(1)

Ca urmare a legislațiilor naționale diferite în materie de valori mobiliare și insolvență, care nu sunt armonizate la nivelul Uniunii, există divergențe în ceea ce privește nivelul de protecție împotriva riscurilor de insolvabilitate a instrumentelor financiare ținute în custodie pentru clienții care au statut de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare („OPCVM”). Pentru a se atinge obiectivul de asigurare a unui grad ridicat de protecție a activelor clientului, astfel cum se prevede în Directiva 2009/65/CE, permițând totodată existența unor cerințe mai solide ale legislațiilor naționale în ceea ce privește domeniile nearmonizate, este necesar să se clarifice obligațiile privind păstrarea activelor prevăzute în Directiva 2009/65/CE.

(2)

În prezent, autoritățile competente și sectorul de profil aplică în mod diferit cerințele de separare a activelor prevăzute de Regulamentul delegat (UE) 2016/438 al Comisiei (2). Depozitarii sunt la primul nivel al lanțului de custodie și au obligația de a pune la dispoziție un cont individual pentru depozitarea instrumentelor financiare ale fiecărui client care este OPCVM. Este însă necesar să se clarifice faptul că, atunci când se deleagă unei părți terțe funcția de custodie, partea terță ar trebui să poată să depoziteze într-un cont omnibus activele clienților depozitarului, inclusiv activele OPCVM și ale fondurilor de investiții alternative („FIA”). Acest cont omnibus ar trebui să nu includă niciodată activele care aparțin depozitarului și activele care aparțin părții terțe, precum și activele care aparțin altor clienți ai părții terțe. În mod similar, în cazurile în care funcția de custodie este delegată mai departe, subcustodele ar trebui să poată să depoziteze într-un cont omnibus activele clienților custodelui care deleagă funcția de custodie. Acest cont omnibus ar trebui să nu includă niciodată activele care aparțin subcustodelui și activele care aparțin custodelui care deleagă funcția de custodie, precum și activele care aparțin altor clienți ai subcustodelui. Acest lucru este necesar pentru obținerea unui echilibru sănătos între eficiența pieței și protecția investitorilor.

(3)

Pentru a reduce la minimum riscul de pierdere a activelor deținute în conturile omnibus de instrumente financiare puse la dispoziție de părți terțe cărora li s-a delegat funcția de custodie, frecvența reconcilierilor între conturile de titluri financiare și evidențele depozitarului unui client care este OPCVM și partea terță sau între părți terțe, în cazul în care funcția de custodie a fost delegată în avalul lanțului de custodie, ar trebui să asigure transmiterea în timp util a informațiilor relevante către depozitar. De asemenea, frecvența acestor reconcilieri ar trebui să depindă de orice mișcare din acest cont omnibus, inclusiv tranzacțiile referitoare la activele aparținând altor clienți ai depozitarului care sunt ținute în același cont omnibus ca și activele OPCVM-ului.

(4)

Depozitarul ar trebui să poată continua să își îndeplinească sarcinile în mod eficient în cazul în care custodia activelor care aparțin clienților săi care sunt OPCVM-uri este delegată unei părți terțe. Prin urmare, este necesar să se prevadă obligația depozitarului de a păstra o evidență în cadrul contului de instrumente financiare pe care l-a deschis în numele unui OPCVM sau în numele societății de administrare care acționează în contul OPCVM-ului, din care să reiasă că activele ținute în custodie de o parte terță aparțin acelui OPCVM.

(5)

Pentru a consolida poziția depozitarilor în raport cu părțile terțe cărora le este delegată custodia activelor, această relație ar trebui consemnată într-un contract de delegare scris. În baza acestui contract, depozitarul ar trebui să poată efectua toate demersurile necesare pentru a se asigura că activele ținute în custodie sunt protejate în mod corespunzător și că partea terță respectă în orice moment contractul de delegare și cerințele Directivei 2009/65/CE și ale Regulamentului delegat (UE) 2016/438. De asemenea, depozitarul și partea terță ar trebui să stabilească în mod formal dacă partea terță poate delega la rândul său funcțiile de custodie. În acest caz, contractul dintre partea terță care deleagă funcțiile de custodie și partea terță căreia îi sunt delegate funcțiile de custodie ar trebui să prevadă drepturi și obligații echivalente celor stabilite între depozitar și partea terță care deleagă funcțiile de custodie.

(6)

Pentru a permite depozitarului să își îndeplinească funcțiile, este necesar să se consolideze supravegherea de către depozitari a părților terțe, indiferent dacă acestea sunt situate în interiorul sau în afara Uniunii Europene. Ar trebui să se prevadă obligația depozitarilor de a verifica dacă instrumentele financiare ale OPCVM-urilor sunt corect înregistrate în registrele acestor părți terțe. Evidențele ținute de părțile terțe ar trebui să fie suficient de exacte pentru a permite identificarea naturii, a locației și a dreptului de proprietate asupra activului. Pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor depozitarilor, părțile terțe ar trebui să le transmită o declarație privind orice modificare care afectează activele ținute în custodie pentru clienții depozitarilor care sunt OPCVM-uri.

(7)

Pentru a îmbunătăți claritatea și securitatea juridică a Regulamentului delegat (UE) 2016/438, este necesar să se modifice anumite trimiteri interne care sunt incorecte. Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2016/438 ar trebui modificat în consecință.

(8)

Pentru ca depozitarii să aibă timpul să se adapteze la aceste noi cerințe, data de punere în aplicare ar trebui decalată cu optsprezece luni de la data publicării prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(9)

Măsurile introduse prin prezentul regulament sunt conforme cu avizul Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (3).

(10)

Măsurile introduse prin prezentul regulament sunt conforme cu avizul grupului de experți al Comitetului european pentru valori mobiliare.

(11)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2016/438 ar trebui modificat în consecință,