(1)

Articolul 2 din Tratatul de instituire a Comunității Energiei (denumit în continuare „tratatul”) stabilește drept unul dintre obiectivele-cheie îmbunătățirea situației mediului în raport cu rețeaua de energie și cu eficiența energetică corespunzătoare în țările care sunt părți contractante.

(2)

Articolul 12 din tratat impune fiecărei părți contractante obligația de a pune în aplicare „acquis-ul comunitar din domeniul mediului” în conformitate cu calendarul de punere în aplicare a măsurilor respective prezentat în anexa II la tratat.

(3)

La articolul 16 din tratat sunt enumerate actele legislative din acquis-ul comunitar din domeniul mediului care sunt acoperite de tratat.

(4)

În temeiul articolului 24 din cadrul titlului II din tratat, Comunitatea Energiei poate lua măsuri pentru a actualiza acquis-ul comunitar din domeniul mediului.

(5)

Conform articolului 79 din tratat, Consiliul ministerial, Grupul permanent la nivel înalt sau Comitetul de reglementare adoptă măsuri în temeiul titlului II la propunerea Comisiei Europene. În temeiul articolelor 80 și 81 din tratat, aceste măsuri se iau cu majoritatea voturilor exprimate, fiecare parte contractantă dispunând de un vot.

(6)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice este deja menționat la articolul 16 punctul (iv) din tratat.

(7)

Este necesar să se asigure o tranziție energetică justă, care să garanteze beneficii conexe pentru biodiversitate și să se evite deteriorarea stării de conservare a tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor din siturile de importanță internațională sau din zonele protejate la nivel național care găzduiesc tipuri de habitate naturale și specii de interes comunitar.

(8)

Este necesar să se asigure o tranziție energetică justă, care să garanteze beneficii conexe pentru biodiversitate și să se evite deteriorarea stării de conservare a tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor din siturile de importanță internațională sau din zonele protejate la nivel național care găzduiesc tipuri de habitate naturale și specii de interes comunitar.

(9)

Articolul 2 din Directiva 2009/147/CE prevede că trebuie luate măsuri pentru a menține populația tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre ale Uniunii.

(10)

Articolul 4 alineatul (4) a doua teză din Directiva 2009/147/CE prevede obligația de a depune eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor în afara zonelor de protecție. Speciile de păsări sunt larg răspândite și mobile și este necesar să se asigure faptul că se depun eforturi pentru a limita impactul rețelei de energie și dincolo de zonele protejate.

(11)

Articolele 5 și 9 din Directiva 2009/147/CE prevăd un cadru pentru protecția tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre ale Uniunii. Este necesar să se aplice interdicțiile enumerate la articolul 5 din directiva menționată activităților din domeniul rețelei de energie având în vedere impactul pe care acestea îl pot avea asupra speciilor de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural. În circumstanțe limitate, poate fi necesar să se deroge de la aceste interdicții, cu condiția ca criteriile necesare să fie îndeplinite.

(12)

Zonele protejate în temeiul Directivei 2009/147/CE fac obiectul cerințelor de la articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică în temeiul articolului 7 din directiva respectivă. La articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) se stabilește un cadru pentru conservarea și protecția bazate pe sit prin cerințe preventive și procedurale menite să contribuie la menținerea sau readucerea la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și a habitatelor speciilor de faună și floră sălbatică de importanță comunitară.

(13)

Planurile și proiectele în sensul articolului 6 din Directiva 92/43/CEE se pot referi, de asemenea, la rețeaua de energie și pot avea un impact semnificativ asupra integrității siturilor de importanță internațională și a zonelor protejate la nivel național care găzduiesc tipuri de habitate naturale și specii de interes comunitar. Va fi necesar să se ia măsuri compensatorii în cazul în care planurile sau proiectele respective privind rețeaua de energie trebuie totuși realizate din motive imperative de interes public major.

(14)

Directiva 2009/147/CE, împreună cu Directiva 92/43/CEE, reprezintă principalele instrumente juridice din dreptul Uniunii pentru punerea în aplicare a obligațiilor internaționale ale Uniunii care decurg din Convenția de la Berna privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (denumită în continuare „convenția”). În fiecare dintre părțile contractante și statele cu statut de observator la Convenția de la Berna urmează să fie stabilite zone de interes special pentru conservare aparținând rețelei Smarald, ca instrument pentru atingerea obiectivelor generale ale convenției. Toate părțile contractante la tratat sunt și părți la convenție, cu excepția Kosovo (1). În fiecare țară care este parte contractantă la Convenția de la Berna se desemnează zone de interes special pentru conservare care aparțin rețelei Smarald și zone de interes special pentru conservare care sunt candidate pentru a face parte din această rețea. Rețeaua Smarald este în continuare în curs de dezvoltare, deoarece persistă o serie de lacune care trebuie rezolvate înainte ca aceasta să poată fi considerată completă și suficientă pentru a sprijini realizarea obiectivelor convenției.

