52007PC0697

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 13.11.2007

COM(2007) 697 final

2007/0247 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor Parlamentului European şi ale Consiliului 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice

(prezentată de Comisie) {SEC(2007) 1472}{SEC(2007) 1473}

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII

- Motivele şi obiectivele propunerii

Pentru a spori investiţiile, inovaţiile şi beneficiile consumatorilor în comunicaţiile electronice, Europa necesită un cadru de reglementare coerent pentru economia digitală care să reziste probei timpului, să fie orientat către piaţă şi să exploateze avantajele aduse de realizarea pieţei interne.

Prezenta propunere reprezintă una dintre cele trei propuneri de reformă pentru modificarea cadrului de reglementare curent. Prima propunere de reformă legislativă cuprinde modificările aduse la directivele privind cadrul[1], autorizarea[2] şi accesul[3]. O propunere de reformă legislativă separată[4] cuprinde modificările aduse la celelalte două directive. Aceasta este completată de propunerea pentru regulamentul de instituire a unei noi autorităţi europene pentru piaţa de comunicaţii electronice[5]. Cele trei propuneri de reformă legislativă sunt însoţite de o evaluare a impactului[6] şi de o comunicare privind stabilirea principalelor orientări strategice şi raportarea cu privire la consultarea publică[7]. În plus, Comisia a adoptat o a doua versiune a recomandării acesteia privind pieţele relevante de produse şi servicii, în temeiul căreia numărul de pieţe susceptibile de a fi supuse unei reglementări ex-ante se reduce de la 18 la 7.

Prezenta propunere de reformă legislativă are ca scop adaptarea cadrului de reglementare pentru comunicaţiile electronice prin îmbunătăţirea eficacităţii acestuia, prin reducerea resurselor administrative necesare pentru punerea în aplicare a regulamentului economic (procedura de analiză a pieţei) şi prin facilitarea şi eficientizarea accesului la spectrul radio. Aceasta este în conformitate cu programul „O mai bună legiferare” al Comisiei, care este destinat să asigure faptul că intervenţiile legislative rămân proporţionale cu obiectivele politice urmărite, şi face parte din strategia globală a Comisiei de consolidare şi realizare a pieţei interne.

Mai specific, obiectivele prezentei propuneri cuprind trei aspecte:

1. Trecerea la o gestionare mai eficientă a spectrului pentru a facilita accesul operatorilor la spectru şi pentru a încuraja inovarea;

2. Garantarea faptului ca, în cazul în care regulamentul este în continuare necesar, acesta este mai eficient şi mai simplu atât pentru operatori cât şi pentru autorităţile naţionale de reglementare (ANR);

3. Luarea unei măsuri decisive pentru o mai mare coerenţă în ceea ce priveşte aplicarea normelor UE în scopul realizării pieţei interne a comunicaţiilor electronice.

- Contextul general

Ca parte a Strategiei de la Lisabona revizuite pentru creştere şi locuri de muncă, Comisia a propus în iunie 2005 o nouă strategie – Iniţiativa i2010: O societate informaţională europeană pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă – de stabilire a unor orientări strategice largi pentru promovarea unei economii digitale deschise şi competitive. Crearea unui Spaţiu informaţional european unic, care reprezintă unul dintre principalii piloni ai iniţiativei i2010, include reforma cadrului de reglementare ca fiind una dintre provocările cheie ale acesteia. De asemenea, Iniţiativa i2010 accentuează faptul că o gestionare mai eficientă a spectrului ar încuraja inovarea în TIC şi ar facilita furnizarea de servicii la tarife accesibile către cetăţenii europeni.

În conformitate cu principiile unei mai bune legiferări, cadrul prevede o revizuire periodică pentru a garanta faptul că acesta ţine pasul cu evoluţia tehnologică şi cea a pieţei.

În iunie 2006, Comisia a prezentat Parlamentului European şi Consiliului un raport[8] privind funcţionarea cadrului de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Raportul a notat faptul că acest cadru a generat beneficii considerabile, dar că piaţa internă a comunicaţiilor electronice este încă incompletă întrucât multe aspecte sunt reglementate în continuare la nivel naţional.

Această situaţie contrastează cu evoluţiile tehnologice şi ale pieţei care sunt independente de frontierele naţionale şi necesită, prin urmare, o abordare comună privind reglementarea pe tot cuprinsul Uniunii Europene. Fragmentarea actuală împiedică investiţiile şi este în defavoarea consumatorilor şi a operatorilor. Acest lucru necesită o reformă substanţială a cadrului de reglementare pentru întărirea şi realizarea pieţei interne.

- Dispoziţiile în vigoare în domeniul de aplicare a propunerii

Obiectivul prezentei propuneri este de a modifica trei directive: directivele privind cadrul, autorizarea şi accesul.

- Coerenţa cu alte politici şi obiective ale Uniunii

Propunerea de modificare a directivei-cadru în domeniul securităţii şi integrităţii este destinată să întărească capacitatea de recuperare a reţelelor şi sistemelor de comunicaţii electronice. Aceasta completează Decizia-cadru 2005/222/JHA privind atacurile împotriva sistemelor informaţionale[9], care interzice anumite activităţi. Propunerea de modificare a directivei privind autorizarea pentru stabilirea unei proceduri comune de selecţie va facilita autorizarea anumitor servicii satelit paneuropene, în conformitate cu unul dintre obiectivele politicii europene a spaţiului[10].

2. CONSULTAREA PăRţILOR INTERESATE şI EVALUAREA IMPACTULUI

- Consultarea părţilor interesate

Metode de consultare, principalele sectoare vizate şi profilul general al respondenţilor

Serviciile Comisiei au lansat o consultare în două etape la sfârşitul anului 2005. Prima etapă a cuprins o cerere de contribuţii care a implicat o audiţie publică cu peste 440 de participanţi (desfăşurată în ianuarie 2006) şi aproximativ 160 de contribuţii de la părţile interesate. În ceea ce priveşte cererea de contribuţii, părţile interesate au fost invitate să îşi exprime opiniile cu privire la subiecte generale legate de reglementarea comunicaţiilor electronice. Aceste opinii au fost luate în considerare în pregătirea comunicării Comisiei din 29 iunie 2006 privind revizuirea[11], a documentului de lucru însoţitor şi a studiului de impact. Publicarea acestor documente a iniţiat o consultare publică, care a durat până în octombrie 2006. În octombrie 2006 s-a desfăşurat un seminar public pentru a permite părţilor interesate să îşi exprime opiniile privind documentele de consultare. Au fost primite 224 de răspunsuri de la o gamă largă de părţi interesate, atât din interiorul cât şi din exteriorul Uniunii Europene. 52 de asociaţii industriale, 12 asociaţii profesionale şi sindicate muncitoreşti şi 15 asociaţii de utilizatori au trimis comentarii scrise, precum şi 18 state membre şi Grupul autorităţilor europene de reglementare (ERG). Comisia a continuat propunerea ERG cu un dialog privind reglementarea, desfăşurat între noiembrie 2006 şi februarie 2007 în vederea explorării opţiunilor de reducere a incoerenţelor de reglementare şi a obstacolelor din calea pieţei unice în spiritul unei mai bune legiferări.

Rezumatul răspunsurilor primite şi modul în care acestea au fost luate în considerare

Propunerile din domeniul gestionării spectrului şi al raţionalizării analizelor pieţei au beneficiat de un larg suport din partea statelor membre şi a industriei. Un număr mare de contribuţii prezentate de industrie necesitau o piaţă internă reală pentru comunicaţiile electronice. Au fost exprimate unele temeri cu privire la aspectele specifice ale unei posibile omiteri din partea Comisiei a căilor de atac fără implicarea ANR şi luând în considerare modificările aduse la procedurile de apel. În domeniul securităţii, argumentele prezentate au ilustrat sprijinul larg pentru obiectivele globale, dar opiniile exprimate au fost mai nuanţate în ceea ce priveşte măsurile propuse pentru îndeplinirea acestor obiective. Noii operatori intraţi pe piaţă, precum şi ERG justifică posibilitatea introducerii separării funcţionale. Propunerea privind autorizarea serviciilor cu o dimensiune paneuropeană a beneficiat de un sprijin larg. În prezenta propunere au fost luate în considerare rezultatele consultării publice.

- Obţinerea şi utilizarea avizului experţilor

Domenii ştiinţifice/de specialitate relevante

- Studiul „Preparing the next steps in regulation of electronic communications – a contribution to the review of the electronic communications regulatory framework” [„Pregătirea următoarelor etape ale comunicaţiilor electronice – o contribuţie la revizuirea cadrului de reglementare a comunicaţiilor electronice” (Hogan & Hartson, Analysys)], 2006.

Sinteza avizelor primite şi utilizate

Studiul a confirmat fiabilitatea cadrului de reglementare şi a obiectivelor acestuia. Cu toate acestea, el a indicat necesitatea unor îmbunătăţiri.

- Studiul a analizat unele aspecte ale regulamentului, care au cuprins un sondaj al operatorilor de pe piaţă referitor la obstacolele întâmpinate de piaţa internă şi o evaluare a procedurii de analiză a pieţei instituite în temeiul articolului 7. Acesta a făcut mai multe recomandări de modificare, inclusiv modalităţi de raţionalizare a procedurii de analiză a pieţei şi de îmbunătăţire a căilor de atac din instanţele naţionale, cu toate că nicio recomandare nu a sugerat modificări majore aduse cadrului. Studiul a propus un veto din partea Comisiei privind căile de atac în cazuri justificate de dimensiunea pieţei interne şi adăugarea separării funcţionale în lista căilor de atac puse la dispoziţia autorităţilor naţionale de reglementare (ANR).

Mijloace utilizate pentru ca avizele experţilor să fie accesibile publicului

Studiul este disponibil la adresa:

http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/library/ext_studies/index_en.htm#2006

- Evaluarea impactului

Raportul studiului de impact din iunie 2006 a oferit o analiză iniţială a unei serii de opţiuni politice largi. Această analiză a fost îmbunătăţită în urma consultării publice. Al doilea studiu de impact, publicat împreună cu prezenta propunere, se concentrează asupra unei serii de opţiuni mai specifice pentru propunerile care au cele mai importante efecte. Acest studiu a beneficiat, în special, de un studiu de expertiză privind opţiunea politică pentru gestionarea eficientă a spectrului.

Grupurile cele mai afectate de modificările propuse sunt întreprinderile (operatorii tradiţionali şi noii operatori din sectorul comunicaţiilor electronice, precum şi utilizatorii comerciali de servicii de comunicaţii electronice), administraţiile publice, cetăţenii şi societatea europeană în general, care sunt utilizatori de comunicaţii electronice. În special, participanţii cheie afectaţi de prezenta propunere sunt autorităţile naţionale de reglementare, furnizorii de comunicaţii electronice precum şi radiodifuzorii. Acesta nu este un grup omogen: membrii acestuia pot avea deseori conflicte de interese. Studiul de impact este disponibil la adresa:http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/library/public_consult/index_en.htm#communication_review

3. ELEMENTE JURIDICE ALE PROPUNERII

- Rezumatul acţiunii propuse

Propunerea are drept scop modernizarea şi modificarea directivelor existente privind cadrul, autorizarea şi accesul.

Principalele modificări propuse la directiva-cadru sunt următoarele:

- Reformarea gestionării spectrului, conform politicii Comisiei privind gestionarea spectrului menţionate în comunicarea din septembrie 2005[12]. Dezvoltarea şi convergenţa tehnologică subliniază importanţa spectrului, dar gestionarea acestuia în cadrul Uniunii Europene nu a ţinut pasul cu această evoluţie. Prin urmare, este necesară o abordare mai flexibilă pentru a exploata potenţialul economic şi pentru a profita de avantajele sociale şi de mediu ale utilizării îmbunătăţite a spectrului.

- Îmbunătăţirea coerenţei reglementării pieţei interne a comunicaţiilor electronice. Acest lucru se va realiza printr-un rol mai pronunţat al Comisiei în ceea ce priveşte căile de atac, impus de ANR, care va fi combinat cu implicarea directă a noii autorităţi a pieţei de comunicaţii electronice în procedura „în temeiul articolului 7”, pentru a garanta faptul că expertiza comună a ANR poate fi controlată în mod eficient şi luată în considerare în decizia finală a Comisiei.

- Întărirea securităţii şi integrităţii în beneficiul utilizatorilor de comunicaţii electronice. Acest lucru este esenţial pentru sporirea încrederii întreprinderilor şi cetăţenilor care utilizează comunicaţii electronice.

În ceea ce priveşte directiva privind autorizarea , principalele modificări sunt după cum urmează:

- Alinierea directivei la noua politică a spectrului;

- Crearea unei proceduri eficiente pentru întreprinderile care necesită drepturi de utilizare pentru a furniza servicii paneuropene; şi

- Asigurarea unei tranziţii eficiente către introducerea deplină a negocierii spectrului.

În ceea ce priveşte directiva privind accesul, principala modificare o reprezintă introducerea separării funcţionale drept cale de atac care poate fi impusă de ANR, supusă aprobării de către Comisie, care trebuie să consulte noua autoritate în acest scop.

- Temeiul juridic

Articolul 95 CE

- Principiul subsidiarităţii

Acţiunea propusă implică modificarea cadrului de reglementare în vigoare al UE şi astfel presupune un domeniu în care Comunitatea şi-a exercitat deja competenţa. Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul CE. Mai mult, modelul de reglementare pentru cadru se bazează pe principiul reglementării descentralizate în statele membre, acordând autorităţilor naţionale responsabilitatea pentru supervizarea pieţelor în conformitate cu o serie de principii şi proceduri comune.

- Principiul proporţionalităţii

Prezenta propunere respectă principiul proporţionalităţii întrucât aceasta propune un nivel minim de armonizare lăsând definirea măsurilor de punere în aplicare în seama autorităţilor naţionale de reglementare sau a statelor membre, în următoarele domenii:

- simplificarea procedurii instituite în temeiul articolului 7 reprezintă o metodă de raţionalizare a sarcinilor administrative pentru operatori şi ANR – în conformitate cu politica de reglementare a Comisiei – garantând în acelaşi timp faptul că un mecanism comunitar eficient funcţionează pentru domeniile cheie în care este necesar un cadru de reglementare coerent pe piaţa internă;

- măsurile de întărire a securităţii şi integrităţii nu prevăd obligaţii detaliate la nivelul Uniunii Europene, ci mai curând acordă autorităţilor naţionale de reglementare competenţe de executare suplimentare, gestionarea efectivă a acestor chestiuni rămânând în responsabilitatea statelor membre.

Modificările propuse nu depăşesc cerinţele necesare pentru îndeplinirea scopului unei mai bune legiferări a sectorului. Acestea respectă principiul proporţionalităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul CE.

- Alegerea instrumentelor

Instrumente propuse: directivă.

Alte mijloace nu ar fi adecvate întrucât obiectul prezentei propuneri este de a modifica trei directive existente.

4. IMPACT BUGETAR

Propunerea nu are niciun impact asupra bugetului comunitar.

5. INFORMAţII SUPLIMENTARE

- Simplificare şi reducerea costurilor administrative

Unele modificări vizează reducerea sarcinii administrative pentru ANR şi operatorii de pe piaţă:

- O flexibilitate sporită în ceea ce priveşte sarcinile de gestionare a spectrului va facilita procedurile administrative pentru ANR şi utilizarea spectrului pentru operatori şi consumatori. Conform mecanismului propus, restricţiile de reglementare (de exemplu condiţiile de licenţiere) vor fi reduse la minimum.

- Sunt introduse dispoziţii care ar permite o relaxare a obligaţiilor impuse ANR de notificare către Comisie a măsurilor propuse în temeiul articolului 7 din directiva-cadru. Aceste dispoziţii ar putea include o procedură „prescurtată” de notificare pentru anumite măsuri propuse (de exemplu, măsurile privind pieţele stabile sau modificări minore ale măsurilor notificate anterior), în cadrul căreia ANR doar ar informa Comisia privind măsura preconizată şi ar furniza o scurtă descriere a conţinutului acesteia; şi o procedură de „exceptare de la notificare” pentru anumite categorii despre care se consideră că este improbabil să creeze preocupări din punct de vedere al concurenţei, în cadrul căreia ANR nu ar mai fi obligate să notifice Comisiei măsurile propuse.

În plus, se propune abrogarea unor dispoziţii depăşite, inclusiv, de exemplu, măsurile tranzitorii de facilitare a trecerii de la „vechiul” cadru din 1998 la cadrul din 2002.

Propunerea este cuprinsă în programul permanent al Comisiei de actualizare şi simplificare a acquis- ului comunitar şi în Programul de lucru şi legislativ al Comisiei cu numărul de referinţă 2007/INFSO/001.

Într-un exerciţiu paralel, numărul de pieţe potenţial susceptibile de reglementare ex-ante va fi redus de la 18 la 7 prin modificarea recomandarea Comisiei privind pieţele relevante.

- Abrogarea de dispoziţii legislative existente

Adoptarea propunerii va genera abrogarea Regulamentului (CE) nr. 2887/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind accesul necondiţionat la bucla locală[13].

- Clauza de reexaminare/revizuire/caducitate

Directivele care se modifică cuprind deja o clauză de caducitate regulată.

- Tabel de corespondenţă

Statele membre trebuie să comunice Comisiei textul dispoziţiilor naţionale de transpunere a directivei, precum şi un tabel de corespondenţă între aceste dispoziţii şi prezenta directivă.

- Spaţiul Economic European

Actul propus prezintă un interes pentru Spaţiul Economic European şi, prin urmare, trebuie extins la acesta.

