(1)

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului (1) în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia și prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului (2) în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea, în măsura în care aceste aspecte intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii. Convenția a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 octombrie 2023.

(2)

În temeiul articolului 66 alineatul (1) din convenție, Grupul de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (GREVIO) trebuie să monitorizeze punerea în aplicare a convenției de către părțile la convenție (denumite în continuare „părțile”). În conformitate cu articolul 68 alineatul (11) din convenție, GREVIO își adoptă raportul și concluziile privind măsurile luate de partea în cauză pentru punerea în aplicare a dispozițiilor convenției.

(3)

Comitetul părților (denumit în continuare „comitetul”) poate adopta recomandări adresate părții în cauză, în conformitate cu articolul 68 alineatul (12) din convenție, pe baza raportului și a concluziilor GREVIO. Astfel de recomandări trebuie să facă distincție între măsurile care urmează să fie luate cât mai curând posibil, cu obligația de a-i prezenta comitetului un raport în termen de trei ani, și măsurile care, deși considerate importante, nu impun același grad de urgență. La sfârșitul perioadei de trei ani, partea în cauză trebuie să prezinte comitetului un raport cu privire la măsurile luate, în 10 domenii specifice ale convenției. Pe baza respectivului raport și a oricăror informații suplimentare, comitetul urmează să adopte concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor respective, elaborate de secretariatul comitetului.

(4)

În temeiul articolului 68 alineatul (3) din convenție, procedurile de evaluare care sunt desfășurate după procedura de evaluare de referință a GREVIO se împart în runde (denumite în continuare „runde de evaluare tematică”). Prima rundă de evaluare tematică este intitulată „Consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție” și vizează 20 de articole ale convenției, respectiv articolele 3, 7, 8, 11, 12, 14, 15, 16, 18, 20, 22, 25, 31, 48, 49, 50, 51, 52, 53 și 56. Cu ocazia celei de a 17-a reuniuni din 17 decembrie 2024, comitetul a adoptat o decizie privind recomandările ce urmează să fie adoptate de comitet pe baza rapoartelor GREVIO adoptate în cadrul primei runde de evaluare tematică, conținută în documentul IC-CP(2024)10 rev.

(5)

Se estimează că, în cadrul celei de a 19-a reuniuni, din 11 decembrie 2025, comitetul urmează să adopte următoarele proiecte de recomandări (unul bazat pe runda de evaluare de referință și șapte bazate pe prima rundă de evaluare tematică) și următorul proiect de concluzii privind punerea în aplicare a convenției de către nouă dintre părți (denumite în continuare „proiectele de recomandări” și, respectiv, „proiectul de concluzii” și denumite în comun „actele avute în vedere”):

(6)

Uniunea are competența exclusivă de a accepta obligațiile prevăzute în convenție cu privire la propriile sale instituții și la propria administrație publică, în sensul articolului 336 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. La punctul 305 din Avizul 1/19 din 6 octombrie 2021 (3), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”) a confirmat că o mare parte din obligațiile prevăzute în convenție privind adoptarea de măsuri preventive și de protecție sunt, în esență, obligatorii pentru Uniune în ceea ce privește personalul din administrația sa și în ceea ce privește membrii publicului care vizitează sediile și clădirile instituțiilor, ale agențiilor și ale organelor sale. În plus, la punctul 307 din același aviz, Curtea de Justiție a statuat că Uniunea nu ar trebui să se limiteze la stabilirea unor cerințe sau măsuri de sprijin minime, ci ar trebui să se asigure ea însăși că obligațiile respective sunt îndeplinite integral. În același timp, amploarea obligațiilor Uniunii ar trebui să fie interpretată ținând seama de natura și competențele sale specifice. În special, întrucât administrația publică a Uniunii nu dispune de competențe de aplicare a legii, recomandările referitoare la chestiuni legate de aplicare a legii, cum ar fi emiterea de ordine de interdicție de urgență, ar trebui să fie interpretate ca impunând Uniunii garantarea siguranței victimei în limitele competențelor sale, de exemplu prin refuzarea accesului presupușilor autori de acte de violență în clădirile instituțiilor acesteia.