(15)

Zonele protejate din punct de vedere juridic prin legislația națională vizează conservarea pe termen lung a tipurilor de habitat și a speciilor cu servicii ecosistemice și valori culturale asociate. Aceste zone sunt prezente în toate țările părți contractante la tratat.

(16)

Siturile Ramsar sunt zone umede de importanță internațională desemnate astfel în temeiul Convenției Ramsar asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice („Convenția Ramsar”), un acord interguvernamental care urmărește să oprească pierderea de zone umede la nivel mondial. Toate părțile contractante la tratat sunt și părți la Convenția Ramsar și au desemnat situri Ramsar, cu excepția Kosovo.

(17)

Tratatul se referă la planuri și proiecte care sunt relevante pentru punerea în aplicare a Directivei 2009/147/CE, prin trimitere la articolele 6 și 7 din Directiva 92/43/CEE. Prin urmare, includerea Directivei 2009/147/CE în acquis-ul comunitar din domeniul mediului va asigura luarea în considerare a conservării speciilor de păsări și a habitatelor acestora la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor și proiectelor legate de rețeaua de energie.

(18)

Articolul 2, articolul 4 alineatul (4) a doua teză, articolul 5 și articolul 9 din Directiva 2009/147/CE și anexa I la această directivă nu au fost încă încorporate în acquis-ul comunitar în domeniul mediului al Comunității Energiei; este necesar să se extindă acquis-ul comunitar prin înlocuirea trimiterii existente la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 79/409/CEE a Consiliului (2) cu o trimitere la Directiva 2009/147/CE (3) pe lista actelor Uniunii de la articolul 16 din tratat.

(19)

Articolul 94 din tratat impune instituțiilor să interpreteze orice termen sau orice alt concept utilizat în tratat și care este derivat din dreptul Uniunii în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(20)

O serie de documente de orientare (4) prezintă modul în care Comisia înțelege dispozițiile articolului 6 din Directiva 92/43/CEE, inclusiv aplicarea acestuia la Directiva 2009/147/CE, și pot oferi orientări cu privire la aplicarea acestor dispoziții, având în vedere jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și ținând seama de experiența dobândită în ceea ce privește punerea în aplicare în statele membre ale Uniunii.

(21)

Acquis-ul comunitar din domeniul mediului prevăzut la articolul 16 din tratat și calendarul de punere în aplicare stabilit în anexa II la tratat ar trebui să fie aliniate cu legislația Uniunii privind conservarea naturii în măsura în care această legislație se referă la rețeaua de energie.

(22)

În cadrul reuniunilor sale din xxx și xxx, Grupul operativ pentru mediu a analizat în detaliu propunerea și a recomandat adoptarea acesteia cu o serie de adaptări care se reflectă în prezenta decizie. Comisia Europeană a aprobat adaptările respective.

(23)

În cadrul reuniunilor sale din xxx și xxx, Grupul permanent la nivel înalt a deliberat și a propus adoptarea prezentei decizii,

(1)

Articolul 2 din Tratatul de instituire a Comunității Energiei (denumit în continuare „tratatul”) stabilește drept unul dintre obiectivele-cheie îmbunătățirea situației mediului în raport cu rețeaua de energie și cu eficiența energetică corespunzătoare în țările care sunt părți contractante.

(2)

Articolul 12 din tratat impune fiecărei părți contractante obligația de a pune în aplicare „acquis-ul comunitar în domeniul mediului” în conformitate cu calendarul de punere în aplicare a măsurilor respective prezentat în anexa II la tratatul respectiv.

(3)

La articolul 16 din tratat sunt enumerate actele legislative din acquis-ul comunitar în domeniul mediului care sunt acoperite de tratat.

(4)

În temeiul articolului 25 din cadrul titlului II din tratat, Comunitatea Energiei poate lua măsuri pentru a pune în aplicare modificările la acquis-ul comunitar specificate în titlul II, în concordanță cu evoluția dreptului Uniunii.