- Explicarea detaliată a propunerii

Articolul 1 cuprinde modificările aduse la directiva-cadru

Scopurile modificărilor propuse se referă la:

O nouă abordare a gestionării spectrului

- La articolul 6: aceasta garantează faptul că statele membre consultă, de asemenea, părţile interesate atunci când are în vedere o posibilă derogare de la principiile neutralităţii tehnologice şi a serviciilor.

- La articolul 8 alineatul (1): aceasta clarifică formularea existentă.

- La articolul 9: pentru a permite mai multă flexibilitate în analizarea necesităţilor pieţei, aceasta face ca neutralitatea tehnologică (articolul 9.3) să fie un principiu obligatoriu şi introduce principiul neutralităţii serviciilor (articolul 9.4), cu posibile excepţii de la acest principiu în cazuri limitate cum ar fi îndeplinirea obiectivelor de interes general. Principiul negocierii spectrului poate fi impus în benzile definite în comun (articolul 9b). De asemenea, modificările introduc o fază tranzitorie (articolul 9a) şi permit Comisiei să adopte măsuri de executare prin intermediul procedurii de comitologie pentru a coordona aplicarea noilor principii (9c) în beneficiul pieţei interne.

Consolidarea pieţei interne şi o mai bună coerenţă a acesteia din urmă

- La articolul 7 alineatul (4): aceasta extinde necesitatea unui acord al Comisiei privind căile de atac propuse de ANR pentru întreprinderile cu putere semnificativă pe piaţă.

- La articolul 7 alineatele (5) şi (7): aceasta are drept scop întărirea coordonării reglementării cu piaţa internă. Autoritatea urmează să asiste Comisia prin recomandările sale.

- La articolul 7 alineatele (5), (6), la articolul 7a, la articolul 16 alineatele (6) şi (7): aceasta raţionalizează unele elemente procedurale din procesul de analiză a pieţei pentru a reduce neîncrederea manifestată de operatorii de pe piaţă. Articolul 16 alineatul (7) dă dreptul Comisiei, asistată de Autoritate, să preia o analiză a pieţei în cazul în care o ANR înregistrează întârzieri semnificative în îndeplinirea sarcinilor proprii. Articolul 7 alineatul (8) permite Comisiei, asistată de către Autoritate, să impună obligaţii specifice pentru proiectele de măsuri care au fost notificate din nou.

- Articolul 16 alineatul (6) introduce un orar pentru efectuarea analizei pieţei.

- Articolul 10 alineatul (4): acesta clarifică competenţele Comisiei în domeniul numerotării, pentru anumite servicii cu o dimensiune a pieţei interne. Cauza „116” arată faptul că este necesară acordarea unor competenţe Comisiei pentru tarifele legate de utilizarea numerelor specifice. Autorităţii i se pot acorda competenţe în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor adoptate de către Comisie.

- La articolele 15 alineatul (4) şi 16 alineatul (5): pentru pieţele transnaţionale, Comisia va desemna întreprinderile cu putere semnificativă pe piaţă şi va impune obligaţii specifice, ţinând cont de avizul Autorităţii.

- La articolul 19: competenţele actuale ale Comisiei sunt clarificate în aşa fel încât să asigure armonizarea sau coordonarea la nivel comunitar în unele domenii. Acest lucru va permite ca unele aspecte tehnice de reglementare şi problemele care apar în urma modificărilor tehnologice să fie abordate în mod coordonat şi oportun şi nu într-o manieră fragmentată.

- La noul articol 21a: aceasta sporeşte competenţele de executare disponibile pentru ANR.

Îmbunătăţirea securităţii şi integrităţii reţelei

- Se adaugă un nou capitol privind securitatea şi integritatea reţelelor şi serviciilor. Obligaţiile din acest domeniu sunt întărite pentru a garanta utilizarea corectă şi sigură a comunicaţiilor electronice [articolul 13a alineatul (1)]. Autoritatea va contribui la armonizarea măsurilor de securitate tehnice şi organizaţionale corespunzătoare, furnizând Comisiei consiliere de specialitate. Noile dispoziţii lărgesc domeniul de activitate al cerinţelor privind integritatea dincolo de reţelele de telefonie pentru a acoperi reţelele mobile şi reţelele IP [articolul 13a alineatul (2)]. Articolul 13b conferă autorităţilor naţionale de reglementare competenţe de executare în acest domeniu.

Independenţa autorităţilor de reglementare, dreptul la apel

- La articolul 3 alineatul (3): aceasta întăreşte independenţa ANR prin stabilirea standardelor pentru eliberarea din funcţie a directorului ANR, limitând posibila influenţă a altor organisme publice asupra gestionării obişnuite a ANR şi garantând faptul că aceasta dispune de propriul său buget independent şi de resurse umane suficiente.

- La articolul 4 alineatul (1): aceasta stabileşte un criteriu minim (necesitatea urgentă de a preveni daune grave şi ireparabile aduse părţii în cauză) pentru suspendarea unei măsuri a ANR, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie.

- La articolul 4 alineatul (3): aceasta cere statelor membre să ofere Autorităţii şi Comisiei informaţii privind apelurile.

- La articolul 5 alineatul (1): aceasta permite ANR să fie informate cu privire la evoluţiile reţelelor (de exemplu, arhitectura NGN) care pot avea un impact asupra serviciilor furnizate concurenţilor la nivel global.

Modificări tehnice aduse la formularea directivei

- La articolul 1 alineatul (1): aceasta aduce echipamentul terminal sub incidenţa cadrului. Acesta este în conformitate cu modificările propuse în directiva privind serviciul universal revizuită, pentru a îmbunătăţi accesibilitatea utilizatorilor cu handicap.

- La articolul 2: unele definiţii sunt actualizate [literele (d) şi (e)], sau clarificate [literele (b), (q), (r) şi (s)].

- La articolul 8: aceasta actualizează obiectivele ANR, în special cu privire la utilizatorii în vârstă sau la cei cu nevoi sociale. Litera (g) vizează libertatea utilizatorilor finali în cadrul societăţii informaţionale.

- La articolul 10 alineatul (2): aceasta corectează o incoerenţă din formularea actuală.

- La articolul 11: aceasta facilitează utilizarea în comun a infrastructurii sau a proprietăţii şi coordonarea lucrărilor civile. Eliminarea urmează să se facă în paralel cu eliminarea articolului 12 alineatul (2).

- La articolul 12: aceasta permite ANR să impună clădirilor utilizarea în comun a conductelor şi intrarea în clădiri. Scopul acestei modificări este facilitarea investiţiei în fibra de reţea, în special în afara zonelor urbane.

- La articolul 14 alineatul (3): acesta se elimină întrucât s-a dovedit a nu fi necesar. Extinderea puterii pe piaţă de la o piaţă la alta ar trebui să fie abordată pe piaţa în care există puterea pe piaţă.

- La articolul 20: aceasta clarifică faptul că litigiile dintre furnizorii de conţinut (de exemplu, organismele de radiodifuziune) şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice intră sub incidenţa articolului 20.

- La articolul 21: noua Autoritate va emite avize către ANR, pe care acestea vor trebui să le ia în considerare, cu privire la măsura care trebuie adoptată.

- Anexele I şi II din directivă se elimină întrucât nu sunt necesare.

Eliminarea dispoziţiilor depăşite şi caduce

- La articolul 18 alineatul (3): această dispoziţie a devenit caducă.

- La articolul 27: aceasta a vizat măsurile tranzitorii pentru trecerea de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la noul cadru din 2002. Acum acesta este caduc şi poate fi abrogat.

Articolul 2 cuprinde modificările aduse la directiva privind accesul

Scopul modificărilor propuse se referă la:

- La articolul 5 alineatul (4): aceasta se suprapune cu alte dispoziţii şi se abrogă.

- La articolul 7: dispoziţiile depăşite se abrogă.

- La articolul 13a: aceasta permite unei ANR să impună separarea funcţională şi stabileşte circumstanţele, în special acordurile de guvernanţă. Impunerea separării funcţionale necesită acordul prealabil al Comisiei.

- La articolul 13b: aceasta se referă la cazurile de separare voluntară.

- La articolul 12 alineatul (1) literele (f) şi (j): litera (f) clarifică dispoziţiile pentru utilizarea în comun a serviciilor; litera (j) exclude discriminarea la nivelul interconectării reţelei IP.

S-au făcut modificări tehnice la următoarele articole: 5 alineatul (2) [care se mută la articolul 12 alineatul (3)], 2 litera (a) şi 4 alineatul (1). De asemenea, acestea cuprind actualizarea trimiterii la directiva privind viaţa privată în ceea ce priveşte comunicaţiile electronice [articolul 8 alineatul (3)] şi alinierea textului cu noua Decizie privind comitologia [articolul 6 alineatul (2), articolele 5 şi 14].

Articolul 3 cuprinde modificările aduse la directiva privind autorizarea

Scopul modificărilor propuse se referă la:

Punerea în aplicare a reformei spectrului

- La articolul 5: aceasta facilitează accesul la spectru. Dispoziţiile care reglementează alocările frecvenţelor pentru organismele de radiodifuziune sunt clarificate fără a afecta substanţa dispoziţiilor existente. Înainte de punerea în aplicare deplină a negocierii spectrului, se stabileşte o procedură pentru a garanta o tranziţie eficientă (5 ani) [articolul 5 alineatul (2)]. Statele membre pot lua măsuri de stopare a acaparării spectrului – articolul 5 alineatul (6).

- La articolele 5 alineatul (2), 6, 7 alineatul (3) şi în anexă: aceasta menţionează dispoziţiile pentru a garanta o utilizare mai flexibilă a spectrului, şi anume punerea în aplicare a neutralităţii tehnologice (libertatea de utilizare a oricărei tehnologii dintr-un spectru în bandă), neutralitatea serviciilor (libertatea de utilizare a spectrului pentru a oferi orice serviciu) şi negocierea spectrului.

Frecvenţe şi numere pentru servicii paneuropene

- La articolele 6a şi 6b: pentru a facilita accesul la spectru al întreprinderilor care necesită drepturi de utilizare în toate statele membre (de exemplu, furnizorii de servicii prin satelit), Comisia, asistată de comitetul pentru comunicaţii, poate coordona sau armoniza condiţiile aplicabile drepturilor individuale (anexa II), procedurile de selecţie şi selecţia întreprinderilor. Autoritatea va asista Comisia prin emiterea de avize. Aceste articole vor înlocui articolul 8, care s-a dovedit a fi ineficient.

Competenţele de executare ale ANR

- La articolul 10: aceasta întăreşte competenţele de executare ale ANR astfel încât să îmbunătăţească punerea eficientă în aplicare a cadrului.

Accesibilitate electronică îmbunătăţită pentru utilizatorii finali cu handicap

- La punctul A.8 din anexă: aceasta permite ANR să adauge condiţii specifice pentru autorizaţiile generale cu scopul de a garanta accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap.

Comunicaţii de urgenţă îmbunătăţite pentru public

- La punctul A.11a din anexă: aceasta permite ANR să adauge la autorizaţiile generale condiţiile privind comunicatele autorităţilor publice către public în cazul ameninţărilor iminente.

Alte aspecte

- La punctul A.19 din anexă: aceasta permite ANR să adauge la autorizaţiile generale condiţiile privind drepturile de autor şi drepturile de proprietate intelectuală.

Modificări tehnice aduse la formularea directivei

- Modificările tehnice sunt cuprinse în articolele 7 alineatul (1), 14 şi 14a şi în anexă. Trimiterile la vechea Directivă 97/66/CE privind viaţa privată şi comunicaţiile electronice sunt înlocuite cu trimiterile la noua directivă (Directiva 2002/58/CE[14]).

Articolul 4 abrogă Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 privind accesul neîngrădit la bucla locală.

Respectivul regulament s-a dovedit a fi eficient în faza iniţială a deschiderii pieţei. Conform cadrului din 2002, ANR au avut sarcina de a analiza pieţele înaintea impunerii măsurilor de reglementare. Cu toate acestea, regulamentul a devenit nenecesar şi poate fi abrogat.

Articolele 5, 6 şi 7

Articolele 5, 6 şi 7 sunt articole procedurale standard (transpunere, revizuire, intrare în vigoare etc.).

Anexele I şi II cuprind modificările aduse la anexa din directiva privind autorizarea.

2007/0247 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor Parlamentului European şi ale Consiliului 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei[15],

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[16],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[17],

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[18],

întrucât:

(1) Funcţionarea celor cinci directive care cuprind cadrul de reglementare existent pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice [Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice[19] (directiva-cadru), Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora[20] (directiva privind accesul), Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice[21] (directiva privind autorizarea), Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (directiva privind serviciul universal)[22], Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor electronice (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)[23]] face obiectul unei revizuiri periodice întreprinse de către Comisie, în special cu scopul de a determina necesitatea modificărilor având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei.

(2) În această privinţă, Comisia a prezentat constatările sale iniţiale în Comunicarea către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 29 iunie 2006 privind revizuirea cadrului de reglementare al UE pentru reţele şi servicii de comunicaţii electronice. Pe baza acestor constatări iniţiale, s-a desfăşurat o consultare publică care a identificat lipsa persistentă a unei pieţe interne a comunicaţiilor electronice ca fiind cel mai important aspect care trebuie să fie abordat de reforma cadrului de reglementare. Fragmentarea şi neregularităţile reglementării care rezultă din activităţile coordonate în mod necorespunzător întreprinse de autorităţile naţionale de reglementare riscă să pună în pericol competitivitatea sectorului, precum şi beneficiile substanţiale ale consumatorilor care ar rezulta, în caz contrar, din concurenţa transfrontalieră.

(3) Reforma cadrului de reglementare al UE pentru serviciile reţelele şi de comunicaţii electronice are scopul de a realiza piaţa internă pentru comunicaţii electronice prin consolidarea, ţinând cont de pieţele cheie, a mecanismului comunitar pentru operatorii de reglementare cu putere semnificativă pe piaţă, pentru a garanta o concurenţă eficientă. Acest lucru este completat de o reglementare care prevede instituirea unei autorităţi europene pentru piaţa de comunicaţii electronice (denumită în continuare „Autoritatea” instituită în temeiul Regulamentului […/…./CE] al Parlamentului European şi al Consiliului din [data][24]) care va recurge în mod mai eficient la expertiza autorităţilor naţionale de reglementare şi o va folosi în interesul Comunităţii pentru a asista Comisia şi autorităţile naţionale de reglementare în evitarea sau îndepărtarea obstacolelor juridice de pe piaţa internă. De asemenea, reforma cuprinde definirea unei strategii de gestionare eficientă a spectrului şi întărirea dispoziţiilor pentru utilizatorii cu handicap, ceea ce reprezintă măsuri cheie pentru realizarea unui spaţiu informaţional european unic şi a unei societăţi informaţionale accesibile tuturor.

(4) Pentru a permite autorităţilor naţionale de reglementare să îndeplinească obiectivele prevăzute în directiva-cadru şi în directivele specifice, în special cu privire la interoperabilitatea cap la cap, domeniul de aplicare al directivei-cadru ar trebui extins pentru a cuprinde echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii definite în Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora[25], precum şi echipamentele pentru consumatori folosite în televiziunea digitală.

(5) Anumite definiţii trebuie să fie clarificate sau modificate pentru a ţine cont de evoluţia tehnologică şi cea a pieţei şi pentru a elimina ambiguităţile identificate în punerea în aplicare a cadrului de reglementare.

(6) Independenţa autorităţilor naţionale de reglementare trebuie întărită pentru a garanta o aplicare mai eficientă a cadrului de reglementare şi pentru a spori autoritatea şi predictibilitatea deciziilor acestora. În acest scop, ar trebui prevăzută o dispoziţie expresă în dreptul naţional pentru a garanta faptul că, în exercitarea sarcinilor sale, autoritatea naţională de reglementare este protejată de intervenţii externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea independentă a chestiunilor înaintate acesteia. O astfel de influenţă din exterior face ca un organism naţional legislativ să fie nepotrivit pentru a acţiona în calitate de autoritate naţională de reglementare în temeiul cadrului de reglementare. Ar trebui să fie prevăzute în avans regulile privind motivele eliberării din funcţie a directorului organismului pentru a spulbera orice îndoială justificată legată de neutralitatea respectivului organism şi de inflexibilitatea acestuia la factorii externi. Este important ca autorităţile naţionale de reglementare să beneficieze de propriul lor buget alocat pentru a fi în măsură, de asemenea, să recruteze un număr suficient de personal calificat şi, pentru garantarea transparenţei, să îl publice în fiecare an, raportând veniturile şi costurile.

(7) Au existat divergenţe mari referitoare la modalitatea prin care organismele de apel au aplicat măsurile provizorii de suspendare a deciziilor autorităţilor naţionale de reglementare. Pentru a realiza o coerenţă mai mare a abordării şi pentru a garanta astfel punerea eficientă în aplicare a cadrului de reglementare de pe piaţa internă, trebuie aplicat un standard comun în conformitate cu jurisprudenţa comunitară. Având în vedere impactul considerabil al apelurilor asupra funcţionării globale a cadrului de reglementare, ar trebui stabilit un mecanism de colectare şi de raportare către Comisie a informaţiilor privind subiectul, durata şi numărul de apeluri şi decizii de suspendare luate de ANR în toate statele membre.

(8) În scopul îndeplinirii eficiente a sarcinilor de reglementare, datele pe care autorităţile naţionale de reglementare urmează să le obţină trebuie să cuprindă datele contabile privind pieţele cu amănuntul care sunt asociate cu pieţele cu ridicata în care un operator are o putere semnificativă pe piaţă şi ca atare sunt reglementate de autoritatea naţională de reglementare şi vor trebui să cuprindă, de asemenea, datele care să permită autorităţii naţionale de reglementare să evalueze impactul posibil al actualizărilor sau al modificărilor preconizate aduse la topologia reţelei asupra dezvoltării competiţiei sau asupra produselor cu ridicata puse la dispoziţia altor părţi.

