ANEXA 1

ANEXA 2

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

a = min. 12 mm

Farul care poartă marca de omologare de mai sus a fost omologat în Țările de Jos (E 4) cu numărul de omologare 012439. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente.

Notă:

Numărul de omologare trebuie aplicat aproape de cerc, deasupra sau sub litera „E”, la stânga sau la dreapta acestei litere. Cifrele care formează numărul de omologare trebuie să se afle de aceeași parte a literei „E” și să fie orientate în aceeași direcție. Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane la scrierea numerelor de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Identificarea unui far care îndeplinește condițiile Regulamentului nr. 57. Farul este astfel conceput, încât filamentul luminii de întâlnire
poate fi aprins împreună	nu se aprinde împreună
și simultan cu lumina de drum și/sau cu o altă funcție de iluminare incorporată reciproc.

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care încorporează un dispersor din material plastic, care a fost omologat în Țările de Jos (E 4) cu numărul de omologare din 01 2440. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente.

El este proiectat astfel încât filamentul pentru lumina de întâlnire să poată fi aprins simultan cu cel pentru faza de drum și/sau cu o altă funcție de iluminare incorporată reciproc.

ANEXA 3

ÎNCERCĂRI FOTOMETRICE

1.   Pentru orientare, ecranul de orientare trebuie să se afle la o distanță de cel puțin 10 m în fața farului, iar linia h-h trebuie să fie orizontală. Pentru măsurători, fotoelementul se plasează la o distanță de 25 m în fața farului și perpendicular pe linia care unește filamentul lămpii cu punctul HV.

2.   În lateral, farul este orientat astfel încât centrul fasciculului luminii de drum să fie pe linia verticală v-v.

3.   Pe verticală, farul se orientează astfel încât „linia de separare” a fasciculului luminii de întâlnire să fie situată la 250 mm sub linia h-h.

4.   În cazul în care farul este orientat în conformitate cu punctele 2 și 3 de mai sus, similar cu condițiile pentru lumina de drum, acesta îndeplinește următoarele cerințe:

4.1.   centrul luminos al luminii de drum trebuie să se afle la cel mult 0,6° deasupra sau dedesubtul liniei h-h;

4.2.   iluminarea luminii de drum trebuie să atingă valoarea sa maximă E max în centrul întregului fascicul și să se reducă lateral;

4.3.   iluminarea maximă (E max) a luminii de drum trebuie să fie de cel puțin 32 lucși;

4.3.1.   32 lucși pentru farurile din categoria MB;

4.4.   iluminarea produsă pe ecran de lumina de drum trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

4.4.1.   punctul (HV) de intersecție a liniilor h-h și v-v trebuie să se afle în interiorul isoluxului care reprezintă 90 % din iluminarea maximă;

4.4.2.   pornind de la punctul HV, orizontal la dreapta și la stânga, iluminarea trebuie să fie cel puțin egală cu 12 lucși până la o distanță de 1,125 m și de cel puțin 3 lucși până la o distanță de 2,25 m;

4.5.   iluminarea produsă pe ecran de lumina de drum trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

Punct de măsurare	Faruri din categoria MB
Fiecare punct de pe linia h-h și de deasupra ei	≤ 0,7 lucși
Orice punct de pe linia 50L-50R, cu excepția punctului 50 V (1)	≥ 1,5 lucși
Punctul 50 V	≥ 3 lucși
Fiecare punct de pe linia 25L-25R	≥ 3 lucși
Orice punct din zona IV	≥ 1,5 lucși

5.   MĂSURĂTORI ȘI ECRAN DE REGLARE

(dimensiuni în mm pentru o distanță de 25 m)

6.   Pentru lămpile cu filament, se utilizează categoria S1 sau S2, în conformitate cu Regulamentul nr. 37.

---

(1)  

ANEXA 4

ÎNCERCĂRI DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE ALE FARURILOR ÎN TIMPUL FUNCȚIONĂRII

ÎNCERCĂRI ALE FARURILOR COMPLETE

După măsurarea valorilor fotometrice în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în punctele Emax pentru lumina de drum și în punctele HV, 50 R, 50 L, B 50 pentru lumina de întâlnire, un eșantion de far complet este supus unei încercări de stabilitate a performanței fotometrice în stare de funcționare. Prin „far întreg” se înțelege ansamblul farului însuși, inclusiv părțile de caroserie și lămpile învecinate care pot să afecteze disiparea termică.