(7)

Actele avute în vedere se referă la punerea în aplicare a dispozițiilor convenției care se aplică Uniunii în ceea ce privește propriile sale instituții și propria sa administrație publică. Prin urmare, este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul comitetului în ceea ce privește aspectele legate de instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia, întrucât actele avute în vedere au vocația de a influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii, în sensul că ar putea avea un efect asupra interpretării viitoare a dispozițiilor relevante ale convenției.

(8)

În ceea ce privește Regatul Unit, proiectul de recomandare include necesitatea: de a asigura resurse financiare adecvate și durabile pentru toate politicile care vizează combaterea violenței împotriva femeilor și o finanțare durabilă pentru organizațiile relevante ale societății civile (articolul 8 din convenție); de a dota organismele naționale de coordonare cu mandatul, competența și resursele necesare și de a asigura coordonarea și punerea în aplicare a politicilor și măsurilor de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor, precum și monitorizarea și evaluarea independentă a acestora, pe baza unor date relevante (articolul 10 din convenție); de a armoniza sistemele de colectare a datelor și de a asigura colectarea sistematică de date dezagregate privind violența împotriva femeilor (articolul 11 din convenție); de a asigura formarea profesioniștilor relevanți cu privire la modul adecvat în care trebuie să răspundă la cazurile de violență împotriva femeilor (articolul 15 din convenție); de a elimina barierele din calea accesului la serviciile de asistență generală (articolul 20 din convenție); de a asigura accesul la servicii specializate de asistență și la adăposturi pentru toate victimele violenței împotriva femeilor și ale violenței domestice (articolele 22 și 23 din convenție); de a reduce victimizarea secundară prin asigurarea tratării eficiente și fără întârziere a cazurilor (articolul 50 din convenție); și de a asigura utilizarea ordinelor de interdicție de urgență (articolul 52 din convenție). Întrucât proiectul de recomandare este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acesteia.

(9)

În ceea ce privește Andorra, proiectul de recomandări include necesitatea: de a elabora o strategie cuprinzătoare pe termen lung pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor care intră sub incidența convenției; de a asigura faptul că organizațiile pentru drepturile femeilor sunt pe deplin implicate în procesul de elaborare a politicilor și de a evalua periodic respectivele politici pe baza unor indicatori detaliați (articolul 7 din convenție); de a îmbunătăți claritatea bugetelor pentru activitățile de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, de a continua eforturile de majorare a respectivelor bugete dacă este necesar și de a asigura faptul că organizațiilor neguvernamentale (ONG-urilor) specializate în drepturile femeilor li se acordă suficiente subvenții și timp pentru a desfășura activitățile care le-au fost încredințate (articolul 8 din convenție); de a continua extinderea colectării de date privind toate formele de violență care intră sub incidența convenției (articolul 11 din convenție); de a extinde campaniile de prevenire la toate formele de violență care intră sub incidența convenției de și de a evalua periodic impactul acestora (articolul 12 din convenție); de a asigura resurse umane suficiente și calificări adecvate ale profesioniștilor care lucrează în cadrul programelor pentru autorii actelor de violență, de a elabora standarde minime și de a introduce un program specific pentru autorii actelor de violență sexuală (articolul 16 din convenție); de a asigura faptul că serviciile specializate de asistență răspund nevoilor victimelor (articolul 22 din convenție); de a lua măsuri pentru a garanta faptul că toate părțile interesate efectuează o evaluare a riscurilor pentru toate formele de violență care intră sub incidența convenției și repetă în mod regulat o astfel de evaluare (articolul 51 din convenție); de a asigura faptul că ordinele de interdicție de urgență pot fi emise fără întârziere în cazul în care există un pericol imediat și de a stabili un cadru juridic clar care să garanteze gestionarea corespunzătoare a ordinelor de interdicție de urgență (articolul 52 din convenție); și de a asigura faptul că victimele tuturor formelor de violență care intră sub incidența convenției pot beneficia de ordine de protecție și că încălcările sunt pedepsite (articolul 53 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(10)