(9) Consultarea naţională prevăzută la articolul 6 din directiva-cadru ajută la garantarea calităţii şi obiectivităţii analizelor pieţei realizate de către autorităţile naţionale de reglementare. Aceste autorităţi trebuie să conducă consultarea naţională înaintea consultării Comisiei, prevăzute la articolul 7 din directivă. Acest lucru ar permite ca observaţiile părţilor interesate, inclusiv ale operatorilor de pe piaţă, să fie analizate în cadrul consultării Comisiei şi ar scurta durata analizei pieţei globale întrucât ar evita necesitatea unui consultări secundare a Comisiei în cazul în care rezultatele consultării naţionale au dus la modificarea, de către autoritatea naţională de reglementare, a proiectului de măsură respectiv.

(10) Discreţia autorităţilor naţionale de reglementare trebuie reconciliată cu dezvoltarea unor practici de reglementare consecvente şi cu aplicarea coerentă a cadrului de reglementare, pentru a contribui în mod eficient la dezvoltarea şi finalizarea pieţei interne, Autorităţile naţionale de reglementare trebuie aşadar să sprijine activităţile Comisiei şi Autorităţii privind piaţa internă, care ar trebui să servească drept forum exclusiv pentru cooperarea între autorităţile naţionale de reglementare aflate în exerciţiul responsabilităţilor acestora conform cadrului de reglementare.

(11) Mecanismul comunitar care permite Comisiei să solicite autorităţilor naţionale de reglementare să retragă măsurile preconizate privind definirea pieţei şi desemnarea operatorilor care au o putere semnificativă pe piaţă a contribuit considerabil la o abordare coerentă în identificarea circumstanţelor în care poate fi aplicată reglementarea ex-ante şi în care operatorii fac obiectul acestei reglementări. Cu toate acestea, nu există niciun mecanism echivalent pentru căile de atac care urmează să fie aplicate. Monitorizarea pieţei de către Comisie şi, în special, experienţa dobândită odată cu procedura de la articolul 7 din decizia-cadru au arătat neconcordanţe în ceea ce priveşte aplicarea de către autorităţile naţionale de reglementare a căilor de atac, chiar şi în condiţii de piaţă similare. Experienţa a arătat că aceste neconcordanţe subminează piaţa internă a comunicaţiilor electronice, nu garantează condiţii de concurenţă echitabile pentru operatorii stabiliţi în state membre diferite şi împiedică obţinerea de către consumatori a avantajelor de pe urma concurenţei şi a serviciilor transfrontaliere. În consecinţă, Comisiei trebuie să i se acorde competenţa de a solicita autorităţilor naţionale de reglementare să retragă proiectele de măsuri privind căile de atac alese de către autorităţile naţionale de reglementare. Pentru a garanta o aplicare coerentă a cadrului de reglementare în comunitate, Comisia trebuie să consulte Autoritatea înainte de luarea deciziei sale.

(12) Este important ca punerea în aplicare a cadrului de reglementare să se realizeze la timp. În momentul în care Comisia ia o decizie prin care îi solicită unei autorităţi naţionale de reglementare să retragă o măsură preconizată, autorităţile naţionale de reglementare trebuie să înainteze Comisiei o variantă revizuită a acestei măsuri. Trebuie stabilit un termen pentru notificarea măsurii revizuite către Comisie, în temeiul articolului 7 din directiva-cadru, astfel încât operatorii de pe piaţă să cunoască durata revizuirii pieţei şi pentru a spori gradul de siguranţă juridică.

(13) În mod similar, având în vedere necesitatea evitării unui vacuum normativ într-un sector caracterizat printr-o evoluţie rapidă – de exemplu, în cazul în care adoptarea proiectului de măsură notificat din nou ar crea în continuare un obstacol în calea pieţei unice sau ar fi incompatibil cu dreptul comunitar – Comisia, după consultarea Autorităţii, ar trebui să poată solicita autorităţii naţionale de reglementare impunerea unei căi de atac specifice în perioada de timp prevăzută.

(14) Având în vedere limitele restrânse de timp în cadrul mecanismului comunitar de consultare, Comisiei trebuie să i se acorde competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare pentru simplificarea procedurilor de schimb de informaţii între Comisie şi autorităţile naţionale de reglementare – de exemplu, în cazul unor pieţe stabile sau care implică doar schimbări minore în raport cu măsurile notificate anterior – sau să se permită introducerea unei exceptări de la obligaţia de notificare în vederea simplificării procedurilor în anumite cazuri.

(15) În conformitate cu obiectivele din Carta europeană privind drepturile fundamentale şi Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, un obiectiv cheie al cadrului de reglementare ar trebui să fie garantarea faptului că toţi utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu handicap, persoanele în vârstă şi utilizatorii cu nevoi sociale speciale, au acces la servicii de calitate superioară, accesibile şi la tarife accesibile. Declaraţia 22 anexată la actul final al Tratatului de la Amsterdam prevede faptul că instituţiile comunitare trebuie să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap în formularea măsurilor de la articolul 95 din tratat.

(16) Spectrul radio ar trebui să fie considerat o resursă publică limitată care are o importantă valoare publică şi de piaţă. În consecinţă, spectrul este gestionat în interes public în modul cât mai eficient posibil dintr-o perspectivă economică, socială şi de mediu, iar obstacolele apărute în calea utilizării sale eficiente sunt eliminate treptat.

(17) Pe lângă garantarea utilizării eficiente a spectrului, politica de gestionare a spectrului radio are drept obiectiv esenţial garantarea faptului că va fi evitat bruiajul dăunător. Prin urmare, noţiunea de bruiaj dăunător ar trebui definită în mod corespunzător pentru a asigura faptul că intervenţia reglementară se limitează la nivelul necesar prevenirii acestui bruiaj.

(18) Sistemul actual de gestionare şi distribuţie a spectrului se bazează în general pe decizii administrative care sunt insuficient de flexibile pentru a face faţă evoluţiei tehnologice şi economice, în special odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei fără fir şi a cererii tot mai mari de lăţime de bandă. Fragmentarea excesivă a politicilor naţionale duce la costuri crescute şi la pierderea oportunităţilor de pe piaţă pentru utilizatorii spectrului şi încetineşte inovarea în detrimentul pieţei interne, al consumatorilor şi al economiei pe ansamblu. Mai mult, condiţiile de acces şi utilizare a spectrului radio pot varia în funcţie de tipul de operator, în timp ce serviciile electronice furnizate de către aceşti operatori se suprapun tot mai mult, creând astfel tensiuni între titularii de drepturi, discrepanţe privind costul accesului la spectru şi posibile denaturări în funcţionarea pieţei interne.

(19) Frontierele naţionale devin tot mai irelevante în determinarea utilizării optime a spectrului radio. Fragmentarea gestionării accesului la drepturile de utilizare a spectrului limitează investiţia şi inovarea şi nu permite operatorilor şi producătorilor de echipamente să realizeze economii de scară, împiedicând astfel dezvoltarea unei pieţe interne pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice care folosesc spectrul radio.

(20) Flexibilitatea în ceea ce priveşte gestionarea spectrului şi accesul la spectru ar trebui să fie sporită pentru a permite utilizatorilor spectrului, conform autorizaţiilor pentru utilizarea neutră pe plan tehnologic şi al serviciilor, să aleagă cele mai bune tehnologii şi servicii aplicabile într-o bandă de frecvenţă. Stabilirea pe cale administrativă a tehnologiilor şi serviciilor ar trebui să devină o excepţie şi ar trebui să fie justificată în mod clar şi să facă obiectul unei revizuiri periodice regulate.

(21) Excepţiile de la principiul neutralităţii tehnologice trebuie să fie limitate şi justificate de necesitatea evitării bruiajului dăunător, de exemplu prin impunerea măştilor de emisie şi a nivelurilor de putere, sau pentru a garanta protecţia sănătăţii publice prin limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice sau pentru a garanta o partajare corectă a spectrului, în special în cazul în care utilizarea acestuia face numai obiectul autorizărilor generale sau este strict necesară respectarea unei excepţii de la principiul neutralităţii serviciilor.

(22) De asemenea, utilizatorii spectrului ar trebui să poată alege liber serviciile pe care doresc să le ofere din spectrul care face obiectul măsurilor tranzitorii pentru rezolvarea situaţiilor nesoluţionate. Excepţiile de la acest principiu al neutralităţii serviciilor care prevăd furnizarea unui serviciu specific pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite în mod clar, cum ar fi siguranţa vieţii sau evitarea utilizării ineficiente a spectrului, ar putea fi permise în cazul în care acestea sunt necesare şi proporţionale. De asemenea, aceste obiective pot cuprinde promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului media astfel cum prevede legislaţia naţională conformă cu dreptul comunitar. Cu excepţia cazurilor în care sunt necesare pentru protecţia siguranţei vieţii, excepţiile nu ar trebui să genereze exclusivitate ci mai curând să acorde prioritate pentru ca celelalte servicii şi tehnologii să poată coexista în aceeaşi bandă în măsura în care acestea nu afectează prioritatea tehnologiei sau a serviciului în cauză. Reglementarea conţinutului serviciilor furnizate utilizând spectrul radio ar trebui, în mod similar, să fie separată de autorizaţiile de utilizare a spectrului radio, pentru a lăsa deschisă alegerea celor mai eficiente mijloace de transmitere a unui astfel de conţinut, inclusiv a spectrului.

(23) Definirea domeniului de aplicare şi a naturii oricărei exceptări privind promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi pluralismului media în conformitate cu propria legislaţie naţională este de competenţa statelor membre.

(24) Întrucât alocarea spectrului pentru tehnologii şi servicii specifice reprezintă o excepţie de la principiul neutralităţii tehnologice şi a serviciilor şi reduce libertatea de alegere a serviciului furnizat sau a tehnologiei folosite, orice propunere pentru o astfel de alocare trebuie să fie transparentă şi să facă obiectul unei consultări publice.

(25) În interesul flexibilităţii şi al eficacităţii, autorităţile naţionale de reglementare trebuie de asemenea, în circumstanţe adecvate, să permită utilizatorilor spectrului să transfere, să comercializeze, să închirieze sau să subînchirieze în mod liber drepturile de utilizare ale acestora către terţi şi trebuie să permită ca valoarea spectrului să fie stabilită de către piaţă. Având în vedere competenţa acestora de a garanta utilizarea eficientă a spectrului, autorităţile naţionale de reglementare trebuie să acţioneze în vederea garantării faptului că activitatea de comercializare nu generează o denaturare a concurenţei în cazul în care spectrul rămâne neutilizat.

(26) Având în vedere efectul acestora asupra dezvoltării pieţei interne a serviciilor de comunicaţii electronice, definiţia, domeniul de aplicare şi natura excepţiilor de la principiul neutralităţii tehnologice şi a serviciilor pot cere coordonarea la nivel comunitar, fără a aduce atingere condiţiilor tehnice armonizate pentru disponibilitatea şi utilizarea eficientă a spectrului radio în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană („Decizia privind spectrul radio”)[26].

(27) Pentru îndeplinirea obiectivelor pieţei interne, poate fi necesară, de asemenea, coordonarea la nivel comunitar pentru identificarea benzilor de frecvenţă negociabile, a condiţiilor de negociere sau de tranziţie la drepturi negociabile pentru frecvenţele specifice, a unui format minim pentru drepturile negociabile, a cerinţelor de garantare a disponibilităţii, accesibilităţii şi fiabilităţii informaţiilor necesare negocierii spectrului şi a cerinţelor de protecţie a concurenţei şi de prevenire a acaparării spectrului. În consecinţă, Comisiei trebuie să i se acorde competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare a respectivei armonizări. Astfel de măsuri de punere în aplicare trebuie să ţină seama de modul de acordare a drepturilor individuale de utilizare, respectiv pe bază comercială sau necomercială.

(28) Introducerea neutralităţii şi negocierii tehnologice şi a serviciilor pentru drepturile existente de utilizare a spectrului poate atrage după sine reguli tranzitorii, inclusiv măsuri de garantare a unei concurenţe corecte, întrucât noul sistem poate permite anumitor utilizatori de spectru să intre în competiţie cu utilizatorii de spectru care ar fi putut să îşi dobândească drepturile de utilizare a spectrului în condiţii mai dificile. În schimb, în cazul în care drepturile au fost acordate în urma unei derogări de la regulile generale sau conform altor criterii decât cele obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii, în scopul îndeplinirii obiectivelor de interes general, situaţia titularilor unor astfel de drepturi nu ar trebui să fie îmbunătăţită în detrimentul noilor concurenţi ai acestora astfel încât să depăşească cerinţele necesare îndeplinirii acestor obiective de interes general. Orice spectru care a devenit nenecesar pentru îndeplinirea obiectivelor de interes public trebuie să fie recuperat şi realocat în conformitate cu directiva privind autorizarea.

(29) Pentru a promova funcţionarea pieţei interne şi pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor transfrontaliere, Comisiei trebuie să i se acorde competenţa de a acorda autorităţii responsabilităţi specifice în domeniul numerotării. În plus, pentru a permite cetăţenilor statelor membre,m inclusiv călătorilor şi utilizatorilor cu handicap, să beneficieze de anumite servicii utilizând aceleaşi numere, uşor de recunoscut, cu preţuri similare în toate statele membre, competenţele Comisiei de adoptare a măsurilor tehnice de punere în aplicare trebuie să acopere, de asemenea, principiul sau mecanismul tarifar aplicabil.

(30) Permisele eliberate întreprinderilor care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice pentru accesul la proprietatea publică şi privată sunt factorii esenţiali în crearea reţelelor de comunicaţii electronice sau a noilor elemente de reţea. Complexitatea şi întârzierile inutile în procedurile de acordare a drepturilor la liberă trecere pot reprezenta astfel obstacole importante în calea dezvoltării concurenţei. În consecinţă, ar trebui simplificată achiziţionarea drepturilor de trecere de către întreprinderile autorizate. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată coordona achiziţionarea drepturilor de liberă trecere, punând la dispoziţie pe site-urile proprii informaţii relevante.

(31) Este necesară întărirea competenţelor statelor membre de a garanta accesul sau retragerea titularilor de drepturi din noua reţea într-un mod responsabil din punct de vedere al mediului şi independent de orice obligaţie impusă unui operator cu putere semnificativă pe piaţă de a acorda acces la reţeaua de sa de comunicaţii electronice. Autorităţile naţionale de reglementare trebuie să poată impune, de la caz la caz, utilizarea în comun mai eficientă a conductelor, pilonilor şi a antenelor, precum şi a accesului în clădiri şi o mai bună coordonare a lucrărilor civile. Îmbunătăţirea modului de utilizare în comun a instalaţiilor poate ameliora în mod semnificativ concurenţa şi poate reduce cheltuielile globale financiare şi de mediu ale desfăşurării infrastructurii de comunicaţii electronice pentru întreprinderi.

(32) Comunicarea corectă şi sigură a informaţiilor prin reţelele de comunicaţii electronice este tot mai importantă pentru întreaga economie şi în general pentru societate. Securitatea şi integritatea reţelelor de comunicaţii şi a sistemelor informaţionale reprezintă, prin urmare, o preocupare tot mai mare pentru societate. Complexitatea sistemului, defecţiunea tehnică sau greşeala umană, accidentele sau atacurile, toate acestea pot avea consecinţe asupra funcţionării şi disponibilităţii infrastructurii fizice care livrează servicii de importanţă crucială pentru bunăstarea cetăţenilor UE, inclusiv servicii de e-guvernare. Astfel, autorităţile naţionale de reglementare promovează interesele cetăţenilor Uniunii Europene, inter alia prin garantarea faptului că sunt menţinute integritatea şi securitatea reţelelor publice de comunicaţii. Autoritatea trebuie să contribuie la nivelul sporit de securitate a comunicaţiilor electronice, printre altele, prin furnizarea de consultanţă de specialitate şi promovarea schimbului celor mai bune practici. Atât Autoritatea cât şi autorităţile naţionale de reglementare trebuie să dispună de mijloacele necesare îndeplinirii sarcinilor acestora, inclusiv de competenţele de a obţine informaţii suficiente pentru a fi în măsură să evalueze nivelul de securitate a reţelelor sau serviciilor, precum şi de datele complete şi corecte referitoare la incidentele reale privind securitatea care au avut un impact semnificativ asupra funcţionării reţelelor şi serviciilor. Având în vedere faptul că aplicarea eficientă a unui nivel adecvat de securitate nu este un exerciţiu singular ci un proces continuu de punere în aplicare, revizuire şi actualizare, furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice trebuie să adopte măsuri de protejare a integrităţii şi securităţii acestora conform riscurilor calculate, luând în considerare nivelul tehnicii la momentul acestor măsuri.

(33) Atunci când este necesară stabilirea unui acord privind un set comun de cerinţe privind securitatea, trebuie conferită Comisiei competenţa de a adopta măsuri tehnice de executare pentru a realiza un nivel adecvat de securitate a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice de pe piaţa internă. Autoritatea trebuie să contribuie la armonizarea măsurilor de securitate tehnice şi organizaţionale corespunzătoare furnizând consultanţă de specialitate. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să aibă competenţa de a emite instrucţiuni obligatorii referitoare la măsurile tehnice de executare adoptate în temeiul directivei-cadru. Pentru a-şi îndeplini sarcinile, acestea trebuie să aibă competenţa de a investiga şi de a impune sancţiuni în cazul nerespectării dispoziţiilor.

