(1)

Pentru a răspunde nevoii de informații în materie de punere în aplicare și conformitate, ar trebui să se introducă modificări ale mai multor acte legislative ale Uniunii legate de mediu, luându-se în considerare rezultatele raportului Comisiei din 9 iunie 2017„Acțiuni în vederea simplificării elaborării rapoartelor privind mediul” și documentul de lucru însoțitor „Verificarea adecvării monitorizării și raportării în ce privește politica UE în domeniul mediului” din 9 iunie 2017 (denumite împreună „verificarea adecvării raportării”).

(2)

Prezentul regulament are ca obiectiv modernizarea gestionării informațiilor și asigurarea unei abordări mai coerente în cadrul actelor legislative din domeniul său de aplicare, prin simplificarea raportării în vederea reducerii sarcinii administrative, prin consolidarea bazei de date pentru evaluări viitoare, precum și prin creșterea transparenței în beneficiul cetățenilor, ținând seama de fiecare dată de circumstanțe.

(3)

Este necesar ca accesibilitatea datelor să garanteze că sarcina administrativă pentru toate entitățile rămâne cât mai redusă, îndeosebi pentru entitățile neguvernamentale, precum întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). O astfel de accesibilitate necesită o diseminare activă la nivel național în conformitate cu Directivele 2003/4/CE (3) și 2007/2/CE (4) ale Parlamentului European și ale Consiliului și normele de punere în aplicare a acestora, pentru a asigura infrastructura adecvată pentru accesul publicului, raportare și efectuarea de schimburi de date între autoritățile publice.

(4)

Datele și procesul unei raportări cuprinzătoare și realizate la timp de statele membre sunt esențiale pentru a permite Comisiei să monitorizeze, să revizuiască și să evalueze performanța legislației în raport cu obiectivele acesteia, pentru a contribui astfel la evaluările viitoare ale legislației, efectuate în conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (5). Este adecvat să se adauge dispoziții mai multor acte legislative din domeniul mediului în scopul evaluării viitoare a acestora, pe baza datelor colectate în cursul punerii în aplicare, completate eventual de date științifice și analitice suplimentare. În acest context, este nevoie de date relevante care să permită o mai bună evaluare a eficienței, eficacității, relevanței, coerenței și valorii adăugate a legislației Uniunii, motiv pentru este necesar să se asigure mecanisme adecvate de raportare care să poată servi, de asemenea, ca indicatori în acest scop, atât pentru factorii de decizie, cât și pentru publicul larg.

(5)

Este necesar să se modifice obligațiile de raportare prevăzute la articolele 10 și 17 din Directiva 86/278/CEE a Consiliului (6). Obligația de a raporta Comisiei ar trebui simplificată și, în același timp, statelor membre ar trebui să li se solicite să asigure un nivel mai ridicat de transparență, prin care informațiile necesare vor fi puse la dispoziție într-un mod ușor accesibil, prin mijloace electronice, în conformitate cu Directivele 2003/4/CE și 2007/2/CE, în special cu privire la accesul publicului, partajarea datelor și servicii. Având în vedere importanța supraordonată a asigurării unui acces rapid al cetățenilor Uniunii la informații cu privire la mediu, este esențial ca statele membre să pună datele la dispoziția publicului atât de rapid pe cât este tehnic posibil, cu obiectivul ca informațiile să fie disponibile în termen de trei luni de la finalul anului.

(6)

În conformitate cu evaluarea din 13 decembrie 2016 a Directivei 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), este necesar să se raționalizeze termenele de raportare pentru hărțile acustice și pentru planurile de acțiune în scopul de a acorda un timp suficient consultării publice în privința planurilor de acțiune. În acest scop, termenul pentru evaluarea sau revizuirea planurilor de acțiune ar trebui să fie prelungit, doar o singură dată, cu un an, astfel încât termenul pentru runda a patra) a planurilor de acțiune să nu fie 18 iulie 2023, ci 18 iulie 2024. Astfel, începând cu runda a patra, statele membre vor avea aproximativ doi ani între realizarea hărților acustice și finalizarea evaluării sau revizuirii planurilor de acțiune, în loc de un an, astfel cum se întâmplă în prezent. Pentru următoarele runde ale planurilor de acțiune, ciclul de cinci ani pentru evaluare sau revizuire va fi apoi reluat. În plus, pentru a răspunde mai bine obiectivelor Directivei 2002/49/CE și pentru a oferi o bază pentru elaborarea măsurilor la nivelul Uniunii, raportarea de către statele membre ar trebui efectuată prin mijloace electronice. De asemenea, este necesar să se intensifice participarea publicului prin cerința de a se face publice informații inteligibile, precise și comparabile, aliniind această obligație la alte acte legislative ale Uniunii, cum ar fi Directiva 2007/2/CE, fără a dubla cerințele practice.