1.   ÎNCERCAREA DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE

Încercările trebuie să fie efectuate într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C, farul complet fiind fixat pe un suport care reprezintă montarea corectă pe vehicul.

1.1.   Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1, și trebuie verificat astfel cum se prevede la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Procedura de încercare

Farul rămâne aprins o perioadă de timp specificată, astfel încât:

1.1.1.1.

(a) în cazul în care o singură sursă luminoasă (lumină de drum sau lumină de întâlnire) trebuie să fie omologată, filamentul corespunzător să fie aprins pe durata prescrisă (1); (b) în cazul unei lumini de întâlnire și a unei lumini de drum reciproc încorporate (lampă cu filament dublu sau lampă cu două filamente): dacă solicitantul precizează faptul că farul este destinat utilizării cu un singur filament aprins (2) la un moment dat, încercarea trebuie efectuată în consecință, fiecare dintre funcțiile luminoase specificate fiind activate în mod succesiv timp de jumătate din timpul indicat la punctul 1.1; în toate celelalte cazuri, farul trebuie să fie supus următorului ciclu pe durata prescrisă:   15 minute, filamentul luminii de întâlnire este aprins,   5 minute, se aprind toate filamentele; (c) în cazul surselor luminoase grupate, toate sursele individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata prescrisă pentru sursele luminoase individuale, (a) ținând seama și de utilizarea altor surse luminoase reciproc încorporate, (b) în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

1.1.1.2.

Tensiunea de încercare Tensiunea trebuie să fie reglată astfel încât să furnizeze 90 % din puterea maximă specificată pentru lămpile cu filament din categoria S în Regulamentul nr. 37. În toate cazurile, puterea aplicată corespunde puterii unei lămpi cu filament cu tensiune nominală de 12 V, cu excepția cazului în care solicitantul omologării specifică faptul că farul poate fi utilizat la o tensiune diferită.

1.1.2.   Rezultatele încercărilor

1.1.2.1.   Inspecție vizuală

După ce temperatura farului a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, cu o cârpă din bumbac curată și umedă. Apoi, acestea sunt examinate vizual; nu trebuie să se constate nicio distorsiune, deformare, fisură sau schimbare a culorii dispersorului farului, nici a dispersorului exterior, dacă există.

1.1.2.2.   Încercare fotometrică

În conformitate cu cerințele prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

Lumina de întâlnire:

50 R, 50 L, B 50 HV

Lumina de drum:

Punctul corespunzător Emax

Se poate efectua un nou reglaj pentru a se ține seama de eventualele deformări ale suportului farului determinate de căldură (pentru deplasarea liniei de separare, a se vedea punctul 2 din prezenta anexă).

Se tolerează o abatere de 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurii de măsurare fotometrică, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înaintea încercării.

1.2.   Far murdar

După ce farul este supus încercării prevăzute la punctul 1.1 de mai sus, acesta este pregătit conform specificațiilor de la punctul 1.2.1, este aprins apoi timp de o oră conform prevederii de la punctul 1.1.1 și verificat conform specificațiilor de la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea farului

1.2.1.1.   Amestecul pentru încercare

1.2.1.1.1.   Pentru un far cu dispersor exterior din sticlă:

Amestecul de apă și un agent poluant care trebuie aplicat pe far este compus din:

9 părți (în masă) de nisip silicios cu granulația este cuprinsă între 0 și 100 μm,

1 parte (în masă) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm,

0,2 părți (în masă) de NaCMC (3) și

o cantitate adecvată de apă distilată având o conductivitate≤ 1 mS/m.

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.   Pentru un far cu dispersor exterior din material plastic:

Amestecul format din apă și un agent poluant care se aplică pe far este compus din:

9 părți (în masă) de nisip silicios cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm,

1 parte (în masă) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm,

0,2 părți (în masă) de NaCMC,

13 părți (în masă) de apă distilată având o conductivitate ≤ 1 mS/m și

2 ± 1 părți (în masă) de agent de înmuiere (4).

