(1)   Autoritatea îndeplinește următoarele sarcini în ceea ce privește riscurile de SB/FT cu care se confruntă piața internă:

(2)   Autoritatea îndeplinește următoarele sarcini în ceea ce privește entitățile obligate selectate:

(3)   Autoritatea îndeplinește următoarele sarcini în ceea ce privește supraveghetorii financiari:

(4)   Autoritatea îndeplinește următoarele sarcini în ceea ce privește supraveghetorii nefinanciari:

În cazul în care supravegherea anumitor sectoare este delegată la nivel național organismelor de autoreglementare, Autoritatea exercită sarcinile prevăzute la primul paragraf în legătură cu autoritățile de supraveghere care supervizează activitățile organismelor respective.

(5)   Autoritatea îndeplinește următoarele sarcini în ceea ce privește FIU și activitățile acestora în statele membre:

(6)   În scopul îndeplinirii sarcinilor care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, Autoritatea aplică integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive. Dacă dreptul aplicabil constă în regulamente și dacă, în prezent, respectivele regulamente acordă în mod expres opțiuni statelor membre, Autoritatea aplică, de asemenea, legislația națională de exercitare a opțiunilor respective.

(1)   În ceea ce privește entitățile obligate selectate, Autoritatea are competențele de supraveghere și de investigare prevăzute la articolele 17-21, precum și competența de a impune sancțiuni pecuniare și penalități cu titlu cominatoriu, astfel cum se prevede la articolele 22 și 23.

De asemenea, Autoritatea are competențele și obligațiile deținute de supraveghetorii financiari în domeniul CSB/CFT în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament.

În măsura în care este necesar în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite de prezentul regulament, Autoritatea poate solicita supraveghetorilor financiari, prin intermediul unor instrucțiuni, să facă uz de competențele lor în domeniul CSB/CFT în conformitate cu condițiile prevăzute în dreptul intern, în cazul în care prezentul regulament nu conferă Autorității astfel de competențe.

În scopul exercitării competențelor menționate la primul și al doilea paragraf, Autoritatea poate emite decizii cu caracter obligatoriu adresate entităților obligate selectate individuale. Autoritatea are competența de a aplica măsuri administrative și de a impune sancțiuni pecuniare pentru nerespectarea deciziilor luate în exercitarea competenței prevăzute la articolul 21, în conformitate cu articolul 22.

(2)   În ceea ce privește supraveghetorii și autoritățile de supraveghere, Autoritatea are următoarele competențe:

(3)   În ceea ce privește FIU din statele membre, Autoritatea are următoarele competențe:

(4)   În scopul îndeplinirii sarcinilor prevăzute la articolul 5 alineatul (1), Autoritatea are următoarele competențe:

(1)   Autoritatea este responsabilă de funcționarea eficace și coerentă a sistemului de supraveghere CSB/CFT.

(2)   Autoritatea și autoritățile de supraveghere au obligația de a coopera cu bună credință, precum și obligația de a face schimb de informații în scopul CSB/CFT, în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2023/1113, cu Regulamentul (UE) 2024/1624 și cu Directiva (UE) 2024/1640.

(3)   La cererea Autorității, autoritățile de supraveghere furnizează Autorității toate informațiile privind entitățile obligate care rămân supravegheate direct la nivel național, care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor Autorității în temeiul articolului 5 alineatele (1), (3) și (4), în cazul în care autoritățile de supraveghere au acces legal la astfel de informații.

(4)   Autoritățile de supraveghere acordă asistență Autorității pentru a identifica și a ține seama de particularitățile cadrelor lor juridice naționale respective, în special în cazurile în care Autoritatea aplică legislația națională care transpune dreptul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2).

(1)   În cooperare cu autoritățile de supraveghere, Autoritatea elaborează și menține o metodologie actualizată și armonizată de supraveghere CSB/CFT, care detaliază abordarea bazată pe riscuri a supravegherii entităților obligate din Uniune. Metodologia respectivă cuprinde orientări, recomandări, avize și alte măsuri și instrumente, după caz, inclusiv, în special, standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare, pe baza împuternicirilor prevăzute în actele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2)   Atunci când elaborează metodologia de supraveghere, Autoritatea face distincție între entitățile obligate, inclusiv pe baza activităților acestora și a tipului și naturii riscurilor de SB/FT la care sunt expuse. Metodologia de supraveghere se bazează pe riscuri și conține cel puțin următoarele elemente:

(3)   Autoritatea elaborează chestionare structurate și alte instrumente online sau offline care să fie utilizate de Autoritate și de supraveghetori în scopul solicitării, colectării, compilării și analizării datelor și informațiilor de la entitățile obligate, inclusiv a datelor pe care trebuie să se bazeze aplicarea elementelor metodologiei de supraveghere enumerate la alineatul (2).

Instrumentele dezvoltate de Autoritate asigură colectarea de date și informații obiective și comparabile legate de CSB/CFT de la entitățile obligate și permit un schimb de informații eficient și rapid între supraveghetori și Autoritate.

Autoritatea depune eforturi pentru a dezvolta instrumentele respective de îndată ce metodologia de supraveghere este aplicabilă în întregul sistem de supraveghere CSB/CFT.

(4)   Metodologia de supraveghere reflectă standarde înalte de supraveghere la nivelul Uniunii și se bazează pe standardele și orientările internaționale relevante. Autoritatea își revizuiește și își actualizează periodic metodologia de supraveghere, ținând seama de evoluția riscurilor care afectează piața internă, inclusiv de riscurile și amenințările identificate de autoritățile naționale de aplicare a legii și de FIU. Metodologia de supraveghere ține seama, în măsura posibilului, de cele mai bune practici și de orientările elaborate de organismele internaționale de standardizare.

(1)   Cel târziu la data de 1 decembrie a fiecărui an, autoritățile de supraveghere furnizează Autorității informații cu privire la analizele de supraveghere pe care intenționează să le efectueze, pe o bază tematică, în cursul anului următor sau al următorului mandat de supraveghere și care vizează evaluarea riscurilor de SB/FT sau a unui aspect specific al unor astfel de riscuri la care sunt expuse concomitent mai multe entități obligate. Se furnizează următoarele informații:

(2)   Până la sfârșitul fiecărui an, președintele Autorității prezintă Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii, astfel cum se menționează la articolul 57 alineatul (2), o planificare consolidată a analizelor tematice pe care autoritățile de supraveghere intenționează să le efectueze în cursul anului următor.

(3)   În cazul în care domeniul de aplicare și relevanța la nivelul Uniunii a analizelor tematice justifică coordonarea la nivelul Uniunii, analizele tematice sunt efectuate în comun de către autoritățile de supraveghere relevante și sunt coordonate de Autoritate. Comitetul executiv poate propune analize tematice comune pe baza analizelor disponibile ale amenințărilor, vulnerabilităților și riscurilor de pe piața internă. Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii întocmește o listă a analizelor tematice comune. Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii întocmește un raport cu privire la desfășurarea, obiectul și rezultatul fiecărei analize tematice comune. Autoritatea publică raportul respectiv pe site-ul său web.

(4)   Autoritatea coordonează activitățile autorităților de supraveghere și facilitează planificarea și executarea analizelor tematice comune menționate la alineatul (3). Orice interacțiune directă cu entitățile obligate neselectate în contextul oricărei analize tematice rămâne responsabilitatea exclusivă a autorității de supraveghere responsabile cu supravegherea entităților obligate respective și nu se interpretează ca un transfer de sarcini și competențe legate de entitățile respective în cadrul sistemului de supraveghere CSB/CFT.

(5)   În cazul în care analizele tematice planificate la nivel național nu fac obiectul unei abordări coordonate la nivelul Uniunii, Autoritatea, împreună cu autoritățile de supraveghere, analizează necesitatea și posibilitatea alinierii sau a sincronizării calendarului acestor analize tematice și facilitează schimbul de informații și asistența reciprocă între autoritățile de supraveghere care efectuează respectivele analize tematice. Autoritatea facilitează, de asemenea, orice activități pe care autoritățile de supraveghere relevante ar dori să le desfășoare în comun sau în mod similar în contextul analizelor lor tematice respective.

(6)   Autoritatea asigură comunicarea către toate autoritățile de supraveghere a rezultatelor și concluziilor analizelor tematice efectuate la nivel național de mai multe autorități de supraveghere, cu excepția informațiilor confidențiale referitoare la entitățile obligate individuale. Acest schimb de informații include orice concluzii comune care rezultă din schimburile de informații sau din activitățile comune sau coordonate care implică mai multe autorități de supraveghere.

(1)   Autoritatea poate, după caz, să elaboreze:

(2)   Autoritatea facilitează și încurajează cel puțin următoarele activități:

(3)   Fiecare autoritate de supraveghere poate transmite Autorității o cerere de asistență reciprocă legată de sarcinile sale de supraveghere, specificând tipul de asistență pe care o solicită de la personalul Autorității, personalul uneia sau mai multor autorități de supraveghere sau o combinație a acestora. În cazul în care cererea se referă la activități legate de supravegherea anumitor entități obligate, autoritatea de supraveghere solicitantă transmite Autorității informațiile și datele necesare pentru furnizarea de asistență. Autoritatea păstrează și actualizează periodic informațiile privind domeniile specifice de expertiză și capacitățile autorităților de supraveghere de a oferi asistență reciprocă în legătură cu sarcinile lor de supraveghere.

(4)   În cazul în care Autoritatea este invitată să ofere asistență pentru îndeplinirea unor sarcini de supraveghere specifice la nivel național în ceea ce privește entitățile obligate care nu sunt entități obligate selectate, autoritatea de supraveghere solicitantă detaliază în cererea sa sarcinile pentru care se solicită sprijin. Asistența nu se interpretează ca un transfer de sarcini, competențe sau responsabilitate în materie de supraveghere a entităților obligate care nu sunt entități obligate selectate de la autoritatea de supraveghere solicitantă către Autoritate.

(5)   Dacă consideră că cererea este rezonabilă și fezabilă, Autoritatea depune toate eforturile pentru a oferi asistența solicitată, inclusiv prin mobilizarea resurselor umane proprii, precum și prin asigurarea mobilizării resurselor în cadrul autorităților de supraveghere, pe bază de voluntariat.

(6)   Până la sfârșitul fiecărui an, președintele Autorității informează Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii cu privire la resursele umane pe care Autoritatea le va aloca pentru furnizarea asistenței solicitate în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol pe parcursul anului următor. În cazul în care disponibilitatea resurselor umane se modifică ca urmare a îndeplinirii oricăreia dintre sarcinile menționate la articolul 5 alineatele (2), (3) și (4), președintele Autorității informează în acest sens Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii.

(7)   Orice interacțiune între personalul Autorității și entitatea obligată rămâne în responsabilitatea exclusivă a autorității de supraveghere care răspunde pentru supravegherea entității respective și nu se interpretează ca un transfer de sarcini sau de competențe legate de entități obligate individuale în cadrul sistemului de supraveghere CSB/CFT.

(1)   Autoritatea creează și actualizează o bază de date centrală cuprinzând informațiile colectate în temeiul prezentului articol.

Autoritatea pune informațiile la dispoziția autorităților de supraveghere, a autorităților fără mandat CSB/CFT, a altor autorități și organisme naționale competente să asigure respectarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (28), a Directivei 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (29), a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (30), a Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului (31), a Regulamentului (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (32), a Directivei 2014/56/UE a Parlamentului European și a Consiliului (33), a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (34) sau a Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (35), precum și la dispoziția autorităților europene de supraveghere, și anume Autoritatea Bancară Europeană (ABE), Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) (denumite în continuare, împreună, „AES”), pe baza principiului necesității de a cunoaște și în mod confidențial, în cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor acestora.

Autoritatea analizează, de asemenea, informațiile colectate și poate transmite rezultatele analizei sale, din proprie inițiativă, autorităților de supraveghere, în cazul în care acest lucru ar facilita activitățile lor de supraveghere și, după caz, entităților obligate.

(2)   Autoritățile de supraveghere transmit Autorității cel puțin următoarele informații, inclusiv datele referitoare la entitățile obligate individuale, astfel încât Autoritatea să introducă informațiile respective în baza de date:

Informațiile furnizate în temeiul primului paragraf nu includ referiri la suspiciunile specifice raportate în temeiul articolului 69 din Regulamentul (UE) 2024/1624.

Autoritatea introduce, de asemenea, în baza de date informațiile care decurg din activitățile sale în domeniul supravegherii directe, care corespund categoriilor de informații enumerate la primul paragraf, precum și rezultatele procesului de evaluare a riscurilor desfășurat de Autoritate în temeiul articolului 12.

(3)   Autoritatea poate solicita autorităților de supraveghere să furnizeze alte informații în plus față de cele menționate la alineatul (2). Autoritățile de supraveghere actualizează toate informațiile furnizate de îndată ce actualizarea este necesară sau la cererea Autorității.

(4)   Autoritatea introduce în baza de date orice date sau informații relevante în scopul activităților de supraveghere CSB/CFT care sunt furnizate de autoritățile fără mandat CSB/CFT, de alte autorități și organisme naționale competente pentru asigurarea conformității cu cerințele Directivei 2008/48/CE, ale Directivei 2009/110/CE, ale Directivei 2009/138/CE, ale Directivei 2014/17/UE, ale Regulamentului (UE) nr. 537/2014, ale Directivei 2014/56/UE, ale Directivei 2014/65/UE sau ale Directivei (UE) 2015/2366 sau de către AES.

Informațiile menționate la primul paragraf includ cazurile în care autoritățile și organismele menționate la paragraful respectiv au motive întemeiate să suspecteze că are loc o tentativă sau că se comite SB/FT sau că există un risc sporit în acest sens în legătură cu o entitate obligată și în care astfel de motive întemeiate au apărut în contextul exercitării sarcinilor lor respective. Baza de date include, de asemenea, informații relevante pe care autoritățile sau organismele de supraveghere a instituțiilor de credit în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (36), inclusiv BCE, atunci când acționează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, le-au obținut în contextul supravegherii continue, inclusiv informații privind evaluările modelelor de afaceri, evaluările mecanismelor de guvernanță, procedurile de autorizare, evaluările achizițiilor de participații calificate, evaluările privind adecvarea și procedurile legate de retragerea licențelor.

(5)   Autoritățile și organismele menționate la alineatul (1) al doilea paragraf pot adresa Autorității o cerere motivată de informații colectate în temeiul prezentului articol, dacă informațiile respective sunt necesare pentru activitățile sale de supraveghere. Autoritatea examinează cererile respective și furnizează informațiile solicitate pe baza principiului necesității de a cunoaște, în mod confidențial și în timp util. Autoritatea comunică autorității sau organismului care a furnizat inițial informațiile solicitate identitatea autorității sau a organismului de supraveghere solicitant, identitatea oricărei entități obligate în cauză, motivul cererii de informații, precum și dacă informațiile au fost transmise autorității sau organismului solicitant. În cazul în care decide să nu furnizeze informațiile solicitate, Autoritatea furnizează o justificare motivată pentru această decizie.

(6)   Autoritatea elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Autoritatea transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 27 decembrie 2025.

Se conferă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 49 din prezentul regulament.

(7)   Datele cu caracter personal colectate în conformitate cu prezentul articol pot fi păstrate într-o formă identificabilă pe o perioadă de până la 10 ani de la data colectării lor de către Autoritate, datele respective fiind șterse la sfârșitul acestei perioade. Pe baza unei evaluări periodice a necesității lor, datele cu caracter personal pot fi șterse înainte de expirarea perioadei respective, de la caz la caz.

(1)   În scopul îndeplinirii sarcinilor enumerate la articolul 5 alineatul (2), Autoritatea, în colaborare cu supraveghetorii financiari, efectuează o evaluare periodică a instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare, precum și a grupurilor de instituții de credit și instituții financiare, în cazul în care acestea își desfășoară activitatea în cel puțin șase state membre, inclusiv în statul membru de origine, fie prin intermediul unor sedii, fie în temeiul libertății de a presta servicii, indiferent dacă activitățile se desfășoară prin intermediul infrastructurii de pe teritoriul în cauză sau de la distanță.

(2)   Autoritățile de supraveghere și entitățile obligate care fac obiectul unei evaluări periodice furnizează Autorității toate informațiile necesare pentru efectuarea evaluării periodice menționate la alineatul (1).

(3)   Profilurile de risc inerent și rezidual ale unei entități obligate evaluate în temeiul alineatului (1) este clasificat de Autoritate ca fiind scăzut, mediu, substanțial sau ridicat, pe baza criteriilor de referință și urmând metodologia prevăzută în standardele tehnice de reglementare menționate la alineatul (7). În cazul în care entitatea obligată evaluată face parte dintr-un grup de instituții de credit sau instituții financiare, profilul de risc este clasificat la nivel de grup.

(4)   Metodologia de clasificare a profilurilor de risc inerent și rezidual se stabilește separat pentru cel puțin următoarele categorii de entități obligate:

(5)   Pentru fiecare categorie de entități obligate menționată la alineatul (4), criteriile de referință pentru evaluarea riscului inerent din metodologia de evaluare se bazează pe categoriile de factori de risc referitoare la clienți, produse, servicii, tranzacții, canale de livrare și zone geografice. Criteriile de referință se stabilesc cel puțin pentru următorii indicatori de risc inerent în orice stat membru în care își desfășoară activitatea entitățile obligate:

(6)   Pentru fiecare categorie de entitate obligată menționată la alineatul (4), evaluarea riscului rezidual în metodologia de evaluare include criterii de referință pentru evaluarea calității politicilor, a controalelor și a procedurilor interne instituite de entitățile obligate pentru a atenua riscul lor inerent.

(7)   Autoritatea elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Autoritatea prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 1 ianuarie 2026.

Se conferă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 49 din prezentul regulament.

(8)   Autoritatea revizuiește criteriile de referință și metodologia cel puțin o dată la trei ani. În cazul în care sunt necesare modificări, Autoritatea prezintă Comisiei proiecte modificate de standarde tehnice de reglementare.

