(1)

În conformitate cu obiectivele stabilite în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind „Pactul verde european”, Comisia a adoptat Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” („Strategia «De la fermă la consumator»”), în care a anunțat măsuri pentru un sistem alimentar al Uniunii mai sănătos și mai durabil. Prin măsurile respective, Comisia urmărește, printre altele, să stimuleze reformularea produselor alimentare în cazul alimentelor cu un conținut mare de zaharuri și să faciliteze trecerea la o alimentație sănătoasă și sustenabilă. În plus, pentru a le permite consumatorilor să facă alegeri alimentare în cunoștință de cauză, sănătoase și sustenabile, Comisia a anunțat o posibilă extindere a indicațiilor obligatorii privind originea sau proveniența anumitor produse, ținând seama pe deplin de impactul asupra pieței interne.

(2)

Directiva 2001/110/CE a Consiliului (3) stabilește definițiile, denumirile, normele comune privind compoziția, precum și calitatea și cerințele de etichetare pentru miere.

(3)

Având în vedere legătura strânsă dintre calitatea mierii și originea sa și necesitatea de a evita inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la calitatea produsului, Directiva 2001/110/CE stabilește norme privind indicarea pe etichetă a originii pentru a preciza unde a fost recoltată mierea. În special, articolul 2 punctul 4 din directiva menționată prevede că țara sau țările de origine în care a fost recoltată mierea trebuie să fie indicate pe etichetă și prevede că, în cazul în care mierea provine din mai multe state membre sau țări terțe, indicarea obligatorie a țărilor de origine poate fi înlocuită cu una dintre următoarele mențiuni, după caz: „amestec de miere provenită din UE”, „amestec de miere provenită din afara UE”, „amestec de miere provenită din UE și din afara UE”. Este posibil ca diferitele norme adoptate de statele membre pe respectiva bază să fi indus în eroare consumatorii și să fi împiedicat funcționarea pieței interne.

(4)

Ținând cont de interesul deosebit manifestat de consumatori pentru originea geografică a mierii, având în vedere obiectivul Strategiei „De la fermă la consumator” de a permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză, inclusiv în ceea ce privește originea alimentelor lor, și în scopul de a menține funcționarea eficientă a pieței interne în întreaga Uniune prin armonizarea normelor de etichetare, este oportun să se revizuiască normele privind indicarea originii mierii pe etichetă. Prezenta directivă ar trebui să impună, ca regulă standard, ca țara sau țările de origine să fie indicate pe etichetă în ordine descrescătoare împreună cu procentul fiecărei origini, în cazul amestecurilor, cu o toleranță de 5 % pentru fiecare parte individuală din amestec, calculată pe baza documentației de trasabilitate a operatorului.

(5)

Cu toate acestea, pentru a asigura un anumit grad de flexibilitate, statelor membre ar trebui să poată să prevadă că, în cazul amestecurilor de miere cu mai mult de patru țări de origine diferite, este permis să se indice în ceea ce privește procentajul doar cele mai mari patru cote, dacă acestea reprezintă împreună peste 50 % din total. Restul țărilor de origine, ar trebui să fie indicate în ordine descrescătoare, ca atunci când se aplică regula standard. O astfel de flexibilitate nu afectează libera circulație a mierii etichetate în conformitate cu regula standard, deoarece regula standard prevede punerea unor informații mai complete la dispoziția consumatorilor. Din relația dintre regula standard și această flexibilitate rezultă că, în cazul a mai mult de patru țări de origine și în care cotele celei de a cincea țări de origine sau ale altor țări de origine sunt identice cu a patra, nu este posibil să se indice doar cele mai mari patru cote și, prin urmare, ar trebui să se aplice regula standard.

(6)

Având în vedere dimensiunea redusă a ambalajelor care conțin doar o singură porție de miere de 30 g sau mai puțin și dificultățile tehnice rezultate, este oportun să se prevadă ca, în cazul amestecurilor de miere, în locul denumirii complete a țărilor de origine, să se poată utiliza un cod standardizat și cunoscut la nivel internațional, și anume standardul internațional ISO 3166 care definește codurile de litere recunoscute la nivel internațional pentru a face trimitere la țări. În special, este adecvat să fie utilizat codul format din două litere (codul alfa-2), recomandat de Organizația Internațională de Standardizare drept cod de uz general, pentru a soluționa dificultățile tehnice generate de dimensiunea redusă a ambalajelor.