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare pe far

Amestecul pentru încercare se aplică uniform pe toată suprafața emițătoare de lumină a farului, apoi se lasă să se usuce. Se repetă această operațiune până când valoarea iluminării scade la 15-20 % din valoarea măsurată inițial, în condițiile prescrise în prezenta anexă, în fiecare dintre următoarele puncte:

punctul Emax pentru fasciculul de drum, în cazul distribuției fotometrice corespunzătoare unei lămpi cu lumină de drum/de întâlnire;

punctul Emax pentru fasciculul de drum, în cazul distribuției fotometrice corespunzătoare exclusiv unei lămpi cu lumină de întâlnire;

B 50 și 50 V (5) pentru o lampă doar cu lumină de întâlnire.

1.2.1.3.   Aparatura de măsură

Aparatura de măsură trebuie să fie echivalentă cu cea care se utilizează pentru încercările de omologare a farurilor. Trebuie să se utilizeze o lampă cu filament etalon (lampă de referință) pentru verificarea fotometrică.

2.   ÎNCERCAREA PRIVIND DEPLASAREA VERTICALĂ A LINIEI DE SEPARARE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă, sub efectul căldurii, deplasarea verticală a liniei de separare nu depășește o valoare specificată pentru o lampă cu lumină de întâlnire, în timpul funcționării.

După ce a fost supus încercării în conformitate cu punctul 1, farul este supus încercării descrise la punctul 2.1, fără să fie demontat de pe suportul său de încercare și nici reajustat în raport cu acesta.

2.1.   Încercarea

Încercarea trebuie efectuată într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C.

Utilizând o lampă cu filament de serie, care a funcționat în prealabil cel puțin o oră, farul este aprins în poziția lumină de întâlnire, fără să fie demontat de pe suportul său de încercare și nici reajustat în raport cu acesta. (Pentru această încercare, tensiunea trebuie să fie reglată în conformitate cu punctul 1.1.1.2.) Poziția liniei de separare în partea sa orizontală (între liniile verticale care trec prin punctele 50 L și 50 R) se verifică după 3 minute (r3) și, respectiv, 60 de minute (r60) de la aprindere.

Măsurarea deplasării liniei de separare descrise mai sus trebuie să fie efectuată prin orice metodă suficient de exactă și prin care se obțin rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercărilor

2.2.1.   Rezultatul, exprimat în miliradiani (mrad), este considerat acceptabil pentru o lampă cu lumină de întâlnire numai dacă valoarea absolută Δ rI = (r3 – r60) înregistrată de far este cel mult egală cu 1,0 mrad (Δ rI ≤ 1,0 mrad).

2.2.2.   Cu toate acestea, dacă această valoare este mai mare de 1,0 mrad, dar mai mică sau egală cu 1,5 mrad (1,0 mrad < ΔrI ≤ 1,5 mrad), un al doilea far este supus încercării astfel cum se prevede la punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului descris mai jos, pentru a stabiliza poziția părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea sa corectă pe vehicul:

lampa cu lumină de întâlnire rămâne aprinsă timp de o oră (tensiunea de alimentare fiind reglată astfel cum se prevede la punctul 1.1.1.2);

apoi urmează o oră de repaos.

Tipul de far este considerat acceptabil dacă media valorilor absolute ΔrI măsurată pe primul eșantion și ΔrII măsurată pe al doilea eșantion este mai mică sau egală cu 1,0 mrad:

---

(1)  Atunci când farul supus încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de semnalizare, acestea trebuie să fie aprinse pe durata încercării.

(2)  Dacă două sau mai multe filamente de lămpi sunt aprinse simultan când farul se aprinde intermitent, aceasta nu este considerată a fi o utilizare normală simultană a filamentelor.

(3)  NaCMC reprezintă sarea de sodiu a carboximetilcelulozei, cunoscută ca CMC. NaCMC utilizată în amestecul de pulberi trebuie să aibă un grad de substituție (DS) cuprins între 0,6 și 0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 %, la 20 °C.

(4)  Toleranța în ceea ce privește cantitatea este necesară pentru a se obține o murdărie care se întinde corect pe toate dispersoarele din plastic.

(5)  50 V este situat la 375 mm sub HV pe linia verticală v-v pe un ecran situat la o distanță de 25 m.

ANEXA 5

CERINȚE MINIME PENTRU PROCEDURILE DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind satisfăcute din punct de vedere mecanic și geometric dacă diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație, în conformitate cu cerințele prezentului regulament.