(1)   Instituțiile de credit, instituțiile financiare și grupurile de instituții de credit și instituții financiare al căror profil de risc rezidual a fost clasificat ca fiind ridicat în temeiul articolului 12 se califică drept entități obligate selectate.

(2)   Cu toate acestea, în cazul în care sunt identificate peste 40 de entități în temeiul alineatului (1), Autoritatea poate, în consultare cu autoritățile de supraveghere, să convină asupra limitării selecției la un număr diferit specific de entități sau grupuri care este mai mare de 40.

Atunci când decide cu privire la un număr diferit specific de entități obligate selectate astfel cum se menționează la primul paragraf, Autoritatea ține seama de resursele proprii în ceea ce privește capacitatea sa de a aloca sau de a angaja suplimentar numărul necesar de membri ai personalului de supraveghere și de sprijin și se asigură că majorarea necesară a resurselor financiare și umane este fezabilă.

În temeiul deciziei privind numărul maxim, entitățile obligate selectate sunt entitățile obligate care se califică în temeiul alineatului (1) care își desfășoară activitatea în cel mai mare număr de state membre, fie prin intermediul unor sedii, fie în temeiul libertății de a presta servicii.

În cazul în care aplicarea criteriului menționat la al treilea paragraf generează mai mult decât numărul maxim stabilit de entități obligate selectate, Autoritatea selectează, dintre entitățile obligate care ar fi selectate în conformitate cu paragraful menționat și care își desfășoară activitatea în cel mai mic număr de state membre, pe cele cu cel mai mare volum al tranzacțiilor cu țări terțe în raport cu volumul total al tranzacțiilor lor, măsurat în ultimul exercițiu financiar.

(3)   În cazul în care, într-un stat membru, nicio instituție de credit, instituție financiară sau grup de instituții de credit sau instituții financiare care sunt stabilite, autorizate sau înregistrate sau care au o filială în statul respectiv și al căror profil de risc este clasificat ca fiind ridicat nu se califică drept entitate obligată selectată în temeiul alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol, Autoritatea efectuează un proces de selecție suplimentar în statul membru respectiv, pe baza metodologiei menționate la articolul 12 alineatul (7) litera (b).

În urma procesului de selecție suplimentar, instituția de credit, instituția financiară sau grupul de instituții de credit sau instituții financiare stabilite sau înregistrate în statul membru respectiv al căror profil de risc este clasificat ca fiind ridicat se califică drept entitate obligată selectată.

În cazul în care mai multe instituții de credit, instituții financiare sau grupuri de instituții de credit sau instituții financiare din statul membru în cauză au un profil de risc clasificat ca fiind ridicat, entitatea care își desfășoară activitatea în cel mai mare număr de state membre, fie prin intermediul unor sedii, fie în temeiul libertății de a presta servicii, se califică drept entitate obligată selectată. În cazul în care mai multe instituții de credit, instituții financiare sau grupuri de instituții de credit sau instituții financiare își desfășoară activitatea în același număr de state membre, entitatea cu cel mai mare raport dintre volumul tranzacțiilor cu țări terțe și volumul total al tranzacțiilor, măsurat în cursul ultimului exercițiu financiar, se califică drept entitate obligată selectată.

(4)   Autoritatea începe primul proces de selecție până la 1 iulie 2027 și încheie selecția în termen de șase luni de la data începerii. Ulterior, procesul de selecție se realizează la fiecare trei ani după data începerii primei selecții și se încheie în termen de șase luni pentru fiecare proces de selecție. Autoritatea publică lista entităților obligate selectate fără întârzieri nejustificate, după finalizarea procesului de selecție. Autoritatea începe supravegherea directă a entităților obligate selectate la șase luni de la publicarea listei.

(5)   Înainte de publicarea listei entităților obligate selectate, Autoritatea informează autoritățile relevante fără mandat CSB/CFT cu privire la rezultatele procesului de evaluare și clasificare a riscului inerent și rezidual al entităților obligate care fac obiectul evaluării.

(6)   O entitate obligată selectată rămâne sub supravegherea directă a Autorității până când Autoritatea începe supravegherea directă a entităților obligate selectate pe baza unei liste întocmite pentru perioada de selecție ulterioară care nu mai include entitatea obligată respectivă.

(1)   Un supraveghetor financiar poate transmite Autorității o cerere motivată prin care să solicite Autorității să își asume supravegherea directă și să îndeplinească sarcinile enumerate la articolul 5 alineatul (2) în ceea ce privește o anumită entitate obligată neselectată.

Cererea menționată la primul paragraf se depune numai în circumstanțe excepționale, cu scopul de a aborda la nivelul Uniunii un risc crescut de SB/FT sau de neconformitate în cazul unei entități obligate neselectate și de a asigura aplicarea consecventă a unor standarde înalte de supraveghere.

(2)   Cererea menționată la alineatul (1):

(3)   Cererea supraveghetorului financiar este însoțită de un raport care indică istoricul în materie de supraveghere și profilul de risc al entității obligate neselectate în cauză. Entitatea obligată neselectată este informată cu privire la cerere și la calendarul propus în aceasta.

(4)   Autoritatea evaluează cererea menționată la alineatul (1) în termen de două luni sau într-un interval de timp care permite transferul de sarcini și competențe până la data propusă în cerere, oricare dintre acestea este mai lungă. Autoritatea își dă acordul cu privire la transferul solicitat al supravegherii directe numai în cazul în care este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

(5)   În cazul în care Comitetul executiv al Autorității constată că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (4), acesta adoptă o decizie adresată supraveghetorului financiar solicitant și entității obligate neselectate în cauză, notificându-le privind acceptarea cererii. Decizia precizează data la care Autoritatea urmează să își asume supravegherea directă și durata respectivei supravegheri. Începând cu data la care Autoritatea urmează să își asume supravegherea directă, entitatea obligată neselectată în cauză este considerată o entitate obligată selectată în sensul prezentului regulament.

La sfârșitul duratei supravegherii directe de către Autoritate, prevăzută în decizia menționată la primul paragraf, sarcinile și competențele legate de supravegherea directă a entității obligate în cauză sunt transferate automat înapoi supraveghetorului financiar, cu excepția cazului în care Autoritatea prelungește durata de aplicare a deciziei respective în urma unei cereri corespunzătoare formulate de supraveghetorul financiar în conformitate cu alineatele (1)-(4).

(6)   În cazul în care Comitetul executiv al Autorității refuză cererea supraveghetorului financiar, acesta prezintă motivele în scris, indicând în mod clar condițiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (4) care nu au fost îndeplinite. Autoritatea consultă supraveghetorul financiar înainte de a lua o decizie și se asigură că entitatea obligată neselectată este informată cu privire la rezultatul procesului.

(1)   Fără a aduce atingere competenței Autorității în temeiul articolului 21 alineatul (3) litera (a) de a primi direct informațiile raportate în mod continuu de către entitățile obligate selectate sau de a avea acces direct la aceste informații, supraveghetorii financiari furnizează Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care i-au fost conferite Autorității în conformitate cu prezentul regulament și cu alte acte legislative aplicabile ale Uniunii.

(2)   După caz, supraveghetorii financiari acordă asistență Autorității la elaborarea și punerea în aplicare a oricăror acte referitoare la sarcinile menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (b), în ceea ce privește toate entitățile obligate selectate, inclusiv acordarea de asistență în cadrul activităților de verificare. Supraveghetorii financiari urmează instrucțiunile furnizate de Autoritate atunci când îndeplinesc sarcinile respective.

(3)   Autoritatea elaborează standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:

Autoritatea prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2026.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 53.

(1)   Pentru supravegherea fiecărei entități obligate selectate se constituie o echipă comună de supraveghere. Fiecare echipă comună de supraveghere este alcătuită din personal din cadrul Autorității și din cadrul supraveghetorilor financiari responsabili cu supravegherea entității obligate selectate la nivel național. Membrii echipei comune de supraveghere sunt numiți în conformitate cu alineatul (4) și lucrează sub coordonarea unui membru al personalului desemnat din cadrul Autorității (denumit în continuare „coordonatorul ECS”).

(2)   Coordonatorul ECS asigură coordonarea activității în cadrul echipei comune de supraveghere. Membrii echipei comune de supraveghere urmează instrucțiunile coordonatorului ECS în ceea ce privește sarcinile lor în cadrul echipei comune de supraveghere. Acest lucru nu aduce atingere sarcinilor și îndatoririlor care le revin în cadrul supraveghetorilor financiari respectivi.

Fiecare supraveghetor financiar care numește mai mult de un membru al personalului în echipa comună de supraveghere în temeiul alineatului (4) poate desemna pe unul dintre aceștia în calitate de subcoordonator (denumit în continuare „subcoordonator național”). Subcoordonatorii naționali asistă coordonatorul ECS în organizarea și coordonarea sarcinilor echipei comune de supraveghere, în special în ceea ce privește membrii personalului care au fost numiți de același supraveghetor financiar ca subcoordonator național relevant. Subcoordonatorul național poate transmite instrucțiuni membrilor echipei comune de supraveghere numiți de același supraveghetor financiar, cu condiția ca instrucțiunile respective să nu intre în conflict cu instrucțiunile transmise de coordonatorul ECS.

(3)   Sarcinile unei echipe comune de supraveghere includ următoarele:

(4)   Autoritatea este responsabilă pentru constituirea și componența echipelor comune de supraveghere. Autoritatea și supraveghetorii financiari în cauză numesc una sau mai multe persoane din cadrul personalului lor ca membru sau membri ai unei echipe comune de supraveghere. Un membru poate fi numit membru al mai multor echipe comune de supraveghere.

(5)   Autoritatea și supraveghetorii financiari se consultă reciproc și convin asupra utilizării personalului în ceea ce privește echipele comune de supraveghere.

(6)   Autoritatea elaborează norme și proceduri operaționale interne privind componența echipelor comune de supraveghere, în special în ceea ce privește personalul fiecărui supraveghetor financiar, statutul personalului supraveghetorilor financiari și alocarea resurselor umane de către Autoritate echipelor comune de supraveghere, care se asigură că echipele respective sunt alcătuite din personal cu un nivel suficient de cunoștințe, expertiză și experiență, precum și cu cunoștințe, parcurs, expertiză și experiență suficient de diverse.

(1)   Autoritatea poate solicita entităților obligate selectate și persoanelor fizice angajate de acestea sau persoanelor juridice care fac parte din acestea, precum și părților terțe cărora entitățile obligate selectate le-au externalizat funcții sau activități operaționale și persoanelor fizice sau juridice afiliate acestora, să furnizeze toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament și prin alte acte legislative aplicabile ale Uniunii.

(2)   Persoanele menționate la alineatul (1) sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte furnizează informațiile solicitate, fără întârzieri nejustificate, asigurându-se că acestea sunt clare, precise și complete. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Clienții respectivi rămân pe deplin răspunzători în situația în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau înșelătoare.

(3)   În cazul în care obține informațiile solicitate în temeiul alineatului (1), Autoritatea pune aceste informații la dispoziția supraveghetorului financiar în cauză.

(1)   Pentru a-și îndeplini sarcinile care îi sunt conferite prin prezentul regulament, Autoritatea poate efectua toate investigațiile necesare cu privire la orice entitate obligată selectată sau la orice persoană fizică angajată de aceasta sau la orice persoană juridică care aparține acesteia și care este stabilită sau situată într-un stat membru.

În acest scop, Autoritatea poate:

(2)   Persoanele prevăzute la articolul 17 fac obiectul investigațiilor inițiate pe baza unei decizii a Autorității. În cazul în care o persoană obstrucționează desfășurarea investigației, supraveghetorul financiar din statul membru în care sunt situate sediile relevante acordă, în conformitate cu dreptul intern, asistența necesară, inclusiv prin facilitarea accesului Autorității la sediile comerciale ale persoanelor fizice și juridice menționate la articolul 17, astfel încât competențele menționate la alineatul (1) al prezentului articol să poată fi exercitate.

(1)   Pentru a îndeplini sarcinile care îi sunt conferite prin prezentul regulament, Autoritatea poate, sub rezerva notificării prealabile a supraveghetorului financiar în cauză, să efectueze toate inspecțiile la fața locului necesare la sediile comerciale ale persoanelor fizice și juridice menționate la articolul 17. În ceea ce privește persoanele fizice ale căror sedii comerciale sunt în același timp reședința lor privată, Autoritatea solicită și obține autorizația judiciară pentru o inspecție la fața locului. Atunci când desfășurarea corespunzătoare și eficiența inspecției impun acest lucru, Autoritatea poate efectua inspecția la fața locului fără anunțarea prealabilă a persoanelor fizice și juridice respective.

(2)   Autoritatea poate decide să încredințeze efectuarea inspecțiilor la fața locului unei echipe comune de supraveghere în conformitate cu articolul 16 sau unei echipe specializate, care ar putea include membri ai echipei comune de supraveghere, după caz. Autoritatea este responsabilă de înființarea și componența echipelor de inspecție la fața locului, care se realizează în cooperare cu supraveghetorii financiari.

(3)   Personalul Autorității și alte persoane autorizate de Autoritate pentru a efectua o inspecție la fața locului pot intra în orice sediu comercial și pe orice teren al persoanelor fizice sau juridice care fac obiectul unei decizii privind investigația adoptate de Autoritate și, în ceea ce privește persoanele fizice ale căror sedii comerciale sunt în același timp reședința lor privată, după obținerea unei autorizații judiciare pentru o inspecție la fața locului în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. Personalul Autorității și alte persoane autorizate de Autoritate dețin competențele prevăzute la articolul 21.

(4)   Persoanele fizice și juridice prevăzute la articolul 17 fac obiectul inspecțiilor la fața locului pe baza unei decizii a Autorității.

(5)   Membrii personalului și alte persoane care îi însoțesc, autorizate sau numite de supraveghetorul financiar din statul membru în care urmează să se desfășoare inspecția, asistă în mod activ, sub supravegherea și coordonarea Autorității, personalul Autorității și celelalte persoane autorizate de către Autoritate. În acest scop, ei beneficiază de competențele prevăzute la alineatul (3). Membrii personalului supraveghetorilor financiari din statul membru în cauză au, de asemenea, dreptul de a participa la inspecțiile la fața locului.

(6)   În cazul în care o persoană se opune efectuării unei inspecții la fața locului dispuse în temeiul prezentului articol, supraveghetorul financiar din statul membru în cauză acordă asistența necesară, în conformitate cu dreptul intern. Această asistență include sigilarea oricărui sediu comercial, registru sau evidență, în măsura în care acest lucru este necesar în scopul inspecției. În cazul în care nu deține competența respectivă, supraveghetorul financiar în cauză recurge la competențele sale pentru a solicita asistența necesară altor autorități naționale.

(1)   În cazul în care pentru o inspecție la fața locului prevăzută la articolul 19 este necesară o autorizație din partea unei autorități judiciare în conformitate cu dreptul intern, Autoritatea solicită o astfel de autorizație.

(2)   În cazul în care se solicită autorizația menționată la alineatul (1), autoritatea judiciară națională verifică autenticitatea deciziei Autorității și se asigură că măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare, nici excesive, având în vedere obiectul inspecției. Cu ocazia verificării proporționalității măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita Autorității explicații detaliate, în special în ceea ce privește motivele pentru care Autoritatea suspectează că a avut loc o încălcare a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), gravitatea presupusei încălcări și natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea. autoritatea judiciară națională nu poate reexamina necesitatea efectuării inspecției și nu poate solicita să îi fie furnizate informațiile conținute în dosarul Autorității. Legalitatea deciziei Autorității este supusă numai controlului de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(1)   În scopul îndeplinirii sarcinilor sale menționate la articolul 5 alineatul (2), Autoritatea are competența de a aplica măsurile administrative prevăzute la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol pentru a solicita oricărei entități obligate selectate să ia măsurile necesare în cazul în care:

(2)   În scopul articolului 6 alineatul (1), Autoritatea dispune în special de competența de a aplica următoarele măsuri administrative:

(3)   Prin intermediul măsurilor administrative menționate la alineatul (2), Autoritatea poate, în special:

(4)   Măsurile administrative menționate la alineatul (2) sunt însoțite, dacă este cazul, de termene obligatorii de punere în aplicare. Autoritatea monitorizează și evaluează punerea în aplicare de către entitatea obligată selectată a acțiunilor solicitate.

(5)   Supraveghetorii financiari notifică Autoritatea fără întârzieri nejustificate în cazul în care iau cunoștință de unul sau mai multe indicii că o entitate obligată selectată a încălcat Regulamentul (UE) 2023/1113 sau Regulamentul (UE) 2024/1624.

(6)   Măsurile administrative aplicate trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(1)   În scopul îndeplinirii sarcinilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, Autoritatea poate impune sancțiuni pecuniare în cazul în care o entitate obligată selectată încalcă, fie cu intenție, fie din culpă, una dintre cerințele din Regulamentul (UE) 2023/1113 sau din Regulamentul (UE) 2024/1624 sau nu respectă o decizie obligatorie menționată la articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2)   În cazul în care Comitetul executiv al Autorității constată că o entitate obligată selectată a comis, cu intenție sau din culpă, o încălcare gravă, repetată sau sistematică a cerințelor direct aplicabile cuprinse în Regulamentul (UE) 2023/1113 sau în Regulamentul (UE) 2024/1624, Comitetul executiv al Autorității adoptă o decizie de impunere de sancțiuni pecuniare, în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol. În funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte, sancțiunile pecuniare impuse pentru astfel de încălcări sunt impuse în completarea sau în locul măsurilor administrative menționate la articolul 21 alineatul (2).

(3)   Cuantumurile de bază ale sancțiunilor pecuniare menționate la alineatul (1) se încadrează între următoarele limite:

(4)   Cuantumurile de bază definite în limitele prevăzute la alineatul (3) se ajustează, dacă este cazul, ținându-se seama de circumstanțe agravante sau atenuante, în conformitate cu coeficienții relevanți menționați în anexa I. Coeficienții agravanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți agravanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient agravant în parte se adaugă la cuantumul de bază. În cazul în care se poate stabili beneficiul obținut din încălcare sau pierderile suferite de părțile terțe ca urmare a încălcării, acestea se adaugă la cuantumul total al sancțiunii, după aplicarea coeficienților.