(7)

Planul coordonat de control al Comisiei privind autenticitatea mierii (2015-2017) și acțiunea coordonată a Comisiei „De la stupi” (2021-2022) subliniază că un procent ridicat de miere introdusă pe piața Uniunii este suspectată de a fi contrafăcută. Este necesar să fie asigurată disponibilitatea unor metode armonizate de analiză pentru a detecta mierea contrafăcută produsă și comercializată în Uniune. Prin urmare, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în ceea ce privește elaborarea unor astfel de metode uniforme, în plus față de competențele de executare existente menționate la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/110/CE. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Este oportun să se stabilească un termen limită specific pentru exercitarea acestor competențe.

(8)

Anumite tratamente termice pot duce la degradarea constituenților mierii, în special a enzimelor. Polenul, care este o componentă-cheie a mierii și conferă o legătură cu originea sa botanică, poate oferi indicația în ceea ce privește originea geografică a mierii. Pentru a asigura practici comerciale echitabile și pentru a proteja interesele consumatorilor, Comisiei ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce privește criteriile de stabilire a originii florale, vegetale sau geografice a mierii și pentru a garanta că mierea introdusă pe piață respectă Directiva 2001/110/CE, în special pentru a evita dezactivarea enzimatică și pentru a se asigura că polenul nu este eliminat în mod semnificativ.

(9)

Pentru a proteja interesele consumatorilor, pentru a limita cât mai mult posibil frauda legată de produsele contrafăcute care nu corespund denumirii de „miere”, pentru a permite validarea informațiilor furnizate cu privire la originea și calitatea mierii și pentru a asigura cea mai mare transparență, Comisiei ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 TFUE pentru a introduce cerințe de trasabilitate care să asigure disponibilitatea și accesul la informațiile esențiale privind originea mierii, inclusiv țara de origine în lanțul de aprovizionare al Uniunii, de la producătorul care recoltează sau importator până la consumator. Sunt necesare cerințe armonizate de trasabilitate pentru mierea produsă și importată în Uniune pentru a permite autorităților competente ale statelor membre să urmărească întregul lanț de aprovizionare cel puțin până la prima etapă din interiorul frontierelor Uniunii. Normele respective nu ar trebui să mărească sarcina administrativă a producătorilor, ci să ajute consumatorii și autoritățile de supraveghere să urmărească tot traseul unei mieri, de la recoltare până la îmbutelierea în Uniune. Prin urmare, prin noile cerințe de trasabilitate a mierii, ar trebui să se asigure informații exacte privind originea unei mieri și autenticitatea acesteia în lanțul său de aprovizionare. În vederea unui sistem de trasabilitate și pentru a formula cele mai adecvate cerințe, între altele privind analiza soluțiilor sau metodelor digitale disponibile, inclusiv, după caz, a unui cod unic de identificare sau a unor tehnici similare, Comisia ar trebui să efectueze un studiu de fezabilitate.

(10)

Atunci când adoptă acte delegate, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (5). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(11)

Pentru a sprijini Comisia cu cea mai bună expertiză tehnică disponibilă, ar trebui să fie creată o platformă. Platforma respectivă ar trebui, printre altele, să pună la dispoziție recomandări pentru un sistem de trasabilitate al Uniunii care să asigure disponibilitatea și accesul la informațiile esențiale privind originea mierii, inclusiv, după caz, țara de origine, anul producției și un identificator unic al producătorului, în lanțul de aprovizionare al Uniunii, de la producătorul care a recoltat mierea sau importator până la consumator. Aceasta ar trebui, de asemenea, să sprijine înființarea în viitor a unui laborator de referință al Uniunii pentru miere, pentru a îmbunătăți controalele și a detecta contrafacerea mierii prin metode armonizate și pentru testarea în mod sistematic a mierii utilizând cele mai recente metode de testare pentru a dovedi autenticitatea și calitatea mierii.

