This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 41998D0018
The Schengen acquis - Decision of the Executive Committee of 23 June 1998 on measures to be taken in respect of countries posing problems with regard to the issue of documents required for expulsion from the Schengen territory (SCH/Com-ex (98) 18 rev.)
Decizia Comitetului executiv din 23 iunie 1998 privind măsurile ce trebuie luate față de țările care creează probleme în legătură cu eliberarea documentelor necesare pentru expulzarea din spațiul Schengen [SCH/Com-ex (98)18 rev.]
Decizia Comitetului executiv din 23 iunie 1998 privind măsurile ce trebuie luate față de țările care creează probleme în legătură cu eliberarea documentelor necesare pentru expulzarea din spațiul Schengen [SCH/Com-ex (98)18 rev.]
JO L 239, 22.9.2000, p. 197–198
(ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)
In force
19/Volumul 02 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
38 |
41998D0018
L 239/197 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DECIZIA COMITETULUI EXECUTIV
din 23 iunie 1998
privind măsurile ce trebuie luate față de țările care creează probleme în legătură cu eliberarea documentelor necesare pentru expulzarea din spațiul Schengen
[SCH/Com-ex (98)18 rev.]
COMITETUL EXECUTIV,
având în vedere articolul 132 din Convenția de punere în de aplicare a Acordului Schengen,
având în vedere articolul 23 din convenția menționată anterior,
DECIDE:
Măsurile ce trebuie luate față de țările care creează probleme în legătură cu eliberarea documentelor necesare pentru expulzarea din spațiul Schengen vor fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută în documentul anexat prezentei decizii.
Ostende, 23 iunie 1998.
Președintele
L. TOBBACK
SCH/II-Read (98)2 rev. 2
Subiect: Măsurile ce trebuie luate față de țările care creează probleme în legătură cu eliberarea documentelor necesare pentru expulzarea din spațiul Schengen
Președinția belgiană și-a exprimat de mai multe ori (la ședința Comitetului executiv din 15 decembrie 1997 de la Viena, la ședințele Grupului Central din 14 ianuarie 1998 de la Bruges și din 23 februarie 1998 de la Luxemburg) dorința de a găsi soluții pentru problemele legate de readmisia resortisanților străini ilegali.
Aceasta privește în special greutățile întâmpinate în domeniul repatrierii din cauza lipsei de cooperare din partea consulatelor din capitalele Schengen atunci când trebuie să elibereze un permis de liberă trecere. Deși, la nivel național, sunt în curs de studiere primele măsuri pentru identificarea soluțiilor, o abordare Schengen comună a acestei probleme ar putea conduce la soluții mai eficiente.
Una dintre abordările pe care le are Belgia în vedere este următoarea: un stat Schengen constată că întâmpină greutăți serioase în obținerea permisului de liberă trecere pentru a repatria resortisanți străini ilegali. Statul Schengen își informează ambasadorul din țara implicată și îi dă instrucțiuni pentru a elabora măsurile ce trebuie luate pe plan local împreună cu colegii din spațiul Schengen.
În primă instanță, ambasadorii țărilor Schengen ar putea contacta autoritățile locale pentru a le atrage atenția asupra problemei readmisiei resortisanților lor și pentru a pregăti soluții ad-hoc. Avantajul acțiunii la nivel local constă în faptul că autoritățile naționale ale unei țări se află uneori într-o poziție mai favorabilă decât personalul consular din capitatele Schengen pentru a negocia readmisia resortisanților lor.
Subgrupul pentru readmisie va fi informat despre orice acțiune la „nivel local” care a fost adoptată. Grupul central va informa Comitetul executiv despre orice acțiune care a fost întreprinsă și despre rezultatul acțiunii respective.
În cazul în care astfel de contacte nu dau rezultate, ar trebui să fie folosite alte mijloace de sensibilizare, fără îndoială de tip mai constrângător, cum ar fi, de pildă, politica de acordare a vizelor. Aceste măsuri vor fi examinate în cadrul subgrupului pentru vize.
Fiecare stat Schengen își va păstra dreptul de a decide dacă dorește sau nu să utilizeze una sau alta dintre măsurile de represiune propuse.