(5)   Coeficienții atenuanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți atenuanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient atenuant în parte se scade din cuantumul de bază.

(6)   Cuantumul maxim al unei sancțiuni pentru încălcările grave, repetate sau sistematice menționate la alineatul (3) literele (a) și (b) nu depășește 10 % din cifra de afaceri anuală totală a entității obligate în exercițiul financiar precedent, după aplicarea coeficienților menționați la alineatele (4) și (5).

(7)   Cuantumul maxim al unei sancțiuni pentru încălcările grave, repetate sau sistematice menționate la alineatul (3) literele (c) și (d) nu depășește 10 000 000 EUR după aplicarea coeficienților menționați la alineatele (4) și (5).

(8)   Atunci când entitatea obligată selectată este o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă care are obligația de a elabora situații financiare consolidate în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (37), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător, conform standardelor contabile aplicabile, potrivit ultimelor situații financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang.

(9)   În cazurile care nu intră sub incidența alineatului (1) de la prezentul articol, Autoritatea poate, atunci când este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, să le solicite supraveghetorilor financiari să inițieze proceduri în vederea luării de măsuri pentru a asigura impunerea sancțiunilor pecuniare corespunzătoare, în conformitate cu legislația națională de transpunere a Directivei (UE) 2024/1640 și cu legislația națională relevantă care conferă competențe specifice care nu sunt prevăzute în prezent de dreptul Uniunii. Sancțiunile pecuniare impuse trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Primul paragraf se aplică sancțiunilor pecuniare care urmează să fie impuse entităților obligate selectate pentru încălcări ale legislației naționale care transpune Directiva (UE) 2024/1640 și oricăror sancțiuni pecuniare care urmează să fie impuse membrilor organului de conducere al entităților obligate selectate care, în temeiul dreptului intern, sunt responsabili de o încălcare comisă de entitatea obligată selectată.

(10)   Sancțiunile pecuniare impuse de Autoritate trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Atunci când stabilește cuantumul sancțiunii pecuniare, Autoritatea ține seama în mod corespunzător de capacitatea entității obligate selectate de a plăti sancțiunea pecuniară și, în cazul în care sancțiunea pecuniară ar putea afecta respectarea reglementării prudențiale, consultă autoritățile competente pentru supravegherea respectării de către entitățile obligate selectate a dreptului aplicabil al Uniunii.

(1)   Comitetul executiv poate adopta o decizie prin care să impună penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga:

(2)   Penalitățile cu titlu cominatoriu trebuie să fie eficace și proporționale. Penalitățile cu titlu cominatoriu se aplică până când entitatea obligată selectată sau persoana în cauză respectă măsura administrativă relevantă menționată la alineatul (1).

(3)   Prin excepție de la dispozițiile alineatului (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu nu depășește, în cazul persoanelor juridice, 3 % din cifra de afaceri zilnică medie din exercițiul financiar precedent sau, în cazul persoanelor fizice, de 2 % din venitul zilnic mediu din anul calendaristic precedent. Penalitățile cu titlu cominatoriu se calculează de la data prevăzută în decizia de impunere a penalității cu titlu cominatoriu.

(4)   Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maximum șase luni de la data comunicării deciziei Autorității. În cazul în care, la expirarea perioadei respective, entitatea obligată selectată nu a respectat încă măsura administrativă, Autoritatea poate impune penalități cu titlu cominatoriu pentru o perioadă suplimentară de maximum șase luni.

(5)   Decizia de impunere a unei penalități cu titlu cominatoriu poate fi luată într-o etapă ulterioară, cu efect retroactiv până la data aplicării măsurii administrative.

(1)   Înainte de adoptarea oricărei decizii de impunere a unor sancțiuni pecuniare sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 22 sau 23, Comitetul executiv acordă persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi audiate pe tema constatărilor Autorității. Comitetul executiv își fundamentează deciziile doar pe constatările asupra cărora persoanele care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea să formuleze observații.

(2)   Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul procedurilor trebuie să fie pe deplin garantate pe durata procedurilor. Persoanele care fac obiectul procedurilor au drept de acces la dosarul Autorității, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele comerciale. Dreptul de acces la dosar nu se extinde la informațiile confidențiale sau la documentele pregătitoare interne ale Autorității.

(1)   Autoritatea publică orice decizie de impunere a sancțiunilor pecuniare sau a penalităților cu titlu cominatoriu sau privind aplicarea măsurilor administrative menționate la articolul 21 alineatul (2) literele (c)-(g), adoptate în cazurile menționate la articolul 21 alineatul (1) litera (a), imediat după ce persoana care răspunde pentru încălcare este informată cu privire la decizia respectivă. Publicarea include cel puțin informații privind tipul și natura încălcării, identitatea persoanei responsabile și, în ceea ce privește sancțiunile pecuniare sau penalitățile cu titlu cominatoriu, cuantumul acestora.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care publicarea se referă la măsuri administrative care pot fi contestate și care nu vizează remedierea încălcărilor grave, repetate și sistematice, Autoritatea poate amâna publicarea respectivelor măsuri administrative până la expirarea termenului de introducere a unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(2)   La expirarea termenului de reexaminare a deciziei de către comitetul administrativ de control sau, în cazul în care o astfel de reexaminare nu a fost solicitată de entitatea obligată, la expirarea termenului pentru introducerea unei căi de atac în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, Autoritatea publică informațiile privind o cerere de reexaminare sau o cale de atac. Orice informație ulterioară privind rezultatul unei astfel de reexaminări sau căi de atac se publică de către Autoritate imediat după obținerea acestor informații. De asemenea, se publică orice decizie de anulare a unei decizii de impunere a unei sancțiuni pecuniare sau a unei penalități cu titlu cominatoriu ori privind aplicarea unei măsuri administrative în temeiul articolului 21 alineatul (1) litera (a).

(3)   În pofida cerinței menționate la alineatul (1), în cazul în care publicarea identității sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor responsabile este considerată de către Autoritate ca fiind disproporționată, în urma unei evaluări de la caz la caz, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație aflată în desfășurare, Autoritatea:

(4)   Autoritatea pune la dispoziție pe site-ul său web orice material publicat în temeiul prezentului articol pentru o perioadă de cinci ani.

(1)   Sancțiunile pecuniare și penalitățile cu titlu cominatoriu impuse în temeiul articolelor 22 și 23 sunt executorii.

Executarea este reglementată de normele de procedură civilă în vigoare în statul membru pe teritoriul căruia aceasta are loc. Ordinul de executare se anexează deciziei de a impune sancțiuni pecuniare sau penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolelor 22 și 23, fără îndeplinirea niciunei alte formalități decât cea a verificării autenticității deciziei de către autoritatea pe care guvernul fiecărui stat membru o desemnează în acest scop și a cărei desemnare este adusă la cunoștința Autorității și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

După îndeplinirea formalităților respective la cererea părții interesate, partea respectivă poate începe executarea în conformitate cu dreptul intern, sesizând direct organul competent.

Executarea poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Cu toate acestea, plângerile privind executarea neregulamentară sunt de competența instanțelor statului membru în cauză.

(2)   Cuantumurile sancțiunilor pecuniare și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii.

(1)   Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Autoritatea constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui una sau mai multe dintre încălcările enumerate în anexa II, Autoritatea numește o echipă de investigare independentă în cadrul Autorității pentru a cerceta chestiunea. Echipa de investigare nu poate să fie sau să fi fost implicată în supravegherea directă a entității obligate selectate în cauză și trebuie să își îndeplinească funcțiile independent de Comitetul executiv. Autoritatea elaborează proceduri interne pentru a stabili normele care reglementează selecția membrilor echipei de investigare independente, în special în ceea ce privește cunoștințele, pregătirea, competențele și experiența acestor membri.

(2)   Echipa de investigare cercetează presupusele încălcări, ținând seama de orice observații transmise de persoanele care fac obiectul investigației, și prezintă Comitetului executiv un dosar complet cuprinzând constatările sale.

Pentru a-și îndeplini sarcinile, echipa de investigare poate să solicite informații în conformitate cu articolul 17 și să efectueze investigații și inspecții la fața locului în conformitate cu articolele 18 și 19.

În îndeplinirea sarcinilor sale, echipa de investigare are acces la toate documentele și informațiile colectate de echipa comună de supraveghere în cadrul activităților sale de supraveghere.

(3)   După încheierea investigației sale și înainte de a înainta dosarul cuprinzând constatările sale Comitetului executiv, echipa de investigare le oferă persoanelor care fac obiectul investigației posibilitatea de a fi ascultate pe tema aspectelor cercetate. Echipa de investigare își întemeiază constatările numai pe fapte cu privire la care persoanele care fac obiectul investigației au avut ocazia să formuleze observații.

Drepturile la apărare ale persoanelor vizate sunt pe deplin respectate pe parcursul investigațiilor efectuate în temeiul prezentului articol.

(4)   Atunci când înaintează dosarul cuprinzând constatările sale Comitetului executiv, echipa de investigare notifică acest fapt persoanelor care fac obiectul investigației. Persoanele care fac obiectul investigației au drept de acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele comerciale. Dreptul de acces la dosar nu se aplică și în cazul informațiilor confidențiale care afectează părți terțe.

(5)   Pe baza dosarului cuprinzând constatările echipei de investigare și, la cererea persoanelor vizate, după audierea persoanelor care fac obiectul investigației, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1), Comitetul executiv decide dacă una sau mai multe dintre încălcările enumerate în anexa II au fost săvârșite de persoanele care fac obiectul investigației și, într-un astfel de caz, impune o sancțiune pecuniară în conformitate cu articolul 22 și aplică o măsură administrativă în conformitate cu articolul 21, pe lângă impunerea unei sancțiuni pecuniare sau în locul acesteia.

(6)   Echipa de investigare nu participă la deliberările Comitetului executiv și nu intervine în niciun alt mod în procesul decizional al Comitetului executiv.

(7)   Comisia adoptă norme procedurale suplimentare pentru exercitarea competenței de a impune sancțiuni pecuniare sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv dispoziții privind dreptul la apărare, dispoziții privind aplicarea în timp și dispoziții privind încasarea sancțiunilor pecuniare și a penalităților cu titlu cominatoriu, și adoptă norme detaliate privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea sancțiunilor.

Normele menționate la primul paragraf se adoptă prin acte delegate de completare a prezentului regulament, în conformitate cu articolul 100.

Comisia adoptă actele delegate menționate la al doilea paragraf până la 1 ianuarie 2027.

(8)   Autoritatea sesizează autoritățile naționale de resort în vederea urmăririi penale atunci când constată, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui infracțiuni. În plus, Autoritatea nu impune sancțiuni pecuniare sau penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă pentru fapte identice sau fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.

(1)   Autoritatea și supraveghetorii financiari adoptă dispoziții pentru comunicările lor în cadrul sistemului de supraveghere CSB/CFT, inclusiv limba (limbile) care trebuie utilizată (utilizate).

(2)   Orice document transmis Autorității de către o entitate obligată selectată sau orice altă persoană fizică sau juridică care face în mod individual obiectul procedurilor de supraveghere ale Autorității poate fi redactat în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii, care este aleasă de entitatea obligată selectată sau de persoana fizică sau juridică în cauză.

(3)   Autoritatea, entitățile obligate selectate și orice altă persoană fizică sau juridică care face în mod individual obiectul procedurilor de supraveghere ale Autorității pot conveni să utilizeze exclusiv una dintre limbile oficiale ale Uniunii în comunicările lor scrise, inclusiv în ceea ce privește deciziile în materie de supraveghere ale Autorității.

(4)   Atunci când un acord referitor la utilizarea exclusivă a unei limbi astfel cum se menționează la alineatul (3) este revocat, revocarea respectivă afectează numai elementele procedurii de supraveghere a Autorității care nu au fost îndeplinite încă.

(5)   În cazul în care participanții la o audiere solicită să fie audiați într-o limbă oficială a Uniunii, alta decât limba procedurii de supraveghere a Autorității, această cerință este notificată Autorității cu suficient timp în avans pentru ca aceasta să poată să întreprindă demersurile necesare.

(1)   Autoritatea efectuează evaluări periodice ale unora dintre activitățile desfășurate de un supraveghetor financiar, de mai mulți supraveghetori financiari sau de toți supraveghetorii financiari, precum și a instrumentelor și resurselor acestora. În cadrul fiecărei evaluări, Autoritatea evaluează măsura în care un supraveghetor financiar își îndeplinește sarcinile în conformitate cu Directiva (UE) 2024/1640 și ia măsurile necesare pentru a asigura standarde și practici consecvente de supraveghere la nivel înalt. Evaluările iau în considerare nivelul de armonizare al abordărilor în materie de supraveghere și, în acest scop, includ o analiză a aplicării totale sau parțiale a metodologiei de supraveghere CSB/CFT, elaborată în temeiul articolului 8, și acoperă toți supraveghetorii financiari într-un singur ciclu de evaluare. Comitetul executiv adoptă, după consultarea Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii, un plan privind ciclul de evaluare. Consiliul general, hotărând cu o majoritate de două treimi din membrii săi, poate solicita Comitetului executiv să adopte un nou plan. Durata fiecărui ciclu de evaluare este stabilită de Autoritate și nu depășește șapte ani.

Autoritatea elaborează metode care permit evaluarea consecventă și compararea supraveghetorilor financiari evaluați în același ciclu. După încheierea fiecărui ciclu de evaluare, Autoritatea transmite constatările sale Parlamentului European și Consiliului.

(2)   Evaluările sunt efectuate de personalul Autorității și, în urma unei cereri deschise de participare, de personalul supraveghetorilor financiari care nu fac obiectul analizei, în mod voluntar. Atunci când este cazul, evaluările țin seama în mod corespunzător de toate evaluările, analizele sau rapoartele relevante elaborate de organizații internaționale și de organisme interguvernamentale competente în domeniul prevenirii SB/FT. Evaluările pot să țină seama în mod corespunzător de informațiile conținute în baza de date centrală CSB/CFT instituită în temeiul articolului 11.

(3)   Autoritatea elaborează un raport care prezintă rezultatele fiecărei evaluări. Un proiect al raportului se transmite pentru observații supraveghetorului financiar care face obiectul evaluării, înainte de a fi examinat de către Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii. Într-un termen stabilit de Autoritate, supraveghetorul financiar care face obiectul evaluării prezintă observații cu privire la proiectul de raport. Raportul final este adoptat de Comitetul executiv, ținând seama de observațiile Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii. Comitetul executiv asigură consecvența în aplicarea metodologiei de evaluare. Raportul explică și indică orice măsuri subsecvente specifice care trebuie să fie luate de supraveghetorul financiar care face obiectul evaluării și care sunt considerate adecvate, proporționale și necesare ca urmare a evaluării. Măsurile subsecvente pot fi adoptate sub formă de orientări și recomandări ale Consiliului General. Măsurile subsecvente pot fi adoptate, de asemenea, sub forma unor recomandări individuale emise de Comitetul executiv. Respectivele măsuri subsecvente individuale se publică numai cu acordul supraveghetorului financiar în cauză și numai într-o formă sintetică sau agregată, astfel încât să nu poată fi identificate instituțiile financiare individuale. Versiunea publicată a raportului nu include informații confidențiale și nici trimiteri la supraveghetori financiari specifici.

(4)   Supraveghetorii financiari depun toate eforturile pentru a se conforma măsurilor subsecvente specifice care le-au fost adresate ca urmare a evaluării. Atunci când este cazul, supraveghetorii financiari furnizează Autorității actualizări periodice cu privire la tipul de măsuri pe care le-au pus în aplicare ca răspuns la raportul menționat la alineatul (3).

(1)   Autoritatea asigură, în limitele competențelor sale și fără a aduce atingere competențelor supraveghetorilor financiari relevanți, că colegiile de supraveghere CSB/CFT în sectorul financiar sunt instituite și funcționează în mod consecvent pentru entitățile obligate neselectate care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, în conformitate cu articolul 49 din Directiva (UE) 2024/1640. În acest scop, Autoritatea poate:

(2)   În sensul alineatului (1), personalul Autorității are drepturi depline de participare la colegiile de supraveghere CSB/CFT și la activitățile acestora, inclusiv la inspecțiile la fața locului, efectuate în comun de doi sau mai mulți supraveghetori financiari.

(1)   Supraveghetorii financiari informează Autoritatea în cazul în care situația oricărei entități obligate neselectate în ceea ce privește respectarea de către aceasta a Regulamentului (UE) 2024/1624, a Regulamentului (UE) 2023/1113, a oricărei alte dispoziții legale adoptate pentru punerea în aplicare a regulamentelor respective sau a oricărui act administrativ emis de orice supraveghetor și expunerea sa la riscurile de SB/FT se deteriorează rapid și semnificativ, în special în cazul în care o astfel de deteriorare ar putea avea un impact negativ asupra mai multor state membre sau asupra Uniunii în ansamblu sau ar putea submina integritatea sistemului financiar al Uniunii.

(2)   Autoritatea poate, în cazul în care are indicii privind încălcări grave, repetate sau sistematice de către o entitate obligată neselectată, să solicite supraveghetorului financiar al acesteia:

În acest context, Autoritatea poate solicita, atunci când este cazul, de asemenea, supraveghetorului financiar al unei entități obligate neselectate să adopte o decizie individuală adresată respectivei entități, prin care să îi solicite să ia toate măsurile necesare pentru a respecta obligațiile care îi revin în temeiul dreptului Uniunii direct aplicabil sau al dreptului intern, în măsura în care acesta transpune directive sau exercită opțiunile acordate statelor membre în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei practici. Solicitările menționate la prezentul alineat nu împiedică aplicarea măsurilor de supraveghere în curs luate de către supraveghetorul financiar căruia i se adresează solicitarea.

(3)   O solicitare menționată la alineatul (2) poate fi inițiată în cazul în care Autoritatea are indicii privind o încălcare gravă, repetată sau sistematică:

(4)   Supraveghetorul financiar în cauză se conformează oricărei solicitări care îi este adresată în conformitate cu alineatul (2) și informează Autoritatea cât mai curând posibil și cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la data notificării unei astfel de solicitări cu privire la demersurile pe care le-a întreprins sau intenționează să le întreprindă pentru a se conforma solicitării respective.

