(1)

Conform articolului 7b din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contrapărțile care au obligația să dețină un cont activ în temeiul articolului 7a din regulamentul respectiv trebuie să raporteze o dată la șase luni autorităților competente informațiile necesare pentru a evalua dacă respectivele contrapărți respectă obligațiile prevăzute la articolul 7a menționat anterior. Obligațiile menționate anterior sunt prevăzute, printre altele, la articolul 7a alineatul (3) literele (a)-(d) din regulamentul respectiv. Obligațiile prevăzute la articolul 7a alineatul (3) literele (a), (b) și (c) au un caracter operațional, în timp ce obligația prevăzută la articolul 7a alineatul (3) litera (d) impune ca tranzacțiile care sunt compensate în contul activ să fie reprezentative pentru contractele derivate pe rata dobânzii care sunt denominate în euro sau în zlot polonez polonez sau pentru instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii pe termen scurt care sunt denominate în euro și care sunt compensate printr-un serviciu de compensare de importanță sistemică semnificativă.

(2)

Prezentul regulament prevede un tratament diferit pentru contrapărți în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolul 7a alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, astfel încât contrapărțile cu mai multe tranzacții în portofoliile lor să facă obiectul unor condiții operaționale și cerințe de raportare mai stricte decât contrapărțile cu mai puține tranzacții. Articolul 7a alineatul (3) literele (a) și (c) din regulamentul menționat anterior stabilește cerințe care sunt precizate mai detaliat în prezentul regulament. Cu toate acestea, având în vedere caracterul universal al acestor cerințe, nu ar fi oportun să se facă distincție între acestea în funcție de dimensiunea portofoliilor diferitelor contrapărți. În ceea ce privește articolul 7a alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum și cerințele de raportare prevăzute la articolul 7b din regulamentul respectiv, prezentul regulament stabilește standarde minime care ar trebui să se aplice tuturor contrapărților. Ar fi disproporționat să se impună un tratament mai strict în cazul contrapărților cu mai multe tranzacții.

(3)

Conform obligației operaționale prevăzute la articolul 7a alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contul activ trebuie să fie funcțional în permanență. În acest scop, contrapărțile în cauză ar trebui să ia măsurile juridice și tehnice necesare. Pentru a evita costurile și sarcinile inutile pentru aceste contrapărți, acestea ar trebui să transmită autorităților lor competente documentația care atestă îndeplinirea condițiilor operaționale în mod direct sau, în mod indirect, prin intermediul membrilor lor compensatori, evaluată în contextul verificărilor lor privind diligența necesară și al procedurilor lor de integrare atunci când deschid noi conturi de compensare.

(4)

Pentru a se asigura îndeplinirea primei condiții operaționale și funcționarea permanentă a contului activ, contrapărțile ar trebui să aibă obligația de a demonstra că dispun de măsurile juridice și tehnice care sprijină furnizarea de servicii de compensare pentru contractele derivate relevante încheiate cu o CPC din UE, fie direct, fie prin intermediul unui membru compensator. Pentru a evita generarea unor costuri și sarcini inutile pentru contrapărți, acestea ar trebui să transmită autorităților competente documentația care atestă respectarea condițiilor operaționale în mod direct sau, în mod indirect, prin intermediul membrilor lor compensatori, ca parte a verificărilor obișnuite privind diligența necesară și a procedurilor de integrare atunci când deschid noi conturi de compensare.

(5)

Articolul 7a alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 impune contrapărților obligația de a dispune de sisteme și resurse pentru a putea din punct de vedere operațional să utilizeze contul activ, chiar și într-un termen scurt, pentru volume mari de contracte derivate. Articolul 7a alineatul (3) litera (c) din regulamentul menționat anterior prevede că toate tranzacțiile noi cu contracte derivate trebuie să poată să fie compensate în orice moment în contul activ. Prin urmare, contrapărțile ar trebui să aibă sistemele interne și resursele specifice necesare pentru a-și monitoriza expunerile, precum și mecanisme interne de utilizare a contului atunci când volumele de compensare cresc, inclusiv posibilitatea de a evalua orice eventuale bariere juridice sau operaționale care le-ar putea împiedica sau afecta capacitatea de a integra o cantitate semnificativă de tranzacții suplimentare.

(6)

Conform articolului 7a alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, respectarea cerințelor prevăzute la articolul 7a alineatul (3) literele (a), (b) și (c) din regulamentul respectiv trebuie supusă unui test de rezistență cel puțin o dată pe an. În acest scop, contrapărțile ar trebui să efectueze teste tehnice și funcționale privind conectivitatea informatică cu CPC autorizată sau cu membrii compensatori și clienții care furnizează servicii de compensare pentru clienți. Pentru a confirma capacitatea operațională a contului activ și capacitatea acestuia de a face față creșterilor mari ale volumelor într-un termen scurt, contrapărțile ar trebui să fie în măsură să demonstreze autorității lor naționale competente că au efectuat aceste teste tehnice și funcționale.