(5)

Conform articolului 79 din tratat, Consiliul ministerial, Grupul permanent la nivel înalt sau Comitetul de reglementare adoptă măsuri în temeiul titlului II la propunerea Comisiei Europene.

(6)

Conform articolului 100 litera (i) din tratat, Consiliul ministerial poate modifica, cu unanimitatea membrilor săi, dispozițiile titlurilor I-VII din tratat.

(7)

Este necesar să se asigure o tranziție energetică justă, care să garanteze beneficii conexe pentru biodiversitate și să se evite deteriorarea stării de conservare a tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor din siturile de importanță internațională sau din zonele protejate la nivel național care găzduiesc tipuri de habitate naturale și specii de interes comunitar.

(8)

În contextul tratatului, planurile și proiectele privind rețeaua de energie trebuie să fie concepute astfel încât să atenueze sau, dacă este necesar, să limiteze pe cât posibil orice impact negativ asupra biodiversității.

(9)

Articolul 1 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică definește termenii esențiali relevanți pentru interpretarea și punerea în aplicare a directivei respective.

(10)

Articolul 2 din Directiva 92/43/CEE prevede că scopul directivei este de a contribui la asigurarea biodiversității prin conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

(11)

La articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 92/43/CEE se stabilește un cadru pentru conservarea și protecția bazate pe sit prin cerințe preventive și procedurale menite să contribuie la menținerea sau readucerea la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și a habitatelor speciilor de faună și floră sălbatică de importanță comunitară.

(12)

Planurile și proiectele în sensul articolului 6 din Directiva 92/43/CEE se pot referi, de asemenea, la rețeaua de energie și pot avea un impact semnificativ asupra integrității siturilor de importanță internațională și a zonelor protejate la nivel național care găzduiesc tipuri de habitate naturale și specii de interes comunitar. Va fi necesar să se ia măsuri compensatorii în cazul în care planurile sau proiectele respective privind rețeaua de energie trebuie totuși realizate din motive imperative de interes public major.

(13)

Articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 92/43/CEE se aplică, prin intermediul articolului 7 din Directiva 92/43/CEE, și ariilor de protecție specială stabilite pentru speciile de păsări menționate la articolul 4 alineatul (2) și enumerate în anexa I la Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice. Este necesar, prin urmare, ca siturile care protejează aceste specii de păsări de pe teritoriul părților contractante să fie supuse cerințelor prevăzute la articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) și în acquis-ul comunitar în domeniul mediului.

(14)

Articolul 12, articolul 13 și articolul 16 din Directiva 92/43/CEE stabilesc un cadru pentru protecția strictă a speciilor de interes comunitar în întreaga lor arie de extindere naturală, atât în interiorul, cât și în afara zonelor protejate. Este necesar să se aplice interdicțiile enumerate la articolul 12 și articolul 13 din directiva menționată activităților din domeniul rețelei de energie, având în vedere impactul pe care acestea îl pot avea asupra speciilor de interes comunitar. În circumstanțe limitate, poate fi necesar să se deroge de la aceste interdicții, cu condiția ca criteriile necesare să fie îndeplinite.

(15)

Directiva 92/43/CEE, împreună cu Directiva 2009/147/CE, reprezintă principalele instrumente juridice din dreptul Uniunii pentru punerea în aplicare a obligațiilor internaționale ale Uniunii care decurg din Convenția de la Berna privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (denumită în continuare „Convenția de la Berna”). În fiecare dintre părțile contractante și statele cu statut de observator la Convenția de la Berna urmează să fie stabilite zone de interes special pentru conservare aparținând rețelei Smarald, ca instrument pentru atingerea obiectivelor generale ale convenției. Toate părțile contractante la tratat sunt și părți la Convenția de la Berna, cu excepția Kosovo (1). În fiecare țară care este parte contractantă la Convenția de la Berna se desemnează zone de interes special pentru conservare care aparțin rețelei Smarald și zone de interes special pentru conservare care sunt candidate pentru a face parte din această rețea. Rețeaua Smarald este în continuare în curs de dezvoltare, deoarece persistă o serie de lacune care trebuie rezolvate înainte ca aceasta să poată fi considerată completă și suficientă pentru a sprijini realizarea obiectivelor convenției.

(16)

Zonele protejate din punct de vedere juridic prin legislația națională vizează conservarea pe termen lung a tipurilor de habitat și a speciilor cu servicii ecosistemice și valori culturale asociate. Aceste zone sunt prezente în toate țările părți contractante la tratat.