(5)   În cazul în care o solicitare menționată la alineatul (2) nu este respectată sau nu sunt furnizate Autorității informații cu privire la demersurile întreprinse sau care se intenționează să fie întreprinse pentru a se conforma acesteia în termen de 10 zile lucrătoare de la data notificării solicitării, Autoritatea poate solicita Comisiei să acorde permisiunea de a transfera temporar de la supraveghetorul financiar în cauză către Autoritate sarcinile și competențele relevante menționate la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 6 alineatul (1) legate de supravegherea directă a entității obligate neselectate.

(6)   O solicitare din partea Autorității adresată Comisiei în temeiul alineatului (5) conține:

(7)   Pe baza informațiilor primite în temeiul alineatului (6), Comisia are la dispoziție o lună de la data primirii solicitării din partea Autorității pentru a adopta o decizie justificată în mod corespunzător privind autorizarea transferului sarcinilor și competențelor relevante sau pentru a se opune acesteia. Decizia este notificată Autorității, care informează imediat supraveghetorul financiar și entitatea obligată neselectată cu privire la aceasta. Parlamentul European și Consiliul sunt informate cu privire la această decizie.

(8)   În a zecea zi lucrătoare de la data la care i-a fost notificată Autorității decizia care autorizează transferul sarcinilor și competențelor în legătură cu entitatea obligată neselectată, entitatea obligată neselectată menționată la alineatul (2) este considerată entitate obligată selectată în scopul exercitării sarcinilor menționate la articolul 5 alineatul (2) și a competențelor menționate la articolul 6 alineatul (1) și la articolele 17-23. Decizia Comisiei stabilește un termen pentru exercitarea sarcinilor și competențelor respective, la expirarea căruia acestea sunt transferate automat înapoi supraveghetorului financiar în cauză.

(9)   După consultarea supraveghetorului financiar în cauză, Autoritatea poate prezenta Comisiei o cerere de prelungire a aplicării deciziei de autorizare a transferului de sarcini și competențe. Cererea respectivă se depune cu cel puțin două luni înainte de expirarea perioadei inițiale.

Cererea menționată la primul paragraf este însoțită de următoarele:

Comisia adoptă o decizie privind acordarea prelungirii în termenul indicat la alineatul (7). Orice prelungire în temeiul prezentului alineat poate fi acordată o singură dată.

(1)   Autoritatea poate acorda asistență supraveghetorilor financiari în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (3), (4) și (5) de la prezentul articol, la cererea unuia sau mai multor supraveghetori financiari în temeiul articolului 46, 47, 49 sau 54 din Directiva (UE) 2024/1640 sau în alte cazuri în care un supraveghetor financiar nu este de acord cu procedura sau conținutul unei măsuri, cu măsurile propuse sau cu lipsa de activitate a unui alt supraveghetor financiar, în măsura în care aceasta afectează propriile sale sarcini și responsabilități de supraveghere în legătură cu o anumită entitate obligată neselectată sau cu mai multe entități obligate neselectate.

(2)   În alte cazuri decât cele care intră sub incidența articolelor 46, 47, 49 și 54 din Directiva (UE) 2024/1640, un supraveghetor financiar solicită asistența Autorității fără întârzieri nejustificate în cazul în care o dispoziție din dreptul Uniunii impune ca supraveghetorul financiar să încheie, cu un alt supraveghetor financiar, un acord sau o altă formă de cooperare stabilită sau formalizată referitoare la supravegherea anumitor entități obligate neselectate și se constată oricare dintre următoarele situații:

(3)   Comitetul executiv evaluează orice cerere menționată la alineatele (1) și (2) și informează părțile relevante dacă consideră că cererea este justificată și intenționează să dea curs cererii în conformitate cu prezentul articol.

(4)   Autoritatea stabilește un termen pentru concilierea supraveghetorilor financiari, ținând seama de eventualele termene relevante prevăzute în dreptul Uniunii și de complexitatea și urgența situației. În faza de conciliere, Autoritatea acționează ca mediator. Dacă este necesar sau prevăzut în dreptul Uniunii, aceasta emite un aviz cu privire la modul de soluționare a dezacordului.

(5)   În cazul în care supraveghetorii financiari nu ajung la un acord în timpul fazei de conciliere menționate la alineatul (4) sau în cazul în care aceștia nu dau curs avizului emis de Autoritate, Autoritatea le poate solicita supraveghetorilor respectivi să ia anumite măsuri sau să se abțină de la anumite măsuri pentru a soluționa problema, precum și să asigure respectarea dreptului Uniunii. Decizia Autorității este obligatorie pentru supraveghetorii financiari. Prin decizie, Autoritatea le poate solicita supraveghetorilor financiari să revoce sau să modifice o decizie pe care au adoptat-o sau să facă uz de competențele lor în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii.

(6)   Autoritatea informează supraveghetorii financiari cu privire la încheierea procedurilor menționate la alineatele (4) și (5) și, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (5).

(7)   Orice măsură luată de supraveghetorii financiari în legătură cu faptele care fac obiectul deciziei în temeiul alineatului (5) trebuie să fie compatibilă cu o astfel de decizie.

(8)   În raportul menționat la articolul 84, președintele Autorității prezintă natura și tipul dezacordurilor dintre supraveghetorii financiari, acordurile la care s-a ajuns și deciziile luate pentru soluționarea acestor dezacorduri.

(1)   În cazul în care un supraveghetor financiar nu a aplicat măsurile prevăzute în Directiva (UE) 2024/1640 sau prevederile legislației naționale de transpunere a directivei menționate sau a aplicat măsuri într-un mod care pare a fi o încălcare a dreptului Uniuni și care conduce la deficiențe sistematice ale supravegherii sale care afectează mai multe entități obligate și subminează eficacitatea sistemului de supraveghere CSB/CFT, Autoritatea acționează în conformitate cu competențele prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).

(2)   Autoritatea poate iniția o investigație privind o potențială încălcare a dreptului Uniunii menționată la alineatul (1) din proprie inițiativă în cazul în care are indicii cu privire la o astfel de încălcare pe baza unor informații bine fundamentate colectate de Autoritate în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament.

Autoritatea poate, de asemenea, să investigheze o presupusă încălcare sau neaplicare a dreptului Uniunii în urma unei cereri bine întemeiate din partea unuia sau mai multor supraveghetori financiari, a Parlamentului European sau a Comisiei.

În cazul în care s-a solicitat o investigație privind o potențială încălcare a dreptului Uniunii în temeiul primului sau al celui de al doilea paragraf, Autoritatea informează în mod corespunzător partea care formulează cererea cu privire la modul în care intenționează să procedeze în cazul respectiv și dacă este justificată o investigație privind presupusa încălcare. În cazul în care decide să înceapă o investigație, Autoritatea informează mai întâi supraveghetorul financiar în cauză.

(3)   Supraveghetorul financiar care face obiectul unei investigații în temeiul alineatului (2) furnizează fără întârziere Autorității toate informațiile pe care Autoritatea le solicită pentru investigația sa, inclusiv cu privire la modul în care sunt aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii actele menționate la alineatul (1).

(4)   În cazul în care se consideră oportun și necesar, Autoritatea poate, de asemenea, după ce a informat supraveghetorul financiar care face obiectul investigației, să ofere tuturor celorlalți supraveghetori financiari posibilitatea de a transmite Autorității informații pe care le consideră relevante sau de a adresa direct oricărei alte autorități de supraveghere financiară o cerere de informații justificată și motivată în mod corespunzător. Destinatarii unei astfel de solicitări furnizează Autorității, fără întârzieri nejustificate, informații clare, exacte și complete.

(5)   Cel târziu în termen de șase luni de la data demarării investigației, Autoritatea poate adresa supraveghetorului financiar supus investigației o recomandare precizând măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii.

Înainte de a emite o astfel de recomandare, Autoritatea implică supraveghetorul financiar, atunci când consideră că o astfel de implicare este adecvată pentru soluționarea deficiențelor sistematice ale supravegherii care conduc la încălcări ale dreptului Uniunii, în încercarea de a ajunge la un acord cu privire la măsurile necesare pentru respectarea dreptului Uniunii.

În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea recomandării, supraveghetorul financiar informează Autoritatea cu privire la demersurile pe care le-a întreprins sau pe care intenționează să le întreprindă pentru a garanta respectarea dreptului Uniunii.

(6)   Dacă, în termen de o lună de la data primirii recomandării Autorității, supraveghetorul financiar nu s-a conformat dreptului Uniunii, Comisia poate, după ce a fost informată de acest lucru de Autoritate sau din proprie inițiativă, să emită un aviz formal prin care să îi ceară supraveghetorului financiar să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul Uniunii. Avizul formal al Comisiei ține seama de recomandarea Autorității.

Comisia emite un astfel de aviz formal în termen de trei luni de la data adoptării recomandării. Comisia poate prelungi termenul respectiv cu o lună.

Autoritatea și supraveghetorul financiar furnizează Comisiei toate informațiile necesare.

(7)   În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea avizului formal menționat la alineatul (6), supraveghetorul financiar informează Comisia și Autoritatea cu privire la demersurile pe care le-a întreprins sau pe care intenționează să le întreprindă pentru a se conforma avizului formal respectiv. Atunci când ia măsuri în legătură cu aspecte care fac obiectul unui aviz formal, supraveghetorul financiar respectă avizul formal respectiv.

(1)   Autoritatea realizează periodic evaluări inter pares ale unora dintre activitățile supraveghetorilor nefinanciari sau ale tuturor activităților acestora și ale autorităților publice menționate la articolul 52 din Directiva (UE) 2024/1640, pentru a consolida consecvența și eficacitatea rezultatelor supravegherii. Autoritatea elaborează metode care permit evaluarea obiectivă și compararea supraveghetorilor nefinanciari analizați. Atunci când este cazul, la planificarea și realizarea evaluărilor se ține seama în mod corespunzător de toate evaluările, analizele și rapoartele relevante elaborate de organizații internaționale și de organisme interguvernamentale competente în domeniul CSB/CFT. Evaluările pot să țină seama în mod corespunzător de informațiile conținute în baza de date centrală CSB/CFT instituită în temeiul articolului 11 din prezentul Regulament.

Metodele menționate la primul paragraf țin seama de caracteristicile specifice ale cadrului de supraveghere în cazurile în care supravegherea este încredințată organismelor de autoreglementare, inclusiv de rolul autorității publice responsabile cu supravegherea organismelor respective în temeiul articolului 52 din Directiva (UE) 2024/1640, precum și de caracteristicile specifice ale supraveghetorilor în cazurile respective.

(2)   Evaluările inter pares sunt efectuate de personalul Autorității în cooperare cu personalul relevant al supraveghetorilor nefinanciari și al autorităților publice menționate la articolul 52 din Directiva (UE) 2024/1640.

(3)   Analiza inter pares cuprinde următoarele elemente, fără a se limita la acestea:

(4)   Autoritatea întocmește un raport care prezintă rezultatele evaluării inter pares. Respectivul raport de evaluare inter pares este pregătit în comun de personalul Autorității și de personalul relevant al supraveghetorilor nefinanciari și al autorităților publice menționate la articolul 52 din Directiva (UE) 2024/1640 implicat în evaluarea inter pares și este adoptat de Comitetul executiv, după ce a primit observațiile Consiliului general reunit în formațiunea consacrată FIU cu privire la coerența aplicării metodologiei cu alte rapoarte de evaluare inter pares. Raportul explică și precizează măsurile subsecvente care sunt considerate adecvate, proporționale și necesare în urma evaluării inter pares. Respectivele măsuri subsecvente pot fi adoptate sub forma unor orientări și recomandări în temeiul articolului 54 și al unor avize în temeiul articolului 55 din prezentul regulament. Supraveghetorii nefinanciari și autoritățile publice menționate la articolul 52 din Directiva (UE) 2024/1640 depun toate eforturile pentru a respecta toate orientările și recomandările emise, în conformitate cu articolul 54 alineatul (3) din prezentul regulament.

(5)   Autoritatea publică constatările evaluării inter pares pe site-ul web său și informează cel puțin Parlamentul European în acest sens. Aceasta prezintă Comisiei un aviz în cazul în care, având în vedere rezultatul evaluării inter pares sau orice alte informații obținute de Autoritate în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, Autoritatea consideră că, din perspectiva Uniunii, ar fi necesară o armonizare sporită a normelor Uniunii aplicabile entităților obligate din sectorul nefinanciar sau supraveghetorilor nefinanciari.

(6)   Autoritatea pune la dispoziție un raport de monitorizare după doi ani de la publicarea raportului de evaluare inter pares. Raportul de monitorizare inter pares este pregătit în comun de personalul Autorității și de personalul relevant al supraveghetorilor nefinanciari implicat în evaluarea inter pares și este adoptat de Comitetul executiv, după ce a primit observațiile Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii cu privire la coerența aplicării metodologiei cu alte rapoarte de evaluare inter pares. Raportul de monitorizare include o evaluare a caracterului adecvat și a eficacității acțiunilor întreprinse de supraveghetorii nefinanciari care au fost supuși evaluării inter pares ca urmare a măsurilor subsecvente din raportul privind evaluarea inter pares. Autoritatea publică constatările raportului de monitorizare pe site-ul său web.

(7)   În sensul prezentului articol, Comitetul executiv adoptă un plan de lucru pentru evaluarea inter pares la fiecare doi ani, după consultarea Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii. Respectivul plan de lucru pentru evaluarea inter pares reflectă experiența acumulată în urma proceselor anterioare de evaluare inter pares și a discuțiilor purtate în cadrul Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii. Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii, hotărând cu o majoritate de două treimi din membrii săi, poate solicita Comitetului executiv să adopte un nou plan. Planul de lucru pentru evaluarea inter pares constituie o parte separată a programului de lucru anual și multianual și este inclus în documentul unic de programare menționat la articolul 65. În cazul unor evenimente urgente sau neprevăzute, Autoritatea poate decide să efectueze evaluări inter pares suplimentare.

(8)   În cazul în care evaluările inter pares se referă la activități de supraveghere care, în unul sau mai multe state membre, sunt efectuate de organisme de autoreglementare, evaluările includ o analiză a măsurilor luate în temeiul articolului 52 din Directiva (UE) 2024/1640 de autoritatea publică responsabilă cu supervizarea organismelor respective pentru a se asigura că acestea își îndeplinesc funcția în mod adecvat și eficace.

(9)   În cazul în care evaluările inter pares se referă la activități de supraveghere care, în unul sau mai multe state membre, sunt efectuate de organisme de autoreglementare, respectivele organisme de autoreglementare nu sunt obligate să participe. Cu toate acestea, atunci când indică un interes de a participa la un exercițiu de evaluare inter pares, membrii personalului organismelor respective cărora li s-au încredințat sarcini de supraveghere pot să participe la respectiva evaluare inter pares.

(1)   Autoritatea, în limitele competențelor sale și fără a aduce atingere competențelor supraveghetorilor nefinanciari relevanți în temeiul articolului 50 din Directiva (UE) 2024/1640, asistă la înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghere CSB/CFT în sectorul nefinanciar pentru entitățile obligate din sectorul nefinanciar care își desfășoară activitatea în mai multe state membre în conformitate cu articolul respectiv.

(2)   În sensul alineatului (1), Autoritatea poate:

(3)   În sensul alineatului (1), personalul Autorității are drepturi depline de participare în colegiile de supraveghere CSB/CFT. Cu acordul supraveghetorilor nefinanciari în cauză, personalul Autorității poate participa la activitățile colegiului desfășurate în comun de doi sau mai mulți supraveghetori nefinanciari, inclusiv la inspecțiile la fața locului ale entităților obligate din sectorul nefinanciar, cu excepția celor care intră sub incidența articolului 3 punctul 3 literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2024/1624.

(1)   Dacă Autoritatea are motive să suspecteze că un supraveghetor nefinanciar sau o autoritate publică care supraveghează organismele de autoreglementare menționate la articolul 52 din Directiva (UE) 2024/1640 nu a aplicat actele Uniunii sau legislația națională menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament sau le-a aplicat într-un mod care pare să încalce dreptul Uniunii, Autoritatea informează supraveghetorul sau autoritatea publică în cauză cu privire la încălcările suspectate și le investighează.

În sensul primului paragraf, Autoritatea poate acționa la cererea unuia sau mai multor supraveghetori nefinanciari sau a autorităților publice, a Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, inclusiv în cazul în care o astfel de acțiune se bazează pe informații bine întemeiate furnizate de persoane fizice sau juridice în temeiul articolului 90.

(2)   Autoritatea are competența să solicite supraveghetorului sau autorității publice în cauză toate informațiile pe care le consideră necesare pentru investigația sa, inclusiv informații privind modul în care actele Uniunii sau legislația națională menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament sunt aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii, mai puțin informații care fac obiectul secretului profesional, cu excepția cazului în care se aplică derogările prevăzute la articolul 21 alineatul (2) al doilea paragraf și la articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2024/1624 și la articolul 52 alineatul (3) litera (a) din Directiva (UE) 2024/1640.

Supraveghetorul sau autoritatea publică în cauză furnizează fără întârziere Autorității informațiile solicitate.

Ori de câte ori solicitarea de informații de la supraveghetor sau de la autoritatea publică în cauză s-a dovedit sau este considerată a fi insuficientă pentru a obține informațiile considerate necesare în scopul investigării unei încălcări suspectate, Autoritatea poate adresa direct altor supraveghetori sau autorități publice care supraveghează organisme de autoreglementare, după ce a informat supraveghetorul sau autoritatea publică în cauză, o solicitare de informații bine întemeiată și motivată.

Destinatarul unei astfel de solicitări furnizează Autorității informații clare, exacte și complete, fără întârzieri nejustificate.

(3)   Cel târziu în termen de șase luni de la demararea investigației, Autoritatea poate adresa supraveghetorului sau autorității publice în cauză o recomandare precizând măsurile necesare în vederea remedierii încălcării identificate.