1.2.   În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care, în timpul încercării performanțelor fotometrice ale unui far ales aleatoriu și echipat cu o lampă cu incandescență etalon:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile din zona III, abaterea nefavorabilă maximă poate fi de:

0,3 lux echivalent 20 %;

0,45 lux echivalent 30 %;

1.2.2.   și dacă, pentru lumina de drum, HV fiind situat în interiorul isoluxului 0,75 Emax, se respectă o toleranță de ± 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime în ceea ce privește valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctele 4.3 și 4.4 din anexa 3 la prezentul regulament.

1.2.3.   În cazul în care rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, farul este supus din nou încercărilor, utilizându-se o altă lampă cu filament standard.

1.3.   Pentru a verifica modul în care se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

Unul dintre farurile din eșantion este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

Farul este considerat ca acceptabil, în cazul în care Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar nu este mai mare de 2,0 mrad, un al doilea far este supus încercării, iar media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.   Coordonatele cromatice trebuie să fie respectate atunci când farul este echipat cu o lampă cu filament la temperatura de culoare conformă cu etalonul A.

Performanțele fotometrice ale unui far care emite lumină galben-selectiv atunci când este echipat cu o lampă cu filament cu lumină incoloră sunt valorile din prezentul regulament înmulțite cu 0,84.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, deținătorul mărcii de omologare trebuie să efectueze cel puțin încercările următoare, la intervale adecvate. Încercările se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

În cazul în care o prelevare de eșantioane pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare în cauză, se efectuează prelevări și încercări suplimentare. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și la verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separare sub efectul căldurii.

2.2.   Metode utilizate în cadrul încercărilor

2.2.1.   Încercările se efectuează, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.   Pentru orice încercare de conformitate efectuată de către producător se pot utiliza metode echivalente, cu acordul autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele de încercare utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.   Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită etalonarea aparaturii de încercare și corelarea acesteia cu măsurătorile efectuate de către o autoritate competentă.

2.2.4.   În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și prelevările de eșantioane efectuate de autorități.

2.3.   Natura prelevării

Eșantioanele farurilor trebuie să fie prelevate aleatoriu, dintr-un lot de producție omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit în conformitate cu metodele de fabricație ale producătorului.

Evaluarea se referă în general la producția de serie din fabricile individuale. Cu toate acestea, un producător poate reuni înregistrări privind același tip de la mai multe fabrici, cu condiția ca acestea să funcționeze în cadrul aceluiași sistem de calitate și gestionare a calității.

2.4.   Caracteristicile fotometrice măsurate și înregistrate

Farul selecționat face obiectul măsurătorilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, limitând înregistrarea la punctele Emax, HV (1), în cazul luminii de drum, respectiv la punctele HV, 50 R, 50 L, în cazul luminii de întâlnire (a se vedea figura din anexa 3).

2.5.   Criterii de acceptabilitate

Producătorul este responsabil cu efectuarea analizei statistice a rezultatelor încercărilor și cu definirea, în acord cu autoritatea competentă, a criteriilor de acceptabilitate a producției sale pentru a respecta specificațiile definite pentru controlul conformității produselor la punctul 10.1 din prezentul regulament.

Criteriile care guvernează acceptabilitatea trebuie să fie stabilite astfel încât, cu un nivel de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a se obține rezultate pozitive la o verificare prin sondaj precum cea descrisă în anexa 7 (prima prelevare) să fie de 0,95.

---

(1)  Atunci când fasciculul cu lumină de drum este reciproc încorporat în fasciculul cu lumină de întâlnire, HV reprezintă, în cazul fasciculului cu lumină de drum, același punct de măsurare ca în cazul fasciculului cu lumină de întâlnire.

ANEXA 6

CERINȚE APLICABILE LĂMPILOR CARE ÎNCORPOREAZĂ DISPERSOARE DIN MATERIAL PLASTIC — ÎNCERCĂRILE DISPERSOARELOR SAU ALE EȘANTIOANELOR DE MATERIALE ȘI ALE LĂMPILOR COMPLETE

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.   Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 3.2.4 din prezentul regulament trebuie să îndeplinească cerințele indicate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2.   Cele două eșantioane de lămpi complete, furnizate în conformitate cu punctul 3.2.3 din prezentul regulament și care au încorporate dispersoare din material plastic trebuie să îndeplinească cerințele indicate la punctul 2.6 de mai jos în privința materialului din care sunt realizate dispersoarele.