În ceea ce privește Belgia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura o mai mare coerență a politicilor și măsurilor legate de prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor între diferitele niveluri de guvernare din țară (articolul 7 din convenție); de a asigura faptul că datele colectate sunt dezagregate și de a armoniza colectarea acestora (articolul 11 din convenție); de a asigura punerea în practică a cerinței de a transmite cunoștințe privind principiile enumerate la articolul 14 din convenție la toate nivelurile de educație (articolul 14 din convenție); de a introduce activități de formare inițială și continuă pentru toți profesioniștii relevanți și de a adopta și disemina standarde de calitate pentru cursurile de formare (articolul 15 din convenție); de a spori sprijinul pentru redresarea și independența economică a femeilor care sunt victime ale violenței prin măsuri relevante și de a pune în aplicare parcursuri standardizate de îngrijire în sectorul asistenței medicale pentru a asigura identificarea victimelor și îndrumarea acestora către serviciile specializate de asistență adecvate (articolul 20 din convenție); de a asigura accesul la adăposturi și de a crea o linie de asistență telefonică care să servească drept punct unic de contact (articolul 22 din convenție); de a asigura tratarea eficientă a cazurilor și o înțelegere a violenței împotriva femeilor axată pe gen și pe victime; de a asigura existența unor garanții eficace pentru prevenirea utilizării necorespunzătoare a medierii și de a asigura sancțiuni adecvate și suficiente (articolele 49 și 50 din convenție); de a asigura faptul că sunt disponibile și accesibile tuturor victimelor ordine de interdicție de urgență, de protecție și de restricție (articolele 52 și 53 din convenție); și de a evalua punerea în aplicare a măsurilor de protecție existente și de a asigura faptul că toate măsurile în vigoare sunt puse în practică pentru victimele tuturor formelor de violență care intră sub incidența convenției (articolul 56 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(11)