Înainte de a emite o astfel de recomandare, Autoritatea implică supraveghetorul sau autoritatea publică în cauză, atunci când consideră că o astfel de implicare este adecvată pentru soluționarea încălcării, în încercarea de a ajunge la un acord cu privire la măsurile necesare în acest scop.

În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea recomandării, supraveghetorul sau autoritatea publică în cauză informează Autoritatea cu privire la demersurile pe care le-a întreprins sau pe care intenționează să le întreprindă pentru a soluționa încălcarea.

(4)   Dacă supraveghetorul sau autoritatea publică nu a soluționat încălcarea identificată menționată la alineatul (3) primul paragraf, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorității, Autoritatea emite un avertisment în care detaliază încălcarea și identifică măsurile care trebuie să fie puse în aplicare de către destinatarii avertismentului pentru a atenua efectele acesteia.

Avertismentul menționat la primul paragraf se adresează:

(5)   De îndată ce supraveghetorul sau autoritatea publică în cauză a soluționat încălcarea, Autoritatea informează destinatarii avertismentului său menționați la alineatul (4) că încălcarea a fost soluționată și că măsurile de atenuare au încetat.

(1)   Autoritatea poate acorda asistență supraveghetorilor nefinanciari în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (3) și (4) de la prezentul articol, la cererea unuia sau mai multor supraveghetori nefinanciari în temeiul articolului 46, 47, 50 sau 54 din Directiva (UE) 2024/1640 sau în alte cazuri în care o autoritate de supraveghere nefinanciară nu este de acord cu procedura sau conținutul unei măsuri, cu măsurile propuse sau cu lipsa de activitate a unei alte autorități de supraveghere nefinanciară, în măsura în care aceasta afectează propriile sale sarcini și responsabilități de supraveghere în legătură cu o anumită entitate obligată sau cu mai multe entități obligate.

(2)   În alte cazuri decât cele care intră sub incidența articolelor 46, 47, 50 și 54 din Directiva (UE) 2024/1640, o autoritate de supraveghere nefinanciară solicită asistența Autorității fără întârzieri nejustificate în cazul în care o dispoziție din dreptul Uniunii impune ca supraveghetorul nefinanciar să încheie, cu un alt supraveghetor nefinanciar sau cu alți supraveghetori nefinanciari, un acord sau o altă formă de cooperare stabilită sau formalizată referitoare la supravegherea anumitor entități obligate și se constată oricare dintre următoarele situații:

(3)   Comitetul executiv evaluează orice cerere menționată la alineatele (1) și (2) și informează părțile relevante dacă consideră că cererea este justificată și intenționează să dea curs cererii în conformitate cu prezentul articol.

(4)   Autoritatea stabilește un termen pentru concilierea supraveghetorilor nefinanciari, ținând seama de eventualele termene relevante prevăzute în dreptul Uniunii, precum și de complexitatea și urgența situației. În faza de conciliere Autoritatea acționează ca mediator. Dacă este necesar sau prevăzut în dreptul Uniunii, Autoritatea emite un aviz cu privire la modul de soluționare a dezacordului.

(1)   Autoritatea este responsabilă de asigurarea cooperării eficace și consecvente între unitățile de informații financiare (FIU) în cadrul mecanismului de sprijin și coordonare pentru FIU. În acest scop, Autoritatea sprijină și coordonează activitățile FIU.

(2)   Autoritatea și FIU au obligația de a coopera cu bună-credință, inclusiv în ceea ce privește analizele comune sprijinite sau inițiate de Autoritate, precum și obligația de a face schimb de informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin.

(3)   Autoritatea dispune de resurse umane, financiare și informatice dedicate pentru a sprijini sarcinile menționate la articolul 5 alineatul (5) și asigură, dacă este necesar, separarea organizațională a personalului dedicat sarcinilor respective de personalul care îndeplinește sarcinile legate de activitățile de supraveghere ale Autorității.

O FIU poate informa Autoritatea dacă o altă FIU refuză să coopereze. În acest caz, Autoritatea are rol de mediator.

(1)   Autoritatea stabilește metode și criterii pentru selectarea și prioritizarea cazurilor relevante pentru efectuarea analizelor comune în conformitate cu articolul 32 din Directiva (UE) 2024/1640, care urmează să fie asistate de Autoritate.

(2)   În sensul alineatului (1), Autoritatea întocmește anual o listă a domeniilor prioritare pentru efectuarea de analize comune. Lista respectivă poate fi revizuită dacă sunt identificate noi domenii prioritare.

(3)   În cazul în care, în temeiul articolului 32 din Directiva (UE) 2024/1640 și având în vedere criteriile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, o FIU dintr-un stat membru identifică o necesitate potențială de a efectua o analiză comună cu una sau mai multe FIU din alte state membre, aceasta notifică Autoritatea în acest sens.

Autoritatea înregistrează toate notificările primite în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat și evaluează relevanța cazului în conformitate cu metodele și criteriile menționate la alineatul (1). Dacă Autoritatea consideră că respectivul caz este relevant, în termen de cinci zile de la notificarea inițială aceasta informează FIU din toate statele membre relevante și le invită să participe la analiza comună. În acest scop, Autoritatea utilizează canale securizate de comunicare. FIU din toate statele membre relevante iau în considerare posibilitatea de a participa la analiza comună.

(4)   Dacă cel puțin o altă FIU este de acord să participe la analiza comună, Autoritatea se asigură că analiza comună este lansată în termen de 20 de zile de la evaluarea inițială menționată la alineatul (3) al doilea paragraf, cu excepția cazului în care urgența situației justifică impunerea unui termen mai scurt.

(5)   Orice FIU care refuză să participe la efectuarea analizei comune îi prezintă în scris Autorității motivele refuzului, în termen de cinci zile de la primirea invitației. Autoritatea transmite fără întârziere explicația respectivă către FIU care a identificat necesitatea unei analize comune.

(6)   Cu acordul explicit al FIU care participă la analiza comună, personalul Autorității care sprijină efectuarea analizei comune are acces la toate datele referitoare la obiectul cazului și trebuie să fie în măsură să prelucreze datele respective în scopul sprijinirii analizei comune.

Dacă o FIU refuză să acorde personalului Autorității acces la datele referitoare la obiectul cazului, aceasta se asigură că informațiile sunt furnizate în alt mod într-un mod care nu împiedică personalul Autorității să ofere sprijin operațional analizei comune și nici nu afectează capacitatea acestuia de a furniza un astfel de sprijin.

În caz că mai multe FIU refuză să acorde acces la datele care fac obiectul cazului, Autoritatea reevaluează dacă sarcinile pe care personalul său le-ar îndeplini justifică sprijinul acordat pentru analiza comună și ia în considerare recomandarea ca analiza comună să se desfășoare fără sprijinul său.

(7)   Autoritatea furnizează toate instrumentele și sprijinul operațional necesare pentru efectuarea analizei comune, în conformitate cu metodele și procedurile elaborate. În special, Autoritatea instituie un canal de comunicare specific și securizat pentru efectuarea analizei comune și asigură coordonarea tehnică adecvată, inclusiv sprijin informatic, precum și sprijin bugetar și logistic.

(8)   Cu acordul expres al tuturor FIU care participă la analiza comună, personalul Autorității care sprijină analiza comună este autorizat să coreleze, pe baza unui sistem de tip rezultat pozitiv/negativ („hit/no hit”), datele respectivelor FIU cu datele transmise de alte FIU și de alte organe, oficii și agenții ale Uniunii în cadrul mandatelor lor respective.

În cazul unui rezultat pozitiv, Autoritatea comunică tuturor FIU care participă la analiza comună informațiile care au generat rezultatul pozitiv, în măsura în care furnizorul informațiilor a autorizat schimbul de informații și informațiile sunt necesare pentru efectuarea analizei comune.

În sensul prezentului alineat, Autoritatea utilizează un sistem conceput pentru corelarea încrucișată a informațiilor relevante în scopul prevenirii spălării banilor, a infracțiunilor premisă asociate și a finanțării terorismului în mod proporțional. Sistemul respectiv asigură un nivel de securitate și confidențialitate proporțional cu natura și amploarea informațiilor corelate. Metodele și procedurile care urmează să fie stabilite pentru efectuarea analizelor comune în temeiul articolului 43 alineatul (1) și acordurile de lucru care urmează să fie încheiate în temeiul articolului 94 alineatul (2) precizează metodele de efectuare a comparării încrucișate pe baza unui sistem de tip rezultat pozitiv/negativ, astfel cum se menționează la primul paragraf de la prezentul alineat.

(1)   Dacă rezultatele unei analize comune indică faptul că există motive întemeiate pentru a suspecta că sunt sau au fost comise activități de spălare de bani sau alte activități infracționale cu privire la care EPPO și-ar putea exercita competența în conformitate cu articolul 22 și cu articolul 25 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939, Autoritatea raportează EPPO, fără întârzieri nejustificate, rezultatele analizei comune și orice informații suplimentare relevante.

(2)   Autoritatea, în consultare cu EPPO, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza formatul care trebuie să fie utilizat de Autoritate pentru transmiterea informațiilor către EPPO.

Autoritatea prezintă Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 27 iunie 2026.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 53.

(3)   Dacă rezultatele analizei comune indică motive întemeiate pentru a suspecta că se comite sau a fost comisă o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii, în legătură cu care Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și-ar putea exercita competența în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, Autoritatea transmite OLAF rezultatele analizei comune și orice informații suplimentare relevante.

(4)   Cu acordul expres al tuturor FIU care participă la analiza comună și dacă rezultatele analizei comune indică motive întemeiate pentru a suspecta că a fost comisă o infracțiune cu privire la care Europol și-ar putea exercita competența în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (38), Autoritatea transmite Europol rezultatele analizei comune și orice informații suplimentare relevante.

(5)   Cu acordul expres al tuturor FIU care participă la analiza comună și dacă rezultatele analizei comune indică motive întemeiate pentru a suspecta că a fost comisă o infracțiune cu privire la care Eurojust și-ar putea exercita competența în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1727 al Parlamentului European și al Consiliului (39), Autoritatea transmite Eurojust rezultatele analizei comune și orice informații suplimentare relevante.

(6)   Autoritatea, EPPO, Europol, Eurojust și OLAF pot face schimb de informații strategice și de alte informații neoperaționale, precum tipologii și indicatori de risc, în domeniile care intră în sfera lor de competență.

Condițiile pentru schimbul de informații menționat la primul paragraf se stabilesc în acordurile de lucru menționate la articolul 94.

(1)   Dacă Autoritatea identifică o nevoie potențială de a efectua o analiză comună în temeiul articolului 40 din prezentul regulament sau al articolului 32 din Directiva (UE) 2024/1640, aceasta informează FIU în cauză în acest sens și le solicită să participe la analiza comună.

(2)   FIU în cauză informează Autoritatea fără întârzieri nejustificate, pe cât posibil în termen de cinci zile de la primirea cererii, cu privire la decizia lor privind cererea menționată la alineatul (1).

(3)   Dacă o FIU căreia i s-a solicitat să participe la analiza comună refuză o cerere formulată de Autoritate în temeiul alineatului (1), aceasta informează Autoritatea fără întârzieri nejustificate cu privire la motivele deciziei sale, pe cât posibil în termen de cinci zile de la primirea cererii.

(1)   Autoritatea stabilește metodele și procedurile pentru desfășurarea analizelor comune și le revizuiește și le actualizează periodic, dacă este necesar. Cerința de revizuire și actualizare se aplică și metodele și criteriile menționate la articolul 40 alineatul (1).

(2)   FIU care au participat sau care au fost implicate în alt mod în una sau mai multe analize comune pot furniza feedback Autorității cu privire la desfășurarea analizei, inclusiv cu privire la sprijinul operațional furnizat de Autoritate în procesul analizei comune, precum și cu privire la rezultatul analizei, la metodele și procedurile existente vizate la alineatul (1), la instrumentele disponibile și la coordonarea între FIU participante. Feedbackul care poartă mențiunea „confidențial” nu poate fi comunicat altor FIU.

(3)   Pe baza feedbackului menționat la alineatul (2) sau din proprie inițiativă, Autoritatea poate emite rapoarte de monitorizare referitoare la efectuarea analizei comune, inclusiv sugestii specifice privind ajustările referitoare la metodele și procedurile de desfășurare a analizei comune, precum și concluzii privind rezultatul analizei comune. Raportul de monitorizare se comunică tuturor FIU, fără a divulga informații confidențiale sau cu acces limitat referitoare la caz. Concluziile și recomandările care se referă la efectuarea analizei comune se comunică FIU care au participat la analiza comună relevantă, precum și tuturor celorlalte FIU în măsura în care aceste concluzii și recomandări nu conțin informații confidențiale sau cu acces limitat.

(1)   FIU din fiecare stat membru deleagă unul sau mai mulți membri ai personalului său la Autoritate. Locul obișnuit de desfășurare a activității delegatului FIU național se află la sediul Autorității.

(2)   Delegații FIU au statutul de membri ai personalului FIU delegatare la momentul numirii lor și pe întreaga durată a delegării lor. Statele membre își desemnează delegatul FIU pe baza unui nivel ridicat dovedit de experiență practică relevantă în domeniul sarcinilor FIU. Delegatul rămâne sub autoritatea FIU delegatare și respectă normele în materie de securitate și confidențialitate ale FIU de origine, inclusiv dreptul intern aplicabil.

(3)   Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU poate respinge o persoană care a fost numită în calitate de delegat al FIU dacă persoana respectivă nu îndeplinește criteriile menționate la alineatul (2). Mandatul delegaților FIU este de trei ani, reînnoibil o singură dată, cu acordul FIU delegatare.

(4)   Delegații FIU sprijină Autoritatea în îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 5 alineatul (5). În acest scop, delegaților FIU li se acordă, pe durata delegării, acces la datele și informațiile Autorității, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin.

(5)   Delegaților FIU li se acordă acces la toate datele accesibile de către unitatea lor FIU delegatară în scopul îndeplinirii sarcinilor menționate la articolul 5 alineatul (5).

(6)   Comitetul executiv stabilește drepturile și obligațiile delegaților FIU în relație cu Autoritatea, respectând avizul Consiliului general reunit în formațiunea consacrată FIU. FIU se asigură că delegatul propriu respectă drepturile și obligațiile respective.

(1)   În contextul promovării cooperării și a sprijinului pentru activitatea FIU, Autoritatea, ținând seama de nevoile FIU, promovează abordări, metode și bune practici comune. De asemenea, Autoritatea organizează și facilitează în special următoarele activități:

(2)   O FIU poate transmite Autorității o cerere de asistență legată de sarcinile FIU, specificând tipul de asistență dorită de la membrii personalului Autorității, de la membrii personalului uneia sau mai multor FIU sau de la o combinație a acestora. FIU care solicită asistență asigură accesul la toate informațiile și datele necesare pentru furnizarea unei astfel de asistențe. Autoritatea păstrează și actualizează periodic informații privind domeniile specifice de expertiză și capacitatea FIU de a oferi asistență reciprocă cu privire la sarcinile FIU.

(3)   Autoritatea depune toate eforturile pentru a furniza asistența solicitată, inclusiv luând în considerare furnizarea de sprijin cu propriile resurse umane, precum și coordonând și facilitând furnizarea oricărei forme de asistență de către alte FIU în mod voluntar.

(4)   La începutul fiecărui an, președintele Autorității informează Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU cu privire la resursele umane pe care Autoritatea le poate aloca pentru furnizarea asistenței menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. În cazul în care apar modificări în ceea ce privește disponibilitatea resurselor umane ca urmare a îndeplinirii sarcinilor menționate la articolul 5 alineatul (5), președintele Autorității informează în acest sens Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU.

(1)   Autoritatea poate facilita o soluție în cazul unui dezacord între două sau mai multe FIU cu privire la cazuri individuale legate de cooperare, inclusiv schimbul de informații, în temeiul Directivei (UE) 2024/1640. Scopul unei astfel de medieri este de a reconcilia punctele de vedere divergente dintre FIU și de a adopta un aviz fără caracter obligatoriu.

(2)   Dacă un dezacord nu poate fi soluționat prin contact direct și dialog între FIU în cauză, Autoritatea lansează o procedură de mediere la cererea uneia sau mai multora dintre FIU respective. Autoritatea poate propune din proprie inițiativă inițierea unei proceduri de mediere. Medierea se desfășoară numai cu acordul tuturor FIU implicate.

(3)   Procedura de mediere este lansată de Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU. Toți membrii Consiliului general reunit în formațiunea consacrată FIU, cu excepția șefilor FIU care sunt vizați de dezacord, încearcă să reconcilieze punctele de vedere ale FIU implicate și convin asupra unui aviz fără caracter obligatoriu. Dacă este cazul, experți ai Comisiei pot fi invitați să participe la procedura de mediere în calitate de consultanți.

(4)   Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU adoptă norme pentru procedura de mediere și calendarul asociat.

(5)   Dacă o FIU care este vizată de un dezacord refuză să participe la procedura de mediere, aceasta informează Autoritatea și celelalte FIU implicate cu privire la motivele deciziei sale în termenul specificat în regulamentul de procedură menționat la alineatul (4).

(6)   În termen de trei luni de la adoptarea avizului fără caracter obligatoriu menționat la alineatul (3), FIU vizate de dezacord raportează Consiliului general reunit în formațiunea consacrată FIU cu privire la măsurile pe care le-au luat ca răspuns la aviz sau, în cazul în care nu au luat măsuri, cu privire la motivele lipsei de acțiune.

(1)   Autoritatea asigură găzduirea, gestionarea, întreținerea și dezvoltarea adecvată, neîntreruptă și securizată a FIU.net. Luând în considerare nevoile FIU, Autoritatea se asigură că pentru FIU.net este utilizată tehnologia cea mai avansată și sigură disponibilă, sub rezerva unei analize costuri-beneficii.

(2)   Autoritatea asigură funcționarea neîntreruptă a FIU.net și menține FIU.net la zi. Dacă este necesar pentru a sprijini sau a consolida schimbul de informații și cooperarea dintre FIU și în funcție de nevoile FIU, Autoritatea concepe și pune în aplicare sau pune la dispoziție în alt mod funcționalități suplimentare sau îmbunătățite ale FIU.net.

