(1)

Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește lista țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre și lista țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație. Conținutul listelor țărilor terțe care figurează în anexele I și II la regulamentul menționat ar trebui să fie și să rămână în concordanță cu criteriile prevăzute în regulamentul respectiv. Trimiterile la țările terțe a căror situație s-a modificat în ceea ce privește criteriile respective ar trebui să fie transferate, după caz, dintr-o anexă în cealaltă.

(2)

Criteriile de care trebuie să se țină seama atunci când se stabilește, pe baza unei evaluări de la caz la caz, care sunt țările terțe ai căror resortisanți sunt supuși obligației de a deține viză sau țările terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație sunt prevăzute la articolul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1806. Criteriile respective sunt legate, printre altele, de imigrația ilegală, de rațiuni de ordine publică și securitate, de avantajele economice, îndeosebi în ceea ce privește turismul și comerțul exterior și relațiile externe ale Uniunii cu țările terțe relevante, incluzând, în special, considerații referitoare la drepturile omului și la libertățile fundamentale, precum și implicațiile pentru coerența regională și reciprocitate.

(3)

Kosovo a îndeplinit cerințele din foaia sa de parcurs privind un regim de scutire de viză. Pe baza unei evaluări a unei serii de criterii diverse enumerate la articolul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1806, este oportun ca titularii de pașapoarte emise de Kosovo care călătoresc pe teritoriul statelor membre să fie exonerați de obligația de a dețină viză. Exonerarea de obligația de a deține viză va face ca întreaga regiune a Balcanilor de Vest să fie supusă aceluiași regim de vize.

(4)

Prin urmare, Kosovo ar trebui transferat din partea a 2-a a anexei I la Regulamentul (UE) 2018/1806 în partea a 4-a a anexei II la regulamentul respectiv. Exonerarea de obligația de a deține viză ar trebui să se aplice numai titularilor de pașapoarte biometrice eliberate de Kosovo în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI). Exonerarea respectivă nu ar trebui să se aplice până la data la care începe efectiv să funcționeze Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS), instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1240 al Parlamentului European și al Consiliului (3), ori până la 1 ianuarie 2024, oricare dintre aceste date survine prima.

(5)

Fără a aduce atingere poziției statelor membre cu privire la statutul Kosovo, în perioada de până la data la care se aplică efectiv exonerarea de obligația de a dețină viză, este important să fie încheiate acorduri sau înțelegeri de readmisie, după caz, cu statele membre care nu au încheiat încă un astfel de acord sau înțelegere. Odată încheiate acordurile sau înțelegerile respective, Kosovo trebuie să le pună în aplicare pe deplin, respectând în același timp principiul nereturnării consacrat în Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967.

(6)

Kosovo a făcut progrese semnificative în toate componentele capitolului II din foaia de parcurs privind un regim de scutire de viză. Pentru a asigura un bun management al migrației și un mediu sigur, Kosovo ar trebui să caute să își alinieze și mai bine politica în domeniul vizelor la politica Uniunii.

(7)

Exonerarea de obligația de a deține viză este condiționată de punerea în aplicare constantă a cerințelor prevăzute în foaia de parcurs privind un regim de scutire de viză pentru Kosovo. Comisia monitorizează în mod activ punerea în aplicare a cerințelor respective și alinierea politicii în domeniul vizelor, prin intermediul mecanismului de suspendare în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1806. Uniunea poate suspenda exonerarea de obligația de a deține viză în conformitate cu mecanismul menționat, dacă sunt întrunite condițiile stabilite de regulamentul menționat.

(8)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(9)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).

(10)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).

(11)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(12)

În ceea ce privește Ciprul și, respectiv, Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care este conex acestuia, în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005,