În ceea ce privește Franța, proiectul de recomandări include necesitatea: de a elabora o strategie globală pe termen lung pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor care intră sub incidența convenției, de a asigura faptul că sunt alocate resurse adecvate organismului care coordonează politicile de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor și de a asigura faptul că asociațiile pentru drepturile femeilor sunt pe deplin implicate în elaborarea politicilor și evaluează periodic respectivele politici pe baza unor indicatori predefiniți (articolul 7 din convenție); de a continua eforturile de asigurare a unei finanțări adecvate pentru politicile de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor, de a îmbunătăți claritatea bugetelor alocate respectivelor politici și de a asigura faptul că organizațiile pentru drepturile femeilor dispun de resurse financiare suficiente și stabile pentru a-și desfășura activitatea (articolul 8 din convenție); de a asigura dezagregarea datelor și a institui o colectare de date privind numărul de femei și fete care solicită ajutor din partea serviciilor de asistență medicală (articolul 11 din convenție); de a îmbunătăți eforturile și de a evalua impactul măsurilor din domeniul prevenirii primare (articolul 12 din convenție); de a asigura faptul că elevii au acces la educație cu privire la aspectele menționate la articolul 14 din convenție (articolul 14 din convenție); de a asigura faptul că toți profesioniștii care intră în contact cu victimele și cu autorii actelor de violență beneficiază de formare cu privire la toate formele de violență împotriva femeilor și că o astfel de formare este evaluată (articolul 15 din convenție); de a adopta și pune în aplicare standarde minime pentru programele destinate autorilor actelor de violență și de a evalua impactul acestora (articolul 16 din convenție); de a asigura faptul că sunt înființate organisme de coordonare în întreaga țară și că noile ghișee unice înființate pentru a oferi sprijin femeilor care sunt victime implică toate organismele în cauză (articolul 18 din convenție); de a asigura faptul că toate femeile care sunt victime ale violenței au acces la o examinare medico-legală și de a lua măsuri suplimentare pentru a preveni și a combate violența împotriva femeilor cu handicap (articolul 20 din convenție); de a asigura faptul că în întreaga țară este disponibilă asistență de specialitate, inclusiv pentru femeile care sunt victime ale violenței și copiii lor care locuiesc în adăposturi, și de a asigura faptul că aceste servicii răspund dimensiunii digitale a violenței împotriva femeilor (articolul 22 din convenție); de a oferi victimelor violenței sexuale asistență medicală, asistență post-traumatică, examinări medico-legale și asistență psihologică (articolul 25 din convenție); de a consolida măsurile luate pentru a încuraja femeile care sunt victime ale tuturor formelor de violență care intră sub incidența convenției să denunțe astfel de acte de violență și de a asigura servicii adecvate de primire și de sprijin, precum și de a continua eforturile de asigurare a unui răspuns judiciar adecvat la toate formele de violență împotriva femeilor (articolele 49 și 50 din convenție); de a asigura faptul că se efectuează sistematic evaluări ale riscurilor în toate cazurile de violență împotriva femeilor (articolul 51 din convenție); de a utiliza în mai mare măsură ordinele de protecție și de a asigura faptul că încălcările sunt sancționate (articolul 53 din convenție); și de a limita victimizarea secundară la care femeile care sunt victime ale violenței pot fi expuse în cursul procedurilor (articolul 56 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(12)

În ceea ce privește Italia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura faptul că planul național de acțiune al Italiei privind violența împotriva femeilor abordează toate formele de violență împotriva femeilor și este susținut de un calendar, de resurse financiare și de indicatori pentru măsurarea progreselor, de a asigura o consultare eficace cu societatea civilă și de a coordona mai bine punerea în aplicare a politicilor relevante (articolul 7 din convenție); de a asigura o finanțare durabilă și pe termen lung pentru toate politicile și măsurile care vizează prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, asigurând, în același timp, linii bugetare și de finanțare separate (articolul 8 din convenție); de a asigura colectarea și dezagregarea datelor de către toate părțile interesate relevante (articolul 11 din convenție); de a revizui programele de învățământ și materialele didactice în vederea eliminării stereotipurilor negative cu privire la femei și fete (articolul 14 din convenție); de a introduce activități de formare inițială și continuă pentru toți profesioniștii relevanți cu privire la toate formele de violență împotriva femeilor (articolul 15 din convenție); de a asigura disponibilitatea adăposturilor și a liniilor de asistență telefonică pentru toate victimele (articolul 22 din convenție); de a asigura răspunsuri prompte, adecvate și eficace la denunțurile referitoare la toate formele de violență împotriva femeilor (articolele 49 și 50 din convenție); de a asigura evaluări sistematice ale riscurilor pentru victimele tuturor formelor de violență împotriva femeilor, care să se bazeze pe manuale și orientări (articolul 51 din convenție); și de a asigura faptul că ordinele de interdicție de urgență sunt emise atunci când este necesar și că încălcările se pedepsesc (articolele 52 și 53 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(13)