(3)   De asemenea, Autoritatea este responsabilă de următoarele sarcini legate de FIU.net:

(4)   În scopul îndeplinirii sarcinilor menționate la alineatele (1), (2) și (3), Autoritatea este împuternicită să încheie contracte sau acorduri obligatorii din punct de vedere juridic cu prestatorii terți de servicii sau să ia parte la acestea, după efectuarea auditurilor corespunzătoare privind standardele lor de securitate.

(5)   Autoritatea adoptă și pune în aplicare măsurile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la prezentul articol, inclusiv un plan de securitate, un plan de asigurare a continuității activității și un plan de recuperare în caz de dezastru pentru FIU.net.

(6)   Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU, hotărând în unanimitate, poate decide să suspende accesul la FIU.net al unei FIU, al contrapărții sale dintr-o țară terță sau al unui organ, oficiu sau agenție a Uniunii în cazul în care are motive să creadă că un astfel de acces ar pune în pericol punerea în aplicare a capitolului III din Directiva (UE) 2024/1640 și securitatea și confidențialitatea informațiilor deținute de FIU și schimbate prin intermediul sistemului FIU.net, inclusiv dacă există preocupări legate de lipsa de independență și autonomie a unei FIU.

În cazul în care Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU adoptă o decizie de suspendare a accesului unei FIU la FIU.net, Consiliul general hotărăște în unanimitate, prin votul tuturor membrilor Consiliului, cu excepția șefului FIU în cauză.

Consiliul general definește criteriile pentru suspendarea accesului la FIU.net și adoptă normele de procedură pentru o astfel de suspendare.

(1)   Autoritatea instituie un proces de evaluare inter pares a activităților FIU în temeiul capitolului III din Directiva (UE) 2024/1640 pentru a consolida coerența și eficacitatea activităților FIU și pentru a facilita schimbul de bune practici între FIU. Autoritatea elaborează metode care să permită o evaluare obiectivă a FIU supuse evaluării și, de asemenea, elaborează norme de procedură pentru efectuarea evaluărilor inter pares.

După caz, planificarea și efectuarea evaluărilor inter pares țin atent seama de evaluările, analizele și rapoartele elaborate de organizații internaționale și de organisme interguvernamentale cu competențe în domeniul prevenirii și depistării spălării banilor, a infracțiunilor premisă și a finanțării terorismului.

(2)   În sensul alineatului (1), Autoritatea înființează o echipă de evaluare inter pares, care este compusă din personalul Autorității și din reprezentanți ai FIU care participă la evaluarea inter pares.

(3)   Evaluarea inter pares a activităților unei FIU cuprinde o evaluare a următoarelor elemente, fără a se limita la acestea:

(4)   Autoritatea întocmește un raport care prezintă rezultatele evaluării inter pares. Respectivul raport de evaluare inter pares este pregătit în comun de personalul Autorității și de personalul relevant al FIU implicat în echipa de evaluare inter pares și este adoptat de Comitetul executiv, după ce a primit observațiile Consiliului general reunit în formațiunea consacrată FIU cu privire la coerența aplicării metodologiei cu alte rapoarte de evaluare inter pares. Raportul include exemple de bune practici identificate și, unde este cazul, măsurile subsecvente care sunt considerate adecvate, proporționale și necesare în urma evaluării inter pares. Respectivele măsuri subsecvente pot fi adoptate sub forma unor orientări și recomandări în temeiul articolului 54 și al unor avize în temeiul articolului 55. FIU depun toate eforturile pentru a respecta toate orientările și recomandările emise, în conformitate cu articolul 54.

(5)   Autoritatea publică constatările evaluării inter pares pe site-ul său web și prezintă Comisiei un aviz în cazul în care, având în vedere rezultatul evaluării inter pares sau orice alte informații obținute de Autoritate în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, Autoritatea consideră că, din perspectiva Uniunii, ar fi necesară o armonizare sporită a normelor Uniunii aplicabile FIU.

(6)   Autoritatea redactează un raport de monitorizare la doi ani de la publicarea raportului de evaluare inter pares. Raportul de monitorizare inter pares este pregătit în comun de personalul Autorității și de personalul relevant al FIU implicat în echipa de evaluare inter pares și este adoptat de Comitetul executiv, după ce a primit observațiile Consiliului general reunit în formațiunea consacrată FIU cu privire la coerența aplicării metodologiei cu alte rapoarte de evaluare inter pares. Raportul de monitorizare include o evaluare a caracterului adecvat și a eficacității acțiunilor întreprinse de FIU care au fost supuse evaluării inter pares ca urmare a măsurilor subsecvente din raportul privind evaluarea inter pares. Autoritatea publică constatările raportului de monitorizare pe site-ul său web.

(7)   În sensul prezentului articol, Comitetul executiv adoptă un plan de lucru pentru evaluarea inter pares o dată la doi ani, care reflectă experiența acumulată în urma proceselor anterioare de evaluare inter pares și discuțiile purtate în cadrul Consiliului general reunit în formațiunea consacrată FIU. Planul de lucru pentru evaluarea inter pares constituie o parte separată a programului de lucru anual și multianual și este inclus în documentul unic de programare. Fiecare FIU participă la evaluările inter pares care o privesc.

(1)   În cazul în care Parlamentul European și Consiliul deleagă Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a asigura o armonizare unitară în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare. Autoritatea înaintează proiectele sale de standarde tehnice de reglementare Comisiei spre adoptare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Standardele tehnice de reglementare sunt tehnice și nu implică decizii strategice sau opțiuni de politică, iar conținutul lor este delimitat de actele legislative în temeiul cărora sunt elaborate.

Înainte de a prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt puternic disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare în cauză sau cu gradul specific de urgență a situației.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de reglementare, Comisia decide cu privire la adoptarea acestuia. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în timp util dacă adoptarea nu se poate realiza în termenul de trei luni. Comisia poate adopta proiectul de standard tehnic de reglementare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii.

În cazul în care intenționează să nu adopte un proiect de standard tehnic de reglementare sau să îl adopte parțial ori cu modificări, Comisia retrimite Autorității proiectul de standard tehnic de reglementare, explicând de ce nu îl adoptă sau explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări.

Comisia transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate prezenta din nou Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a avizului său formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni, Autoritatea nu a înaintat un proiect modificat al standardului tehnic de reglementare sau a înaintat un proiect de standard tehnic de reglementare modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante sau poate respinge standardul.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de reglementare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede la prezentul articol.

(2)   În cazurile în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de reglementare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia poate solicita un astfel de proiect într-un nou termen. Dacă Autoritatea nu poate respecta noul termen, aceasta informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia în timp util.

(3)   Numai în cazurile în care Autoritatea nu transmite Comisiei un proiect de standard tehnic de reglementare în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de reglementare prin intermediul unui act delegat în absența unui proiect din partea Autorității.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației.

Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de reglementare Parlamentului European și Consiliului.

Comisia transmite proiectul său de standard tehnic de reglementare Autorității. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a avizului său formal Parlamentului European și Consiliului.

Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la al patrulea paragraf, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia poate adopta standardul tehnic de reglementare.

Dacă, în termenul de șase săptămâni, Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante. Comisia nu poate să modifice conținutul proiectului de standard tehnic de reglementare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede la prezentul articol.

(4)   Standardele tehnice de reglementare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul unor astfel de regulamente sau decizii figurează cuvintele „standard tehnic de reglementare”. Standardele respective se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.

(1)   Competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la articolul 49 este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la 26 iunie 2024. Comisia prezintă un raport cu privire la delegarea de competențe cel târziu cu șase luni înainte de încheierea perioadei de patru ani. Delegarea competenței se reînnoiește automat pentru perioade identice.

(2)   De îndată ce adoptă un standard tehnic de reglementare, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)   Competența de a adopta standarde tehnice de reglementare îi este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 49, 51 și 52.

(1)   Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecții la un standard tehnic de reglementare în termen de trei luni de la data notificării standardului tehnic de reglementare adoptat de Comisie. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, termenul respectiv se prelungește cu trei luni.

(2)   În cazul în care, la expirarea termenului menționat la alineatul (1), nici Parlamentul European și nici Consiliul nu a formulat obiecții la standardul tehnic de reglementare, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul său.

Standardul tehnic de reglementare poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului menționat la alineatul (1) dacă atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecții.

(3)   În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecții la un standard tehnic de reglementare în termenul menționat la alineatul (1), standardul tehnic de reglementare nu intră în vigoare. În conformitate cu articolul 296 din TFUE, instituția care formulează obiecții cu privire la standardul tehnic de reglementare prezintă motivele care au stat la baza obiecțiilor.

(1)   În cazul în care Comisia nu aprobă un proiect de standard tehnic de reglementare sau îl modifică în conformitate cu articolul 49, Comisia informează Autoritatea, Parlamentul European și Consiliul, prezentând motivele pentru neaprobare.

(2)   După caz, Parlamentul European sau Consiliul poate invita comisarul responsabil, împreună cu președintele Autorității, în termen de o lună de la informarea menționată la alineatul (1), la o reuniune ad-hoc a comisiei competente a Parlamentului European sau a comitetului competent al Consiliului, în vederea prezentării și explicării divergențelor.

(1)   În cazul în care Parlamentul European și Consiliul conferă competențe de executare Comisiei pentru a adopta standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE, în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare. Standardele tehnice de punere în aplicare sunt tehnice și nu implică decizii strategice sau opțiuni de politică, iar conținutul lor are scopul de a stabili condițiile de punere în aplicare a actelor în cauză. Autoritatea prezintă proiectele sale de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei spre adoptare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Înainte de a prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt puternic disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgență a situației.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia decide cu privire la adoptarea acestuia. Comisia poate prelungi acest termen cu o lună. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în timp util dacă adoptarea nu se poate realiza în termenul de trei luni. Comisia poate adopta proiectul de standard tehnic de punere în aplicare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii.

În cazul în care intenționează să nu adopte un proiect de standard tehnic de punere în aplicare sau să îl adopte parțial ori cu modificări, Comisia îl retrimite Autorității, explicând de ce nu intenționează să îl adopte sau explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări. Comisia transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate prezenta din nou Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a avizului său formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la al patrulea paragraf, Autoritatea nu a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare modificat sau a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare care este modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante sau îl poate respinge.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede la prezentul articol.

(2)   În cazul în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de punere în aplicare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia poate solicita un astfel de proiect într-un nou termen. Dacă Autoritatea nu poate respecta noul termen, aceasta informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia în timp util.

(3)   Numai în cazurile în care Autoritatea nu transmite un proiect de standard tehnic de punere în aplicare Comisiei în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de punere în aplicare prin intermediul unui act de punere în aplicare în absența unui proiect din partea Autorității.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgență a situației.

Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Parlamentului European și Consiliului.

Comisia transmite proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Autorității. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a avizului său formal Parlamentului European și Consiliului.

Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la al patrulea paragraf, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare.

Dacă, în termenul de șase săptămâni, Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante.

Comisia nu poate să modifice conținutul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede la prezentul articol.

(4)   Standardele tehnice de punere în aplicare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul unor astfel de regulamente sau decizii figurează cuvintele „standard tehnic de punere în aplicare”. Standardele respective se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.

(1)   În scopul stabilirii unor practici coerente, eficiente și eficace în materie de supraveghere și legate de FIU și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a dreptului Uniunii, Autoritatea emite orientări și recomandări adresate autorităților de supraveghere, supraveghetorilor FIU sau entităților obligate.

(2)   Autoritatea organizează, după caz, consultări publice deschise cu privire la orientările și recomandările respective și analizează eventualele costuri și beneficii. Consultările și analizele trebuie să fie proporționale în raport cu domeniul de aplicare, natura și impactul orientărilor sau recomandărilor. În cazul în care Autoritatea nu organizează consultări publice deschise, Autoritatea își prezintă motivele și le face publice.

(3)   Autoritățile de supraveghere, supraveghetorii, FIU și entitățile obligate depun toate eforturile pentru a se conforma orientărilor și recomandărilor respective.

În termen de două luni de la emiterea unei orientări sau recomandări, fiecare autoritate de supraveghere, supraveghetor sau FIU confirmă dacă se conformează sau intenționează să se conformeze orientării sau recomandării respective. În cazul în care o autoritate de supraveghere, supraveghetor sau FIU nu se conformează sau nu intenționează să se conformeze, aceasta informează Autoritatea, prezentându-și motivele.

Autoritatea face public faptul că autoritatea de supraveghere, supraveghetorul sau FIU nu se conformează sau nu intenționează să se conformeze orientării sau recomandării respective. Autoritatea poate decide, de asemenea, de la caz la caz, să publice motivele prezentate de autoritatea de supraveghere, supraveghetorul sau FIU pentru neconformarea la orientarea sau recomandarea respectivă. Autoritatea de supraveghere, supraveghetorul sau FIU primește o notificare prealabilă cu privire la această publicare.

Dacă acest lucru este prevăzut de orientarea sau recomandarea respectivă, entitățile obligate raportează în mod clar și detaliat dacă se conformează orientării sau recomandării respective.

(4)   În raportul menționat la articolul 64 alineatul (4) litera (c), Autoritatea enumeră orientările și recomandările pe care le-a emis.

(5)   Orientările și recomandările emise de Autoritate înlocuiesc ghidurile și recomandările emise anterior de ABE sau de supraveghetori și FIU pe aceeași temă. Cu condiția ca acestea să fie în continuare relevante, ghidurile și recomandările emise de ABE sau de supraveghetori și FIU în temeiul Directivei (UE) 2015/849 al Parlamentului European și al Consiliului (40) și al Regulamentului (UE) 2023/1113 rămân aplicabile până la data la care intră în vigoare noile orientări și recomandări emise de Autoritate pe aceeași temă. Autoritatea prevede o perioadă de tranziție adecvată pentru aplicarea noilor orientări și recomandări.

(1)   La solicitarea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, Autoritatea poate emite avize destinate Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind toate aspectele referitoare la domeniul său de competență.

(2)   Solicitarea menționată la alineatul (1) poate include o consultare cu alte organisme relevante ale Uniunii atunci când ține de competența acestora, o consultare publică sau o analiză tehnică.

(3)   La solicitarea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei, Autoritatea poate să ofere consultanță tehnică Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în domeniile prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

(1)   Consiliul general se reunește fie în formațiunea consacrată supravegherii prevăzută la alineatul (2), fie în formațiunea consacrată FIU prevăzută la alineatul (3).

(2)   Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii este alcătuit din:

Șefii autorităților de supraveghere menționați la primul paragraf litera (b) din fiecare stat membru au împreună un vot unic și convin asupra unui reprezentant comun unic, care este fie un reprezentant permanent, fie un reprezentant cu drept de vot ad-hoc în scopul fiecărei reuniuni sau proceduri de vot în parte. În cazul în care aspectele care urmează să fie discutate de Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii se referă la competența mai multor autorități de supraveghere, reprezentantul comun unic poate fi însoțit de un reprezentant al cel mult altor două autorități de supraveghere, fără a avea drept de vot.

Fiecare autoritate de supraveghere care are un membru cu drept de vot în virtutea unui acord ad-hoc sau permanent este responsabilă de numirea unui supleant la nivel înalt din cadrul personalului său, care îl poate înlocui pe membrul cu drept de vot al Consiliului general menționat la al doilea paragraf în cazul în care persoana respectivă nu poate participa.

(3)   Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU este alcătuit din:

Fiecare FIU numește un supleant la nivel înalt din cadrul unității sale, care îl poate înlocui pe șeful FIU menționat la primul paragraf litera (b) în cazul în care persoana respectivă nu poate participa.

(4)   Consiliul general poate decide să admită observatori. În special, Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU poate admite reprezentanții OLAF, Europol, Eurojust și EPPO în calitate de observatori la reuniuni, în cazul în care sunt discutate aspecte care intră în domeniul de aplicare al mandatelor lor respective. Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii admite un reprezentant desemnat de Consiliul de supraveghere al BCE și un reprezentant al fiecăreia dintre AES în calitate de observatori, în cazul în care sunt discutate aspecte care intră în domeniul de aplicare al mandatelor lor respective.

Circumstanțele în care instituția, organele, oficiile și agențiile Uniunii enumerate la primul paragraf urmează să fie invitate la reuniunile Consiliului general sunt precizate în regulamentul de procedură al Consiliului general și reflectă acordul la care au ajuns Autoritatea și fiecare dintre observatorii respectivi.

Alți observatori pot fi admiși ad-hoc dacă sunt aprobați de membrii cu drept de vot ai Consiliului general reunit în formațiunea relevantă cu o majoritate de două treimi.

(5)   Membrii Comitetului executiv pot participa la reuniunile Consiliului general reunit fie în formațiunea consacrată supravegherii, fie în formațiunea consacrată FIU, fără drept de vot, în cazul în care sunt discutate aspecte care intră în domeniile lor de responsabilitate, astfel cum sunt stabilite de președintele Autorității și menționate la articolul 66 alineatul (2).

(1)   Consiliul general, din proprie inițiativă sau la solicitarea președintelui Autorității, poate institui comitete interne pentru sarcini specifice care îi sunt atribuite. Consiliul general poate prevedea delegarea anumitor sarcini și decizii clar definite către comitetele interne, către Comitetul executiv sau către președintele Autorității. Consiliul general poate revoca delegarea în orice moment.

(2)   Comitetele interne raportează Consiliului general toate concluziile la care au ajuns, în vederea luării unei decizii.

(3)   Membrii Comitetului executiv pot participa la reuniunile comitetelor interne în conformitate cu articolul 57 alineatul (5).

(4)   Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU înființează o comisie permanentă alcătuită din nouă dintre membrii sau reprezentanții săi care au dobândit cunoștințe de specialitate suficiente, fiecare în cadrul FIU său național, pentru a-l ajuta la îndeplinirea atribuțiilor sale prevăzute la articolul 60 alineatul (3), inclusiv prin prezentarea de propuneri și pregătirea de proiecte de decizii.

