30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/19

—

consideră că obiectivul global al viitoarei politici maritime europene este de a recunoaște și de a conserva uriașul potențial al mărilor Europei și de a concepe o politică maritimă activă, astfel încât și generațiile viitoare să poată beneficia de bogăția ecologică, economică, biologică și culturală a mării;

—

solicită Comisiei să prezinte un Plan de acțiune european în domeniul maritim, care să includă, printre altele, următoarele acțiuni:

1.

oceanele și mările reprezintă un fundament important al vieții pe Terra, menținând un nivel înalt de biodiversitate, contribuind la reglarea condițiilor climatice, oferind resurse esențiale, cum ar fi hrană (pește, alge, fructe de mare etc.), energie și minerale, și constituind una din principalele căi de transport, în special pentru comerțul intercontinental;

2.

Europa este un continent maritim care are nevoie de o politică maritimă integrată, în spiritul preambulului Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, în care se declară, între altele, că „problemele legate de dreptul mării” trebuie rezolvate „în spiritul cooperării și înțelegerii reciproce”, că „problemele spațiului oceanic sunt strâns legate între ele și trebuie abordate în ansamblu”, că ar trebui facilitată „comunicarea internațională” și că ar trebui promovate „utilizarea echitabilă și eficientă a resurselor” și „conservarea resurselor vii, precum și … protecția și conservarea mediului marin”;

3.

o bună politică maritimă europeană trebuie să aibă în vedere realitățile complexe și adesea divergente care există în cadrul diferitelor regiuni geografice ale Europei, punându-se accent, în mod special, pe diversitatea naturii și pe disponibilitatea resurselor, precum și pe gradul de utilizare și interacțiunea dintre acestea;

4

mările și oceanele reprezintă o valoare în sine pentru umanitate și, prin urmare, exploatarea lor durabilă și protecția mediului ar trebui să fie obiective pentru realizarea cărora Uniunea Europeană trebuie să se implice în mod activ;

5.

autoritățile locale și regionale, în special cele din zonele costiere, dispun de o gamă largă de experiențe care au dat naștere unui puternic interes local și regional în ceea ce privește elaborarea unei politici maritime pentru viitor;

1.1

salută publicarea Cărții verzi, care încearcă să ofere o prezentare globală a principalelor elemente în stabilirea unei politici maritime comune;

1.2

salută abordarea globală, care integrează politicile sectoriale majore, cum ar fi transport, industrie, porturi, pescuit, energie, mediu și turism, într-o politică maritimă europeană comună;

1.3

recunoaște punctul de vedere al Comisiei, potrivit căruia această abordare globală trebuie să se reflecte într-o abordare integrată a guvernanței la nivel local, regional, național și european;

1.4

subliniază faptul că diferitele aspecte ale politicii maritime europene trebuie să aibă în vedere necesitatea de coordonare internațională în acest domeniu pentru a garanta eficiența exploatării durabile și protecția mediului în ceea ce privește mările și oceanele;

1.5

sprijină hotărârea exprimată în cadrul Cărții verzi de a face astfel încât viitoarea politică maritimă europeană să ia în considerare criteriile stabilite prin Agenda Lisabona și Strategia tematică privind protecția și conservarea mediului marin;

1.6

salută procesul de consultare, extins și de durată, inițiat de Comisie și care implică toți factorii relevanți și cetățenii, ale căror opinii ar trebui avute în vedere la formularea viitoarei politici maritime europene;

1.7

recunoaște că se acordă importanță strângerii și diseminării transparente a informațiilor ca o condiție prealabilă pentru unificarea efectivă a diferitelor politici și interese sectoriale;

1.8

se oferă în continuare să joace un rol semnificativ de parteneriat în procesul de consultare permanentă inițiat prin Cartea verde și subliniază utilitatea unei campanii publicitare pe termen lung care să implice autoritățile locale și regionale, asigurându-se astfel că cetățenii europeni care vor fi cel mai direct afectați de această nouă politică nu numai că înțeleg ce se propune, dar sunt și încurajați să-și prezinte opiniile, ideile și preocupările;

1.9

apreciază importanța recunoscută de către Comisie a rolului dimensiunii regionale în gestionarea activităților maritime și subliniază relevanța autorităților locale și regionale în conturarea și aplicarea viitoarei politici maritime europene;