(17)

Siturile Ramsar sunt zone umede de importanță internațională desemnate astfel în temeiul Convenției Ramsar asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice („Convenția Ramsar”), un acord interguvernamental care urmărește să oprească pierderea de zone umede la nivel mondial. Toate părțile contractante la tratat sunt și părți la Convenția Ramsar și au desemnat situri Ramsar, cu excepția Kosovo.

(18)

Tratatul se referă la planuri și proiecte care sunt relevante pentru punerea în aplicare a Directivei 92/43/CEE, iar includerea acesteia în acquis-ul comunitar în domeniul mediului ar asigura luarea în considerare a conservării naturii la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor și proiectelor legate de rețeaua de energie.

(19)

Articolul 1, articolul 2, articolul 6 alineatele (2), (3) și (4), articolul 12, articolul 13 și articolul 16 din Directiva 92/43/CEE și anexele I, II și IV la această directivă nu au fost încă încorporate în acquis-ul comunitar în domeniul mediului al Comunității Energiei; este necesar să se extindă acquis-ul comunitar prin adăugarea Directivei 92/43/CEE pe lista actelor Uniunii de la articolul 16 din tratat.

(20)

Articolul 94 din tratat impune instituțiilor să interpreteze orice termen sau orice alt concept utilizat în tratat și care este derivat din dreptul Uniunii în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(21)

O serie de documente de orientare prezintă modul în care Comisia înțelege dispozițiile Directivei 92/43/CEE și pot oferi orientări cu privire la aplicarea acestora, având în vedere jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și ținând seama de experiența rezultată din punerea în aplicare în statele membre ale Uniunii (2).

(22)

Acquis-ul comunitar în domeniul mediului prevăzut la articolul 16 și calendarul de punere în aplicare stabilit în anexa II la tratat ar trebui să fie aliniate cu legislația Uniunii privind conservarea naturii în măsura în care această legislație se referă la rețeaua de energie.

(23)

În cadrul reuniunilor sale din xxx și xxx, Grupul operativ pentru mediu a analizat în detaliu propunerea și a recomandat adoptarea acesteia cu o serie de adaptări care se reflectă în prezenta decizie. Comisia Europeană a aprobat adaptările respective.

(24)

În cadrul reuniunilor sale din xxx și xxx, Grupul permanent la nivel înalt a deliberat și a propus adoptarea prezentei decizii,

(1)

Articolul 2 din Tratatul de instituire a Comunității Energiei (denumit în continuare „tratatul”) stabilește drept unul dintre obiectivele-cheie îmbunătățirea situației mediului în raport cu rețeaua de energie și cu eficiența energetică corespunzătoare în țările care sunt părți contractante.

(2)

Articolul 12 din tratat impune fiecărei părți contractante obligația de a pune în aplicare „acquis-ul comunitar din domeniul mediului” în conformitate cu calendarul de punere în aplicare a măsurilor respective prezentat în anexa II la tratat.

(3)

La articolul 16 din tratat sunt enumerate actele legislative din acquis-ul comunitar din domeniul mediului care sunt acoperite de tratat.

(4)

În conformitate cu articolul 25 din tratat, Comunitatea Energiei poate lua măsuri pentru a pune în aplicare modificările acquis-ului comunitar prevăzut la titlul II, în concordanță cu evoluția dreptului Uniunii Europene.

(5)

Conform articolului 79 din tratat, Consiliul ministerial, Grupul permanent la nivel înalt sau Comitetul de reglementare adoptă măsuri în temeiul titlului II la propunerea Comisiei Europene.

(6)

Articolul 100 din tratat prevede, printre altele, că deciziile privind modificarea dispozițiilor titlurilor I-VII se iau cu unanimitatea membrilor Tratatului de instituire a Comunității Energiei.

(7)

Accelerarea proiectelor naționale privind energia din surse regenerabile în cadrul Comunității Energiei este necesară pentru atingerea obiectivelor părților contractante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de producere a energiei din surse regenerabile pentru 2030, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (UE) 2018/1999 (1).

(8)

Un număr mare de proiecte și activități existente legate de energia din surse regenerabile și neregenerabile, precum și de rețeaua de energie pot avea un impact negativ semnificativ asupra stării ecosistemelor acvatice. În plus, în contextul utilizării previzibile a energiei din surse regenerabile, inclusiv a energiei hidroelectrice, a hidrogenului și a extracției de materii prime critice în scopuri legate de energie, se poate preconiza un risc crescut de deteriorare a acestor ecosisteme în țările care sunt părți contractante.