(7)

Uniunea se angajează în direcția consolidării bazei de dovezi factuale a Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) în mod transparent, astfel cum a fost întreprinsă de grupul de experți al Comisiei privind directiva respectivă. Pentru a facilita comparabilitatea dovezilor, Comisia ar trebui să elaboreze orientări cu privire la o înțelegere comună a „daunelor aduse mediului” astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 2004/35/CE.

(8)

Pe baza raportului Comisiei din 20 iulie 2016 privind punerea în aplicare a Directivei 2007/2/CE și evaluarea care îl însoțește, din 10 august 2016, este necesar, în vederea simplificării punerii în aplicare a directivei respective și a reducerii sarcinii administrative legate de monitorizarea de către statele membre, să nu li se mai solicite statelor membre să trimită Comisiei rapoarte trienale și să nu se mai solicite Comisiei să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de sinteză, întrucât verificarea adecvării raportării a confirmat utilizarea limitată a unor astfel de rapoarte. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să continue să efectueze, o dată la cinci ani, o evaluare a Directivei 2007/2/CE și să pună evaluarea respectivă la dispoziția publicului.

(9)

Comisia, în urma verificării adecvării legislației UE privind natura din 16 decembrie 2016 (directivele privind păsările și habitatele), și anume Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) și Directiva 92/43/CEE a Consiliului (10), a concluzionat că este necesar un ciclu de raportare de trei ani în temeiul Directivei 2009/147/CE. Cu toate acestea, în practică s-a aplicat deja un ciclu de raportare de șase ani în cazul Directivei 2009/147/CE, ca și în temeiul Directivei 92/43/CEE, cu un accent principal similar pe furnizarea de informații actualizate privind starea și tendințele speciilor. Necesitatea raționalizării punerii în aplicare a Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE justifică nevoia de a adapta legislația la această practică comună, prin asigurarea desfășurării unei evaluări a stării la fiecare șase ani, recunoscând în același timp că statele membre trebuie în continuare să desfășoare activitățile de monitorizare necesare pentru anumite specii vulnerabile. Această practică comună ar trebui, de asemenea, să faciliteze elaborarea la fiecare șase ani a rapoartelor privind aplicarea directivelor pe care statele membre trebuie să le prezinte Comisiei. Pentru a asigura o evaluare a progresului politicilor, statelor membre ar trebui să li se solicite să furnizeze informații, în special privind starea și tendințele speciilor de păsări sălbatice, amenințările și presiunile asupra acestora, măsurile de conservare luate și contribuția rețelei de arii de protecție specială la obiectivele Directivei 2009/147/CE.

(10)

În scopul sporirii transparenței și al reducerii sarcinii administrative, este necesar să se modifice obligațiile de raportare prevăzute la articolele 43, 54 și 57 din Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (11). Este necesar să se instituie o bază de date centrală, cu acces liber și cu funcție de căutare, pentru rezumatele cu caracter nontehnic ale proiectelor și evaluările retroactive aferente și să se confere competențe de executare Comisiei. Competențele de executare respective privesc stabilirea unui format comun pentru transmiterea rezumatelor cu caracter nontehnic ale proiectelor și a evaluărilor retroactive aferente, precum și a unui format comun și a conținutului pe care trebuie să-l aibă informațiile statistice și cele privind punerea în aplicare atunci când sunt transmise. Este de asemenea necesar să se înlocuiască raportarea statistică de către Comisie la fiecare trei ani cu o cerință adresată Comisiei de a institui și menține o bază de date centrală dinamică și de a publica anual informații statistice.