(34) Experienţa acumulată în domeniul punerii în aplicare a cadrului de reglementare indică faptul că piaţa în care este angrenată puterea semnificativă pe piaţă nu reprezintă sursa problemei ci mai curând obiectul efectului acesteia. Prin urmare, puterea semnificativă pe piaţă de care beneficiază o piaţă ar trebui să fie abordată de către autorităţile naţionale de reglementare la sursă şi nu pe pieţele adiacente în care sunt resimţite efectele acesteia.

(35) În cazul pieţelor care sunt identificate ca fiind transnaţionale, analiza pieţei ar fi simplificată şi mai eficientă prin abilitarea Comisiei, luând în considerare avizul Autorităţii, să desemneze întreprinderea (întreprinderile) cu putere semnificativă pe piaţă şi să impună una sau mai multe obligaţii specifice, permiţând astfel abordarea directă la nivel comunitar a aspectelor de natură transnaţională legate de reglementare.

(36) Pentru a oferi operatorilor de pe piaţă siguranţă în ceea ce priveşte condiţiile de reglementare, este necesară o limită de timp pentru analizele pieţei. Este important ca analiza pieţei să fie efectuată cu regularitate şi într-o limită de timp rezonabilă şi corespunzătoare care să ia în considerare dacă piaţa respectivă a făcut anterior obiectul unei analize a pieţei, precum şi să fie notificată în mod corespunzător. În cazul în care o autoritate naţională de reglementare nu efectuează analiza pieţei în limita de timp specificată, poate fi pusă în pericol piaţa internă şi este posibil ca procedurile normale privind încălcarea dreptului comunitar să nu aibă în timp efectul preconizat. În consecinţă, Comisia ar trebui să poată solicita Autorităţii să îndeplinească sarcinile care revin autorităţii naţionale de reglementare în cauză, în special să emită un aviz care să cuprindă un proiect de măsură, analiza pieţei în cauză şi obligaţiile corespunzătoare pe care Comisia ar putea apoi să le impună.

(37) Întrucât comunicaţiile electronice reprezintă un sector cu evoluţie rapidă, caracterizat printr-un înalt nivel al inovaţiilor tehnologice şi prin pieţe deosebit de dinamice, este necesară adaptarea regulamentelor la pieţele şi tehnologiile în schimbare în mod coordonat şi armonizat la nivel european, acolo unde experienţa a arătat faptul că divergenţa între autorităţile naţionale de reglementare pentru punerea în aplicare a cadrului de reglementare creează sau riscă să creeze un obstacol în calea dezvoltării pieţei interne. Prin urmare, ar trebui să fie conferită Comisiei competenţa de adoptare a măsurilor de executare în domenii precum cadrul normativ al noilor servicii, al sistemelor de numerotare, numire şi adresare, aspectele privind consumatorii inclusiv accesibilitatea electronică şi măsurile contabile de reglementare.

(38) O sarcină importantă care revine Autorităţii este emiterea de avize referitoare la litigiile transfrontaliere, acolo unde este cazul. Autorităţile naţionale de reglementare trebuie, prin urmare, să ia în considerare toate avizele Autorităţii în aceste cazuri.

(39) Experienţa dobândită în ceea ce priveşte punerea în aplicare a cadrului de reglementare indică faptul că dispoziţiile existente care abilitează autorităţile naţionale de reglementare să impună amenzi nu au furnizat un stimulent adecvat pentru respectarea cerinţelor de reglementare. Competenţele de executare corespunzătoare pot să contribuie la o punere în aplicare în timp util a cadrului de reglementare şi, astfel, să încurajeze certitudinile legislative, ceea ce reprezintă o motivaţie importantă pentru investiţii. Lipsa competenţelor efective în cazul nerespectării cerinţelor are efect asupra întregului cadru de reglementare. Introducerea unei noi dispoziţii în directiva-cadru care să analizeze încălcarea obligaţiilor prevăzute în cadru şi în directivele specifice ar trebui, prin urmare, să garanteze aplicarea unor principii de executare coerente şi stabile şi a sancţiunilor pentru întregul cadru de reglementare.

(40) Cadrul de reglementare existent cuprindea anumite dispoziţii pentru facilitarea trecerii de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la noul cadru din 2002. Această trecere a fost încheiată în toate statele membre, iar măsurile ar trebui să fie abrogate întrucât au devenit redundante.

(41) Anexa I la directiva-cadru a identificat lista pieţelor care urmează să fie incluse în recomandarea privind pieţele relevante de produse şi servicii care pot asigura reglementările ex-ante. Această anexă trebuie abrogată deoarece scopul acesteia de a servi drept punct de plecare pentru formularea versiunii iniţiale a recomandării[27] a fost îndeplinit.

(42) Anexa II la directiva-cadru enumera criteriile care urmau să fie folosite de către autorităţile naţionale de reglementare pentru evaluarea dominanţei comune în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf din directivă. Întrucât lista din anexa II este atât nenecesară cât şi incompletă, aceasta poate induce în eroare autorităţile naţionale de reglementare care efectuează analiza pieţei. Mai mult, noţiunea de dominanţă comună depinde, de asemenea, de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie. În consecinţă, anexa II este nenecesară şi poate fi abrogată.

(43) Scopul separării funcţionale, prin care operatorului integrat vertical i se solicită să înfiinţeze două întreprinderi separate din punct de vedere operaţional, este de a garanta furnizarea de produse de acces echivalente către toţi operatorii în aval, inclusiv către propriile departamente în aval ale operatorului integrat vertical. Separarea funcţională are capacitatea de a îmbunătăţi concurenţa pe numeroase pieţe prin reducerea semnificativă a tendinţelor discriminatorii şi prin facilitarea respectării obligaţiilor în materie de nediscriminare care urmează să fie verificate şi puse în aplicare. În cazuri excepţionale, aceasta poate fi justificată ca măsură corectivă atunci când eforturile în privinţa nediscriminării eşuează şi există şanse reduse sau nule pentru o concurenţă în ceea ce priveşte infrastructura într-o limită de timp rezonabilă după ce s-a recurs la una sau mai multe măsuri corective considerate anterior ca fiind aplicabile. Impunerea acesteia necesită o analiză coordonată a diferitelor pieţe relevante asociate reţelei de acces, în conformitate cu analiza pieţei prevăzută la articolul 16 din directiva-cadru. În momentul efectuării analizei pieţei şi al stabilirii detaliilor măsurii corective, autorităţile naţionale de reglementare trebuie să acorde o atenţie specială produselor care urmează să fie gestionate de către întreprinderile separate, luând în considerare dimensiunea reţelei desfăşurate şi nivelul progresului tehnologic, care pot afecta caracterul substituibil al serviciilor fixe şi fără fir. Pentru a evita denaturarea concurenţei pe piaţa internă, Comisia trebuie să aprobe în avans propunerile pentru separarea funcţională.

(44) Punerea în aplicare a separării funcţionale nu ar trebui să împiedice mecanismele de coordonare adecvate dintre diferitele entităţi comerciale separate, cu scopul de a garanta protecţia drepturilor de supraveghere economică şi de gestionare a societăţii-mamă.

(45) În cazul în care o întreprindere integrată vertical alege să îşi separe activităţile prin transferul unei părţi substanţiale sau a totalităţii activelor reţelei locale de acces către o entitate juridică separată aflată în proprietatea altcuiva sau prin crearea unei entităţi economice separate pentru comercializarea produselor de acces, autoritatea naţională de reglementare trebuie să evalueze efectul tranzacţiei preconizate asupra tuturor obligaţiilor reglementare existente impuse asupra operatorului integrat vertical, pentru a garanta compatibilitatea oricăror noi acorduri cu Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). Autorităţile naţionale de reglementare în cauză ar trebui să efectueze o nouă analiză a pieţelor pe care operează entitatea separată şi să impună, să menţină, să modifice sau să retragă obligaţii în consecinţă. În acest scop, autoritatea naţională de reglementare trebuie să poată solicita informaţii de la întreprinderea în cauză.

(46) Cu toate că, în anumite circumstanţe, o autoritate naţională de reglementare poate să impună obligaţii operatorilor care nu au o putere semnificativă pe piaţă în scopul îndeplinirii scopurilor precum conectivitatea sau interoperabilitatea cap la cap a serviciilor, este totuşi necesară garantarea faptului că aceste obligaţii se impun în conformitate cu cadrul de reglementare şi în special cu procedurile de notificare ale acestuia.

(47) Comisia are competenţa de a adopta măsuri de executare în scopul adaptării condiţiilor de acces la serviciile de radio şi televiziune digitale menţionate în anexa I la textul privind evoluţia tehnologică şi cea a pieţei. De asemenea, acelaşi lucru se aplică în cazul listei minime de elemente de la anexa II care trebuie să fie făcută publică pentru a îndeplini obligaţia privind transparenţa.

(48) Facilitarea accesului la resursele de spectru radio pentru operatorii de pe piaţă va contribui la îndepărtarea obstacolelor care stau în calea intrării pe piaţă. Mai mult, progresul tehnologic reduce riscul bruiajelor dăunătoare în anumite benzi de frecvenţă, reducând astfel necesitatea drepturilor individuale de utilizare. De aceea, ar trebui precizate condiţiile de utilizare a spectrului pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice în cazul în care nu sunt necesare drepturi individuale, având în vedere utilizarea spectrului, pentru protecţia împotriva bruiajului dăunător sau pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general. Deciziile cu privire la necesitatea drepturilor individuale ar trebui să fie luate într-o manieră transparentă şi proporţională.

(49) Introducerea cerinţei neutralităţii tehnologice şi a serviciilor în cadrul deciziilor de cesionare şi alocare, precum şi posibilitatea tot mai mare de a transfera drepturi între întreprinderi ar trebui să sporească libertatea şi mijloacele de livrare a comunicaţiilor electronice, precum şi conţinutul serviciilor media audiovizuale pentru public, facilitând astfel, de asemenea, îndeplinirea obiectivelor de interes general. Prin urmare, anumite obligaţii de interes general impuse radiodifuzorilor pentru livrarea de servicii media audiovizuale ar putea fi îndeplinite tot mai mult fără a mai fi nevoie de acordarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului. Utilizarea criteriilor specifice de alocare a spectrului pentru radiodifuzori ar fi justificată numai în cazul în care acest lucru este esenţial pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general prevăzut în dreptul intern. Procedurile asociate realizării obiectivelor de interes general trebuie să fie, în toate circumstanţele, transparente, obiective, proporţionale şi nediscriminatorii.

(50) În vederea asigurării unui tratament egal, nici un utilizator al spectrului de frecvenţe nu trebuie exceptat de la obligaţia de a plăti taxele sau redevenţele normale pentru utilizarea spectrului.

(51) Având în vedere impactul restrictiv asupra accesului liber la spectrul radio, valabilitatea unui drept individual de utilizare care nu este negociabil ar trebui să fie limitată în timp. În cazul în care drepturile de utilizare cuprind dispoziţii privind reînnoirea valabilităţii acestora, statele membre ar trebui mai întâi să efectueze o revizuire, inclusiv o consultare publică, ţinând cont de evoluţiile din domeniul tehnologic, al pieţei şi al zonelor de acoperire. În ceea ce priveşte spectrul limitat, drepturile individuale acordate întreprinderilor ar trebui să fie revizuite cu regularitate. În efectuarea acestei revizuiri, statele membre ar trebui să păstreze echilibrul între interesele titularilor de drepturi şi necesitatea de a promova introducerea negocierii spectrului precum şi utilizarea mai flexibilă a spectrului prin autorizaţiile generale, atunci când acest lucru este posibil.

(52) Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să aibă competenţa de a garanta utilizarea eficientă a spectrului şi a numerelor şi, în cazul în care resursele de spectru şi de numerotare rămân nefolosite, să adopte măsuri pentru prevenirea acaparării anticoncurenţiale, care poate împiedica noile intrări pe piaţă.

(53) Îndepărtarea barierelor legislative şi administrative care se află în calea unei autorizaţii generale sau a drepturilor de utilizare a spectrului şi a numerelor cu implicaţii europene ar trebui să favorizeze evoluţia tehnologică şi a serviciilor şi să contribuie la îmbunătăţirea concurenţei. Deşi coordonarea condiţiilor tehnice pentru disponibilitatea şi utilizarea eficientă a spectrului radio se organizează în conformitate cu decizia privind spectrul radio[28], poate fi necesară de asemenea, în scopul realizării obiectivelor pieţei interne, coordonarea sau armonizarea procedurilor şi condiţiilor care se aplică în cazul drepturilor şi autorizaţiilor pentru anumite benzi, în cazul drepturilor de utilizare pentru numere şi al autorizaţiilor generale. Acest lucru se aplică în special serviciilor de comunicaţii electronice care, prin natura acestora, au o dimensiune a pieţei interne sau un potenţial transfrontalier, cum ar fi serviciile prin satelit a căror dezvoltare ar fi încetinită de discrepanţele în ceea ce priveşte repartiţia spectrului în rândul statelor membre. Comisia, asistată de Comitetul pentru comunicaţii şi ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii, ar trebui astfel să poată adopta măsurile tehnice de punere în aplicare pentru îndeplinirea acestor obiective. Măsurile de punere în aplicare adoptate de Comisie pot cere statelor membre să pună la dispoziţie drepturi de utilizare a spectrului şi/sau a numerelor pe tot cuprinsul teritoriului acestora şi, dacă este cazul, să retragă orice alte drepturi de utilizare naţionale existente. În astfel de cazuri, statele membre nu ar trebui să acorde niciun drept nou de utilizare pentru banda de spectru sau seria de numere în cauză conform procedurilor naţionale.

(54) Evoluţia tehnologică şi cea a pieţei a făcut posibilă desfăşurarea serviciilor de comunicaţii electronice care se extind peste frontierele geografice ale statelor membre. Articolul 16 din directiva privind autorizarea cerea Comisiei să revizuiască funcţionarea sistemelor naţionale de autorizare şi dispoziţia privind dezvoltarea serviciilor transfrontaliere din cadrul Comunităţii. Dispoziţiile articolului 8 din directiva privind autorizarea, referitoare la repartiţia armonizată a frecvenţelor radio, s-au dovedit a fi ineficiente în faţa necesităţilor unei întreprinderi care doreşte să ofere servicii pe o bază intercomunitară şi, prin urmare, trebuie modificate.

(55) Cu toate că acordarea autorizaţiilor şi monitorizarea respectării condiţiilor privind utilizarea rămân în responsabilitatea fiecărui stat membru, statele membre ar trebui să se abţină de la impunerea unor condiţii, criterii sau proceduri suplimentare care ar restricţiona, modifica sau întârzia punerea corectă în aplicare a unei proceduri de selectare sau autorizare armonizate şi coordonate. În cazul în care acestea sunt justificate pentru facilitarea punerii în aplicare a acestora, astfel de măsuri privind coordonarea şi armonizarea ar putea cuprinde derogări tranzitorii sau, în cazul spectrului, mecanisme tranzitorii de utilizare în comun a spectrului care ar scuti un stat membru de la aplicarea acestor măsuri, cu condiţia ca acest lucru să creeze diferenţe nejustificate între situaţiile concurenţiale sau de reglementare ale statelor membre.

(56) Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată lua măsuri eficiente pentru a monitoriza şi asigura respectarea condiţiilor privind autorizarea generală sau drepturile de utilizare şi să aibă competenţa de a impune sancţiuni financiare şi/sau administrative efective în cazul în care aceste condiţii sunt încălcate.

(57) Condiţiile care pot însoţi autorizaţiile ar trebui să cuprindă condiţii specifice care reglementează accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap şi necesitatea ca autorităţile publice să comunice cu publicul general înaintea, în timpul şi în urma dezastrelor majore. De asemenea, având în vedere importanţa inovaţiei tehnologice, statele membre ar trebui să poată emite autorizaţii de utilizare a spectrului în scopuri experimentale, supuse unor restricţii şi condiţii specifice justificate în mod strict de natura experimentală a acestor drepturi.

(58) Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind accesul necondiţionat la bucla locală[29] s-a dovedit a fi eficient în faza iniţială a deschiderii pieţei. Directiva-cadru solicită Comisiei să monitorizeze trecerea de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la cadrul din 2002 şi să aducă propuneri de abrogare a acestui regulament la o dată adecvată. Conform cadrului din 2002, autorităţile naţionale de reglementare au sarcina de a analiza piaţa pentru accesul necondiţionat şi nelimitat la buclele şi sub-buclele metalice cu scopul de a furniza servicii în bandă largă şi servicii vocale după cum prevede Recomandarea privind pieţele relevante de servicii şi produse. Întrucât toate statele membre au analizat această piaţă cel puţin o dată, iar obligaţiile corespunzătoare în temeiul cadrului din 2002 sunt respectate, Regulamentul nr. 2887/2000 a devenit nenecesar şi ar trebui, în consecinţă, abrogat.

(59) Măsurile necesare punerii în aplicare a directivelor privind cadrul, accesul şi autorizarea trebuie să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei[30].

(60) În special, Comisiei trebuie să i se acorde competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare privind notificările menţionate la articolul 7 din directiva-cadru; Armonizarea în domeniul spectrului de frecvenţe şi numerotării, precum şi în chestiuni legate de securitatea reţelelor şi serviciilor; identificarea pieţelor transnaţionale; punerea în aplicare a standardelor; aplicarea armonizată a dispoziţiilor cadrului de reglementare. De asemenea, trebuie să îi fie acordată şi competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare a actualizării anexelor I şi II la directiva privind accesul pe piaţă şi dezvoltările tehnologică şi de adoptare a măsurilor de punere în aplicare a armonizării a normelor, procedurilor şi condiţiilor de autorizare a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice. Întrucât aceste măsuri au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să completeze directiva sau directivele în cauză prin adăugarea de elemente noi neesenţiale, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Atunci când, din motive imperative de urgenţă, termenele care se aplică în mod normal în cadrul acestei proceduri nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată aplica procedura de urgenţă prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din decizia menţionată mai sus.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1 Modificări la Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru)

Directiva 2002/21/CE se modifică după cum urmează:

(1) Articolul 1 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„1. Prezenta directivă stabileşte un cadru armonizat pentru reglementarea serviciilor de comunicaţii electronice, a reţelelor de comunicaţii electronice, a infrastructurilor asociate şi a serviciilor asociate, precum şi anumitor aspecte privind echipamentele terminale. Aceasta menţionează sarcinile autorităţilor naţionale de reglementare şi stabileşte o serie de proceduri care asigură aplicarea armonizată a cadrului de reglementare în întreaga Comunitate”.