(12)

Directiva 2001/112/CE a Consiliului (6) stabilește cerințele esențiale care trebuie îndeplinite în ceea ce privește producția, compoziția și etichetarea sucurilor de fructe și a anumitor produse similare destinate consumului uman, pentru a proteja interesele consumatorilor și pentru a stimula libera circulație a acestor produse.

(13)

În 2012, Directiva 2001/112/CE a fost modificată prin Directiva 2012/12/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) pentru a reflecta noile norme privind ingredientele autorizate, cum ar fi cele referitoare la adaosul de zaharuri, care nu mai era autorizat în sucurile de fructe. Având în vedere respectiva modificare a cerințelor privind compoziția sucurilor de fructe, industria sucurilor de fructe a avut posibilitatea să utilizeze, timp de numai un an, o mențiune care să indice că niciun suc de fructe nu conține adaos de zaharuri, pentru a informa consumatorii și pentru a le permite să facă o distincție clară și imediată între sucurile de fructe și alte produse similare în ceea ce privește adaosul de zaharuri în produse. Intervalul scurt respectiv s-a dovedit insuficient pentru a informa consumatorii că, în conformitate cu noile norme privind ingredientele autorizate, adaosul de zaharuri nu mai este autorizat în sucurile de fructe. În conformitate cu partea II punctul 2 a cincea liniuță din anexa I la Directiva 2001/112/CE, nectarurile de fructe care nu conțin nici adaos de zaharuri, nici îndulcitori pot purta mențiunea nutrițională „fără adaos de zaharuri” sau orice altă mențiune care poate avea același înțeles pentru consumator, însoțită de indicația „conține zaharuri prezente în mod natural”. Ca urmare, pentru unii consumatori și unii practicieni din domeniul sănătății, încă nu este clar că sucurile de fructe, spre deosebire de nectarurile de fructe, nu pot conține zaharuri adăugate. Este posibil ca acest lucru să fi indus în eroare consumatorii, deoarece cercetările au arătat că, atunci când aleg între mai multe produse cu o compoziție nutrițională identică sau foarte similară, aceștia ar fi preferat produsele care poartă o mențiune nutrițională.

(14)

Prin urmare, având în vedere, în special, faptul că consumatorii sunt din ce în ce mai conștienți de preocupările legate de sănătate în ceea ce privește consumul de zaharuri, este oportun să se revizuiască normele referitoare la utilizarea mențiunilor privind zaharurile pentru sucurile de fructe, pentru a le permite consumatorilor să aleagă în cunoștință de cauză. Prin urmare, este oportună elaborarea unei norme speciale în ceea ce privește utilizarea voluntară a unei declarații care să indice că sucurile de fructe conțin numai zaharuri prezente în mod natural. O astfel de declarație este destinată să se refere la caracteristicile care rezultă din definiția sucurilor de fructe prevăzută în Directiva 2001/112/CE și din ingredientele autorizate pentru sucurile de fructe identificate în aceasta. Introducerea unei astfel de declarații prezintă consumatorilor informații veridice și exacte, în conformitate cu obiectivele de a-i informa c pe aceștia cu privire la caracteristicile nutriționale ale produselor și de a facilita distincția între sucurile de fructe, pe de o parte, și nectarurile de fructe, pe de altă parte, și de a le permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză.

(15)

Ca urmare a progresului tehnic, au fost sau sunt dezvoltate noi tehnici de prelucrare pentru a elimina în întregime sau parțial zaharurile prezente în mod natural în sucurile de fructe și în sucurile de fructe obținute din concentrat, pentru a răspunde cererii tot mai mari a consumatorilor de produse cu un conținut mai mic de zaharuri. Astfel de produse pot fi comercializate în Uniune în măsura în care respectă întreaga legislație relevantă. Cu toate acestea, produsele respective sunt obținute prin aplicarea unui tratament care nu se numără printre tratamentele autorizate menționate în partea II punctul 3 din anexa I la Directiva 2001/112/CE, iar conținutul lor total de zaharuri este mai mic decât cel al sucului extras din fructe. Prin urmare, aceste produse nu pot purta denumirea „suc de fructe”, „suc de fructe concentrat” sau „suc de fructe obținut din concentrat”.