1.10

consideră că este necesar să se acorde atenția cuvenită factorilor specifici locali, regionali și ecoregionali din cadrul bazinelor marine europene mari și mici, cum ar fi Marea Baltică, Marea Neagră, Canalul Mânecii, Marea Mediterană, Marea Nordului și nordul Oceanului Atlantic, precum și mările din jurul regiunilor ultraperiferice ale UE: Oceanul Atlantic și coasta sa africană, Marea Caraibilor și Oceanul Indian, acestea asigurând Uniunii Europene o prezență internațională.

1.11

salută favorabil punctul de vedere al Comisiei privind rolul autorităților locale și regionale în aplicarea principiilor și obiectivelor stabilite de noua politică maritimă și își reafirmă dorința de a fi asociat la elaborarea priorităților viitoarei politici și de a fi informat periodic cu privire la evoluția acestei politici;

1.12

subliniază că prezentul proiect de aviz abordează două întrebări esențiale: „Cum poate fi aplicată noua politică maritimă europeană?” și „Există o valoare adăugată a viitoarei abordări integrate în raport cu actuala politică maritimă sectorială?”, la care trebuie să se răspundă cu prioritate;

1.13

consideră în continuare că obiectivul global al viitoarei politici maritime europene este de a recunoaște și de a conserva uriașul potențial al mărilor Europei și de a concepe o politică maritimă activă, astfel încât și generațiile viitoare să poată beneficia de bogăția ecologică, economică, biologică și culturală a mării;

1.14

vede necesitatea strângerii și analizării corecte a unui număr suficient de date și a asigurării accesului la informații, permițând astfel factorilor de decizie și părților interesate să ia hotărâri judicioase, bazate pe cunoștințe științifice care se îmbunătățesc în mod constant ca rezultat al nivelului înalt al cercetării, tehnologiei și inovației în domeniul marin;

1.15

sprijină participarea factorilor relevanți din diferite zone ale politicilor sectoriale și salută eforturile Comisiei de sensibilizare a publicului larg cu privire la importanța sectorului maritim în general și a acestei politici în special;

1.16

consideră că aplicarea unei politici maritime europene integrate nu ar trebui să obstrucționeze evoluția în paralel a fiecărei politici maritime sectoriale, care ar trebui să se dezvolte într-un mod durabil din punct de vedere ecologic;

1.17

subliniază că politica maritimă europeană trebuie definită și pusă în aplicare pe baza principiilor subsidiarității și proporționalității;

1.18

susține ideea pactelor teritoriale europene și este convins că aceste pacte vor permite realizarea priorităților și obiectivelor politice cheie ale UE într-un mod flexibil, efectiv și pe bază de voluntariat și asigurarea gestionării efective a acordurilor și contractelor tripartite, astfel cum au fost propuse inițial de Comisia Europeană, pentru a găsi soluții care să reflecte preocupările la nivel de bază;

1.19

favorizează elaborarea de măsuri concrete pentru atingerea obiectivelor majore descrise în cartea verde, cum ar fi bunăstarea oamenilor și a comunităților, utilizarea durabilă a resurselor maritime, elaborarea unei bune guvernanțe maritime și mai buna conștientizare de către europeni a patrimoniului maritim european, păstrându-se în același timp diversitatea culturală locală și regională;

1.20

consideră că ar trebui elaborat un Plan de acțiune european în domeniul maritim, cu un set de criterii de referință, inclusiv o abordare în trei etape: pentru fiecare criteriu de referință ar trebui să se definească un obiectiv, o descriere detaliată și o propunere de aplicare, aceasta din urmă trebuind adoptată, în mod ideal, până în 2008, iar propunerile de măsuri financiare, până în 2007;

2.1.1

crearea unui catalog conținând exemple de bune practici la nivel local, regional și național, în special în ceea ce privește grupările economice regionale, rețelele de cercetare, cooperarea dintre sectorul public și cel privat, amenajarea spațiului și buna guvernanță, precum și promovarea exemplelor de bune practici existente și transferul acestora către alte regiuni sau entități;