1.3.   Eșantioanele de dispersoare din material plastic sau eșantioanele de materiale fac obiectul, împreună cu reflectorul în fața căruia sunt destinate să fie montate, după caz, încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în tabelul A prezentat în apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.   Cu toate acestea, în cazul în care producătorul farului este în măsură să prezinte dovada că produsul a trecut deja cu succes încercările prevăzute la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau încercările echivalente în temeiul unui alt regulament, încercările respective nu trebuie efectuate din nou; se efectuează în mod obligatoriu numai încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1.

2.   ÎNCERCĂRI

2.1.   Rezistența la variații de temperatură

2.1.1.   Încercări

Trei eșantioane (dispersoare) noi sunt supuse la cinci cicluri de schimbare de temperatură și umiditate (RH = umiditate relativă) în conformitate cu următorul program:

3 ore la 40 °C ± 2 °C și 85-95 % RH;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH;

15 ore la – 30 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH;

3 ore la 80 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH.

Înaintea acestei încercări, eșantioanele sunt condiționate timp de cel puțin 4 ore la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH.

Notă:

Perioadele de o oră la 23 °C ± 5 °C includ perioadele de tranziție de la o temperatură la alta care sunt necesare pentru evitarea efectelor șocului termic.

2.1.2.   Măsurători fotometrice

2.1.2.1.   Metodă

Eșantioanele sunt supuse măsurărilor fotometrice înainte și după încercare.

Măsurătorile fotometrice se efectuează cu o lampă etalon în următoarele puncte:

B 50 și 50 V pentru lumina de drum a unei lămpi cu lumină de drum sau a unei lămpi cu lumină de întâlnire/de drum.

Emax pentru lumina de drum a unei lămpi cu lumină de drum sau a unei lămpi cu lumină de întâlnire/drum.

2.1.2.2.   Rezultate

Abaterile dintre valorile fotometrice măsurate pe fiecare dintre eșantioane înainte și după încercare nu trebuie să depășească 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurilor de măsurare fotometrică.

2.2.   Rezistența la agenți atmosferici și la agenți chimici

2.2.1.   Rezistența la agenți atmosferici

Trei eșantioane noi (dispersoare sau eșantioane de material) se expun la radiațiile unei surse cu o distribuție spectrală a energiei similară cu cea a unui corp negru la o temperatură cuprinsă între 5 500 K și 6 000 K. Se plasează filtre corespunzătoare între sursă și eșantioane pentru a se reduce, pe cât posibil, radiațiile cu lungimi de undă mai mici decât 295 nm și mai mari decât 2 500 nm. Eșantioanele se expun unei radiații energetice de 1 200 W/m2 ± 200 MJ/m2 pe un interval de timp astfel încât energia luminoasă pe care o primesc să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În incintă, temperatura măsurată pe panoul negru plasat la același nivel cu eșantioanele este de 50 °C ± 5 °C. În scopul asigurării unei expuneri uniforme, eșantioanele se rotesc în jurul sursei de radiație cu o viteză cuprinsă între 1 și 5 1/min.

Eșantioanele sunt pulverizate cu apă distilată cu o conductivitate mai mică de 1 mS/m și o temperatură de 23 °C ± 5 °C, în conformitate cu următorul ciclu:

pulverizare	:	5 minute;
uscare	:	25 de minute.

2.2.2.   Rezistența la agenți chimici

După încercarea descrisă la punctul 2.2.1 de mai sus și după ce s-a efectuat măsurarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este supusă tratamentului descris la punctul 2.2.2.2, cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este compus din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procentaj din volum).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai sus și se aplică după maximum 10 secunde timp de 10 minute pe fața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2, corespunzătoare unei forțe de 100 N aplicată pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul din material este din nou impregnat cu amestecul de încercare astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână în continuare identică cu amestecul pentru încercare prescris.

În timpul aplicării se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion pentru a evita fisurile cauzate de această presiune.

2.2.2.3.   Curățare

La sfârșitul aplicării amestecului de încercare, eșantioanele se usucă în aer liber, apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (Rezistența la detergenți) 23 °C ± 5 °C.