(16)

Astfel de produse sunt tot mai frecvent disponibile pe piața Uniunii. Pentru a facilita introducerea pe piața internă a acestor produse și pentru a permite reformularea și inovarea produselor și fără a aduce atingere actelor legislative aplicabile ale Uniunii, ar trebui să fie creată o nouă categorie de produse pentru sucurile de fructe ale căror zaharuri prezente în mod natural au fost reduse, menținându-se în același timp celelalte caracteristici fizice, chimice, organoleptice și nutriționale esențiale ale unui tip mediu de suc obținut din fructele din care provine. Respectivele produse ar trebui să poată purta denumirea de „suc de fructe cu zaharuri reduse”, „suc de fructe cu zaharuri reduse obținut din concentrat” sau „suc de fructe concentrat cu zaharuri reduse”. Pentru a asigura coerența cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (8), reducerea conținutului de zaharuri ar trebui să fie de cel puțin 30 % în comparație cu tipul mediu de suc de fructe, suc de fructe obținut din concentrat și, respectiv, suc de fructe concentrat cu zaharuri reduse din care provine. Prin urmare, este oportun ca aceste noi categorii de produse să fie introduse în partea I din anexa I la Directiva 2001/112/CE și să fie stabilite în partea II din anexa respectivă norme privind ingredientele autorizate pentru aceste produse și privind procedeele și substanțele autorizate. La fel ca în cazul altor tipuri de sucuri de fructe, nici în cazul noilor categorii de produse nu ar trebui să fie permisă utilizarea îndulcitorilor sau adăugarea de ingrediente cu proprietăți de îndulcire.

(17)

În conformitate cu anexa I la Directiva 2001/112/CE, nectarurile de fructe pot conține adaos de zaharuri, de miere sau ambele. Pentru a sprijini producția și comercializarea fructelor, ținând seama, în același timp, de necesitatea de a stimula reformularea produsului pentru a reduce conținutul de zaharuri prezente în nectarurile de fructe, ar trebui să fie diminuată proporția de zaharuri sau de miere care poate fi adăugată în nectarurile de fructe care au în mod natural o aciditate scăzută și care pot fi consumate ca atare.

(18)

După transpunerea prezentei directive, va fi de competența producătorilor noilor categorii de sucuri de fructe, și anume suc de fructe cu zaharuri reduse, suc de fructe obținut din concentrat cu zaharuri reduse și suc de fructe cu zaharuri reduse obținut din concentrat, să utilizeze procedeele autorizate astfel încât produsul final să îndeplinească caracteristicile prevăzute de Directiva 2001/112/CE. Cu toate acestea, pentru a atinge obiectivele Directivei 2001/112/CE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, în acest sens ar trebui să îi fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește stabilirea normelor privind caracteristicile fizice, chimice, organoleptice și nutriționale ale produselor cu conținut redus de zahăr în cauză, precum și utilizarea procedeelor autorizate pentru a reduce conținutul de zaharuri. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(19)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în ceea ce privește metodele de analiză pentru a asigura conformitatea cu caracteristicile compoziției ale anumitor tipuri de sucuri de fructe comercializate în Uniune. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(20)

Având în vedere Pactul verde și obiectivul Strategiei „De la fermă la consumator” de a sprijini consumatorii să facă alegeri în cunoștință de cauză și având în vedere interesul ridicat al consumatorilor pentru indicarea pe etichetă a originii produselor alimentare, Comisia ar trebui, în termen de cel mult 36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport care să conțină o evaluare a fezabilității diferitelor posibilități de etichetare prin care se indică țara sau țările de origine în care au fost recoltate fructele sau fructele utilizate pentru fabricarea sucului de fructe și a piureului de fructe, însoțit, după caz, de o propunere legislativă.

(21)

La punctul 3 din partea II a anexei I la Directiva 2001/112/CE sunt reglementate tratamentele și substanțele autorizate pentru sucurile de fructe și anumite produse similare. Proteinele din semințe de floarea-soarelui sunt utilizate din ce în ce mai mult pentru consumul uman direct și s-au dovedit a fi un instrument eficient pentru limpezirea sucurilor de fructe. Pentru a ține seama de respectivul progres suplimentar, proteinele din semințe de floarea-soarelui trebuie adăugate pe lista tratamentelor și substanțelor autorizate.