2.1.2

încurajarea și sprijinirea regiunilor în elaborarea acestor exemple de bune practici și, prin aceasta, crearea unor centre europene de excelență maritimă;

2.1.3

consolidarea rolului regiunilor costiere și insulare ca entități majore de definire, aplicare și evaluare a politicilor;

2.1.4

crearea unei platforme maritime europene care să permită schimbul periodic, eficient și cu economie de resurse de exemple de bune practici la nivel local, regional, național și european și care să includă Comisia și Comitetul Regiunilor;

2.1.5

evaluarea și coordonarea unor planuri de strategie specifice, după modelul celor stabilite în cadrul Strategiei tematice privind protecția și conservarea mediului marin, care susține crearea unor regiuni marine mai vaste, al planurilor de strategie specifice pentru oceanele europene, nord-estul Oceanului Atlantic și Oceanul Arctic și bazinele marine semiînchise mari și mici, cum ar fi Marea Mediterană, Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Neagră și Canalul Mânecii, propuse de Comisie și pregătite de statele membre; Comisia Helsinki (HELCOM) a început deja să lucreze la un plan de acțiune pentru Marea Baltică, un proiect amplu și ambițios care poate fi considerat un proiect-pilot sau un studiu în cadrul strategiei marine, acesta fiind și motivul pentru care un astfel de plan ar trebui realizat în colaborare cu HELCOM;

2.1.6

sprijinirea rețelelor regionale tematice destinate elaborării de proiecte comune în domeniul transportului, consolidării și recalificării infrastructurilor, protecției mediului, coordonării activităților de pescuit și cooperării comerciale și luarea în considerare a consiliilor de pescuit deja existente;

2.2.1

îmbunătățirea în special a bazelor de date regionale la nivel local și regional pe baza sistemelor informaționale geografice și includerea datelor terestre și marine integrate spațial provenind de la sateliți, avioane și balize plutitoare, cum ar fi nivelele locale ale mării, circulația navelor sau date climatice obținute de la sistemele de observare a oceanelor;

2.2.2

colectarea de date privind aspectele economice și de mediu ale resurselor marine individuale și impactul social al acestora; introducerea unui sistem european standardizat de cadastru maritim;

2.2.3

monitorizarea stocurilor de pește în apele comunitare și a speciilor migratoare și aplicarea unui model de colectare a datelor exploatării stocurilor de pește prin încurajarea creării unei rețele telematice pentru piețele de pește, care să fie conectată la baze de date;

2.2.4

urmarea propunerii de creare a unei Rețele europene de observare și date marine (European Marine Observation and Data Network (EMODN)), subliniind faptul că această rețea ar trebui utilizată pentru integrarea datelor maritime existente și noi, permițând astfel monitorizarea pe termen lung și un proces de înaltă calitate pentru evaluarea riscurilor, în special în privința unor aspecte precum securitatea în transportul maritim, explorarea și exploatarea resurselor naturale și protecția mediului marin și a biodiversității sale;

2.2.5

luarea în considerare într-o mai mare măsură a abordării integratoare în cadrul viitoarelor programe de cercetare;

2.2.6

sprijinirea unor legături mai strânse între institutele de cercetare europene existente, în perspectiva creării unei rețele de „institute de cercetare oceanică europene”, pentru a încuraja în continuare cercetarea maritimă europeană comună. Acest lucru ar asigura o cercetare maritimă de cea mai bună calitate și ar face din Europa un lider mondial în domeniu;

2.2.7

gruparea navelor de cercetare și a echipamentelor de mare anvergură în cadrul unei rețele de cercetare maritimă europeană în vederea uniformizării sistemelor de măsurare, a rentabilizării și a îmbunătățirii calității și sprijinirea acestei abordări prin achiziții publice comune care să fie promovate prin intermediul Băncii Europene de Investiții;

2.2.8

sprijinirea utilizării surselor de energie regenerabile identificate în Cartea verde, printre care energia eoliană marină și energia valurilor, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu alte activități și interese socio-economice și ecologice, inclusiv continuarea cercetării și inovarea în acest sector;

2.2.9

explorarea posibilității de reținere a CO2 în zăcămintele epuizate de petrol și gaze naturale;