(9)

Deși într-o măsură diferită, multe tipuri de proiecte și activități legate de rețeaua de energie depind de disponibilitatea apei în cantitatea și de calitatea corespunzătoare. Deficitul de apă are deja un impact asupra producției și fiabilității energiei; alte constrângeri pot pune sub semnul întrebării viabilitatea fizică, economică și de mediu a proiectelor și operațiunilor viitoare.

(10)

În contextul Conferinței ONU privind apa din 2023, Uniunea și-a prezentat viziunea de a realiza, până în 2050, o societate mondială rezilientă în domeniul apei, care să ofere securitate în materie de apă pentru toți. La 4 iunie 2025, Uniunea a adoptat o Strategie europeană pentru reziliența în domeniul apei (2) pentru a defini traiectoria de urmat în vederea atingerii acestui obiectiv.

(11)

Este necesar să se asigure o tranziție energetică justă, bazată pe protecția și îmbunătățirea resurselor de apă și pe evitarea deteriorării stării ecosistemelor acvatice.

(12)

Pregătirea și aprobarea proiectelor legate de rețeaua energetică, precum și a activităților în curs, în contextul tratatului, trebuie să facă parte din eforturile generale de protejare și îmbunătățire a resurselor de apă, iar aceste proiecte trebuie să fie concepute astfel încât să prevină sau, dacă este necesar, să limiteze pe cât posibil orice impact negativ asupra stării corpurilor de apă.

(13)

Scopul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) este de a stabili un cadru pentru protecția apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane, inclusiv prin (i) prevenirea deteriorării suplimentare, precum și protejarea și îmbunătățirea stării ecosistemelor acvatice și (ii) promovarea utilizării durabile a apei pe baza unei protecții pe termen lung a resurselor de apă disponibile.

(14)

Este necesar ca părțile contractante să se asigure că toate activitățile legate de rețeaua de energie sunt concepute și desfășurate astfel încât să asigure respectarea Directivei 2000/60/CE și, în special, a articolului 4 din directiva respectivă, care prezintă principalele obiective, stabilind că statele membre trebuie să pună în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă și să ia măsuri cu scopul de a obține o stare bună a apei, fără a aduce atingere derogărilor, limitate în timp sau de altă natură. În stadiul actual de elaborare a dreptului Uniunii, o stare bună a corpurilor de apă subterană implică o stare bună din punct de vedere cantitativ și chimic, în timp ce în cazul corpurilor de apă de suprafață, aceasta presupune o stare ecologică bună sau un potențial ecologic bun și o stare chimică bună.

(15)

Pentru a evalua impactul potențial al proiectelor existente și al celor noi legate de energie asupra stării corpurilor de apă, este necesar să se cunoască starea actuală a acestor corpuri de apă, pe baza unei monitorizări realizate cu regularitate. Întrucât procesul de monitorizare și de clasificare a corpurilor de apă este un proces continuu și întrucât multe corpuri de apă sunt deja afectate de proiecte legate de energie și nu este posibil să se identifice a priori toate corpurile de apă care vor fi afectate de noile proiecte legate de energie, părțile contractante ar trebui să realizeze monitorizarea și clasificarea tuturor corpurilor de apă de pe teritoriul lor.

(16)

Evaluarea stării apelor implică instituirea unui sistem permanent și structurat de monitorizare a corpurilor de apă, selectarea siturilor de monitorizare și a elementelor calitative care urmează să fie monitorizate pe baza unei evaluări preliminare a tuturor presiunilor și impacturilor. Evaluarea stării corpurilor de apă potențial afectate de proiectele legate de energie este un exercițiu cuprinzător, care ar fi incomplet dacă s-ar limita la presiunile și impacturile generate de proiectele respective. Prin urmare, părțile contractante ar trebui să evalueze presiunile și impactul tuturor activităților care ar putea afecta starea corpurilor de apă.

(17)

Pentru a se asigura că nici proiectele existente, nici cele noi legate de energie nu deteriorează starea corpurilor de apă și nici nu afectează potențialul acestora de a atinge o stare bună a apei, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2000/60/CE, sau, în cazul în care acest lucru este inevitabil și justificat în mod corespunzător, că aceste proiecte își reduc la minimum impactul negativ, părțile contractante ar trebui să identifice toate măsurile necesare pentru atingerea stării bune și să aleagă combinația de măsuri care este cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru atingerea obiectivelor directivei menționate, inclusiv măsurile care au impact asupra unor activități care nu sunt legate de rețeaua de energie, dar care afectează starea corpurilor de apă vizate de proiectele noi sau existente legate de rețeaua de energie.