(22)

Sucul extras din nuci de cocos este comercializat și consumat tot mai mult în Uniune. În conformitate cu articolul 3 punctul 2 din Directiva 2001/112/CE, denumirea legală a acestui produs este „suc de nucă de cocos”. Cu toate acestea, standardul internațional reflectat în Standardul general Codex pentru sucuri și nectaruri de fructe (CXS 247-2005) indică faptul că denumirea „apă de nucă de cocos”, care este extrasă direct din nuca de cocos și nu este obținută prin presarea pulpei nucii de cocos, este un sinonim al „sucului de nucă de cocos”. Prin urmare, este oportun să se adauge „apa de nucă de cocos” ca denumire specială în anexa III la directiva respectivă. Pentru a se asigura că denumirea specială poate fi ușor înțeleasă de către toți consumatorii din Uniune, este oportun să se prevadă posibilitatea utilizării denumirii „apă de nucă de cocos” în limbile oficiale ale Uniunii. În plus, deoarece sucul de nucă de cocos din concentrat poate fi obținut prin reconstituirea sucului de nucă de cocos concentrat cu apă potabilă, este necesar ca în anexa V la directiva respectivă să fie determinată o valoare Brix minimă pentru produsul respectiv.

(23)

Directiva 2001/113/CE a Consiliului (9) stabilește cerințele esențiale în ceea ce privește producția, compoziția și etichetarea gemurilor, jeleurilor și marmeladelor de fructe, precum și a piureului de castane îndulcit destinate consumului uman.

(24)

Articolul 2 punctul 4 din Directiva 2001/113/CE prevede obligația de a indica conținutului de zaharuri pe etichetă, cu excepția cazului în care eticheta conține o mențiune nutrițională referitoare la zaharuri. Această obligație este mai strictă decât normele prevăzute de Directiva 90/496/CEE a Consiliului (10), care prevedea că includerea informațiilor nutriționale pe produsele alimentare preambalate este voluntară, cu excepția cazului în care se face o mențiune nutrițională și, că, în cazul în care mențiunea nutrițională se referă la zaharuri, trebuie să fie incluse conținutul de zaharuri. Directiva 90/496/CEE a fost abrogată și înlocuită de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11). În temeiul regulamentului respectiv, furnizarea de informații nutriționale pe ambalaje este în prezent obligatorie. Prin urmare, nu mai este necesar să existe în Directiva 2001/113/CE o dispoziție specifică privind menționarea zaharurilor pe etichetă și este oportun ca dispoziția respectivă să fie eliminată.

(25)

Având în vedere Pactul verde și obiectivul Strategiei „De la fermă la consumator” de a sprijini consumatorii să facă alegeri în cunoștință de cauză și având în vedere interesul ridicat al consumatorilor pentru indicarea pe etichetă a originii produselor alimentare, Comisia ar trebui, în termen de cel mult 36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport care să conțină o evaluare a fezabilității diferitelor posibilități de etichetare prin care se indică țara sau țările de origine în care au fost recoltate fructele sau fructele utilizate pentru fabricarea gemurilor, jeleurilor și marmeladelor de citrice, precum și a piureului de castane îndulcit, însoțit, după caz, de o propunere legislativă.

(26)

Partea I din anexa I la Directiva 2001/113/CE stabilește cantitatea minimă de fructe care trebuie să fie utilizată la fabricarea gemului, a jeleului, a gemului de calitate superioară sau a jeleului de calitate superioară. Utilizarea termenilor „gem de calitate superioară” și „jeleu de calitate superioară” este rezervată produselor fabricate cu o cantitate mai mare de fructe în comparație cu cea utilizată pentru „gem” și, respectiv, „jeleu”. Partea II din anexa respectivă stabilește conținutul minim de substanță uscată solubilă, și anume zaharurile prezente în mod natural în fructe sau adăugate, pentru aceste produse și, pentru a ține seama de tradițiile naționale existente în ceea ce privește fabricarea gemurilor, jeleurilor și marmeladelor de fructe și a piureului de castane îndulcit, permite statelor membre să autorizeze un conținut minim de substanță uscată solubilă mai mic.