Eșantioanele sunt apoi clătite cu grijă cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități, la 23 °C ± 5 °C, și apoi șterse cu ajutorul unei cârpe moi.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenți atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte crăpături, zgârieturi, ciobiri sau deformări, iar variația medie a transmisiei,

, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă nu trebuie să depășească 0,020 (Δ tm < 0,020).

2.2.3.2.   După încercarea privind rezistența la agenți chimici, eșantioanele nu trebuie să poarte nicio urmă de depuneri chimice care pot cauza o variație a difuziei fluxului, a cărui variație medie,

, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă nu trebuie să depășească 0,020 (Δ dm ≤ 0,020).

2.3.   Rezistența la detergenți și la hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Suprafața exterioară a celor 3 eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale), după ce a fost încălzită la 50 °C ± 5 °C, este scufundată timp de 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și compus din 99 părți apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La finalul încercării, eșantioanele se usucă la 50 °C ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor se curăță cu o cârpă umedă.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane se freacă apoi ușor, timp de un minut, cu pânză de bumbac impregnată cu un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procentaj în volum), apoi se usucă în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După realizarea succesivă a celor două încercări menționate mai sus, valoarea medie a variației de transmisie

, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă nu trebuie să depășească 0,010 (Δ dm < 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda de deteriorare mecanică

Suprafața exterioară a trei eșantioane (dispersoare) noi este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare, variațiile:

transmisiei:,

și difuziei:,

se măsoară în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 în zona specificată la punctul 3.2.4.1.1 din prezentul regulament. Valoarea lor medie pe cele trei eșantioane trebuie să fie astfel încât:

Δ dm < 0,100;

Δ dm < 0,050.

2.5.   Încercarea privind adeziunea eventualelor acoperiri

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

O suprafață de 20 mm × 20 mm din zona acoperirii unui dispersor se taie cu o lamă sau cu un ac, astfel încât să se obțină un caroiaj format din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului trebuie să fie suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă a cărei forță de aderență este de 2 N/(cm lățime) ± 20 %, măsurată în condițiile standardizate descrise în apendicele 4 la prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime de minimum 25 mm, este presată pe suprafața pregătită în conformitate cu cerințele de la punctul 2.5.1 timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, capătul benzii adezive este supus unei sarcini, până la echilibrarea forței de adeziune pe suprafața în cauză de o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este smulsă cu o viteză constantă de 1,5 m/s ± 0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate alterări vizibile ale suprafeței caroiate. Sunt admise alterări la intersecțiile caroiajului sau pe marginea inciziilor, cu condiția ca suprafața alterată să nu depășească 15 % din suprafața caroiată.

2.6.   Încercări ale lămpii complete care încorporează un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Încercări

Dispersorul eșantionului de lămpi nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurătorilor fotometrice efectuate asupra lămpii în conformitate cu prezentul regulament nu trebuie să depășească cu mai mult de 30 % valorile maxime prescrise în punctul B 50 și nu trebuie să fie cu mai mult de 10 % sub valorile minime prescrise în punctul 50 V.

2.6.2.   Încercarea privind adeziunea eventualelor acoperiri

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

3.   CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

3.1.   În ceea ce privește materialele utilizate pentru fabricarea dispersoarelor, conformitatea cu prezentul regulament a farurilor de serie este confirmată dacă:

3.1.1.   după încercările de rezistență la agenți chimici și de rezistență la detergenți și hidrocarburi, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă crăpături, ciobiri sau deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2);

3.1.2.   după ce au fost supuse încercării descrise la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare indicate la punctul 2.6.1.2 se încadrează în limitele prevăzute în prezentul regulament pentru confirmarea conformității producției.

3.2.   Dacă rezultatele încercărilor nu îndeplinesc cerințele, încercările sunt repetate pe un alt eșantion de faruri prelevate aleatoriu.

ANEXA 7

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate a fi îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, după caz, dacă diferențele nu depășesc abaterile de fabricație inevitabile.

1.2.   În ceea ce privește performanțele fotometrice, nu este contestată conformitatea farurilor de serie în cazul în care, în timpul încercării performanțelor fotometrice ale unui far ales aleatoriu și echipat cu o lampă cu incandescență etalon:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament.

Pentru valorile din zona III, abaterea nefavorabilă maximă poate fi de:

0,3 lux echivalent 20 %;

0,45 lux echivalent 30 %;

1.2.2.   și dacă, pentru lumina de drum, HV fiind situat în interiorul isoluxului 0,75 Emax, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime în ceea ce privește valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctele 4.3 și 4.4 din anexa 3 la prezentul regulament.