Comisia permanentă nu are putere de decizie. Aceasta își îndeplinește atribuțiile în interesul Uniunii în ansamblu și conlucrează în condiții de transparență deplină cu Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU.

Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU adoptă regulamentul de procedură al comisiei permanente. Componența comisiei permanente asigură un echilibru și o rotație juste între membrii sau reprezentanții FIU naționale. Cei nouă membri ai săi sunt numiți de Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU.

(1)   În îndeplinirea sarcinilor care le sunt conferite prin prezentul regulament, președintele Autorității și membrii Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii și în formațiunea consacrată FIU acționează independent și în interesul general al Uniunii în ansamblul său și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii și nici din partea guvernelor sau a altor organisme publice sau private.

(2)   Statele membre, instituțiile, agențiile, oficiile și organele Uniunii și orice alt organism public sau privat nu încearcă să influențeze membrii Consiliului general în exercitarea sarcinilor lor.

(3)   Consiliul general stabilește, în regulamentul său de procedură, modalitățile practice pentru prevenirea și gestionarea conflictelor de interese.

(1)   Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii ia deciziile referitoare la sarcinile menționate la articolele 7-10, precum și orice altă decizie care trebuie să fie luată de Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii, în temeiul prezentului regulament.

(2)   Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii își poate prezenta avizul cu privire la orice proiect de decizie elaborat de Comitetul executiv cu privire la entitățile obligate selectate, în conformitate cu capitolul II secțiunea 3 și cu articolul 64 alineatul (2).

Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii și Comitetul executiv convin cu privire la procedurile și termenele care trebuie respectate în scopul emiterii avizului menționat la primul paragraf și le adoptă de comun acord.

(3)   Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU îndeplinește sarcinile și adoptă deciziile menționate la articolul 5 alineatul (5) și în capitolul II secțiunea 6.

(4)   Consiliul general, reunit în formațiunea adecvată, în funcție de obiectul instrumentului, adoptă avizele, recomandările, orientările și deciziile Autorității menționate în capitolul II secțiunea 7. În cazul în care un anumit instrument se referă atât la chestiuni legate de supraveghere, cât și la chestiuni legate de FIU, Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii și Consiliul general reunit în formațiunea consacrată FIU adoptă fiecare în mod individual avizele, recomandările și deciziile respective. Avizele, recomandările și orientările se adoptă pe baza unei propuneri a comitetului intern relevant.

(5)   Consiliul general, reunit în formațiunea adecvată, în funcție de obiectul standardelor, votează proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la articolul 49 și proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la articolul 53 și le transmite Comisiei spre adoptare.

(6)   Consiliul general reunit în oricare dintre cele două formațiuni este consultat cu privire la proiectele de decizii care urmează să fie luate de Comitetul executiv în temeiul articolului 64 alineatul (4) literele (a), (c), (e) și (m). În cazul în care decizia ulterioară luată de Comitetul executiv se abate de la avizul Consiliului general, Comitetul executiv prezintă motivele în scris.

(7)   Consiliul general își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public.

(8)   Fără a aduce atingere articolului 63 alineatele (3) și (4) și articolului 68 alineatele (1) și (2), Consiliul general exercită competențele conferite prin Statutul funcționarilor autorității împuternicite să facă numiri și prin Regimul aplicabil celorlalți agenți autorității abilitate să încheie contracte de muncă (denumite în continuare „competențele de autoritate împuternicită să facă numiri”) în ceea ce privește președintele Autorității și cei cinci membri cu normă întreagă ai Comitetului executiv pe întreaga durată a mandatului lor.

(1)   Deciziile Consiliului general se iau cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru cu drept de vot, astfel cum se prevede la articolul 57 alineatele (2) și (3), dispune de un vot. În caz de egalitate, președintele Autorității dispune de un vot decisiv.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, Consiliul general adoptă decizii privind actele menționate la articolele 49, 53, 54 și 55 din prezentul regulament cu majoritatea calificată a membrilor săi, astfel cum este prevăzută la articolul 16 alineatul (4) din TUE.

Președintele Autorității nu votează cu privire la deciziile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, la avizele menționate la articolul 60 alineatul (2) sau la deciziile legate de evaluarea performanței Comitetului executiv menționate la articolul 63 alineatul (5).

(3)   Membrii fără drept de vot și observatorii nu participă la nicio discuție purtată în cadrul Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii cu privire la entitățile obligate individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau a cazului în care membrii cu drept de vot decid altfel.

(4)   Alineatul (3) nu se aplică membrilor Comitetului executiv și nici reprezentantului BCE desemnat de Consiliul de supraveghere al BCE.

(5)   Președintele Autorității are prerogativa de a solicita votarea în orice moment. Fără a aduce atingere acestei prerogative și eficacității procedurilor decizionale ale Autorității, Consiliul general depune toate eforturile pentru a se ajunge la un consens atunci când adoptă decizii.

(1)   Președintele Autorității convoacă reuniunile Consiliului general.

(2)   Consiliul general se reunește în ședință ordinară cel puțin de două ori pe an. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui său sau la cererea a cel puțin o treime dintre membrii săi.

(3)   Consiliul general poate invita orice persoană a cărei opinie poate fi de interes să participe la reuniunile sale în calitate de observator.

(4)   Membrii Consiliului general și supleanții lor pot, sub rezerva regulamentului de procedură, să fie asistați în cursul reuniunilor de consultanți sau de experți.

(5)   Consiliul general este asistat de un secretariat asigurat de către Autoritate.

(6)   Președintele Autorității și cei cinci membri cu normă întreagă ai Comitetului executiv nu participă la reuniunile Consiliului general la care se discută sau se iau decizii privind chestiunile legate de îndeplinirea mandatului lor.

(1)   Comitetul executiv este format din:

În cazul în care Comitetul executiv îndeplinește sarcinile menționate la articolul 64 alineatul (4) literele (a)-(l), un reprezentant al Comisiei are dreptul de a participa la dezbateri și are acces numai la documentele referitoare la sarcinile respective.

(2)   Directorul executiv participă la reuniunile Comitetului executiv, fără a avea drept de vot.

(3)   În cazul în care se deliberează cu privire la deciziile menționate la articolul 64 alineatul (2) care vizează o entitate obligată selectată, membrul Consiliului general reunit în formațiunea consacrată supravegherii din statul membru în care este stabilită entitatea obligată selectată în cauză poate participa la deliberări în cursul reuniunilor relevante ale Comitetului executiv.

Respectivul membru al Consiliului general nu poate fi prezent la vot în urma deliberărilor respective.

(4)   Membrii Comitetului executiv menționați la alineatul (1) litera (b) sunt selectați pe criterii de merit, competențe, cunoștințe, integritate, reputație și experiență în domeniul CSB/CFT, precum și pe baza altor calificări relevante, în urma unei proceduri de selecție deschise, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Comisia întocmește o listă scurtă a candidaților la funcția de membru al Comitetului executiv menționată la alineatul (1) litera (b). Parlamentul European poate audia candidații de pe lista scurtă respectivă.

Consiliul general prezintă Parlamentului European o propunere de numire a membrilor Comitetului executiv menționați la alineatul (1) litera (b) pe baza listei scurte pregătite de Comisie. După aprobarea de către Parlamentul European a propunerii respective, Consiliul adoptă o decizie de punere în aplicare pentru numirea membrilor respectivi ai Comitetului executiv. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

Pe parcursul întregului proces de numire se ține seama, în măsura posibilului, de principiile echilibrului geografic și echilibrului de gen.

(5)   Durata mandatului membrilor Comitetului executiv menționați la alineatul (1) litera (b) este de patru ani. În cursul celor 12 luni care preced încheierea mandatului lor de patru ani, Consiliul general reunit în ambele formațiuni sau un comitet mai restrâns selectat din rândul membrilor Consiliului general, cuprinzând un reprezentant al Comisiei, efectuează o evaluare a respectivilor membri ai Comitetului executiv. Evaluarea ia în considerare o analiză a performanței fiecărui membru al Comitetului executiv, precum și sarcinile și provocările viitoare ale Autorității. Pe baza evaluării, Consiliul general reunit în ambele formațiuni poate propune Parlamentului European să prelungească mandatele acestora. O astfel de prelungire se poate acorda o singură dată. După aprobarea de către Parlamentul European a propunerii Consiliului general, Consiliul adoptă o decizie de punere în aplicare de prelungire a mandatului membrului sau membrilor în cauză ai Comitetului executiv. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(6)   Membrii Comitetului executiv menționați la alineatul (1) litera (b) acționează în mod independent și obiectiv, în interesul Uniunii în ansamblul său, nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii și nici din partea unui guvern sau a unui alt organism public sau privat. Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, guvernele statelor membre și orice alt organism public sau privat respectă această independență.

(7)   În cazul în care un membru al Comitetului executiv menționat la alineatul (1) litera (b) nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale sau a comis o abatere gravă, Consiliul poate adopta, din proprie inițiativă sau la propunerea Parlamentului European sau a Consiliului general reunit în oricare dintre formațiunile sale, o decizie de punere în aplicare pentru demiterea din funcție a acelui membru al Comitetului executiv. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(8)   Pe o perioadă de 18 luni după încetarea deținerii mandatului, foștilor membri ai Comitetului executiv, inclusiv președintelui și vicepreședintelui Autorității, li se interzice să desfășoare o activitate profesională remunerată în cadrul:

În normele sale de prevenire și gestionare a conflictelor de interese legate de membrii săi, menționate la articolul 64 alineatul (4) litera (e), Comitetul executiv precizează circumstanțele în care un astfel de conflict de interese există sau ar putea fi perceput ca existând.

(1)   Comitetul executiv este responsabil de planificarea generală și de executarea sarcinilor conferite Autorității în temeiul articolului 5. Comitetul executiv adoptă toate deciziile Autorității, cu excepția deciziilor care se iau de către Consiliul general în conformitate cu articolul 60.

(2)   Comitetul executiv adoptă deciziile adresate entităților obligate selectate în scopul exercitării competențelor menționate la articolul 6 alineatul (1), ținând seama de propunerea echipei comune de supraveghere a entității obligate selectate menționate la articolul 16, de propunerea echipei de investigare independente menționate la articolul 27 și de avizul emis de Consiliul general cu privire la respectiva propunere de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (2). În cazul în care Comitetul executiv decide să se abată de la un astfel de aviz, prezintă motivele detaliate în scris.

(3)   Comitetul executiv adoptă deciziile adresate autorităților publice individuale în temeiul articolelor 14 și 30 și al articolelor 32-36.

(4)   În plus, Comitetul executiv are următoarele sarcini:

(5)   Comitetul executiv selectează un vicepreședinte al Autorității dintre membrii săi cu drept de vot. Vicepreședintele înlocuiește automat președintele Autorității dacă președintele nu își poate exercita atribuțiile.

(6)   În ceea ce privește competențele menționate la alineatul (4) litera (h) din prezentul articol, Comitetul executiv adoptă, în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Statutul funcționarilor, o decizie în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și al articolului 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, prin care deleagă directorului executiv competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competențe.

(7)   În circumstanțe excepționale, Comitetul executiv poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri și subdelegarea de către directorul executiv a competențelor și poate să exercite el însuși aceste competențe sau să le delege unuia dintre membrii săi sau unui membru al personalului, altul decât directorul executiv.

(1)   Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, Comitetul executiv adoptă un document unic de programare care conține un program de lucru multianual și un program de lucru anual, pe baza unui proiect înaintat de directorul executiv, ținând seama de avizul Comisiei și – în cazul programului de lucru multianual – după consultarea Parlamentului European. În cazul în care Comitetul executiv decide să nu ia în considerare vreun element din avizul Comisiei, furnizează o justificare detaliată a deciziei respective. Obligația de a furniza o justificare detaliată se aplică, de asemenea, oricăror elemente semnalate de Parlamentul European cu ocazia consultării acestuia. Comitetul executiv înaintează documentul unic de programare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Documentul de programare unic devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general și, dacă este necesar, se ajustează în consecință.

(2)   Programul de lucru anual include obiectivele detaliate și rezultatele preconizate, inclusiv indicatorii de performanță. Acesta include, de asemenea, o descriere a acțiunilor care trebuie să fie finanțate și informații privind resursele financiare și umane alocate fiecărei acțiuni, în conformitate cu principiile întocmirii bugetului și ale gestionării pe activități. Programul de lucru anual este în concordanță cu programul de lucru multianual. Acesta indică în mod clar ce sarcini au fost adăugate, modificate sau anulate comparativ cu exercițiul financiar anterior.

(3)   Comitetul executiv modifică programul de lucru anual adoptat atunci când Autorității îi este încredințată o nouă sarcină.

Orice modificare substanțială a programului de lucru anual se adoptă prin aceeași procedură ca și cea aplicabilă pentru adoptarea programului de lucru anual inițial. Comitetul executiv poate să delege directorului executiv competența de a aduce modificări nesubstanțiale programului de lucru anual.

(4)   Programul de lucru multianual stabilește programarea strategică globală, inclusiv obiectivele, rezultatele preconizate și indicatorii de performanță. De asemenea, acesta stabilește programarea resurselor, inclusiv bugetul multianual și personalul.

Programarea resurselor se actualizează anual. Programarea strategică se actualizează atunci când este cazul.

(1)   Comitetul executiv ia deciziile cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru al Comitetului executiv dispune de un vot. Președintele Autorității sau vicepreședintele, atunci când îl înlocuiește pe președinte, dispune de votul decisiv în cazul egalității de voturi.

(2)   Un reprezentant al Comisiei are drept de vot ori de câte ori sunt discutate chestiuni vizate de articolul 64 alineatul (4) literele (a)-(l) și se iau decizii cu privire la acestea.

(3)   Regulamentul de procedură al Comitetului executiv stabilește mai detaliat modalitățile de vot, în special condițiile în care un membru poate acționa în numele altui membru.

(1)   La propunerea directorului executiv, Comitetul executiv desemnează un ofițer pentru drepturile fundamentale. Ofițerul pentru drepturile fundamentale poate fi un membru al personalului existent al Autorității.

(2)   Ofițerul pentru drepturile fundamentale îndeplinește următoarele sarcini:

(3)   Comitetul executiv se asigură că ofițerul pentru drepturile fundamentale nu solicită și nici nu primește instrucțiuni cu privire la exercitarea atribuțiilor sale.

(4)   Ofițerul pentru drepturile fundamentale raportează direct directorului executiv și pregătește rapoarte periodice referitoare la îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (2). Rapoartele respective se pun la dispoziția Comitetului executiv.

(1)   Președintele Autorității este selectat pe criterii de merit, competențe, cunoștințe, integritate, reputație și experiență în domeniul CSB/CFT, precum și pe baza altor calificări relevante, în urma unei proceduri de selecție deschise, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Parlamentul European, Consiliul și Consiliul general sunt informate corespunzător și în timp util în fiecare etapă a procedurii respective.

Comisia pregătește o listă scurtă cu cel puțin doi candidați calificați pentru funcția de președinte al Autorității. Parlamentul European și Consiliul general pot audia candidații de pe această listă scurtă. Consiliul general poate emite un aviz public referitor la rezultatele audierilor sale sau își poate adresa avizul Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Comisia prezintă Parlamentului European o propunere de numire a președintelui Autorității.

După aprobarea de către Parlamentul European a propunerii respective, Consiliul adoptă o decizie de punere în aplicare pentru numirea președintelui Autorității. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

Prin derogare de la al doilea paragraf, pentru numirea primului președinte al Autorității după intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia prezintă o propunere de numire a președintelui fără participarea Consiliului general.

(2)   Președintele Autorității acționează în mod independent și obiectiv, în interesul Uniunii în ansamblul său, nu solicită și nu primește instrucțiuni din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii și nici din partea unui guvern sau a unui alt organism public sau privat. Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, guvernele statelor membre și orice alt organism public sau privat respectă această independență.

(3)   Durata mandatului președintelui Autorității este de patru ani. În cursul celor 12 luni care preced încheierea mandatului de patru ani al președintelui, Consiliul general reunit în ambele formațiuni sau un comitet mai restrâns selectat din rândul membrilor Consiliului general, conținând un reprezentant al Comisiei, efectuează o evaluare a președintelui. Evaluarea ia în considerare o analiză a performanței președintelui, precum și sarcinile și provocările viitoare ale Autorității. Pe baza evaluării, Comisia poate propune Parlamentului European să prelungească mandatul președintelui. O astfel de prelungire se poate acorda o singură dată. După aprobarea de către Parlamentul European a propunerii Comisiei, Consiliul adoptă o decizie de punere în aplicare de prelungire a mandatului președintelui Autorității. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(4)   În cazul în care președintele Autorității nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale sau a comis o abatere gravă, Consiliul poate adopta, din proprie inițiativă sau la propunerea Parlamentului European sau a Consiliului general reunit în oricare dintre formațiunile sale, o decizie de punere în aplicare pentru demiterea din funcție a președintelui Autorității. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(5)   În cazul în care președintele Autorității demisionează sau nu este în măsură să își îndeplinească îndatoririle din orice alt motiv, funcțiile președintelui sunt exercitate de către vicepreședinte.

(1)   Președintele Autorității reprezintă Autoritatea și este responsabil de pregătirea lucrărilor Consiliului general și ale Comitetului executiv, inclusiv de stabilirea ordinii de zi, convocarea și prezidarea tuturor reuniunilor și propunerea de puncte în legătură cu care trebuie luate decizii.

(2)   Președintele Autorității atribuie membrilor cu normă întreagă ai Comitetului executiv menționat la articolul 63 alineatul (1) litera (b) domenii specifice de responsabilitate în cadrul atribuțiilor Autorității pe durata mandatului lor.

(1)   Directorul executiv este angajat ca agent temporar al Autorității în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

(2)   Directorul executiv își exercită atribuțiile în interesul Uniunii și independent de orice interes specific.

(3)   Directorul executiv asigură gestiunea Autorității. Directorul executiv răspunde în fața Comitetului executiv. Fără a aduce atingere competențelor Comisiei și ale Comitetului executiv, directorul executiv își îndeplinește sarcinile în mod independent și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii și nici din partea guvernelor sau a altor organisme publice sau private.