(27)

În cazul în care se mărește cantitatea de fructe utilizată la fabricarea gemurilor și a jeleurilor, conținutul de zaharuri adăugate necesare pentru a atinge conținutul minim de substanță uscată solubilă din aceste produse este redus. Pentru a stimula producția de gemuri și jeleuri cu un conținut crescut de fructe și pentru a sprijini astfel piața fructelor, ținând seama în același timp de necesitatea de a reduce conținutul de zaharuri libere, ar trebui să fie mărită cantitatea minimă de fructe care trebuie să fie utilizată la fabricarea gemurilor și jeleurilor, prevăzută în anexa I la Directiva 2001/113/CE. În mod similar, pentru a ajuta consumatorii să facă alegeri alimentare mai bine informate și sănătoase, este oportun să fie autorizată utilizarea denumirilor rezervate stabilite în partea I din anexa respectivă pentru produsele care au un conținut de substanță uscată solubilă mai mic de 60 %, dar care îndeplinesc condițiile aplicabile mențiunii nutriționale „conținut redus de zaharuri” prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

(28)

Anexa I la Directiva 2001/113/CE limitează termenul „marmeladă” la un anumit amestec de citrice. Cu toate acestea, în mai multe limbi oficiale ale Uniunii, în timp ce denumirile legale prevăzute în anexa respectivă au fost utilizate în comerț pentru a desemna produsele menționate în aceasta, consumatorii utilizează în mod obișnuit în mod interschimbabil termenii „marmeladă” și „gem” pentru a desemna gemuri din alte fructe decât citricele. Pentru a ține seama de utilizarea respectivă în mod obișnuit de către consumatori, acolo unde există o astfel de utilizare, și ținând seama de faptul că denumirea armonizată rămâne aceea de „gem”, statele membre ar trebui să poată autoriza, pe teritoriul lor, utilizarea termenului „marmeladă” pentru denumirea produsului „gem” în cazul gemurilor din alte fructe decât citricele. Prin urmare, pentru a evita confuzia consumatorilor, termenul „marmeladă de citrice”, în cazul în care termenul „citrice” ar putea fi schimbat cu numele citricelor utilizate ar trebui să fie utilizat în întreaga Uniune pentru produsul definit până în prezent ca „marmeladă” pentru a face distincția între cele două categorii de produse. Prin urmare, Directiva 2001/113/CE ar trebui să fie revizuită în mod corespunzător în ceea ce privește denumirea produselor „marmeladă” și „marmeladă de citrice”.

(29)

Cu toate acestea, într-un stat membru care nu se prevalează de opțiunea de a denumi „gemul” drept „marmeladă” deoarece consumatorii din statul membru respectiv nu utilizează denumirile respective în mod interschimbabil, ar trebui să continue să fie posibil în cazul marmeladei de citrice fabricate din trei sau mai multe fructe, să se autorizeze pe teritoriul statului membru respectiv utilizarea indicației „marmeladă mixtă de fructe” sau „marmeladă de [x] fructe”, unde x este numărul de fructe utilizate.

(30)

Anexa II la Directiva 2001/113/CE enumeră ingredientele suplimentare care pot fi utilizate la fabricarea produselor reglementate de directivă. Sucul de citrice poate fi utilizat ca agent acidifiant în gemul, gemul de calitate superioară, jeleul și jeleul de calitate superioară obținute din alte tipuri de fructe. În comparație cu sucul care nu provine din concentrat, sucul de fructe în formă concentrată este mai puțin voluminos și mai ușor de transportat, mai stabil, poate fi conservat pe o perioadă mai lungă de timp și necesită un consum mai mic de energie pentru evaporarea conținutului de apă în momentul fabricării produsului final, respectiv gemul sau jeleul. Prin urmare, utilizarea sa în producția de gem, gem de calitate superioară, jeleu și jeleu de calitate superioară este mai sustenabilă decât utilizarea sucului proaspăt de fructe. Prin urmare, este oportun să se specifice în anexa respectivă faptul că, în cazul în care se permite utilizarea anumitor sucuri de fructe în diferitele categorii de gem, gem de calitate superioară, jeleu și jeleu de calitate superioară, sucurile de fructe respective pot fi utilizate în formă concentrată.