(2) Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a) Litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

„(b) «pieţe transnaţionale» înseamnă pieţele care deservesc Comunitatea sau o parte importantă a acesteia acoperind mai mult de un stat membru”.

(b) Litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

„(d) «reţea publică de comunicaţii» înseamnă o reţea de comunicaţii electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice puse la dispoziţia publicului, care facilitează transferul de informaţii între punctele de terminaţie a reţelei şi care cuprinde elementele de reţea care nu sunt active;”

(c) Litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:

„(e) «infrastructură asociată» înseamnă acea infrastructură asociată unei reţele de comunicaţii electronice şi/sau unui serviciu de comunicaţii electronice care permit şi/sau facilitează furnizarea de servicii prin intermediul respectivei reţele şi/sau al respectivului serviciu sau dispun de acest potenţial şi cuprind inter alia sistemele de conversie a numerelor sau a adreselor, sistemele condiţionate de acces şi ghidurile de programe electronice, precum şi infrastructura fizică, cum ar fi conductele, pilonii, cutiile de distribuţie situate la nivelul străzilor şi clădirilor.”

(d) Punctul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(l) «directive specifice» înseamnă Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul), Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciile universale) şi Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului[31] [denumită în continuare «Directiva 2002/58/CE (directiva privind viaţa privată şi comunicaţiile electronice)»;]”

(e) Se adaugă literele (q), (r), şi (s) următoare:

„(q) «alocare» înseamnă desemnarea unei benzi de frecvenţă sau a unei serii de numere date pentru utilizarea de către unul sau mai multe tipuri de servicii, după caz, în condiţii specifice;

(r) «repartiţie» înseamnă autorizaţia emisă de către o autoritate naţională de reglementare unei entităţi juridice sau unei persoane fizice de a utiliza o frecvenţă radio sau un canal de frecvenţă radio, sau un număr [sau bloc(uri) de numere];

(s) «bruiaj dăunător» înseamnă bruiajul care pune în pericol funcţionarea unui serviciu de radionavigaţie sau a altor servicii de siguranţă sau care denaturează, blochează sau întrerupe în mod grav şi repetat funcţionarea unui serviciu de radiocomunicaţii utilizat în conformitate cu reglementările comunitare şi de drept intern aplicabile.”

(3) Articolul 3 alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„3. Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare îşi exercită competenţele în mod independent, imparţial şi transparent. Autorităţile naţionale de reglementare nu caută şi nu primesc instrucţiuni de la un alt organism în relaţie cu îndeplinirea obişnuită a sarcinilor care le revin în temeiul dreptului intern de punere în aplicare a dreptului comunitar. Numai organismele de apel instituite în conformitate cu articolul 4 sau instanţele naţionale sau europene au competenţa de a suspenda sau revoca deciziile luate de către autorităţile naţionale de reglementare.

Statele membre se asigură că directorul unei autorităţi naţionale de reglementare sau înlocuitorul acestuia nu poate fi demis decât în cazul în care acesta nu mai satisface condiţiile necesare îndeplinirii sarcinilor sale precizate în prealabil în dreptul intern, sau în cazul în care acesta se face vinovat de comportament din culpă gravă. Decizia de demitere a directorului autorităţii naţionale de reglementare se motivează şi se face publică la momentul demiterii.

Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare beneficiază de resurse financiare şi umane adecvate pentru a îndeplini sarcinile care le revin şi că beneficiază de bugete anuale separate. Bugetele se fac publice.”

(4) Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a) Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„1. Statele membre se asigură că există, la nivel naţional, mecanisme eficiente prin care orice utilizator sau orice întreprindere care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice şi care este afectat de o decizie a unei autorităţi naţionale de reglementare are dreptul de a ataca decizia în faţa unui organism independent de părţile implicate. Acest organism, care poate fi un tribunal, dispune de competenţele necesare pentru a-şi putea exercita funcţiile. Statele membre se asigură că elementele cauzei sunt luate în considerare în mod corespunzător şi că există un mecanism efectiv de apel.

În aşteptarea deciziei într-o astfel de acţiune, decizia autorităţii naţionale de reglementare rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care sunt acordate măsuri provizorii pe motiv că este necesară suspendarea urgentă a efectului deciziei pentru a preveni daune grave şi ireparabile aduse părţii care solicită măsurile şi atunci când echilibrul intereselor cere astfel.”

(b) Se adaugă următorul alineat (3):

„3. Statele membre obţin informaţii referitoare la subiectul apelurilor, numărul de cereri de apel, durata procedurilor de apel, numărul deciziilor de acordare a măsurilor provizorii luate în conformitate cu alineatul (1) şi motivele acestor decizii. Statele membre pun la dispoziţie aceste informaţii Comisiei şi Autorităţii europene pentru piaţa de comunicaţii (denumite în continuare «Autoritatea») pe o bază anuală.”

(5) Articolul 5 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„1. Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice transmit toate informaţiile, inclusiv informaţiile financiare, necesare autorităţilor naţionale de reglementare pentru a garanta conformitatea cu dispoziţiile sau deciziile adoptate în conformitate cu prezenta directivă şi cu directivele specifice. De asemenea, întreprinderile trebuie să ofere informaţii cu privire la viitoarele evoluţii în domeniul reţelelor şi serviciilor care ar putea avea un impact asupra serviciilor cu ridicata puse la dispoziţia concurenţilor. Întreprinderile respective furnizează astfel de informaţii rapid şi la cerere, respectând termenele şi nivelul de detalii solicitate de autoritatea naţională de reglementare. Informaţiile solicitate de autoritatea naţională de reglementare sunt proporţionale cu sarcina pe care aceasta o are de îndeplinit. Autoritatea naţională de reglementare prezintă motivele care justifică cererea sa de informaţii.”

(6) Articolele 6 şi 7 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 6 Mecanismul de consultare şi de transparenţă

Cu excepţia cazurilor care intră sub incidenţa articolului 7 alineatul (10), a articolului 20 sau a articolului 21, statele membre se asigură că, atunci când autorităţile naţionale de reglementare intenţionează să adopte măsuri, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive sau ale directivelor speciale, care au un impact major asupra pieţei în cauză, sau atunci când intenţionează să facă o derogare de la principiile neutralităţii tehnologice şi a serviciilor pe baza unor motive justificate în temeiul articolului 9 alineatul (3) şi al articolului 9 alineatul (4), acestea dau ocazia părţilor interesate să îşi prezinte observaţiile cu privire la proiectul de măsură într-un termen rezonabil.

Autorităţile naţionale de reglementare publică procedurile naţionale de consultare.

Statele membre asigură înfiinţarea unui singur punct de informare care să permită accesul la toate consultările în curs.

Rezultatele procedurii de consultare se fac publice de către autorităţile naţionale de reglementare, cu excepţia cazului în care este vorba de informaţii confidenţiale în sensul dreptului comunitar şi intern privind secretele de afaceri.

Articolul 7 Consolidarea pieţei interne a comunicaţiilor electronice

1. La îndeplinirea sarcinilor care decurg din prezenta directivă şi din directivele speciale, autorităţile naţionale de reglementare ţin seama în cea mai mare măsură de obiectivele prevăzute la articolul 8, inclusiv cele privind funcţionarea pieţei interne.

2. Autorităţile naţionale de reglementare contribuie la dezvoltarea pieţei interne cooperând cu Comisia şi cu Autoritatea, pentru a asigura aplicarea consecventă, în toate statele membre, a dispoziţiilor prezentei directive şi ale directivelor speciale. În acest scop, statele membre cooperează, în special, cu Comisia şi cu Autoritatea pentru identificarea tipurilor de instrumente şi de soluţii adecvate pe care să le aplice în cazul diferitelor situaţii de pe piaţă.

3. Cu excepţia cazurilor în care dispoziţiile de reglementare adoptate în temeiul articolului 7a prevăd altfel, la finalizarea consultării menţionate la articolul 6, în cazurile în care o autoritate naţională de reglementare intenţionează să ia o măsură:

(a) care intră sub incidenţa articolului 15 sau 16 din prezenta directivă, a articolului 5 sau 8 din Directiva 2002/…/CE (directiva privind accesul) şi

(b) care ar afecta comerţul între statele membre,

Comisia poate solicita, în special la cererea Autorităţii sau a unei autorităţi naţionale de reglementare, ca proiectul de măsură să fie pus la dispoziţia Comisiei, a Autorităţii şi a autorităţilor naţionale de reglementare din alte state membre, împreună cu motivaţia care stă la baza măsurii, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3). Autorităţile naţionale de reglementare şi Comisia pot prezenta observaţii autorităţii naţionale de reglementare în cauză în termen de o lună. Acest termen nu poate fi prelungit.

Comisia informează autoritatea naţională de reglementare cu privire la necesitatea notificării unui proiect de măsură în termen de patru săptămâni de la data primirii informaţiilor menţionate la articolul 6 alineatul (2) sau înaintea încheierii consultării prevăzute la articolul 6, dacă aceasta din urmă se întinde pe o perioadă mai lungă.

4. Atunci când o măsură prevăzută la alineatul (3) are ca scop:

(a) să definească o piaţă relevantă diferită de cele prevăzute în recomandarea adoptată în conformitate cu articolul 15 alineatul (1); sau

(b) să decidă dacă desemnează sau nu o întreprindere care are, individual sau împreună cu altele, o putere semnificativă pe piaţă, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3), (4) sau (5); sau

(c) să impună, să modifice sau să retragă o obligaţie asupra unui operator, fiind în conformitate cu articolul 16 coroborat cu articolul 5 şi articolele 9-13 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal);

şi ar putea afecta comerţul între statele membre, iar Comisia a indicat autorităţii naţionale de reglementare că estimează faptul că proiectul de măsură va crea o barieră în calea pieţei unice sau, în cazul în care are mari îndoieli în ceea ce priveşte compatibilitatea măsurii cu dreptul comunitar şi în special cu obiectivele prevăzute la articolul 8, adoptarea proiectului de măsură se amână cu încă două luni. Acest termen nu poate fi prelungit.

5. În termenul de două luni menţionat la alineatul (4), Comisia poate lua o decizie prin care să solicite autorităţii naţionale de reglementare în cauză retragerea proiectului de măsură. Comisia va ţine cont în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii înaintat în temeiul articolului 5 din Regulamentul [……/CE] înaintea emiterii deciziei. Decizia este însoţită de o analiză detaliată şi obiectivă privind motivele pentru care Comisia consideră că proiectul de măsură nu ar trebui adoptat împreună cu propunerile specifice de modificare a proiectului de măsură.

6. În termen de trei luni de la emiterea, în conformitate cu alineatul (5), a deciziei Comisiei prin care solicită autorităţii naţionale de reglementare eliminarea unui proiect de măsură, autoritatea naţională de reglementare modifică sau elimină proiectul de măsură. În cazul în care proiectul de măsură se modifică, autoritatea naţională de reglementare întreprinde o consultare publică în conformitate cu procedurile menţionate la articolul 6 şi notifică din nou Comisiei proiectul de măsură modificat în conformitate cu dispoziţiile de la alineatul (3).

7. Autoritatea naţională de reglementare în cauză ţine seama în cea mai mare măsură de observaţiile formulate de alte autorităţi naţionale de reglementare şi de Comisie şi poate, cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatului (4), să adopte proiectul de măsură final comunicând, după caz, acest lucru Comisiei. Orice alt organism naţional care exercită funcţii în conformitate cu prezenta directivă şi cu directivele speciale ţine seama în cea mai mare măsură, de asemenea, de observaţiile Comisiei.

8. În cazul unui proiect de măsură modificat menţionat la alineatul (6), Comisia poate lua o decizie, prin derogare de la alineatul (4a), prin care solicită autorităţii naţionale de reglementare să impună o obligaţie specifică prevăzută la articolele 9-13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) într-o limită de timp proporţională.

Procedând astfel, Comisia urmăreşte aceleaşi obiective politice ca cele prevăzute la articolul 8 pentru autorităţile naţionale de reglementare. Comisia ţine cont în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii înaintat în temeiul articolului 6 din Regulamentul […./CE], în special în formularea detaliilor obligaţiei(iilor) care urmează să fie impusă(e).

9. Autoritatea naţională de reglementare transmite Comisiei toate măsurile finale care intră sub incidenţa condiţiilor a) şi b) de la articolul 7 alineatul (3).

10. În circumstanţe excepţionale, atunci când o autoritate naţională de reglementare consideră că trebuie acţionat de urgenţă, prin derogare de la procedura prevăzută la alineatele (3) şi (4), pentru a garanta concurenţa şi a proteja interesele utilizatorilor, aceasta poate adopta de îndată măsuri proporţionale şi provizorii. Aceasta comunică fără întârziere aceste măsuri, argumentate corespunzător, Comisiei şi celorlalte autorităţi naţionale de reglementare. Decizia autorităţii naţionale de reglementare de a face aceste măsuri permanente sau de a prelungi perioada lor de aplicare este reglementată de dispoziţiile alineatelor (3) şi (4).”

(7) Se inserează articolul 7a următor:

Articolul 7aDispozi ţii de punere în aplicare

„1. Comisia poate stabili dispoziţiile de executare aferente articolului 7 prin care se definesc forma, conţinutul şi nivelul de detaliu al notificărilor în conformitate cu articolul 7 alineatul (3), în cazurile în care pot fi solicitate notificări, precum şi calcularea limitelor de timp.

2. Măsurile menţionate la alineatul (1), destinate să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă şi să o completeze, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă prevăzută la articolul 22 alineatul (4).”

(8) La articolul 8:

(a) La alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

„Fără a aduce atingere articolului 9 privind spectrul radio, statele membre ţin seama în cea mai mare măsură de faptul că este de dorit ca reglementarea tehnologică să fie neutră şi se asigură că, în realizarea sarcinilor de reglementare specificate în prezenta directivă şi în directivele specifice, în special cele destinate să garanteze concurenţa eficientă, autorităţile naţionale de reglementare procedează întocmai.”

(b) La alineatul (2), literele (a) şi (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a) asigurându-se că utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu handicap, au un beneficiu maxim în ceea ce priveşte alegerea, preţul şi calitatea;

(b) asigurându-se că nu există niciun fel de denaturare sau restricţie a concurenţei în sectorul comunicaţiilor electronice, în special cu privire la livrarea conţinutului;”

(c) La alineatul (3), litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

„(d) cooperând cu Comisia şi cu Autoritatea pentru a asigura dezvoltarea practicii normative consecvente şi aplicarea consecventă a prezentei directive şi a directivelor speciale.”

(d) La alineatul (4), litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:

„(e) abordând necesităţile unor grupuri sociale specifice, în special ale persoanelor cu handicap, ale persoanelor în vârstă şi ale utilizatorilor cu nevoi sociale specifice;”

(e) La alineatul (4), se adaugă litera (g):

„(g) respectând principiul conform căruia utilizatorii ar trebui să poată să acceseze şi să distribuie orice conţinut legal şi să folosească orice aplicaţii legale şi/sau servicii la alegerea acestora.”

(9) Articolul 9 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 9 Gestionarea spectrului radio pentru serviciile de comunicaţii electronice

1. Statele membre asigură gestionarea eficientă a spectrului radio pentru serviciile de comunicaţii electronice pe teritoriul acestora în temeiul articolului 8. Acestea se asigură că alocarea şi repartiţia spectrului radio de către autorităţile naţionale de reglementare se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale.

2. Statele membre promovează armonizarea utilizării spectrului radio în întreaga Comunitate, ţinându-se cont de necesitatea de a garanta utilizarea efectivă şi eficientă a acestora şi în conformitate cu Decizia nr. 676/2002/CE (Decizia privind spectrul radio).

3. În cazul în care al doilea paragraf sau măsurile adoptate în temeiul articolului (9c) nu prevăd altfel, statele membre se asigură că toate tipurile de tehnologie de reţea radio sau acces fără fir pot fi folosite în benzile de frecvenţă radio deschise serviciilor de comunicaţii electronice.

Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricţii proporţionale şi nediscriminatorii în ceea ce priveşte tipurile de tehnologie de reţea radio sau acces fără fir folosite, în cazul în care acest lucru este justificat de:

(a) evitarea bruiajului dăunător,

(b) protejarea sănătăţii publice împotriva câmpurilor electromagnetice,

(c) garantarea optimizării partajării spectrului radio atunci când spectrul face obiectul unei autorizaţii generale, sau

(d) respectarea unei restricţii în conformitate cu alineatul (4) de mai jos.

4. În cazul în care al doilea paragraf sau măsurile adoptate în temeiul articolului (9c) nu prevăd altfel, statele membre se asigură că toate tipurile de servicii de comunicaţii electronice pot fi furnizate în benzile de frecvenţă radio deschise comunicaţiilor electronice. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricţii proporţionale şi nediscriminatorii în ceea ce priveşte tipurile de servicii de comunicaţii electronice care urmează să fie furnizate.

Restricţiile care reglementează furnizarea unui serviciu într-o bandă specifică sunt justificate, în scopul de a garanta îndeplinirea obiectivului de interes general conform dreptului comunitar, precum siguranţa vieţii sau evitarea utilizării ineficiente a spectrului, sau de a promova diversitatea culturală şi lingvistică şi pluralismul media astfel cum sunt definite în legislaţia naţională în conformitate cu dreptul comunitar.