2.2.10

consolidarea eforturilor în ceea ce privește progresele științifice și tehnologice în domeniul cercetării marine, cum ar fi biotehnologia marină, sistemele de orientare pentru navigație și activitățile de turism, abordându-se astfel amenințările prezente și potențiale, în special în ceea ce privește schimbările climatice, diminuarea stocurilor de pește, turismul nedurabil și schimbarea modelelor demografice din cadrul populațiilor costiere și, în consecință, conceperea și promovarea unor stimulente accesibile pentru încurajarea cercetării și dezvoltării în aceste domenii de activitate;

2.2.11

crearea unor stimulente pentru promovarea cercetării și dezvoltării în domeniul pisciculturii durabile, prin elaborarea unor protocoale de producție la care producătorii trebuie să adere, având convingerea că peștele constituie un aliment de bază esențial, iar piscicultura este o activitate cu un mare consum de resurse;

2.2.12

intensificarea analizării potențialelor amenințări pentru mediul marin european, în special cele cauzate de schimbările climatice și, în consecință, de creșterea nivelului mării, precum și monitorizarea activității tectonice submarine și identificarea soluțiilor corespunzătoare pentru acestea;

2.2.13

încurajarea aplicării și elaborării unor protocoale de producție în ceea ce privește acvacultura organică;

2.2.14

încurajarea și promovarea cercetării în vederea identificării parametrilor pentru definirea nivelului de durabilitate socială și ecologică pentru fiecare activitate antropică (pescuit, acvacultură, sport, turism și agrement, transport, energie etc.) care presupune utilizare de resurse maritime;

2.3.1

elaborarea unei strategii privind modul în care Uniunea Europeană va deține și va extinde segmentele de piață în cadrul fiecărui sector al economiei maritime care face obiectul concurenței mondiale, luând în considerare durabilitatea, costurile și factorii tehnologici;

2.3.2

examinarea în detaliu a măsurii în care fiecare sector economic (de exemplu, energie, transport, turism, pescuit și biotehnologie marină, precum și construcții navale) susține în prezent concurența și inovația la nivel european, în special din perspectiva obiectivelor și a priorităților stabilite de Agenda Lisabona;

2.3.3

prezentarea de date științifice privind posibilitatea ca și măsura în care fiecare dintre aceste sectoare economice va contribui la:

2.3.4

încurajarea dezvoltării în continuare a interfeței dintre cercetare și industrie, în special grupările maritime. crearea unei conferințe a grupărilor maritime europene ar putea reprezenta un forum ideal în care oamenii de știință din domeniul marin și reprezentanții industriei respective să se poată întâlni și să poată interacționa periodic;

2.3.5

consolidarea rolului transportului în cadrul viitoarei politici maritime, având în vedere că transportul reprezintă una dintre cele mai importante și interdisciplinare activități;

2.3.6

sprijinirea noțiunii de identificare a unor „autostrăzi ale mării”, având în vedere că acest proiect ambițios va mări volumul traficului maritim pe mările și oceanele europene până la încheierea acestuia în 2010. Din acest motiv, solicită Comisiei să impulsioneze statele membre în ceea ce privește aplicarea unei monitorizări ecologice mai atente a nivelului de poluare a principalelor căi maritime și consideră că ar putea fi folosită cu succes în acest scop noua tehnologie GMES;

2.3.7

revigorarea eforturilor de finalizare a terminalelor maritime, începând cu cele care au caracteristici intermodale clare, având în vedere întârzierile înregistrate în realizarea unor proiecte TEN-T, care afectează dimensiunea maritimă;

2.3.8

îmbunătățirea infrastructurilor portuare și a legăturilor de transport cu insulele, specificând și punând în aplicare măsurile necesare pentru a include și regiunile ultraperiferice, și asigurarea accesului lor la piețele continentale, asigurând, în același timp, că frecvența și prețurile bunurilor maritime și ale serviciilor de transport de călători, atât pentru legătura cu continentul, cât și pentru legăturile între insulele din același arhipelag, sunt acceptabile, precum și accelerarea creării de rețele secundare, astfel încât insulele și, în special, regiunile ultraperiferice să fie pe deplin conectate la „autostrăzile mării” fără întârzieri inutile;