(11)

În conformitate cu constatările evaluării REFIT a Comisiei din 13 decembrie 2017 a Regulamentului (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (12), este necesar să se modifice sau să se elimine obligațiile de raportare prevăzute de regulamentul respectiv. Pentru a spori coerența cu raportarea în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13), ar trebui să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru a stabili tipul și formatul informațiilor care urmează să fie puse la dispoziție, precum și frecvența cu care acestea să fie puse la dispoziție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 166/2006 și să se renunțe la formatul de raportare prevăzut în prezent în regulamentul respectiv. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14). Având în vedere importanța supraordonată a asigurării unui acces rapid al cetățenilor Uniunii la informații cu privire la mediu, este esențial ca statele membre și Comisia să pună datele la dispoziția publicului atât de rapid pe cât este tehnic posibil, cu obiectivul ca informațiile să fie disponibile în termen de trei luni de la finalul anului, inclusiv prin intermediul avansării în direcția acestui obiectiv pe baza unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 166/2006. De asemenea, este necesar să se modifice articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 166/2006 privind confidențialitatea, pentru a se asigura o mai mare transparență a raportării către Comisie. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a statelor membre și a Comisiei, este necesar, de asemenea, să se elimine obligațiile de raportare prevăzute la articolele 16 și 17 din regulamentul respectiv, întrucât aceste obligații furnizează informații care au o valoare limitată sau nu corespund nevoilor la nivel politic.

(12)

Pentru a îmbunătăți și a facilita accesul publicului la informațiile privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (15), datele furnizate de statele membre cu privire la punerea în aplicare a regulamentului respectiv ar trebui să fie puse la dispoziția publicului de către Comisie prin intermediul unei situații generale a datelor respective la nivelul Uniunii; pentru a spori coerența informațiilor și pentru a facilita monitorizarea funcționării regulamentului respectiv, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili formatul și procedura de punere la dispoziție a informațiilor de către statele membre, iar frecvența și perioada de furnizare a informațiilor ar trebui aliniate cu cele din Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului (16). Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(13)

Pentru a îmbunătăți și a facilita accesul publicului la informațiile privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2173/2005, datele furnizate de statele membre cu privire la punerea în aplicare a regulamentului respectiv ar trebui să fie puse la dispoziția publicului de către Comisie prin intermediul unei situații generale elaborate la nivelul Uniunii. Pe baza experienței dobândite de Comisie și de statele membre în primul an de emitere a licențelor pentru asigurarea respectării legislației, guvernanță și schimburi comerciale în domeniul forestier, este necesară actualizarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 2173/2005 cu privire la raportare. În exercitarea competențelor sale de executare privind stabilirea formatului și a procedurii de punere la dispoziție de către statele membre a informațiilor, Comisia ar trebui să fie sprijinită de comitetul instituit în temeiul articolului 11 din regulamentul respectiv. În plus, dispozițiile privind evaluarea regulamentului respectiv ar trebui actualizate.

(14)

Raportarea în temeiul Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului (17) ar trebui raționalizată și aliniată la cerințele de raportare prevăzute în Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) din 3 martie 1973, la care Uniunea și toate statele sale membre sunt părți. Cerințele de raportare în temeiul CITES au fost modificate la cea de a 17-a Conferință a părților la CITES, care a avut loc în 2016, pentru a ajusta frecvența rapoartelor referitoare la măsurile privind punerea în aplicare a CITES și pentru a crea un nou mecanism de raportare privind comerțul ilegal cu speciile enumerate în CITES. Modificările respective ar trebui reflectate în Regulamentul (CE) nr. 338/97.

(15)

Agenția Europeană de Mediu îndeplinește deja sarcini importante privind monitorizarea și raportarea legislației Uniunii în domeniul mediului și sarcinile respective ar trebui introduse în mod explicit în legislația relevantă. Pentru alte acte legislative în domeniul mediului, rolul și resursele Agenției Europene de Mediu în ceea ce privește susținerea Comisiei în privința raportării în domeniul mediului vor fi abordate în urma finalizării evaluării în curs.

(16)

Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 166/2006, (UE) nr. 995/2010, (CE) nr. 338/97 și (CE) nr. 2173/2005 și Directivele 2002/49/CE, 2004/35/CE, 2007/2/CE, 2009/147/CE, 2010/63/UE și 86/278/CEE ar trebui să fie modificate în consecință,