(18)

Întrucât starea bună a corpurilor de apă depinde de o combinație de măsuri referitoare la toate activitățile care afectează respectivele corpuri de apă și întrucât toate aceste măsuri interacționează între ele în cadrul obiectivului de a atinge o stare bună, părțile contractante ar trebui să identifice măsuri în legătură cu toate activitățile, inclusiv cu activitățile care nu sunt legate de energie, astfel încât să permită luarea de decizii bazate pe combinația de măsuri care este cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru atingerea unei stări bune și care afectează diferitele activități din cadrul aceluiași bazin hidrografic.

(19)

Părțile contractante ar trebui, așadar, să efectueze o serie de analize privind caracteristicile unui bazin hidrografic și impactul activităților umane, precum și o analiză economică a utilizării apei, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/60/CE. Evoluția stării apei ar trebui monitorizată în mod sistematic și comparabil în întreaga Comunitate a Energiei, în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2000/60/CE. Aceste informații sunt necesare pentru a oferi părților contractante o bază solidă pentru elaborarea unor programe de măsuri în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2000/60/CE, în vederea realizării obiectivelor fixate în directiva respectivă. În scopul asigurării unei puneri în aplicare coerente și eficace a Directivei 2000/60/CE, părțile contractante ar trebui să elaboreze planuri de gestionare a bazinelor hidrografice și să le raporteze secretariatului o dată la șase ani, în conformitate cu articolele 13, 14 și 15 din Directiva 2000/60/CE. Planurile respective ar trebui să prezinte, pe baza stării stabilite a fiecărui corp de apă în parte, măsurile care vor fi puse în aplicare în cursul planului de gestionare a bazinului hidrografic pe șase ani pentru a face progrese în direcția atingerii unei stări bune și pentru a evita deteriorarea.

(20)

Având în vedere posibilul impact al activităților legate de rețeaua de energie asupra stării chimice a corpurilor de apă, este necesar să se aplice dispozițiile care reglementează starea chimică bună a apelor subterane și a apelor de suprafață, care sunt prevăzute în Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și, respectiv, în Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Directiva 2006/118/CE stabilește criterii pentru evaluarea stării chimice bune a apelor subterane și criterii pentru identificarea și inversarea tendințelor ascendente semnificative și durabile și pentru definirea nivelurilor de bază pentru inversările tendințelor. Directiva 2008/105/CE stabilește standarde de calitate a mediului pentru substanțele prioritare și o serie de alți poluanți, care trebuie respectate în scopul obținerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață.

(21)

Directiva 2009/90/CE a Comisiei (6) completează directivele menționate anterior, stabilind specificațiile tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stării apelor.

(22)

Tratatul se referă la proiecte care sunt relevante pentru punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE, a cărei includere în acquis-ul comunitar din domeniul mediului ar asigura faptul că la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor și proiectelor legate de rețeaua de energie sunt luate în considerare protejarea, îmbunătățirea și evitarea deteriorării stării ecosistemelor acvatice.

(23)

Directiva 2000/60/CE, Directiva 2006/118/CE, Directiva 2008/105/CE și Directiva 2009/90/CE a Comisiei nu au fost încă încorporate în acquis-ul comunitar în domeniul mediului al Comunității Energiei; este necesar să se extindă acquis-ul comunitar prin adăugarea Directivei 2000/60/CE, împreună cu Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivei 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2009/90/CE a Comisiei pe lista actelor Uniunii de la articolul 16 din tratat.

(24)

Cadrul de cooperare regională stabilit de Comunitatea Energiei și asistența oferită de instituțiile și organismele acesteia pot fi esențiale pentru pregătirea punerii în aplicare cu succes a Directivei 2000/60/CE.

(25)

Articolul 94 din tratat impune instituțiilor să interpreteze orice termen sau orice alt concept utilizat în tratat și care este derivat din dreptul Uniunii în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(26)

În cadrul reuniunilor sale din [xxx] și [xxx], Grupul operativ pentru mediu a analizat în detaliu propunerea și a recomandat adoptarea acesteia, cu o serie de adaptări care se reflectă în prezenta decizie. Comisia Europeană a aprobat adaptările respective.

(27)

În cadrul reuniunilor sale din xxx și xxx, Grupul permanent la nivel înalt a deliberat și a propus adoptarea prezentei decizii,