(7)

Articolul 7a alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 impune contrapărților obligația de a se asigura că tranzacțiile care sunt compensate în contul activ sunt reprezentative pentru contractele derivate pe rata dobânzii care sunt denominate în euro sau în zlot polonez polonez sau pentru instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii pe termen scurt care sunt denominate în euro și care sunt compensate printr-un serviciu de compensare de importanță sistemică semnificativă. În conformitate cu articolul 7a alineatul (8) al doilea paragraf, ESMA trebuie să asigure reprezentativitatea selectând cel mult trei clase diferite de contracte derivate, sub rezerva unei limite de patru intervale de scadență, și precizând diferitele intervale de mărime a tranzacțiilor, sub rezerva unei limite de trei intervale de mărime a tranzacțiilor. Clasele de contracte derivate ar trebui selectate astfel încât conturile active în cauză să reflecte un număr maxim de clase de instrumente financiare derivate pe rata dobânzii care fac deja obiectul obligației de compensare. De asemenea, ar trebui să se evite agregarea instrumentelor financiare derivate în categorii care nu au caracteristici comune și esențiale, lăsând, în același timp, posibilitatea de a adapta mai bine la fiecare piață specifică reprezentativitatea tranzacțiilor compensate în conturile active, ținând seama de mărimea, lichiditatea, creșterea acestora și de nivelul de activitate al fiecărui serviciu de compensare considerat de importanță sistemică semnificativă comparativ cu activitatea CPC-urilor din Uniune. În fine, metodologia de selectare a claselor de contracte derivate ar trebui să fie flexibilă și adaptată exigențelor viitorului, să țină seama de evoluțiile pieței, să se adapteze la evoluția gradului de importanță sistemică a CPC-urilor din țări terțe și să asigure atenuarea în mod suficient a riscurilor conexe la adresa stabilității financiare pentru Uniune sau pentru unul sau mai multe dintre statele sale membre. Din acest motiv, ținând seama de clasele de instrumente financiare derivate care fac deja obiectul obligației de compensare, de lichiditatea și importanța relativă a acestora, ar trebui definite trei clase pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere pe rata dobânzii denominate în euro, două clase pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere pe rata dobânzii denominate în zlot polonez polonez și două clase pentru instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii pe termen scurt denominate în euro.

(8)

Pentru a asigura o distribuție echilibrată a tranzacțiilor, intervalele de scadență și intervalele de mărime a tranzacțiilor ale celor mai relevante subcategorii pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, numărul celor mai relevante subcategorii și duratele perioadei de referință pentru fiecare serviciu de compensare considerat de importanță sistemică semnificativă ar trebui să aibă la bază lichiditatea fiecărei clase și distribuția tipică între participanții la piață. Dat fiind că ansamblul tranzacțiilor tipice variază semnificativ între clasele de instrumente financiare derivate avute în vedere, este oportun să se solicite contrapărților să aleagă cele mai relevante cinci subcategorii pentru fiecare dintre cele trei clase selectate de instrumente financiare derivate pe rata dobânzii denominate în euro, o subcategorie care este cea mai relevantă pentru fiecare dintre cele două clase selectate de instrumente financiare derivate pe rata dobânzii denominate în zlot polonez polonez și cele mai relevante patru subcategorii pentru fiecare dintre cele două clase selectate de instrumente financiare derivate pe rata dobânzii pe termen scurt denominate în euro.

(9)

Pentru a evita situația în care contrapărțile ar fi obligate să compenseze în Uniune anumite instrumente derivate pe care nu le compensează printr-un serviciu de compensare de importanță sistemică semnificativă, contrapărțile ar trebui să stabilească cele mai relevante subcategorii pentru fiecare clasă de contracte derivate, în funcție de activitatea de compensare aferentă fiecărei clase de instrumente financiare derivate care face obiectul contului activ.

(10)

Pentru a se asigura că autoritățile competente dispun de informațiile necesare pentru a evalua conformitatea cu cerința privind contul activ prevăzută la articolul 7a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contrapărțile ar trebui să își calculeze activitățile și expunerile la risc aferente categoriilor de instrumente financiare derivate în cauză și să furnizeze autorității lor competente date agregate cu privire la aceste categorii, inclusiv o defalcare pe CPC. Raportul menționat anterior ar trebui să conțină, de asemenea, informații care să permită autorității competente să evalueze modul în care contrapărțile îndeplinesc condițiile operaționale și obligația de reprezentativitate aferente cerinței de a deține un cont activ, inclusiv numărul de tranzacții compensate în conturile active ale contrapărților și subcategoriile selectate.

(11)

În temeiul articolului 7b din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contrapărțile trebuie să transmită o dată la șase luni autorității lor competente informațiile necesare pentru a evalua respectarea obligației respective. Cu toate acestea, pentru ca autoritățile competente să poată evalua respectarea de către contrapărțile în cauză a cerinței privind contul activ de la începutul operațiunilor lor, primul raport ar trebui să acopere perioada cuprinsă între data de la care contrapărțile intră sub incidența cerințelor de raportare privind contul activ și următoarea dată de raportare.

(12)

Pentru a asigura eficacitatea raportării, este necesar să se stabilească modele pentru aceste rapoarte.

(13)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(14)

Înainte de a prezenta proiectele de standarde tehnice pe care se bazează prezentul regulament, ESMA a consultat Autoritatea Bancară Europeană (ABE), Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) și membrii Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente, ținând seama de agenda generală de simplificare a Comisiei, în special în ceea ce privește cerințele de raportare, și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),