2.3.9

cooperarea în continuare cu statele membre și regiunile marine pentru a consolida, îmbunătăți și dezvolta căi de transport maritim și asigurarea că acestea sunt luate în considerare în mod corespunzător în cadrul rețelelor transeuropene;

2.3.10

prezentarea unui studiu privind avantajele și dezavantajele stabilirii unui pavilion european comun;

2.3.11

consolidarea rolului porturilor strategice ca o prioritate pentru elaborarea viitoarei politici maritime și, în paralel, comandarea unui studiu privind interconexiunile dintre porturile principale și cele secundare, precum și posibila delocalizare și deconcentrare a anumitor activități portuare către centre mai mici;

2.3.12

crearea unei rețele de școli profesionale europene cu profil maritim în vederea îmbunătățirii formării și educației navigatorilor și definirea carierei acestora ca un instrument care să garanteze că Europa dispune de forță de muncă profesională și calificată și prezentarea unei propuneri referitoare la educație și învățarea continuă în toate sectoarele maritime, nu doar în cel al navigatorilor;

2.3.13

asigurarea existenței și aplicării unor standarde minime la nivel european privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă în transportul maritim și în toate celelalte sectoare maritime și împiedicarea oricăror practici abuzive;

2.3.14

crearea unui nou cadru pentru stabilirea unei abordări coordonate în favoarea unui turism maritim durabil în UE, care să reflecte în special nevoile regionale, dat fiind că turismul maritim reprezintă unul dintre sectoarele care contribuie cel mai mult la economiile maritime, având un excelent potențial de dezvoltare, dar și la creșterea poluării costiere, utilizarea nedurabilă de resurse și degradarea mediului natural costier;

2.3.15

facilitarea dezvoltării în continuare a centralelor eoliene marine în UE, și anume conceperea unor proiecte care să ofere soluții pentru dificultățile rezultate din suprapunerea responsabilităților la nivel local, regional și național, în special în ceea ce privește cablurile electrice sau utilizările combinate, de exemplu turbinele eoliene sau fermele de cultură a midiilor;

2.3.16

prezentarea, în regim de urgență, a unei propuneri privind noile descoperiri tehnologice în domeniul altor surse regenerabile de energie oceanică, cum ar fi mareele și curenții oceanici, acestea fiind sectoare de activitate în care UE ar putea deveni un lider strategic la nivel global;

2.3.17

reglementarea activităților extractive în domeniul resurselor energetice maritime tradiționale, cum ar fi petrolul și gazele naturale, pe baza unor standarde de securitate a mediului bine definite și aplicarea unei monitorizări efective a acestor activități;

2.3.18

elaborarea unor scenarii privind măsurile de protecție costieră care se pot dovedi necesare, pe baza diverselor prognoze existente cu privire la creșterea nivelului mării și schimbarea condițiilor meteorologice; ar trebui avute în vedere scenarii existente, cum ar fi cele realizate de forumul Mării Wadden;

2.3.19

încheierea unor acorduri internaționale pentru a asigura exploatarea durabilă a stocurilor comune de pește (specii migratoare);

2.3.20

aplicarea unor proiecte de cercetare pentru crearea unor sisteme de ancorare care, în zonele cu valoare deosebită, pot împiedica distrugerea ecosistemelor de Posidonia oceanica;

2.3.21

crearea unei structuri costiere publice care să integreze misiuni precum inspectorate de mediu, control la frontieră, servicii de salvare maritimă, inspectorate piscicole, asistență sanitară, protecție civilă, destinate persoanelor care lucrează pe mare;

2.4.1

prezentarea modului în care mediul existent poate fi protejat și restaurat cu succes, precum și definirea și aplicarea criteriilor de protecție la nivel european comun și asigurarea calității ecosistemelor și a habitatelor costiere și marine;

2.4.2

clarificarea în continuare a modului în care Strategia tematică privind mediul marin și directiva privind strategia marină vor fi integrate în viitoarea politică maritimă globală, având în vedere calendarul revizuit propus de Comitetul Regiunilor; pentru a creste gradul de eficiență, acest calendar ar trebui coordonat cu celelalte programe majore ale UE, cum ar fi Fondurile Structurale sau fondurile agricole;

