(1)

În temeiul articolului 193 din Directiva 2006/112/CE, taxa pe valoarea adăugată (TVA) se plătește, ca regulă generală, de către persoana impozabilă care livrează bunurile sau prestează serviciile.

(2)

Deciziile de punere în aplicare 2010/583/UE (2) și 2013/676/UE (3) ale Consiliului au autorizat România să aplice o măsură specială de derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE pentru a desemna persoana impozabilă căreia îi sunt furnizate produse din lemn de către persoane impozabile ca persoană obligată la plata TVA pentru livrările respective (denumită în continuare „măsura specială”). Aplicarea măsurii speciale a fost prelungită până la 31 decembrie 2022.

(3)

Printr-o scrisoare înregistrată de Comisie la 11 aprilie 2022, România a solicitat o autorizare suplimentară de a continua aplicarea măsurii speciale după data de 31 decembrie 2022. Prin scrisoarea din 28 iunie 2022, Comisia a solicitat informații suplimentare. România a furnizat informațiile respective prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 22 august 2022.

(4)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a transmis cererea înaintată de România celorlalte state membre, cu excepția Spaniei, prin scrisoarea din 1 septembrie 2022. Prin scrisoarea din 2 septembrie 2022, Comisia a transmis cererea respectivă Spaniei. Prin scrisoarea din 5 septembrie 2022, Comisia a înștiințat România că dispune de toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(5)

Conform informațiilor furnizate de România, situația de fapt care a justificat aplicarea măsurii speciale nu s-a schimbat. De asemenea, analiza prezentată de autoritățile române indică faptul că măsura specială s-a dovedit eficace pentru reducerea evaziunii fiscale. În plus, măsura specială nu are un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenite din TVA.

(6)

Măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite deoarece este limitată la operațiuni foarte specifice din cadrul unui sector care ridică probleme considerabile cu privire la evaziunea fiscală și la evitarea obligațiilor fiscale. În plus, aplicarea în continuare a măsurii speciale nu ar avea niciun impact negativ asupra prevenirii fraudei în sectorul comerțului cu amănuntul, în alte sectoare sau în alte state membre.

(7)

În general, măsurile speciale sunt autorizate pentru o perioadă limitată, pentru a se putea evalua dacă măsurile respective sunt adecvate și eficace. Măsurile speciale acordă statelor membre timpul necesar pentru a introduce alte măsuri convenționale la nivel național pentru a monitoriza circulația materialelor, plata TVA și respectarea obligațiilor de către persoanele impozabile. Măsurile speciale ar trebui să abordeze probleme specifice până la expirarea acestora, făcând astfel ca o prelungire a autorizării lor să fie inutilă. Autorizările măsurilor speciale care permit utilizarea mecanismului de taxare inversă sunt acordate numai în mod excepțional pentru anumite domenii unde se observă fraude și astfel de măsuri speciale constituie un mijloc de ultimă instanță. Prin urmare, înainte de următoarea expirare a măsurii speciale, România ar trebui să pună în aplicare alte măsuri convenționale de combatere și prevenire a fraudei în materie de TVA pe piața lemnului, astfel încât să nu mai fie necesară o altă prelungire a măsurii speciale.

(8)

Prin urmare, este adecvat să se prelungească măsura specială. Prelungirea măsurii speciale ar trebui să fie limitată în timp pentru a permite Comisiei să evalueze eficacitatea și caracterul adecvat ale acesteia.

(9)

Pentru a se asigura atingerea obiectivelor urmărite de măsura specială, inclusiv aplicarea neîntreruptă a măsurii speciale, și pentru a asigura securitatea juridică în ceea ce privește perioada fiscală, este oportun să se acorde autorizația de prelungire a măsurii speciale începând cu 1 ianuarie 2023. Întrucât România a solicitat, la 11 aprilie 2022, autorizația de a continua să aplice măsura specială și a continuat să aplice regimul juridic stabilit în temeiul dreptului său intern pe baza Deciziei de punere în aplicare 2013/676/UE începând cu 1 ianuarie 2023, așteptările legitime ale persoanelor vizate sunt respectate în mod corespunzător.

(10)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2013/676/UE ar trebui modificată în consecință,