE trebuie să respecte un calendar foarte strâns, ceea ce face dificilă misiunea statelor membre de a-şi prezenta în timp util reacţia la un număr semnificativ de erori identificate de CCE, înainte ca CCE să adopte DAS. CCE şi-a sporit deja eforturile de a informa statele membre mai repede cu privire la erorile identificate. În prezent, CCE informează statele membre cu privire la constatările sale prin trimiterea unei scrisori instituţiei naţionale supreme de audit relevante, care apoi culege informaţii de la auditat. Statele membre ar putea fi în măsură să furnizeze răspunsuri mai prompt în cazul în care CCE ar mai trimite scrisoarea direct autorităţii/organismului auditat şi ar apela mai sistematic la comunicarea electronică. CCE prezintă deja fiecare constatare într-un format standardizat (un formular de erori DAS). S-ar putea lua în considerare îmbunătăţirea suplimentară a acestui formular pentru a include şi o secţiune standardizată de răspunsuri care să fie completată de auditat, în cazul în care statele membre consideră că acest lucru le-ar putea ajuta să furnizeze mai rapid informaţiile pertinente CCE (şi Comisiei).

- Comisia ar trebui să-şi îmbunătăţească procesul de evaluare a constatărilor CCE în statele membre pentru a se asigura că statele membre furnizează răspunsuri calitative şi în timp util. Astfel, Comisia intenţionează să accelereze monitorizarea răspunsurilor statelor membre la constatările CCE, de exemplu, furnizând statelor membre rezumate periodice ale constatărilor în situaţiile în care informaţiile din partea statelor membre vor fi importante pentru Comisie în cursul procedurii contradictorii. De asemenea, Comisia va continua să discute cu statele membre şi cu CCE motivele celor mai comune erori şi paşii practici ce trebuie urmaţi pentru a le preveni.

- Atunci când statele membre acceptă erorile identificate de CCE, acestea par să ia măsurile corespunzătoare – deseori recuperând fondurile în cauză sau retrăgând cheltuielile neeligibile, atunci când erorile au un impact financiar.

- Statele membre nu sunt întotdeauna de acord cu erorile identificate de CCE. Este o problemă deosebită în cazul erorilor cu un impact financiar în domeniul acţiunilor structurale. Comisia şi CCE discută în prezent asupra modalităţii de a reduce pe viitor la minimum dezacordurile în ceea ce priveşte interpretarea normelor.

Comisia salută răspunsurile numeroase şi prompte ale statelor membre. Aceste răspunsuri contribuie în mare măsură la acţiunile pe care le întreprinde Comisia ca urmare a constatărilor CCE. Atunci când statele membre sunt de acord cu constatările CCE, par să ia măsurile de remediere necesare, inclusiv recuperând fondurile. Cu toate acestea, trebuie să se îmbunătăţească prevenirea erorilor, asigurându-se că cei implicaţi în gestionarea curentă cunosc normele şi procedurile ce trebuie respectate şi dispun de resursele corespunzătoare.

[1] A se vedea articolul 248 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

[2] Raportul anual al Curţii de Conturi Europene referitor la execuţia bugetului privind exerciţiul financiar 2006, însoţit de răspunsurile instituţiilor, JO C 273, 15.11.2007.

[3] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002, modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 al Consiliului din 13.12.2006.

[4] A se vedea articolul 143 alineatul (6) din Regulamentul financiar.

[5] SEC(2008) 269

[6] A se vedea avizul CCE privind legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subsidiare din Declaraţia de atestare, capitolul 1din Raportul anual pe 2006.

[7] A se vedea punctul 5.72 din Raportul anual pe 2006.

[8] A se vedea punctul 6.39 din Raportul anual pe 2006.

[9] În acţiunile structurale, fiecare stat membru adoptă programe operaţionale pentru finanţarea anumitor tipuri de proiecte. În cursul perioadei programului, autorităţile naţionale selectează proiecte pentru finanţare, iar administratorii de proiect le declară acestora cheltuielile în vederea rambursării. La rândul lor, autorităţile naţionale îşi declară cheltuielile Comisiei de câteva ori pe an şi primesc plăţi intermediare în vederea rambursării respectivelor cheltuieli, corespunzătoare contribuţiei UE la cheltuieli. La încheierea perioadei programului, autorităţile naţionale prezintă Comisiei o declaraţie finală de cheltuieli, însoţită de o declaraţie de lichidare din partea unui organism de audit independent şi primesc suma restantă din cofinanţarea UE cuvenită. În diferite faze ale programului, se desfăşoară controale pentru a preveni sau corecta erorile. Erorile sunt corectate prin recuperarea plăţilor de la beneficiar, reducerea altor plăţi sau înlocuirea cheltuielilor neeligibile cu alte cheltuieli eligibile.

[10] Cu excepţia secţiunii Orientare a FEOGA.

[11] A se vedea anexa 6.1din Raportul anual pe 2006. Cele nouă state membre au fost Germania, Polonia, Spania, Franţa, Slovenia, Regatul Unit (Scoţia), Italia, Grecia, Austria / Ungaria.

[12] Pentru o sinteză a legislaţiei de bază în domeniul acţiunilor structurale, a se vedea site-ul internet al Comisiei: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reglem_en.htm

[13] În aceste două state membre, Comisia a constatat deficienţe de sistem în propria activitate de audit, fiind în desfăşurare planuri de acţiune de remediere a erorilor sau proceduri de suspendare a plăţilor.

[14] Regatul Unit a notat că „Păstrarea documentelor poate fi, de asemenea, dificilă pentru organizaţiile mici din sectorul terţiar unde normele greoaie pot impune păstrarea pentru o perioadă de peste 13 ani.”

[15] A se vedea punctele 1.38 şi 1.39 din Raportul anual pe 2006.

[16] Având în vedere diviziunea responsabilităţilor prevăzută de Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene, nu are loc o procedură contradictorie similară între Curte şi statele membre.