O restricţie care interzice furnizarea oricărui alt serviciu într-o bandă specifică poate fi prevăzută numai atunci când aceasta este justificată de necesitatea protejării serviciilor de siguranţă a vieţii.

5. Statele membre revizuiesc cu regularitate necesitatea restricţiilor menţionate la alineatele (3) şi (4).

6. Alineatele (3) şi (4) se aplică pentru alocarea şi repartizarea spectrului radio după 31 decembrie 2009.”

(10) Se adaugă articolele 9a, 9b şi 9c:

„Articolul 9a Revizuirea restricţiilor impuse drepturilor existente

1. Pentru o perioadă de cinci ani care începe la [1 ianuarie 2010], statele membre se asigură că titularii drepturilor de utilizare a spectrului acordate înainte de această dată pot depune o solicitare către autoritatea naţională de reglementare competente în vederea unei reexaminări a restricţiilor impuse drepturilor acestora în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4).

Înainte de adoptarea deciziei sale, autoritatea naţională de reglementare competentă notifică titularului în cauză reexaminarea restricţiilor, indicând dimensiunea dreptului după reexaminare şi acordându-i un termen rezonabil pentru a-şi retrage solicitarea.

În cazul în care titularul drepturilor îşi retrage solicitarea, drepturile acestuia nu se modifică fie până la expirarea termenului acordat, fie până la sfârşitul perioadei de cinci ani, fiind aleasă drept scadenţă prima dintre aceste date.

2. În cazul în care titularul drepturilor menţionat la alineatul (1) este furnizor de servicii de difuzare de conţinuturi radio sau de televiziune, iar dreptul de utilizare a spectrului radio i-a fost acordat în vederea îndeplinirii unui obiectiv specific de interes general, solicitarea de reexaminare nu poate fi întocmită decât cu privire la partea spectrului de frecvenţe radio necesară îndeplinirii unui astfel de obiectiv. Partea spectrului radio care nu mai este necesară pentru îndeplinirea obiectivului menţionat, ca urmare a aplicării articolului 9 alineatele (3) şi (4) va face obiectul unei noi proceduri de desemnare în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din directiva privind autorizarea.

3. La sfârşitul perioadei de cinci ani menţionate la alineatul (1), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că articolul (9) alineatele (3) şi (4) se aplică tuturor desemnărilor şi alocărilor de spectru radio care existau la data intrării în vigoare a prezentei directive.

4. La aplicarea prezentului articol, statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a garanta o concurenţă loială.

Articolul 9bTransferul drepturilor individualede utilizare a spectrului de frecven ţe radio

1. Statele membre se asigură că întreprinderile pot transfera sau închiria către alte întreprinderi drepturile individuale de utilizare a spectrului de frecvenţe radio în benzile pentru care această posibilitate este prevăzută în măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 9c fără aprobarea prealabilă a autorităţii naţionale de reglementare.

Pentru alte benzi, statele membre pot, de asemenea, prevedea posibilitatea ca întreprinderile să transfere sau să închirieze drepturi individuale de utilizare a spectrului de frecvenţe radio către alte întreprinderi.

2. Statele membre se asigură că intenţia unei întreprinderi de a transfera sau închiria către alte întreprinderi drepturile individuale de utilizare a spectrului de frecvenţe radio este notificată către autoritatea naţională de reglementare care răspunde de desemnarea spectrului şi că această intenţie este făcută publică. În cazul în care utilizarea spectrului de frecvenţe radio a fost armonizată prin aplicarea deciziei privind spectrul de frecvenţe radio sau alte măsuri comunitare, orice astfel de transfer se conformează utilizării astfel armonizate.

Articolul 9c Măsuri de armonizare a gestiunii frecvenţelor radio

Pentru a contribui la dezvoltarea pieţei interne, în scopul realizării principiilor prezentului articol, Comisia poate adopta măsuri de implementare corespunzătoare pentru a:

(a) armoniza identificarea benzilor pentru care drepturile de utilizare pot fi transferate sau închiriate între întreprinderi;

(b) armoniza condiţiile anexate acestor drepturi şi condiţiile, procedurile, limitele, restricţiile, retragerile şi normele tranzitorii aplicabile acestor transferuri sau închirieri;

(c) armoniza măsurile specifice în vederea asigurării unei competiţii loiale în cadrul căreia sunt transferate drepturi individuale;

(d) crea o excepţie la principiul neutralităţii serviciilor sau tehnologiei, precum şi de a armoniza domeniul de aplicare şi natura excepţiilor de la aceste principii în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4), altele decât cele destinate să asigure promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi pluralismului media.

Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate apela la procedura de urgenţă menţionată la articolul 22 alineatul (4). La punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului alineat, Comisia poate fi sprijinită de către Autoritate în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul […/CE].

(11) Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a) Alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„2. Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că planurile şi procedurile de numerotare se aplică în aşa fel încât să se asigure acordarea unui tratament egal tuturor furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului. În special, statele membre se asigură că o întreprindere căreia i s-a alocat o serie de numere nu face nicio discriminare faţă de alţi furnizori de servicii de comunicaţii electronice în ceea ce priveşte secvenţele de numere utilizate pentru a acorda acces la serviciile acestora.”

(b) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„4. Statele membre sprijină armonizarea resurselor de numerotare în cadrul Comunităţii atunci când acest lucru promovează funcţionarea pieţei interne sau sprijină dezvoltarea serviciilor paneuropene. Comisia poate să ia măsurile tehnice de punere în aplicare adecvate în această privinţă, care pot cuprinde stabilirea principiilor tarifare pentru numerele specifice sau seriile de numere. Măsurile de punere în aplicare pot acorda Autorităţii responsabilităţi specifice în aplicarea acestor măsuri.

Măsurile destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive şi să o completeze, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă prevăzută la articolul 22 alineatul (4).”

(12) La articolul 11 alineatul (1), cuvintele „se conformează procedurilor simple, transparente şi disponibile publicului, aplicate fără discriminare şi fără întârziere şi” se înlocuiesc cu următorul text:

„se conformează procedurilor simple, transparente şi disponibile publicului, aplicate fără discriminare şi fără întârziere şi, în orice caz, ia decizia în patru luni de la aplicare, şi”

(13) Articolul 12 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 12 Colocarea şi utilizarea în comun a infrastructurii pentru furnizorii de servicii de comunicaţii electronice

1. Atunci când o întreprindere care furnizează reţele de comunicaţii electronice are dreptul conform legislaţiei naţionale de a instala infrastructuri pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată, sau poate profita de o procedură de expropriere sau de utilizare a proprietăţii, autorităţile naţionale de reglementare pot impune utilizarea în comun a acestor infrastructuri sau a acestei proprietăţi, inclusiv a intrărilor în clădiri, a pilonilor, a antenelor, a conductelor, a nişelor şi a cutiilor de distribuţie situate la nivelul străzilor.

2. Statele membre pot solicita titularilor de drepturi menţionaţi la alineatul (1) să utilizeze în comun infrastructura sau proprietatea (inclusiv colocarea fizică) sau pot lua măsuri de facilitare a coordonării lucrărilor publice pentru a proteja mediul, sănătatea publică, securitatea publică sau pentru a îndeplini obiectivele de urbanism şi amenajarea teritoriului numai după o perioadă corespunzătoare de consultări publice, în care toate părţile interesate îşi pot exprima observaţiile. Aceste proceduri de coordonare şi utilizare în comun pot cuprinde normele de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii şi a proprietăţii.

3. Măsurile luate de către autoritatea naţională de reglementare în temeiul alineatului (1) sunt obiective, transparente şi proporţionale.”

(14) Se inserează capitolul IIIa următor:

„Capitolul IIIa

SECURITATEA ŞI INTEGRITATEA REŢELELOR ŞI SERVICIILOR

Articolul 13a Securitate şi integritate

1. Statele membre se angajează ca întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice disponibile publicului să ia măsurile tehnice şi organizatorice corespunzătoare pentru a asigura securitatea reţelelor şi a serviciilor acestora. Având în vedere cele mai noi tehnici, aceste măsuri trebuie să garanteze un nivel de securitate adecvat riscului prezentat. În special, trebuie luate măsuri pentru a preveni sau limita impactul incidentelor legate de securitate asupra utilizatorilor şi reţelelor interconectate.

2. Statele membre se angajează ca întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii să ia toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea reţelelor acestora astfel încât să garanteze continuitatea livrării serviciilor furnizate prin intermediul acestor reţele.

3. Statele membre se angajează ca întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice disponibile publicului să comunice autorităţii naţionale de reglementare orice încălcare a securităţii sau a integrităţii care a avut un impact semnificativ asupra funcţionării reţelelor sau a serviciilor.

După caz, autoritatea naţională de reglementare în cauză informează autorităţile naţionale de reglementare din celelalte state membre şi Autoritatea. Atunci când divulgarea unei infracţiuni este în interes public, autoritatea naţională de reglementare poate informa publicul.

La fiecare trei luni, autoritatea naţională de reglementare prezintă Comisiei un raport de sinteză privind notificările primite şi măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat.

4. Comisia, ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii emis în temeiul articolului 4 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul […./CE], poate să adopte măsurile tehnice de punere în aplicare corespunzătoare cu scopul de a armoniza măsurile menţionate la alineatele (1), (2) şi (3), inclusiv măsurile care definesc circumstanţele, formatul şi procedurile aplicabile în cazul cerinţelor de notificare.

Măsurile de punere în aplicare, destinate să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă şi să o completeze, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă prevăzută la articolul 22 alineatul (4).”

Articolul 13bAplicare şi executare

1. Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a emite instrucţiuni obligatorii pentru întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice disponibile publicului pentru a pune în aplicare articolul 13a.

2. Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a cere întreprinderilor care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice disponibile publicului:

(a) să furnizeze informaţiile necesare evaluării securităţii serviciilor şi reţelelor acestora, inclusiv a politicilor de securitate documentate; şi

(b) să ceară unui organism independent calificat să efectueze un audit privind securitatea şi să pună la dispoziţia autorităţii naţionale de reglementare rezultatele acestuia.

3. Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare au toate competenţele necesare pentru a investiga cazurile de neconformitate.

4. Prezentele dispoziţii nu aduc atingere articolului 3 din prezenta directivă.”

(15) Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a) La alineatul (2) al doilea paragraf se elimină a doua teză.

(b) Alineatul (3) se elimină.

(16) Articolul 15 se amendează după cum urmează:

(a) Titlul se înlocuieşte cu următorul text:

„Procedura de identificare şi definire a pieţelor”

(b) La alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

„1. După o consultare publică şi o consultare cu Autoritatea, Comisia adoptă o recomandare privind pieţele relevante de produse şi servicii (denumită în continuare „recomandarea”). Recomandarea identifică pieţele de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii de reglementare prevăzute de directivele speciale, fără a aduce atingere pieţelor care pot fi definite, în cazul unor afaceri specifice, în dreptul concurenţei. Comisia defineşte pieţele în conformitate cu principiile dreptului concurenţei.”

(c) Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„3. Autorităţile naţionale de reglementare, ţinând seama în cea mai mare măsură de recomandare şi de orientări, definesc pieţele relevante corespunzătoare circumstanţelor naţionale, în special pieţele geografice relevante de pe teritoriul lor, în conformitate cu dreptul concurenţei. Autorităţile naţionale de reglementare urmează procedurile prevăzute la articolele 6 şi 7 înainte de a defini pieţele care diferă de cele prevăzute în recomandare.”

(d) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„4. Comisia poate, ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii înaintat în temeiul articolului 7 din Regulamentul […/CE], să adopte o decizie de identificare a pieţelor transnaţionale.

Respectiva decizie destinată să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă şi să o completeze, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă prevăzută la articolul 22 alineatul (4).”

(17) Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a) Alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„1. Autorităţile naţionale de reglementare efectuează o analiză a pieţelor relevante, ţinând seama în cea mai mare măsură de orientări. Statele membre se asigură că analiza este efectuată, după caz, în colaborare cu autorităţile naţionale în domeniul concurenţei.

2. Atunci când, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) sau (4) din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) sau în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul), autoritatea naţională de reglementare trebuie să se pronunţe asupra impunerii, menţinerii, modificării sau eliminării unor obligaţii pentru întreprinderi, aceasta stabileşte pe baza analizei pieţei prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol dacă piaţa în cauză este efectiv concurenţială.”

(b) Alineatele (5) şi (6) se înlocuiesc cu următorul text:

„5. În cazul pieţelor transnaţionale prevăzute de decizia prevăzută la articolul 15 alineatul (4), Comisia solicită Autorităţii să efectueze analiza pieţei, ţinând seama în cea mai mare măsură de orientări, şi să emită un aviz asupra oricărei impuneri, menţineri, modificări sau retrageri a obligaţiilor de reglementare în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

Comisia, ţinând seama în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii, poate să emită o decizie de desemnare a uneia sau a mai multor întreprinderi care au o putere semnificativă pe piaţă şi de impunere a uneia sau a mai multor obligaţii specifice în conformitate cu articolele 9-13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). În acest fel, Comisia îndeplineşte obiectivele strategice menţionate la articolul 8.

6. Măsurile luate în conformitate cu dispoziţiile de la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol fac obiectul procedurilor menţionate la articolele 6 şi 7. Autorităţile naţionale de reglementare efectuează o analiză a pieţei relevante:

(a) în termen de doi ani de la notificarea prealabilă a unui proiect de măsură cu privire la respectiva piaţă;

(b) pentru pieţele care nu au fost notificate anterior Comisiei, în termen de un an de la adoptarea unei recomandări revizuite privind pieţele relevante, sau;

(c) pentru statele membre care s-au alăturat de curând Uniunii, în termen de un an de la aderarea acestora.”

(c) Se inserează alineatul (7) următor:

„7. În cazul în care o autoritate naţională de reglementare nu a realizat analiza unei pieţe relevante identificate în recomandare în limita de timp prevăzută la articolul 16 alineatul (6), Comisia poate cere Autorităţii să emită un aviz, inclusiv un proiect de măsură, o analiză a pieţei specifice şi a obligaţiilor specifice care se impun. Autoritatea întreprinde o consultare publică privind proiectul de măsură în cauză.

Comisia, ţinând seama în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii emis în temeiul articolului 6 din Regulamentul […/CE], poate să adopte o decizie prin care să ceară autorităţii naţionale de reglementare desemnarea anumitor întreprinderi care au o putere pe piaţă semnificativă şi impunerea obligaţiilor specifice în conformitate cu articolele 8, 9-13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) asupra întreprinderii(lor) desemnate în acest sens. Astfel, Comisia îndeplineşte aceleaşi obiective politice precum cele menţionate la articolul 8 pentru autorităţile naţionale de reglementare.”

(18) Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a) La alineatul (1) a doua teză, cuvintele „acţionând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2) se înlocuiesc cu „pot pune în aplicare măsuri adecvate şi”.

(b) La alineatul (6), cuvintele „acţionând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (3), le elimină din lista de standarde şi/sau specificaţii menţionate la alineatul (1).”

(c) Se inserează următorul alineat (6a):

„(6a) Măsurile de punere în aplicare destinate să modifice prin completarea prezentei directive, elementele neesenţiale ale acesteia, menţionate la alineatele (4) şi (6) se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3). Pe motive imperative de urgenţă, Comisia poate utiliza procedura de urgenţă menţionată la articolul 22 alineatul (4).

(19) Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a) La alineatul (1) se adaugă litera (c) următoare:

„c) furnizorii de echipamente şi servicii de televiziune digitală cooperează în ceea ce priveşte furnizarea de servicii de televiziune pentru utilizatorii finali cu handicap.”

(b) Alineatul (3) se elimină.

(20) Articolul 19 se înlocuieşte cu următorul text:

„ Articolul 19 Procedurile de armonizare

1. Fără a aduce atingere articolului 9 din prezenta directivă şi articolelor 6 şi 8 din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), atunci când Comisia consideră că divergenţele cu privire la punerea în aplicare de către autorităţile naţionale de reglementare a sarcinilor specificate în prezenta directivă şi în directivele specifice pot crea un obstacol în calea pieţei interne, Comisia, ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii, în cazul în care acesta există, poate să emită o recomandare sau o măsură obligatorie privind aplicarea armonizată a dispoziţiilor din prezenta directivă şi din directivele specifice cu scopul de a sprijini îndeplinirea obiectivelor menţionate la articolul 8

2. Atunci când Comisia emite o recomandare în temeiul alineatului (1), aceasta se conformează procedurii prevăzute la articolul 22 alineatul (2).

Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare ţin cont în cea mai mare măsură de aceste recomandări în îndeplinirea sarcinilor lor. Atunci când o autoritate naţională de reglementare alege să nu dea curs unei recomandări, aceasta informează Comisia, prezentând motivele pentru poziţia sa.

3. Atunci când Comisia emite o măsură obligatorie în temeiul alineatului (1), respectiva măsură, destinată să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă şi să o completeze, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă prevăzută la articolul 22 alineatul (4).

4. Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) pot cuprinde identificarea unei metode armonizate şi coordonate pentru abordarea următoarelor aspecte:

(a) punerea coerentă în aplicare a măsurilor reglementare, inclusiv a cadrului reglementar al noilor servicii;

(b) aspecte privind numerotarea, numirea şi adresarea, inclusiv seriile de numere, portabilitatea numerelor şi a identificatorilor, sistemele de conversie a numerelor şi a adreselor şi accesul la serviciile de urgenţă 112;

(c) aspecte privind consumatorii, inclusiv accesibilitatea la serviciile şi echipamentele de comunicaţii electronice pentru utilizatorii finali cu handicap;

(d) contabilitatea reglementară.

