(1)

Potrivit definiției din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1), „«organism modificat genetic (OMG)» înseamnă orice organism, cu excepția ființelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere și/sau recombinare naturală”. Liste de tehnici completează această definiție și precizează domeniul de aplicare al directivei respective. Definiția și listele de tehnici au fost elaborate având în vedere tehnicile de ameliorare care erau disponibile și se utilizau la momentul adoptării Directivei 2001/18/CE.

(2)

De atunci s-au înregistrat progrese substanțiale în ceea ce privește dezvoltarea de noi tehnici de ameliorare, ceea ce a dus la incertitudini dacă aceste noi tehnici de ameliorare se încadrează sau nu în definiția OMG-urilor și în domeniul de aplicare al Directivei 2001/18/CE și, în consecință, dacă produsele care se obțin cu ajutorul lor ar trebui să facă obiectul obligațiilor prevăzute în directiva respectivă.

(3)

Prin hotărârea sa în cauza C-528/16 (2), după luarea în considerare a obiectivelor generale ale Directivei 2001/18/CE, Curtea de Justiție a hotărât că tehnicile noi de mutageneză intră în domeniul de aplicare al directivei menționate și sunt supuse obligațiilor prevăzute în aceasta.

(4)

Soluția a adus claritate juridică cu privire la statutul noilor tehnici de mutageneză, dar a ridicat, de asemenea, probleme de ordin practic care au consecințe pentru autoritățile naționale competente, pentru industria Uniunii, în special în sectorul ameliorării plantelor, pentru cercetare și altele. Aceste întrebări se referă, printre altele, la modul de asigurare a conformității cu Directiva 2001/18/CE în cazul în care produsele obținute prin intermediul unor tehnici noi de mutageneză nu pot fi diferențiate, utilizând metodele actuale, de produsele care rezultă din mutația naturală și cum să se asigure într-o astfel de situație tratamentul egal între produsele importate și produsele fabricate în Uniune.

(5)

Consiliul consideră că este necesar un studiu pentru a clarifica situația, în conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (3), în special punctul 10 privind aplicarea articolelor 225 și 241 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,