În ceea ce privește Țările de Jos, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura faptul că politicile și măsurile luate în legătură cu prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice sunt coordonate și vizează toate formele de violență împotriva femeilor care intră sub incidența convenției, de a atribui rolul de organism de coordonare unor entități pe deplin instituționalizate, cu mandate și competențe clare și dotate cu resursele necesare, și de a asigura implicarea organizațiilor neguvernamentale în procesul de elaborare a politicilor (articolul 7 din convenție); de a introduce o finanțare adecvată și durabilă pentru politicile și măsurile privind toate formele de violență împotriva femeilor și de violență domestică, de a introduce linii bugetare și linii de finanțare separate care să se bazeze pe principiul integrării dimensiunii de gen în buget și de a asigura o finanțare adecvată și durabilă pentru organizațiile pentru drepturile femeilor (articolul 8 din convenție); de a adapta categoriile de date pentru colectarea de date dezagregate (articolul 11 din convenție); de a lua măsuri pentru a transmite cunoștințe privind toate principiile enumerate la articolul 14 din convenție (articolul 14 din convenție); de a spori activitățile de formare pentru toți profesioniștii, valorificând totodată expertiza organizațiilor pentru drepturile femeilor (articolul 15 din convenție); de a asigura accesul la adăposturi pentru toate victimele, inclusiv pentru victimele discriminării intersecționale (articolul 22 din convenție); de a lua măsuri pentru a încuraja femeile care sunt victime, inclusiv femeile expuse riscului de discriminare intersecțională, să raporteze actele de violență (articolele 49 și 50 din convenție); de a asigura faptul că se efectuează evaluări ale riscurilor în cazurile de violență domestică și de alte forme de violență împotriva femeilor, ca parte a unui răspuns multiinstituțional (articolul 51 din convenție); și de a asigura faptul că autoritățile relevante pot emite imediat ordine de restricție și de interdicție de urgență în cazuri de pericol iminent (articolul 52 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(14)

În ceea ce privește Portugalia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura resurse financiare adecvate pentru punerea în aplicare a strategiilor și a planurilor de acțiune naționale, precum și a unei finanțări durabile pentru organizațiile pentru drepturile femeilor (articolul 8 din convenție); de a asigura formarea tuturor profesioniștilor care intră în contact cu victimele pe teme legate de violența împotriva femeilor (articolul 15 din convenție); de a asigura faptul că programele pentru autorii actelor de violență domestică și sexuală sunt disponibile în mod suficient, de a adopta standarde minime și de a le evalua în permanență (articolul 16 din convenție); de a elabora un răspuns coordonat multiinstituțional care să fie pe deplin operațional pentru toate formele de violență împotriva femeilor (articolul 18 din convenție); de a crea o linie de asistență telefonică pentru femeile care sunt victime ale diferitelor forme de violență, de a asigura adăposturi pentru victimele tuturor formelor de violență împotriva femeilor și de a asigura disponibilitatea serviciilor specializate de asistență (articolul 22 din convenție); de a asigura investigarea eficace a cazurilor, intensificând eforturile de strângere a probelor prin renunțarea la dependența excesivă de declarațiile victimelor, și de a asigura faptul că sancțiunile sunt proporționale cu gravitatea infracțiunii (articolele 49 și 50 din convenție); și de a asigura faptul că ordinele de interdicție de urgență sunt emise rapid și cu efect imediat și de a consolida monitorizarea ordinelor de protecție (articolele 52 și 53 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(15)