2.4.3

coordonarea și asistarea regiunilor marine în identificarea modalităților de protecție eficientă a mediului existent, în special prin stabilirea unor zone marine de protecție transregionale și/sau transnaționale și elaborarea de propuneri concrete de reducere semnificativă a emisiilor radioactive, a poluării provenind de la nave (în special a gazelor emise, a descărcării apei de balast, aceasta din urmă putând contribui la introducerea unor specii străine) și a pagubelor provocate de activitățile antropice habitatelor marine de interes special la care se face referire în directiva privind habitatele, precum și sprijinirea eforturilor de asigurare a calității ecosistemelor și a habitatelor costiere și marine, având în vedere impactul semnificativ pe care activitatea economică îl poate avea asupra stării mediului marin, în special prin deversarea nutrienților în mare;

2.4.4

examinarea în detaliu a locului și a modului în care tehnologiile ecologice pot înlocui tehnologiile standard și oferirea de stimulente financiare și programe de asistență care să încurajeze și să faciliteze această schimbare;

2.4.5

intensificarea presiunilor asupra celor care încalcă standardele și cerințele legale, în special în ceea ce privește deversarea ilegală de deșeuri în mare, pescuitul ilegal și transportul ilegal de persoane sau mărfuri și sancționarea acestora;

2.4.6

o mai bună asigurare a securității căilor maritime și investigarea posibilității de a introduce pilotajul obligatoriu pentru petroliere și alte nave cu încărcătură periculoasă, precum și pilotajul obligatoriu general pe căile navigabile înguste;

2.4.7

sprijinirea inițiativelor destinate modernizării și îmbunătățirii instalațiilor portuare de recepție a substanțelor uleioase și favorizarea inovațiilor tehnologice în transportul și manipularea petrolului, de asemenea destinate prevenirii introducerii speciilor exotice invazive;

2.4.8

sprijinirea și încurajarea acordurilor internaționale privind conservarea stocurilor viabile de pește din speciile foarte migratoare, conștientizând faptul că aplicarea unor măsuri de conservare numai flotelor comunitare nu are un efect de protecție semnificativ;

2.4.9

facilitarea creării unei rețele de zone maritime europene protejate și a unei rețele de monitorizare, în special între statele membre ale Uniunii Europene și tările învecinate, pentru a promova schimburile de experiență și bune practici în materie de gospodărire;

2.4.10

sprijinirea inițiativelor de stabilire a protocoalelor pentru gospodărirea și tratarea apei de balast provenind de la nave, aceasta putând fi sursa introducerii unor specii străine, care pot contribui la pierderea biodiversității marine;

2.5.1

pregătirea unui catalog conținând instrumentele de finanțare individuale existente pentru politicile maritime la nivel european, de exemplu Fondurile Structurale, regulamentul privind Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondul European de Pescuit, fondul de învățare continuă sau cel de-al șaptelea Program-cadru al Comunității pentru cercetare și dezvoltare, și studierea eficienței acestora pentru a stabili dacă este necesar ca aceste instrumente să fie simplificate sau să beneficieze de o mai bună publicitate;

2.5.2

prezentarea unei liste a proiectelor din sectorul maritim deja finanțate de către Comisie;

2.5.3

luarea în considerare într-o mai mare măsură a abordării integratoare în cadrul viitoarelor programe de finanțare (începând cu 2014);

2.5.4

examinarea posibilității de revizuire a sistemului financiar al UE, în vederea creării unui sistem simplificat unic pentru toate sau majoritatea problemelor maritime în cadrul Fondului costier și insular european;

2.5.5

asigurarea sprijinului financiar pentru zonele cu o valoare biologică, ecologică și arhitecturală deosebită, care se confruntă cu probleme grave și ale căror economii depind în mare măsură de activitățile maritime;

2.5.6

revizuirea cadrului juridic existent în UE dintr-o perspectivă mai maritimă, abordarea problemei conexiunilor lipsă la nivelul strangulărilor existente în potențialul de integrare a politicilor și o mai bună reglementare a cadrului juridic existent;

2.5.7

conceperea și aplicarea unor instrumente financiare specifice în zonele cu o valoare culturală și ecologică deosebită, caracterizate de pescuitul costier artizanal, combinat adesea cu asociațiile piscicole familiale, în cazul în care instrumentele financiare existente nu pot fi aplicate, deoarece cerințele lor economice și cele referitoare la dimensiuni nu sunt îndeplinite de aceste întreprinderi mici;

2.5.8

introducerea unor instrumente financiare pentru regiunile costiere și insulare, destinate compensării costurilor rezultate din acțiuni pe care aceste regiuni le desfășoară în interesul general al Uniunii Europene, în special în combaterea traficului de droguri și de persoane, a imigrației ilegale și a poluării marine, precum și supravegherea zonelor economice exclusive.