5. Autoritatea poate, din proprie iniţiativă, să consilieze Comisia cu privire la oportunitatea adoptării unei măsuri în temeiul alineatului (1).”

(21) Articolul 20 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„1. În cazul unui litigiu între furnizorii de servicii apărut în legătură cu obligaţiile existente impuse în conformitate cu prezenta directivă sau cu directivele specifice, atunci când una dintre părţi este o întreprindere care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice într-un stat membru, autoritatea naţională de reglementare în cauză, la cererea fiecărei părţi şi fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (2), emite o decizie obligatorie pentru soluţionarea litigiului în cel mai scurt timp posibil şi în orice caz în termen de patru luni, excepţie făcând cazurile excepţionale. Statele membre în cauză solicită ca toate părţile să coopereze pe deplin cu autoritatea naţională de reglementare.”

(22) Articolul 21 se înlocuieşte cu următorul text:

Articolul 21 Soluţionarea litigiilor transfrontaliere

1. În cazul unui litigiu transfrontalier, în domeniul care intră sub incidenţa prezentei directive sau a directivelor speciale, între părţi din state membre diferite, atunci când litigiul este de competenţa autorităţilor naţionale de reglementare din mai mult de un stat membru, se aplică procedura prevăzută la alineatele (2), (3) şi (4).

2. Orice parte poate prezenta litigiul autorităţilor naţionale de reglementare în cauză. Autorităţile naţionale de reglementare îşi coordonează eforturile pentru a soluţiona litigiul în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 8.

Orice autoritate naţională de reglementare care are competenţa într-un astfel de litigiu poate cere Autorităţii să emită un aviz în temeiul articolului 18 din Regulamentul […./CE] cu privire la măsurile care trebuie luate în conformitate cu dispoziţiile din directiva-cadru şi/sau din directivele specifice pentru soluţionarea litigiului.

După ce s-a adresat o cerere Autorităţii, orice autoritate naţională de reglementare care are competenţă în toate aspectele litigiului aşteaptă decizia Autorităţii în conformitate cu articolul [ ] din Regulamentul […./CE] înaintea iniţierii măsurilor de soluţionare a litigiului, fără să se aducă atingere posibilităţii ca autorităţile naţionale de reglementare să ia măsuri urgente dacă este cazul.

Toate obligaţiile impuse unei întreprinderi de către autoritatea naţională de reglementare în soluţionarea unui litigiu respectă dispoziţiile prezentei directive sau ale directivelor specifice şi ţin cont în cea mai mare măsură de avizul emis de Autoritate în temeiul articolului 18 din Regulamentul […./CE].

Statele Membre pot să prevadă ca autorităţile naţionale de reglementare să refuze de comun acord soluţionarea unui litigiu, atunci când există alte mecanisme, inclusiv medierea, care ar contribui mai bine la rezolvarea litigiului în timp util, în conformitate cu prevederile articolului 8.

Acestea informează părţile în cel mai scurt termen cu privire la aceasta. În cazul în care în termen de patru luni litigiul nu este soluţionat, în cazul în care litigiul nu a fost prezentat în faţa instanţelor de către partea care solicită repararea prejudiciului şi în cazul în care oricare dintre părţi cere acest lucru, autorităţile naţionale de reglementare îşi coordonează eforturile pentru a soluţiona litigiul, în conformitate cu dispoziţiile din articolul 8 şi ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul emis de Autoritate în temeiul articolului 18 din Regulamentul […./CE].

3. Procedura prevăzută la alineatul (2) nu împiedică niciuna dintre părţi să introducă o acţiune în faţa unei instanţe.”

(23) Se inserează articolul 21a următor:

„Articolul 21a Sancţiunile

Statele membre stabilesc normele de sancţionare aplicabile pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi al directivelor specifice şi întreprind toate măsurile necesare pentru a garanta că acestea sunt aplicate. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi descurajante. Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la [ limita de timp pentru punerea în aplicare a actului de modificare ] cel târziu şi notifică fără întârziere şi orice alte modificări ulterioare care le afectează.”

(24) Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(a) Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„3. Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8 al acesteia.”

(b) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„4. Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6), şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8 al acesteia.”

(25) Articolul 27 se elimină.

(26) Anexele I şi II se elimină.

Articolul 2 Modificările la Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul)

Directiva 2002/19/CE se modifică după cum urmează:

(1) Articolul 2, litera (a), se înlocuieşte cu următorul text:

„(a) «acces» înseamnă punerea la dispoziţia altei întreprinderi a infrastructurii şi/sau a serviciilor, în conformitate cu condiţiile definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice sau al livrării de servicii ale societăţii informaţionale sau de servicii de programe de radio şi televiziune. Sunt incluse, inter alia : accesul la elementele reţelei şi la instalaţiile conexe, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu (aici sunt incluse, în special, accesul la bucla locală şi la instalaţiile conexe şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală), accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, conducte şi piloni, accesul la sistemele de software pertinente, inclusiv la sistemele de asistenţă pentru exploatare, accesul la conversia numerelor sau la sisteme care oferă funcţionalităţi echivalente, accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming, accesul la sistemele de acces condiţionat pentru serviciile de televiziune digitală; accesul la serviciile de reţele virtuale.”

(2) Articolul 4 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„1. Operatorii reţelelor publice de comunicaţii au dreptul şi, la cererea altor întreprinderi autorizate în temeiul articolului 4 din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), obligaţia de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării serviciilor de comunicaţii electronice disponibile pentru public, în vederea asigurării furnizării şi interoperabilităţii serviciilor pe întreg teritoriul Comunităţii. Operatorii oferă acces şi interconectare altor întreprinderi în termenii şi condiţiile ce respectă obligaţiile impuse de autoritatea naţională de reglementare în temeiul articolelor 5, 6, 7 şi 8.”

(3) Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a) Alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„2. Obligaţiile şi condiţiile impuse în temeiul alineatului (1) sunt obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii şi se pun în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”

(b) Alineatele (3) şi (4) se elimină.

(4) Articolul 6 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„2. Având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare pentru modificarea anexei I. Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14 alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă prevăzută la articolul 14 alineatul (4).”

La punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului alineat, Comisia poate fi asistată de Autoritatea europeană pentru piaţa de comunicaţii electronice (denumită în continuare „Autoritatea”).

(5) Articolul 7 se elimină.

(6) Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a) La alineatul (1), textul „articolele 9-13” se înlocuieşte cu textul „articolele 9-13a”.

(b) Alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i) Primul paragraf se modifică după cum urmează:

- la prima liniuţă, textul „articolul 5 alineatele (1) şi (2) şi articolul 6” se înlocuieşte cu textul „articolele 5 alineatul (1) şi articolul 6”.

- la a doua liniuţă, textul „Directiva 97/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2007 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor”[32] se înlocuieşte cu textul „Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor (directiva privind viaţa privată şi comunicaţiile electronice[33])”.

(ii) următoarea teză este adăugată ca a doua teză în cadrul celui de-al doilea paragraf:

„Comisia ia în considerare în cea mai mare măsură avizul Autorităţii înaintat în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (m) din Regulamentul [ /CE].”

(7) Articolul 9 alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

„5. Comisia poate adopta modificările necesare aduse la anexa II în vederea adaptării acesteia la evoluţia tehnologică şi a pieţei. Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14 alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă prevăzută la articolul 14 alineatul (4). La punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului alineat, Comisia poate fi asistată de Autoritate”.

(8) Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a) La alineatul (1), litera (f) se înlocuieşte cu următorul text:

„(f) să furnizeze colocare sau alte forme de utilizare în comun a infrastructurii, inclusiv utilizarea în comun a conductelor, a clădirilor sau a intrărilor în clădiri, a antenelor sau pilonilor, a nişelor şi a cutiilor de distribuţie situate la nivelul străzilor;”

(b) La alineatul (1), se adaugă litera (j) următoare:

„(j) să furnizeze acces la serviciile asociate precum capacităţile privind identitatea, locaţia şi prezenţa.”

(c) Se inserează alineatul (3) următor:

„3. Atunci când impun unui operator obligaţii de furnizare a accesului în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, autorităţile naţionale de reglementare pot stabili condiţiile tehnice şi operaţionale care trebuie îndeplinite de către furnizorii şi/sau de către beneficiarii accesului în cauză, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura funcţionarea normală a reţelei. Obligaţiile referitoare la respectarea standardelor sau a specificaţiilor tehnice specifice respectă standardele şi specificaţiile prevăzute în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”

(9) Se inserează articolele 13a şi 13b următoare:

„Articolul 13a Separarea funcţională

1. O autoritate naţională de reglementare poate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, în special alineatul (3) al doilea paragraf, să prevadă obligaţia întreprinderilor integrate vertical de a dispune activităţi cu privire la furnizarea cu ridicata a produselor de acces într-o unitate comercială independentă. Respectiva unitate furnizează produse şi servicii de acces tuturor întreprinderilor, inclusiv altor unităţi comerciale din cadrul societăţii-mamă, respectând aceleaşi limite de timp şi condiţii, inclusiv cele referitoare la nivelurile de preţ şi servicii, şi prin intermediul aceloraşi sisteme şi procese.

2. Atunci când o autoritate naţională de reglementare intenţionează să impună obligaţia separării funcţionale, aceasta înaintează o cerere Comisiei care cuprinde:

(a) dovada faptului că impunerea obligaţiilor corespunzătoare dintre cele identificate la articolele 9-13 de a realiza o concurenţă eficientă în urma unei analize coordonate a pieţelor relevante în conformitate cu analiza pieţei prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) nu a realizat sau nu ar realiza o concurenţă eficientă şi viabilă;

(b) o analiză a impactului preconizat asupra autorităţii de reglementare, asupra întreprinderii şi asupra stimulentelor de care aceasta dispune spre a investi în reţeaua sa, precum şi asupra altor părţi interesate, inclusiv impactul pe care se preconizează că o asemenea cerinţă îl va avea asupra concurenţei la nivelul infrastructurii şi orice efecte potenţiale pe care aceasta le-ar antrena pentru consumatori;

(c) propunerea unui proiect de măsură.

3. Proiectul de măsură cuprinde următoarele elemente:

(a) natura precisă şi nivelul de separare, menţionând în special statutul entităţii comerciale separate;

(b) identificarea activelor entităţii comerciale separate şi a produselor sau serviciilor care urmează să fie furnizate de respectiva entitate;

(c) identificarea activelor entităţii comerciale separate şi a produselor sau serviciilor care urmează să fie furnizate de respectiva entitate;

(d) normele pentru garantarea respectării obligaţiilor;

(e) normele pentru garantarea transparenţei procedurilor operaţionale, în special faţă de celelalte părţi interesate;

(f) un program de monitorizare pentru garantarea respectării obligaţiilor, inclusiv publicarea unui raport anual.

4. Ca urmare a deciziei Comisiei privind proiectul de măsură adoptată în conformitate cu articolul 8 alineatul (3), autoritatea naţională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Pe baza evaluării acesteia, autoritatea naţională de reglementare impune, menţine, modifică sau elimină obligaţii, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

5. O întreprindere asupra căreia s-a impus separarea funcţională poate face obiectul obligaţiilor identificate la articolele 9-13 în cadrul oricărei pieţe specifice în cazul în care a fost desemnată ca având putere semnificativă pe piaţă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau al oricăror obligaţii autorizate de Comisie în conformitate cu articolul 8 alineatul (3).

Articolul 13bSepararea voluntară a unei întreprinderi integrate vertical

1. Operatorii identificaţi ca având putere semnificativă pe piaţă pe una sau mai multe pieţe relevante în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) informează autoritatea naţională de reglementare în prealabil în cazul în care intenţionează să îşi transfere activele de la reţeaua locală de acces sau o parte substanţială a acestora către o entitate juridică separată aflată în proprietatea altei entităţi, sau să înfiinţeze o entitate comercială separată cu scopul de a oferi tuturor furnizorilor cu amănuntul, inclusiv propriilor diviziuni de vânzare cu amănuntul, produse de acces perfect echivalente.

2. Autoritatea naţională de reglementare evaluează efectul tranzacţiei preconizate asupra obligaţiilor reglementare existente în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

În acest scop, autoritatea naţională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Pe baza evaluării acesteia, autoritatea naţională de reglementare impune, menţine, modifică sau elimină obligaţii, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

3. Entitatea comercială separată din punct de vedere legal şi operaţional poate face obiectul obligaţiilor identificate la articolele 9-13 în cadrul oricărei pieţe specifice în cazul în care a fost desemnată ca având putere semnificativă pe piaţă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau al oricăror obligaţii autorizate de Comisie în temeiul articolului 8 alineatul (3).

(10) Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a) Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„3. Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8.”

(b) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„3a. Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8.”

Articolul 3 Modificările la Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea)

Directiva 2002/20/CE se modifică după cum urmează:

(1) Articolul 2 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„2. Următoarea definiţie se aplică, de asemenea:

« autorizaţie generală » înseamnă un cadru legal instituit de un stat membru care garantează drepturi privind furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice şi stabileşte obligaţii specifice sectorului, care se pot aplica tuturor sau anumitor tipuri de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, în conformitate cu prezenta directivă.”

(2) La articolul 3 alineatul (2) textul „articolele 5, 6 şi 7” se înlocuieşte cu textul:

„articolele 5, 6, 6a şi 7.”

(3) Articolul 5 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 5 Drepturi de utilizare pentru frecvenţe radio şi numere

1. Statele membre nu condiţionează utilizarea spectrului radio de acordarea drepturilor individuale de utilizare, ci includ condiţiile de utilizare a acestui spectru radio în autorizaţia generală, cu excepţia cazului când este justificată acordarea drepturilor individuale cu scopul:

(a) de a evita un risc grav de bruiaj dăunător; sau

(b) de îndeplini alte obiective de interes general.

2. Atunci când este necesar să se acorde drepturi individuale de utilizare pentru frecvenţe radio şi numere, statele membre acordă aceste drepturi, la cerere, oricărei întreprinderi care furnizează sau foloseşte reţele sau servicii în cadrul autorizaţiei generale, sub rezerva dispoziţiilor articolelor 6, 6a, 7 şi 11 alineatul (1) litera (c) din prezenta directivă şi a oricăror alte norme care garantează utilizarea eficientă a resurselor în cauză în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Fără a se aduce atingere criteriilor specifice definite în prealabil de statele membre de acordare a drepturilor la frecvenţe radio către furnizorii de servicii de difuzare de conţinuturi radio sau de televiziune, aceste drepturi individuale de utilizare se acordă în temeiul unor proceduri obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale şi, în cazul spectrului, conforme cu dispoziţiile articolului 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). De asemenea, procedurile sunt deschise, cu excepţia cazurilor în care se poate demonstra că acordarea drepturilor individuale de utilizare pentru spectrul radio către furnizorii de servicii de radio sau televiziune este esenţială pentru îndeplinirea unei obligaţii speciale definite în prealabil de statul membru ca fiind necesară interesului general.

Atunci când se acordă drepturi de utilizare, statele membre precizează dacă drepturile în cauză pot fi transferate la iniţiativa titularului şi în ce condiţii, în cazul spectrului radio, în conformitate cu articolul 9b din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

În cazul în care statele membre acordă drepturile de utilizare pentru o perioadă limitată de timp, durata va fi adecvată pentru serviciul vizat, având în vedere obiectivul urmărit şi predefinit.

Orice drept individual de utilizare a spectrului radio care se acordă pentru zece ani sau mai mult şi care nu poate fi transferat sau concesionat între întreprinderi, în conformitate cu articolul 9b din directiva-cadru, va face obiectul unei revizuiri la fiecare cinci ani şi pentru prima dată la cinci ani de la emiterea acestuia în temeiul criteriilor stabilite la alineatul (1). În cazul în care criteriile de acordare a drepturilor individuale de utilizare nu se mai aplică, dreptul individual de utilizare se transformă într-o autorizaţie generală de utilizare a spectrului, care face obiectul unui preaviz de cel mult cinci ani de la încheierea revizuirii, sau se poate transfera sau concesiona liber între întreprinderi.

3. Deciziile privind drepturile de utilizare sunt adoptate, comunicate şi făcute publice cât mai repede posibil după primirea cererii complete de către autoritatea naţională de reglementare, în termen de trei săptămâni, în cazul numerelor care au fost alocate în scopuri specifice în cadrul planului naţional de numerotare, şi în termen de şase săptămâni, în cazul frecvenţelor radio care au fost alocate pentru comunicaţii electronice în cadrul planului naţional de frecvenţe. Cel de-al doilea termen nu aduce atingere niciunui acord internaţional aplicabil referitor la utilizarea spectrului radio sau a poziţiilor orbitale.

4. Atunci când, după consultarea părţilor interesate în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), s-a hotărât că drepturile de utilizare a numerelor cu valoare economică excepţională se acordă prin proceduri de selecţie competitivă sau comparativă, statele membre pot prelungi perioada maximă de trei săptămâni cu încă trei săptămâni.

În cazul procedurilor de selecţie competitivă sau comparativă pentru spectrul radio, se aplică articolul 7.

5. Statele membre nu limitează numărul de drepturi de utilizare care se acordă, cu excepţia cazului în care este necesară garantarea utilizării eficiente a spectrului radio în conformitate cu articolul 7.

6. Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că spectrul este utilizat efectiv şi eficient în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). De asemenea, acestea se asigură că nu se denaturează concurenţa ca urmare a unui transfer sau a unei acumulări de drepturi de utilizare a spectrului. În aceste scopuri, statele membre pot adopta măsuri corespunzătoare cum ar fi reducerea, anularea sau impunerea vânzării unui drept de utilizare a spectrului.”