(4)   Directorul executiv este selectat pe criterii de merit și pe baza unor competențe administrative, bugetare și de gestiune de nivel înalt atestate, în urma unei proceduri de selecție deschise care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și, după caz, în alte documente de presă sau pe alte site-uri web. Comisia întocmește o listă scurtă cu cel puțin doi candidați calificați pentru postul de director executiv. Comitetul executiv numește directorul executiv.

(5)   Mandatul directorului executiv are o durată de cinci ani. În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului directorului executiv, Comitetul executiv efectuează o evaluare care ia în considerare evaluarea performanțelor directorului executiv, precum și sarcinile și provocările viitoare ale Autorității. Luând în considerare evaluarea respectivă, Comitetul executiv poate prelungi o dată mandatul directorului executiv.

Directorul executiv poate fi revocat din funcție de către Comitetul executiv la propunerea Comisiei.

(6)   Un director executiv al cărui mandat a fost prelungit nu mai participă la o altă procedură de selecție pentru același post după încheierea mandatului prelungit.

(1)   Directorul executiv este responsabil de administrarea zilnică a Autorității și urmărește asigurarea unui echilibru de gen și, în măsura posibilului, a unui echilibru geografic în cadrul acesteia. În special, directorul executiv este responsabil pentru:

(2)   Directorul executiv ia alte măsuri necesare, în special adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea comunicărilor, pentru a garanta funcționarea Autorității, în conformitate cu prezentul regulament.

(3)   Directorul executiv decide dacă este necesar ca unul sau mai mulți membri ai personalului să fie stabiliți în unul sau mai multe state membre în scopul îndeplinirii sarcinilor Autorității într-un mod eficient și eficace. Înainte de a decide să înființeze un birou local, directorul executiv obține acordul prealabil al Comisiei, al Comitetului executiv și al statului membru sau statelor membre în cauză. Decizia respectivă precizează domeniul de aplicare al activităților care urmează să fie efectuate în cadrul biroului local astfel încât să se evite costurile inutile și suprapunerea funcțiilor administrative ale Autorității. Se încheie, în consecință, un acord cu statul membru sau statele membre în cauză.

(1)   Autoritatea instituie un Comitet administrativ de control în scopul efectuării unui control administrativ intern al deciziilor luate de Autoritate în exercitarea competențelor enumerate la articolele 21, 22, 23 și 77. Sfera de aplicare a controlului administrativ intern se referă la conformitatea procedurală și de fond a acestor decizii cu prezentul regulament.

(2)   Comitetul administrativ de control este alcătuit din cinci persoane cu o excelentă reputație, care au făcut dovada cunoștințelor și a experienței profesionale relevante, inclusiv a experienței în materie de supraveghere în domeniul CSB/CFT, excluzând personalul existent al Autorității, precum și personalul existent al autorităților de supraveghere CSB/CFT și al FIU sau al altor instituții, organe, oficii și agenții naționale sau ale Uniunii, implicate în îndeplinirea sarcinilor conferite Autorității prin prezentul regulament. Comitetul administrativ de control dispune de suficiente resurse și cunoștințe de specialitate pentru a evalua exercitarea competențelor Autorității în temeiul prezentului regulament.

(3)   Comitetul administrativ de control decide cu o majoritate de minim trei din cei cinci membri.

(1)   Membrii Comitetului administrativ de control și doi supleanți sunt numiți, în urma unei cereri publice de exprimare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de Consiliul general reunit în formațiunea consacrată supravegherii pentru un mandat de cinci ani, care poate fi prelungit o dată. Aceștia nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune.

(2)   Membrii Comitetului administrativ de control acționează independent și în interes public și nu îndeplinesc nicio altă funcție în cadrul Autorității. În acest scop, aceștia prezintă o declarație publică a angajamentelor și de interese în care menționează orice interes direct sau indirect care ar putea fi considerat ca aducând atingere independenței lor sau inexistența oricăror astfel de interese.

(1)   O cerere de control poate fi înaintată Comitetului administrativ de control în privința deciziilor luate de Autoritate în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolelor 21, 22, 23 și 77 de către orice persoană fizică sau juridică căreia îi este adresată decizia sau pe care decizia o privește direct și individual.

(2)   Cererea de control, care include motivele formulării sale, se formulează în scris și se depune la Autoritate în termen de o lună de la data notificării deciziei persoanei care solicită controlul sau, în absența acesteia, de la data la care persoana care solicită controlul ia cunoștință de decizia respectivă.

(3)   După ce se pronunță asupra admisibilității cererii de control, Comitetul administrativ de control formulează un aviz într-un termen adecvat gradului de urgență al chestiunii și în orice caz în cel mult două luni de la primirea cererii și înaintează cazul Comitetului executiv în vederea pregătirii unei noi decizii. Comitetul executiv ia în considerare avizul Comitetului administrativ de control și adoptă cu promptitudine o nouă decizie. Noua decizie abrogă decizia inițială și o înlocuiește fie cu o decizie cu un conținut identic, fie cu o decizie modificată.

(4)   O cerere de control formulată în temeiul alineatului (2) poate include o cerere de suspendare a aplicării deciziei care face obiectul unei proceduri de control. În cazul în care consideră că circumstanțele impun acest lucru și ținând seama de opinia Comitetului executiv, Comitetul administrativ de control poate dispune suspendarea aplicării deciziei în cauză până la adoptarea de către Comitetul executiv a unei noi decizii în temeiul alineatului (3). În cazul în care Comitetul administrativ de control nu decide cu privire la cererea de suspendare în termen de 14 zile, cererea respectivă se consideră respinsă.

(5)   Avizul exprimat de Comitetul administrativ de control și noua decizie adoptată de Comitetul executiv în temeiul prezentului articol se motivează și se notifică părților.

(6)   Autoritatea adoptă o decizie de stabilire a regulamentului de procedură al Comitetului administrativ de control.

(1)   Membrii Comitetului administrativ de control nu iau parte la nicio procedură de control dacă au un interes personal în cadrul acesteia, dacă au fost anterior implicați în calitate de reprezentanți ai uneia dintre părțile la procedură sau dacă au participat la adoptarea deciziei care face obiectul controlului.

(2)   Dacă, pentru unul dintre motivele menționate la alineatul (1) sau pentru orice alt motiv, un membru al Comitetului administrativ de control consideră că nu trebuie să participe la o procedură de control, respectivul membru informează în acest sens Comitetul administrativ de control.

(3)   Orice parte la procedura de control poate recuza orice membru al Comitetului administrativ de control pe baza oricăruia dintre motivele menționate la alineatul (1) sau în cazul în care membrul respectiv este suspectat de părtinire. O recuzare nu se poate admite dacă, deși a luat cunoștință de un motiv de recuzare, partea implicată în procedura de control a efectuat acte procedurale. Nu se poate face nicio recuzare pe baza pe cetățeniei membrilor.

(4)   Comitetul administrativ de control hotărăște măsurile care trebuie să fie luate în cazurile menționate la alineatele (2) și (3) fără participarea membrului în cauză. În scopul luării deciziei respective, membrul în cauză este înlocuit în cadrul Comitetului administrativ de control de către supleantul său.

(1)   Personalului Autorității i se aplică Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și normele adoptate de comun acord de instituțiile Uniunii pentru punerea în aplicare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene în ceea ce privește toate aspectele care nu sunt reglementate de prezentul regulament.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, președintele Autorității și membrii Comitetului executiv menționați la articolul 63 alineatul (1) litera (b) au un statut echivalent cu cel al unui membru și, respectiv, al grefierului Tribunalului în ceea ce privește retribuțiile și vârsta de pensionare, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2016/300 al Consiliului (43). În ceea ce privește aspectele care nu sunt acoperite de prezentul regulament sau de Regulamentul (UE) 2016/300, se aplică prin analogie Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(3)   Comitetul executiv, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor.

(4)   Autoritatea poate recurge la experți naționali detașați sau la alți membri ai personalului care nu sunt angajați de Autoritate, inclusiv delegați ai FIU.

(5)   Comitetul executiv adoptă norme privind personalul din statele membre care urmează să fie detașat la Autoritate și le actualizează în funcție de necesități. Normele respective includ, în special, dispozițiile financiare referitoare la detașările respective, inclusiv cele referitoare la asigurare și formare. Normele respective țin seama de faptul că membrii personalului sunt detașați și urmează să fie mobilizați ca personal al Autorității. Acestea includ dispoziții privind condițiile pentru mobilizare. Dacă este cazul, Comitetul executiv urmărește să asigure coerența cu normele aplicabile rambursării cheltuielilor de delegație ale personalului statutar.

(1)   Membrii Consiliului general și ai Comitetului executiv și toți membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar de statele membre, precum și toate celelalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală, sunt supuși obligațiilor legate de secretul profesional în temeiul articolului 339 din TFUE și al articolului 67 din Directiva (UE) 2024/1640, inclusiv după ce și-au încetat atribuțiile.

(2)   Comitetul executiv veghează ca persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de sarcinile Autorității, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de către Comitetul executiv sau numite de către autoritățile publice și FIU în acest scop, sunt supuse unor obligații legate de secretul profesional echivalente celor prevăzute la alineatul (1).

(3)   În scopul exercitării sarcinilor conferite prin prezentul regulament, Autoritatea este autorizată, în limitele și în condițiile prevăzute în actele menționate la articolul 1 alineatul (2), să facă schimb de informații cu autoritățile și organele Uniunii și cele naționale în cazurile în care actele respective permit supraveghetorilor financiari să divulge informații entităților respective sau în cazurile în care statele membre pot prevedea astfel de dispoziții cu privire la divulgarea informațiilor în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii.

(4)   Autoritatea stabilește modalitățile practice de punere în aplicare a normelor de confidențialitate menționate la alineatele (1) și (2).

(5)   Autoritatea aplică Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei (44).

(1)   Autoritatea adoptă norme de securitate proprii echivalente cu normele de securitate ale Comisiei pentru protecția informațiilor UE clasificate (IUEC) și a informațiilor sensibile neclasificate, în conformitate cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (45) și (UE, Euratom) 2015/444 ale Comisiei. Normele de securitate ale Autorității acoperă, printre altele, dispozițiile privind schimbul, prelucrarea și stocarea informațiilor respective. Comitetul executiv adoptă normele de securitate ale Autorității în urma aprobării de către Comisie.

(2)   Orice acord administrativ privind schimbul de informații clasificate cu autoritățile relevante ale unei țări terțe sau, în absența unui astfel de acord, orice transmitere excepțională ad-hoc de IUEC către autoritățile respective se aprobă în prealabil de către Comisie.

(1)   Autoritatea instituie canale speciale de raportare pentru primirea și gestionarea informațiilor furnizate de persoane care raportează cazuri efective sau potențiale de încălcări ale:

(2)   Persoanele care raportează prin intermediul canalelor respective și persoanele vizate beneficiază de protecția oferită de Directiva (UE) 2019/1937, după caz.

(3)   În urma prezentării rapoartelor în temeiul articolului 60 alineatul (4) din Directiva (UE) 2024/1640 de către autoritățile de supraveghere din sectorul nefinanciar, Autoritatea le poate solicita autorităților de supraveghere respective informații suplimentare cu privire la modul în care acestea au dat curs rapoartelor primite. Autoritățile de supraveghere respective furnizează prompt informațiile solicitate, dar nu divulgă informații care pot conduce la identificarea persoanei care efectuează raportarea.

(1)   Autoritatea stabilește și menține o cooperare strânsă cu AES, în special atunci când elaborează standarde tehnice de reglementare sau standarde tehnice de punere în aplicare, orientări sau recomandări care intră în sfera atribuțiilor lor specifice.

(2)   Până la 27 iunie 2025, Autoritatea încheie un memorandum de înțelegere cu AES, stabilind modul în care intenționează să coopereze în îndeplinirea atribuțiilor lor în temeiul dreptului Uniunii.

(1)   Autoritatea cooperează și face schimb de informații cu autoritățile fără mandat CSB/CFT și, pe baza principiului necesității de a cunoaște și în mod confidențial, cu alte autorități și organisme naționale competente pentru asigurarea conformității cu Directivele 2009/110/CE, 2009/138/CE, 2014/17/UE, 2014/65/UE și (UE) 2015/2366, precum și cu AES, în limitele mandatelor lor specifice.

(2)   Autoritatea încheie un memorandum de înțelegere cu autoritățile prudențiale, în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, AES și celelalte autorități naționale competente pentru a asigura respectarea Regulamentului (UE) 2023/1114, stabilind în termeni generali modul în care vor coopera și vor face schimb de informații în îndeplinirea atribuțiilor lor de supraveghere în temeiul dreptului Uniunii în ceea ce privește entitățile obligate selectate și neselectate.

În cazul în care consideră necesar, Autoritatea poate încheia, de asemenea, un memorandum de înțelegere cu oricare dintre celelalte autorități sau organisme menționate la alineatul (1), stabilind în termeni generali modul în care vor coopera și vor face schimb de informații în îndeplinirea atribuțiilor lor de supraveghere în temeiul dreptului Uniunii în ceea ce privește entitățile obligate selectate și neselectate.

(3)   Până la 27 iunie 2025, Autoritatea și BCE încheie un memorandum de înțelegere care stabilește modalitățile practice de cooperare și de schimb de informații în vederea îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii.

(4)   Autoritatea asigură cooperarea și schimbul de informații eficace între toate autoritățile de supraveghere din sistemul de supraveghere CSB/CFT și autoritățile și organismele relevante, menționate la alineatul (1), inclusiv în ceea ce privește accesul la informațiile și datele din baza de date centrală CSB/CFT menționată la articolul 11.

(1)   Atunci când este relevant pentru îndeplinirea sarcinilor menționate în capitolul II, Autoritatea poate stabili parteneriate transfrontaliere pentru schimbul de informații, în conformitate cu drepturile fundamentale și cu garanțiile procedurale judiciare, sau poate participa la parteneriate pentru schimbul de informații instituite în unul sau mai multe state membre, cu scopul de a sprijini prevenirea și combaterea spălării banilor, a infracțiunilor predicat și a finanțării terorismului. Participarea Autorității la un parteneriat deja existent este condiționată de acordul autorităților care au instituit un astfel de parteneriat.

(2)   Atunci când Autoritatea instituie un parteneriat transfrontalier pentru schimbul de informații, aceasta se asigură că parteneriatul respectă cerințele de la articolul 75 alineatele (3), (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2024/1624. Pe lângă entitățile obligate, Autoritatea poate invita autoritățile competente menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 44 literele (a), (b) și (c) din regulamentul respectiv, precum și organele, oficiile și agențiile Uniunii care au un rol în prevenirea și combaterea spălării banilor, a infracțiunilor predicat și a finanțării terorismului, să participe la parteneriat, în cazul în care o astfel de participare este relevantă pentru îndeplinirea sarcinilor și competențelor lor. Cu acordul unanim al membrilor participanți, alte părți terțe pot fi invitate să participe, ocazional, la reuniunile parteneriatului, după caz.

(1)   Autoritatea poate încheia acorduri de lucru cu instituțiile Uniunii, cu agențiile descentralizate ale Uniunii și cu alte organe ale Uniunii, care acționează în domeniul aplicării legii și al cooperării judiciare. Respectivele acorduri de lucru pot avea un caracter strategic, operațional sau tehnic și au, mai ales, drept obiectiv facilitarea cooperării și a schimbului de informații între părțile la acestea. Acordurile de lucru nu constituie un temei pentru autorizarea schimbului de date cu caracter personal și nu au caracter obligatoriu pentru Uniune sau pentru statele membre ale acesteia.

(2)   Autoritatea stabilește și menține o relație strânsă cu OLAF, Europol, Eurojust și EPPO. În acest scop, Autoritatea încheie acorduri de lucru separate cu OLAF, Europol, Eurojust și EPPO, care stabilesc detaliile cooperării acestora. Relația urmărește în special să asigure schimbul de informații operaționale și strategice și de tendințe în ceea ce privește amenințările în materie de SB/FT cu care se confruntă Uniunea.

(3)   Pentru a promova și a facilita buna cooperare între Autoritate și Europol, Eurojust și EPPO, acordurile de lucru cu acestea prevăd în special posibilitatea detașării ofițerilor de legătură la sediile celeilalte părți și stabilesc condițiile necesare în acest scop.

(1)   Pentru a atinge obiectivele stabilite în prezentul regulament și fără a aduce atingere competențelor respective ale statelor membre și ale instituțiilor Uniunii, Autoritatea poate stabili contacte și încheia acorduri administrative cu autoritățile CSB/CFT din țările terțe care dețin competențe de reglementare, de supraveghere și legate de FIU în domeniul CSB/CFT, precum și cu organizații internaționale și cu administrațiile țărilor terțe. Acordurile respective nu creează obligații juridice pentru Uniune sau pentru statele membre ale acesteia și nici nu împiedică statele membre sau autoritățile lor competente să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu respectivele țări terțe.

(2)   Autoritatea poate elabora modele de acorduri administrative în vederea stabilirii unor practici consecvente, eficiente și eficace în cadrul Uniunii și a consolidării coordonării și cooperării internaționale în lupta împotriva SB/FT. Autoritățile de supraveghere și FIU fac tot posibilul pentru a respecta aceste modele de acorduri.

(3)   În cazurile în care interacțiunea între mai multe autorități de supraveghere și FIU din Uniune, pe de o parte, și autorități din țări terțe, pe de altă parte, se referă la aspecte care intră în sfera sarcinilor Autorității, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5, Autoritatea are un rol principal în facilitarea acestei interacțiuni, dacă este necesar. Acest rol al Autorității nu aduce atingere interacțiunilor regulate ale autorităților de supraveghere și ale FIU cu autoritățile țărilor terțe.

(4)   În limitele competențelor sale în temeiul prezentului regulament și al actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea contribuie la reprezentarea unitară, comună, consecventă și eficace a intereselor Uniunii în forurile internaționale, inclusiv prin acordarea de asistență Comisiei în atribuțiile sale legate de apartenența Comisiei la Grupul de Acțiune Financiară Internațională și prin sprijinirea activității și a obiectivelor Grupului Egmont al unităților de informații financiare.