2.5.9

dezvoltarea în continuare a cooperării internaționale și aplicarea dreptului internațional pe baza Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării;

2.6.1

explorarea modului în care amenajarea spațiului și gospodărirea integrată a zonelor costiere pot fi aplicate cu succes, subliniind cazul special al insulelor, în vederea sprijinirii integrării politicilor sectoriale în zone care pot face obiectul unor utilizări diverse;

2.6.2

elaborarea unui instrument puternic, de natură geografică, pentru sectorul maritim, similar sistemului terestru de informare spațială INSPIRE;

2.6.3

abordarea în regim de urgență a necesității de a crea un serviciu european de pază de coastă, identificând nevoile speciale ale diferitelor regiuni marine;

2.6.4

identificarea modalităților în care instrumentele financiare ale UE pot fi mai bine utilizate pentru: (i) sprijinirea pe termen scurt a acelor state membre sau regiuni direct afectate de valul tot mai mare de imigrație ilegală și (ii) sprijinirea pe termen lung a țărilor terțe pentru ca acestea să atingă un nivel de dezvoltare politică și economică care să descurajeze resortisanții acestor țări să pătrundă ilegal pe teritoriul UE; în acest context, sprijină propunerea Comisiei pentru buget a Parlamentului European de creare a unei agenții specifice responsabile pentru problema imigrației ilegale și acordarea de azil resortisanților țărilor terțe, cu sediul în Malta;

2.6.5

oferirea unui mai mare sprijin autorităților locale și regionale, pe lângă cel oferit autorităților naționale, în gestionarea noilor emigranți, de îndată ce aceștia se află pe teritoriul lor;

2.6.6

luarea în considerare a dimensiunii interioare și a interacțiunilor dintre zone interioare, căi navigabile și cursuri de apă, zone costiere și mare, făcând transparente diversele legături deja existente;

2.6.7

asigurarea dezvoltării în continuare și a aplicării celor mai înalte standarde de securitate a navelor în apele europene, pentru a evita accidentele navale în larg, în zonele costiere și în porturi;

2.6.8

includerea unor programe și măsuri specifice pentru insulele și regiunile ultraperiferice, având în vedere dificultățile lor și condițiile speciale, în special în domenii precum:

2.6.9

elaborarea de strategii pe termen mediu și scurt pentru a limita exploatarea tot mai abuzivă a mărilor și oceanelor Europei, în special în ceea ce privește traficul ilegal de persoane în Europa;

2.6.10

analizarea dezavantajelor operaționale cauzate de diferitele grade de depărtare ale regiunilor maritime, prin elaborarea unor politici de transport maritim bazate pe conceptul de coeziune, în scopul îmbunătățirii integrării acestor regiuni în Europa;

2.6.11

promovarea unor încercări practice de gospodărire integrată a zonelor costiere, prin care să poată fi elaborate și promovate proceduri și structuri organizaționale și care implică mecanisme de coordonare între guverne, precum și promovarea participării sociale la adoptarea deciziilor care afectează zonele costiere;

2.7.1

includerea unei propuneri de sensibilizare sistematică a publicului cu privire la problemele maritime în cadrul unui proces continuu care să includă aspecte legate de tradiția, cultură și identitatea maritimă comună în Europa;

2.7.2

prezentarea unei propuneri privind modul în care dimensiunea maritimă ar putea fi integrată în cadrul Anului european al dialogului intercultural (2008);

2.7.3

în sensul unei mai bune sensibilizări a opiniei publice, elaborarea unei strategii pentru o politică maritimă modernă, pentru ca aceasta să fie bine ancorată la nivel de bază și să se asigure aplicarea acesteia.