(4) La articolul 6:

(a) Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„1. Autorizaţia generală pentru furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice şi drepturile de utilizare a spectrului radio şi drepturile de utilizare a numerelor poate să facă obiectul numai al condiţiilor enumerate în anexa I. Aceste condiţii sunt nediscriminatorii, proporţionale şi transparente şi, în cazul drepturilor de utilizare a spectrului radio, sunt în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”

(b) La alineatul (2), textul „articolele 16, 17, 18 şi 19 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal)” se înlocuieşte cu textul „articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal)”.

(c) La alineatul (3), termenul „anexă” se înlocuieşte cu textul „anexa I”.

(5) Se inserează articolele 6a şi 6b următoare:

„Articolul 6a Măsuri de armonizare

1. Pentru a îndeplini obiectivele prevăzute la articolul 1 şi fără a Aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la articolul 5 alineatul (2) al prezentei directive, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare:

(a) pentru a identifica benzile de frecvenţă a căror utilizare va face obiectul autorizaţiilor generale şi al drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio;

(b) pentru a identifica seriile de numere care se vor armoniza la nivel comunitar;

(c) pentru a armoniza procedurile de acordare a autorizaţiilor generale sau a drepturilor individuale de utilizare pentru frecvenţe radio sau numere;

(d) pentru a armoniza condiţiile precizate în anexa II cu privire la autorizaţiile generale sau la drepturile individuale de utilizare pentru frecvenţe radio sau numere;

(e) pentru a prevedea modificarea sau eliminarea autorizaţiilor sau a drepturilor de utilizare şi procedurile referitoare la litera (d);

(f) pentru a prevedea procedurile de selecţie a întreprinderilor cărora autorităţile naţionale de reglementare le acordă drepturi individuale de utilizare pentru frecvenţe radio sau numere, după caz, în conformitate cu dispoziţiile articolului 6b.

Măsurile enumerate la literele (a)-(d) şi (f), destinate să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă şi să o completeze, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14a alineatul (3). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă prevăzută la articolul 14a alineatul (4).”

2. Măsurile menţionate la alineatul (1) pot, după caz, să prevadă posibilitatea ca statele membre să facă o cerere argumentată pentru o scutire parţială şi/sau o derogare temporară.

Comisia evaluează argumentarea cererii luând în considerare situaţia specifică din statul membru respectiv şi poate acorda o scutire parţială sau o derogare temporară sau ambele cu condiţia ca acest lucru să nu amâne în mod nejustificat punerea în aplicare sau să creeze diferende nejustificate de natură concurenţială sau de reglementare între statele membre.

3. La punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului articol, Comisia poate fi asistată de Autoritatea europeană pentru piaţa de comunicaţii electronice (denumită în continuare „Autoritatea”). Comisia ţine cont în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii, în cazul în care acesta există, emis în temeiul articolului 11 din Regulamentul [ ].

Articolul 6bProcedura comună de selec ţie pentru emiterea drepturilor

1. Măsurile tehnice de punere în aplicare prevăzute la articolul (6a) alineatul (1) litera (f) pot prevedea ca Autoritatea să propună selecţia întreprinderii(lor) cărora le pot fi emise drepturi individuale de utilizare a spectrului radio, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul [..].

În astfel de cazuri, măsura trebuie să specifice perioada în care Autoritatea trebuie să încheie selecţia, procedura, normele şi condiţiile aplicabile selecţiei şi detaliile tuturor taxelor şi onorariilor care se impun titularilor de drepturi pentru utilizarea spectrului şi/sau a numerelor, pentru a garanta utilizarea optimă a spectrului sau a numerelor. Procedura de selecţie este deschisă, transparentă, nediscriminatorie şi obiectivă.

2. Ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul Autorităţii, Comisia adoptă o măsură de selectare a întreprinderii(lor) cărora se emit drepturi individuale de utilizare pentru spectru radio sau numere. Măsura precizează data limită la care autorităţile naţionale de reglementare emit aceste drepturi. În acest fel, Comisia respectă procedura prevăzută la articolul 14a alineatul (2).”

(6) Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a) Alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i) Prima teză introductivă se înlocuieşte cu următorul text

„1. Atunci când un stat membru analizează posibilitatea de a limita numărul de drepturi de utilizare pe care le acordă pentru spectrul radio sau de a reînnoi aceste drepturi altfel decât conform condiţiilor precizate de aceste drepturi, acesta trebuie inter alia :”

(ii) litera (c) se înlocuieşte cu următorul text:

„(c) să publice şi să motiveze toate deciziile privind limitarea acordării drepturilor de utilizare sau reînnoirea drepturilor de utilizare;”

(c) Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„3. Atunci când acordarea drepturilor de utilizare pentru spectrul radio trebuie limitată, statele membre acordă astfel de drepturi în funcţie de criterii de selecţie care trebuie să fie obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. Toate aceste criterii de selecţie trebuie să ia în considerare în mod corespunzător îndeplinirea obiectivelor articolului 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) şi a cerinţelor articolului 9 din respectiva directivă.”

(d) La alineatul (5), textul „articolul 9” se înlocuieşte cu „articolul 9b”:

(7) Articolul 8 se elimină.

(8) Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a) Alineatele (1), (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

‘1. Autorităţile naţionale de reglementare monitorizează şi supraveghează respectarea condiţiilor din autorizaţia generală sau ale drepturilor de utilizare, precum şi a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în conformitate cu articolului 11.

Autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a solicita întreprinderilor care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice titulare ale autorizaţiei generale sau ale drepturilor de utilizare a spectrului radio sau a numerelor să furnizeze toate informaţiile necesare pentru a verifica respectarea condiţiilor din autorizaţia generală sau ale drepturilor de utilizare, sau a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în conformitate cu articolul 11.

2. Atunci când o autoritate naţională de reglementare constată că o întreprindere nu respectă una sau mai multe condiţii din autorizaţia generală sau ale drepturilor de utilizare sau obligaţiile specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), aceasta notifică întreprinderea cu privire la acest lucru şi îi oferă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere într-o limită de timp rezonabilă.

3. Autoritatea respectivă are competenţa de a solicita încetarea încălcării menţionate la alineatul (2) fie imediat, fie într-o limită de timp rezonabilă şi adoptă măsuri corespunzătoare şi proporţionale pentru a garanta respectarea condiţiilor.

În acest sens, statele membre pot împuternici autorităţile competente să impună sancţiuni financiare, după caz. Măsurile şi motivele care stau la baza acestora sunt comunicate fără întârziere întreprinderii în cauză şi stabilesc o perioadă rezonabilă pentru ca întreprinderea în cauză să respecte măsurile.”

(b) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„4. Independent de dispoziţiile de la alineatele (2) şi (3), statele membre delegă autoritatea relevantă să impună întreprinderilor sancţiuni financiare, după caz, pentru nerespectarea obligaţiilor de furnizare într-un interval rezonabil de timp, prevăzut de autoritatea naţională de reglementare, a informaţiilor cerute la articolul 11 alineatul (1) literele (a) sau (b) din prezenta directivă sau la articolul 9 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul).”

(c) Alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

„5. În cazul unor încălcări grave şi repetate ale condiţiilor din autorizaţia generală, sau ale obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în cazul în care măsurile destinate să garanteze respectarea condiţiilor şi menţionate la alineatul (3) din prezentul articol au eşuat, autorităţile naţionale de reglementare pot împiedica o întreprindere să îşi continue activitatea de furnizare a reţelelor sau serviciilor de comunicaţii electronice sau pot suspenda sau retrage drepturile de utilizare. Sancţiunile şi penalităţile, care sunt efective, proporţionale şi descurajatoare, se pot aplica pentru a cuprinde perioada oricărei încălcări, chiar dacă încălcarea a fost ulterior rectificată.”

(d) Alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

„6. Oricare ar fi dispoziţiile alineatelor (2), (3) şi (5), atunci când autoritatea relevantă are dovada încălcării condiţiilor din autorizaţia generală, a drepturilor de utilizare sau a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2) care reprezintă o ameninţare gravă şi imediată la adresa ordinii, a siguranţei sau a sănătăţii publice sau care poate determina probleme economice sau operaţionale grave pentru alţi furnizori sau utilizatori de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, aceasta poate adopta de îndată măsuri interimare pentru a remedia situaţia înainte de adoptarea unei decizii finale. Întreprinderea în cauză are astfel posibilitatea de a-şi exprima opinia şi de a propune soluţii. După caz, autoritatea competentă poate confirma măsurile interimare, care au o valabilitate de cel mult trei luni.

(9) La literele (a) şi (b) de la articolul 11 alineatul (1), termenul „anexa” se înlocuieşte cu „anexa I”.

(10) Articolul 14 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 14 Modificarea drepturilor şi obligaţiilor

1. Statele membre se asigură că drepturile, condiţiile şi procedurile privind autorizaţiile generale şi drepturile de utilizare sau drepturile de instalare a infrastructurii pot fi modificate numai în cazuri justificate în mod obiectiv şi într-o măsură rezonabilă, luând în considerare, după caz, condiţiile specifice aplicabile drepturilor transferabile de utilizare a spectrului radio. Intenţia de a efectua astfel de modificări se notifică în mod corespunzător, iar părţile interesate, inclusiv utilizatorii şi consumatorii, primesc un termen suficient pentru a-şi exprima opiniile cu privire la modificările propuse, termen care nu poate fi decât în cazuri excepţionale mai mic de patru săptămâni.

2. Statele membre nu limitează şi nu retrag drepturile de instalare a infrastructurii sau drepturile de utilizare a spectrului radio înainte de expirarea perioadei pentru care acestea au fost acordate, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este justificat şi, după caz, în conformitate cu dispoziţiile de drept intern aplicabile în materie de compensare pentru retragerea drepturilor.”

(11) Se inserează articolul 14a următor:

„Articolul 14a Comitetul

1. Comisia este asistată de Comitetul pentru comunica ţii.

2. Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8.

3. Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8.

4. Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8.”

(12) Articolul 15 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„1. Statele membre se asigură că toate informaţiile relevante privind drepturile, condiţiile, procedurile, taxele, redevenţele şi deciziile cu privire la autorizaţiile generale, drepturile de utilizare şi drepturile de instalare a infrastructurii sunt publicate şi actualizate în mod corespunzător, astfel încât toate părţile interesate să le poată accesa cu uşurinţă.”

(13) La articolul 17, alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

1. Fără a aduce atingere articolului 9a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), până cel târziu la [31 decembrie 2010], statele membre se asigură că autorizaţiile deja existente la 31 decembrie 2009 sunt conforme cu articolele 5, 6, 7 şi cu anexa I la prezenta directivă.

2. În cazurile în care aplicarea alineatului (1) are drept efect reducerea drepturilor sau extinderea obligaţiilor în cadrul autorizaţiilor deja existente, statele membre pot extinde validitatea acelor drepturi şi obligaţii până la [30 septembrie 2011] cel târziu, în condiţiile în care drepturile altor întreprinderi supuse dreptului comunitar nu sunt afectate de această extindere. Statele membre notifică aceste extinderi Comisiei şi declară motivele pentru care acestea au fost acordate.”

(14) Anexa se modifică după cum stipulează Anexa I la prezenta directivă.

(15) Se adaugă o nouă anexă II, al cărei text este formulat în anexa la prezenta directivă.

Articolul 4 Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 se abrogă.

Articolul 5 Transpunere

1. Statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la [..]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii şi un tabel de corespondenţă între dispoziţii şi prezenta directivă.

Statele membre aplică dispoziţiile începând cu [...].

Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Statele membre transmit Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 7 Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 8 Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedinte Preşedinte [...] [...]

ANEXA I

Anexa la Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea) se modifică după cum urmează:

(1) Titlul „anexa” se înlocuieşte cu titlul „anexa I”.

(2) Primul alineat se înlocuieşte cu titlul următor:

„Condiţiile enumerate în prezenta anexă prevăd lista maximă de condiţii care pot însoţi autorizaţiile generale (partea A), drepturile de utilizare a spectrului radio (partea B) şi drepturile de utilizare a numerelor (partea C), în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) şi articolul 11 alineatul (1) litera (a), în limitele autorizate de articolele 5, 6, 7, 8 şi 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”

(3) Partea A se modifică după cum urmează:

(a) Punctul 4 se înlocuieşte cu următorul text:

„4. Accesibilitatea numerelor din planul naţional de numerotare pentru utilizatorii finali, a numerelor din SNTE şi UIFN, în conformitate cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal).”

(b) Punctul 7 se înlocuieşte cu următorul text:

„7. Protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private specifică sectorului de comunicaţii electronice, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (directiva privind viaţa privată şi comunicaţii electronice)[34].”

(c) Punctul 8 se înlocuieşte cu următorul text:

„8. Normele de protecţie a consumatorului specifice sectorului de comunicaţii electronice, inclusiv condiţiile, în conformitate cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) şi condiţiile privind accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap, în conformitate cu articolul 7 din respectiva directivă.”

(d) La punctele 11 şi 16, textul „Directiva 97/66/CE” se înlocuieşte cu textul „Directiva 2002/58/CE”.

(e) Se adaugă punctul 11a următor:

„11.a Condiţiile de utilizare pentru comunicatele autorităţilor publice către publicul general pentru avertizarea acestuia în caz de ameninţări iminente şi pentru limitarea consecinţelor catastrofelor majore.”

(f) La punctul 12 textul „şi difuzează către publicul larg” se elimină:

(g) Se adaugă punctul 19 următor:

„19. Respectarea măsurilor naţionale de punere în aplicare a Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului[35] şi a Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului[36]”

(4) Partea B se modifică după cum urmează:

(a) Punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

„1. Obligaţia de a furniza un serviciu sau de a utiliza un tip de tehnologie pentru care au fost acordate drepturile de utilizare a frecvenţelor, inclusiv, după caz, cerinţele de acoperire.”

(b) Punctul 2 se elimină.

(c) La punctul 4 textul „supus oricăror modificări ale planului naţional privind spectrul de frecvenţe” se elimină.

(d) Punctul 7 se înlocuieşte cu următorul text:

„7. Angajamentele voluntare pe care le-a luat întreprinderea care beneficiază de drepturi de utilizare în cursul procedurii de selecţie competitive sau comparative.”

(e) Se adaugă punctul 9 următor:

„9. Obligaţiile specifice utilizării experimentale a spectrului de frecvenţe radio.”

(5) La partea C, punctul 8 se înlocuieşte cu următorul text:

„8. Angajamentele voluntare pe care le-a luat întreprinderea care beneficiază de drepturi de utilizare în cursul procedurii de selecţie competitive sau comparative.”

ANEXA II

Se adaugă anexa II următoare la Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea):

„ANEXA II

Condiţiile care pot fi armonizate în conformitate cu articolul 6a alineatul (1) litera (d)

(1) Condiţiile privind drepturile de utilizare a frecvenţelor radio:

(a) perioada de valabilitate a drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio;

(b) întinderea teritorială a drepturilor;

(c) posibilitatea de a transfera drepturile către alţi utilizatori de spectru, precum şi condiţiile şi procedurile în această privinţă;

(d) [metoda de determinare a taxelor de utilizare pentru drepturile de utilizare a frecvenţelor radio];

(e) numărul drepturilor de utilizare care se acordă fiecărei întreprinderi;

(f) condiţiile enumerate în anexa I partea B.

(2) Condiţiile privind drepturile de utilizare a numerelor:

(g) perioada de valabilitate a drepturilor de utilizare a numărului(lor) în cauză;

(h) teritoriul pe care acestea sunt valabile;

(i) toate serviciile sau utilizările specifice pentru care sunt rezervate numerele;

(j) transferul şi portabilitatea drepturilor de utilizare;

(k) metoda de determinare a taxelor de utilizare (dacă acestea există) pentru drepturile de utilizare a numerelor;

(l) condiţiile enumerate în anexa I partea C.”[pic][pic][pic][pic][pic][pic]

[1] Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (JO L 108/51, 24.4.2002).

[2] Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (JO L 108, 24.4.2002).

[3] Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (JO L 108, 24.4.2002).

[4] COM(2007) 698.

[5] COM(2007) 699.

[6] SEC(2007) 1472.

[7] COM(2007) 696.

[8] COM(2006) 334 final.

[9] JO L69, 16.3.2005, p. 67.

[10] Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European – Politica europeană a spaţiului, COM(2007) 212, 26.4.2007.

[11] A se vedea nota de subsol 8.

[12] COM(2005) 400.

[13] JO L 336, 30.12.2000, p. 4.

[14] Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

[15] JO C […], […], p. […].

[16] JO C […], […], p. […].

[17] JO C […], […], p. […].

[18] JO C […], […], p. […].

[19] JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

[20] JO L 108, 24.4.2002, p. 7.

[21] JO L 108, 24.4.2002, p. 21.

[22] JO L 108, 24.4.2002, p. 51.

[23] JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

[24] JO C […], […], p. […].

[25] JO L 91, 7.4.1999, p. 10.

[26] JO L 108, 24.4.2002, p. 1.

[27] Recomandarea Comisiei din 11 februarie 2003 privind pieţele relevante de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice susceptibile de a fi supuse unor reglementări ex ante în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice – C(2003) 497.

[28] JO L 108, 24.4.2002, p. 1.

[29] JO L 336, 30.12.2000, p. 4.

[30] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

[31] JO L 201, 31.7.2002, p. 37. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/24/CE (JO L 105, 13.4.2006, p. 54).

[32] JO L 24, 30.1.1998, p. 1.

[33] JO L 201, 31.7.2002, p. 37. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/24/CE (JO L 105, 13.4.2006, p. 54).

[34] JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

[35] JO L 167, 22.6.2001, p. 10.

[36] JO L 157, 30.4.2004, p. 45.