În ceea ce privește Serbia, proiectul de recomandări include necesitatea: de a asigura punerea în aplicare și monitorizarea eficace a strategiei sale relevante și de a aloca resurse suficiente organismului sau organismelor competente responsabile cu coordonarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea independentă a politicilor și măsurilor care abordează toate formele de violență împotriva femeilor (articolul 7 din convenție); de a asigura resurse financiare adecvate și durabile pentru legislația, politicile și măsurile menite să prevină și să combată violența împotriva femeilor și violența domestică, inclusiv pentru instituțiile și entitățile responsabile cu punerea lor în aplicare, precum și de a utiliza integrarea dimensiunii de gen în buget pentru a permite monitorizarea eficace a cheltuielilor publice și pentru a garanta o finanțare durabilă pentru organizațiile de femei care oferă sprijin specializat victimelor prin granturi pe termen lung acordate prin proceduri de achiziții publice transparente (articolul 8 din convenție); de a asigura faptul că datele colectate sunt dezagregate în funcție de factori relevanți și de a armoniza colectarea acestora (articolul 11 din convenție); de a asigura măsuri preventive periodice menite să eradicheze stereotipurile de gen, de a aborda inegalitatea de gen ca și cauză fundamentală a violenței împotriva femeilor și de a promova campanii de sensibilizare care să abordeze toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv dimensiunea lor digitală care vizează societatea în ansamblu (articolul 12 din convenție); de a asigura în mod sistematic o formare inițială și continuă pentru toți profesioniștii relevanți (articolul 15 din convenție); de a extinde și a furniza resursele adecvate pentru programele privind autorii actelor de violență domestică și de a adopta standarde uniforme (articolul 16 din convenție); de a îmbunătăți accesul victimelor la sprijin financiar, locuințe și locuri de muncă și de a asigura examinări medico-legale gratuite (articolul 20 din convenție); de a asigura adăposturi pentru toate victimele, inclusiv pentru cele care se confruntă cu discriminare intersecțională (articolul 22 din convenție); de a asigura accesibilitatea centrelor de trimitere a cazurilor de criză în urma violului sau a violenței sexuale, indiferent dacă victima este dispusă sau nu să denunțe infracțiunea (articolul 25 din convenție); de a încuraja denunțarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, de a consolida colectarea de probe și de a lua măsuri pentru a asigura tratarea eficientă a cazurilor (articolele 49 și 50 din convenție); de a implica toate instituțiile relevante în evaluarea riscurilor (articolul 51 din convenție); de a îmbunătăți monitorizarea și respectarea măsurilor de urgență și de protecție extinsă și de a asigura coerența procedurală (articolele 52 și 53 din convenție); și de a asigura punerea în aplicare efectivă a tuturor măsurilor de protecție a victimelor și de a garanta dreptul victimelor de a fi informate în mod corespunzător (articolul 56 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(16)

În ceea ce privește Polonia, proiectul de concluzii include necesitatea: de a elabora politici cuprinzătoare și coordonate de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor care intră sub incidența convenției, de a consolida mecanismele de cooperare interinstituțională între autorități pentru a asigura accesul victimelor la mecanisme de sprijin și protecție și de a efectua analize comparative independente ale măsurilor și programelor existente (articolul 7 din convenție); de a consolida resursele financiare pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, de a asigura introducerea unor linii bugetare specifice pentru măsurile de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor, de a furniza finanțare echitabilă și stabilă pentru ONG-uri și de a asigura participarea acestora la punerea în aplicare și la monitorizarea tuturor politicilor relevante (articolul 8 din convenție); de a aloca resursele umane și financiare necesare organismului coordonator al convenției (articolul 10 din convenție); și de a asigura colectarea de date dezagregate și de a armoniza colectarea de date între serviciile relevante (articolul 11 din convenție). Întrucât respectivul proiect de concluzii este în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestuia,

1.

recomandare privind punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul de către Regatul Unit, conținută în documentul IC-CP(2025)22prov;

2.

recomandări privind consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul de către Andorra, conținute în documentul IC-CP(2025)23prov;

3.

recomandări privind consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul de către Belgia, conținute în documentul IC-CP(2025)24revprov;

4.

recomandări privind consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul de către Franța, conținute în documentul IC-CP(2025)25prov;

5.

recomandări privind consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul de către Italia, conținute în documentul IC-CP(2025)26prov;

6.

recomandări privind consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul de către Țările de Jos, conținute în documentul IC-CP(2025)27prov;

7.

recomandări privind consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul de către Portugalia, conținute în documentul IC-CP(2025)28prov;

8.

recomandări privind consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul de către Serbia, conținute în documentul IC-CP(2025)29prov; și

9.

concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la Polonia adoptate de Comitetul părților, conținute în documentul IC-CP(2025)30prov.