1.2.3.   În cazul în care rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, farul este supus din nou încercărilor, utilizându-se o altă lampă cu filament standard.

1.2.4.   Nu se iau în considerare farurile care prezintă defecte vizibile.

1.3.   Coordonatele cromatice trebuie să fie respectate atunci când farul este echipat cu o lampă cu filament la temperatura de culoare conformă cu etalonul A.

Performanțele fotometrice ale unui far care emite lumină galben-selectiv atunci când este echipat cu o lampă cu filament incoloră se înmulțesc cu 0,84.

2.   PRIMA EȘANTIONARE

La prima eșantionare, se aleg la întâmplare patru faruri. Primul eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

2.1.1.   După efectuarea procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.

eșantionul A A1: pentru un far 0 %   pentru un far, nu mai mult de 20 % A2: pentru ambele faruri, peste 0 %   dar nu mai mult de 20 %   se trece la eșantionul B

2.1.1.2.

eșantionul B B1: pentru ambele faruri 0 %

2.2.   Conformitatea este contestată

2.2.1.   După efectuarea procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și i se cere producătorului să își alinieze producția în conformitate cu cerințele (aliniere) în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.2.1.1.

eșantionul A A3: pentru un far, nu mai mult de 20 %   pentru celălalt far, peste 20 %   dar nu mai mult de 30 %

2.2.1.2.

eșantionul B B2: în cazul A2     pentru celălalt far, peste 0 %   dar nu mai mult de 20 %   pentru un far, nu mai mult de 20 % B3: în cazul A2     pentru un far 0 %   pentru celălalt far, peste 20 %   dar nu mai mult de 30 %

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 11 în cazul în care, ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.3.1.

eșantionul A A4: pentru un far, nu mai mult de 20 %   pentru celălalt far, peste 30 % A5: pentru ambele faruri, peste 20 %

2.3.2.

eșantionul B B4: în cazul A2     pentru celălalt far, peste 0 %   dar nu mai mult de 20 %   pentru celălalt far, peste 20 % B5: în cazul A2     pentru ambele faruri, peste 20 % B6: în cazul A2     pentru un far 0 %   pentru celălalt far, peste 30 %

3.   REPETAREA EȘANTIONĂRII

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, este necesar să se efectueze o nouă eșantionare, alegând un al treilea eșantion C compus din două faruri și un al patrulea eșantion D compus din două faruri, alese din stocul produs după punerea în conformitate, în termen de două luni de la notificare.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

3.1.1.   După efectuarea procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.1.1.1.

eșantionul C C1: pentru un far 0 %   pentru un far, nu mai mult de 20 % C2: pentru ambele faruri, peste 0 %   dar nu mai mult de 20 %   se trece la eșantionul D

3.1.1.2.

eșantionul D D1: în cazul C2     pentru ambele faruri 0 %

3.2.   Conformitatea este contestată

3.2.1.   După efectuarea procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și i se cere producătorului să își alinieze producția în conformitate cu cerințele (aliniere) în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.2.1.1.

eșantionul D D2: în cazul C2     pentru celălalt far, peste 0 %   dar nu mai mult de 20 %   pentru un far, nu mai mult de 20 %

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 11 în cazul în care, ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.3.1.

eșantionul C C3: pentru un far, nu mai mult de 20 %   pentru celălalt far, peste 20 % C4: pentru ambele faruri, peste 20 %

3.3.2.

eșantionul D D3: în cazul C2     pentru un far, 0 % sau peste 0 %   pentru celălalt far, peste 20 %

4.   MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE

În privința verificării schimbării poziției verticale a marginii de separație sub influența căldurii, se aplică următoarea procedură:

După prelevarea eșantioanelor în conformitate cu figura 1 din prezenta anexă, un far din eșantionul A este supus încercărilor în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar este cel mult egală cu 2,0 mrad, al doilea far al eșantionului A este supus încercării, iar media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad. Cu toate acestea, în cazul în care această valoare de 1,5 mrad nu este respectată pentru eșantionul A, cele două faruri din eșantionul B sunt supuse aceleiași proceduri, iar valoarea Δr pentru fiecare dintre ele nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Figura 1