(31)

Utilizarea aditivilor alimentari este reglementată în prezent de Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (12), care conține dispoziții specifice privind gemul și gemul de calitate superioară. Prin urmare, este oportun să se elimine a patra liniuță din anexa III partea B punctul 1 la Directiva 2001/113/CE și să se modifice în consecință anexa II la aceasta.

(32)

Directiva 2001/114/CE a Consiliului (13) stabilește definițiile și normele comune privind compoziția, specificațiile de fabricație și etichetarea anumitor tipuri de lapte conservat.

(33)

La punctul 3 din anexa I la Directiva 2001/114/CE sunt enumerate tratamentele autorizate pentru laptele conservat, parțial sau integral deshidratat. Pentru a răspunde nevoilor în continuă evoluție ale consumatorilor, ar trebui să fie autorizat un tratament pentru a reduce nivelul de lactoză în produsele lactate. În plus, denumirea specială pentru termenul în limba engleză „evaporated milk” din anexa II la directiva respectivă ar trebui să fie în coerență cu standardele internaționale definite în standardul Codex pentru produsele lactate evaporate (CXS 281-1971).

(34)

Directivele 2001/110/CE, 2001/112/CE, 2001/113/CE și 2001/114/CE conțin trimiteri la acte abrogate. Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) a fost abrogată și înlocuită de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Directiva 89/107/CEE a Consiliului (15) și Directiva 95/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16) au fost abrogate și înlocuite de Regulamentul (CE) nr. 1333/2008. Directiva 98/83/CE a Consiliului (17) a fost abrogată și înlocuită de Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și al Consiliului (18). Prin urmare, trimiterile respective ar trebui să fie înlocuite cu trimiteri la dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 și Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 și Directiva (UE) 2020/2184.

(35)

Prin urmare, Directivele 2001/110/CE, 2001/112/CE, 2001/113/CE și 2001/114/CE ar trebui să fie modificate în consecință.

(36)

Pentru a permite statelor membre să adopte actele cu putere de lege și actele administrative naționale necesare pentru a se conforma prezentei directive ar trebui să fie stabilită o perioadă de transpunere de 18 luni. Pentru a le acorda operatorilor suficient timp pentru a se adapta la noile cerințe, respectivele dispoziții naționale de transpunere a prezentei directive trebuie să se aplice numai după 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(37)

Pentru a ține seama de interesele operatorilor economici care introduc pe piață sau își etichetează produsele în conformitate cu cerințele aplicabile înainte de aplicarea dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive, este necesar să fie stabilite măsuri tranzitorii adecvate. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să permită ca produsele respective să poată fi comercializate pentru o perioadă limitată de timp ulterior perioadei de transpunere.

(38)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume modificarea normelor Uniunii privind compoziția și etichetarea mierii, a sucurilor de fructe, a gemurilor, jeleurilor și marmeladelor de fructe, precum și a anumitor tipuri de lapte conservat parțial sau integral deshidratat nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele prezentei directive, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul respectiv,

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

Articolele 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

3.

Se introduc următoarele articole:

4.

Anexa I se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

3.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 7a se modifică după cum urmează:

5.

Se introduc următoarele articole:

(*3)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).” "

6.

Anexele I și III se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

7.

În anexa IV, al douăzeci și patrulea rând, referitor la „gutui”, se înlocuiește cu următorul text: „gutui (Cydonia oblonga L.) 50”.

8.

În anexa V se introduce următoarea rubrică, între rubrica „coacăze negre” și rubrica „struguri”:

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

3.

Se introduce următorul articol:

4.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

5.

Anexa II se modifică după cum urmează:

6.

În anexa III partea B punctul 1, a patra liniuță se elimină.

1.

La articolul 3, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (*6) se aplică în cazul produselor definite în anexa I la prezenta directivă, în următoarele condiții:

(*6)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).” "

2.

Anexa I se modifică după cum urmează:

3.

În anexa II, litera (a) se înlocuiește cu următorul text: