(1)

La 29 octombrie 2015, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (2), Comisia a anunțat printr-un aviz („avizul de deschidere”) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3) deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Uniunea Europeană de anumite accesorii de țevărie pentru sudat cap la cap, din oțel inoxidabil, chiar finisate, originare din Republica Populară Chineză („RPC”) și Taiwan („țările în cauză”).

(2)

Procedura a fost deschisă ca urmare a unei plângeri depuse la 14 septembrie 2015 de Comitetul de apărare a industriei de accesorii din oțel sudate cap la cap al Uniunii Europene („reclamantul”) în numele producătorilor reprezentând 37 %-48 % din producția totală a Uniunii. S-a prezentat un singur producător care și-a exprimat opoziția.

(3)

Prin urmare, pragurile relevante sunt cele prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din regulamentul de bază, și anume nu se deschide o anchetă, în conformitate cu alineatul (1), decât în cazul în care s-a stabilit, pe baza unei examinări a gradului de susținere sau de opoziție a producătorilor produsului similar din cadrul Uniunii față de plângerea formulată, că plângerea a fost depusă de industria Uniunii sau în numele acesteia. Plângerea este considerată a fi fost depusă de către industria Uniunii sau în numele acesteia în cazul în care este susținută de către producătorii din Uniune ale căror producții colective constituie mai mult de 50 % din producția totală a produsului similar realizată de către partea industriei Uniunii care își exprimă susținerea sau opoziția față de plângere. Cu toate acestea, nu se deschide o anchetă în cazul în care căreia producătorii din Uniune care susțin în mod expres plângerea reprezintă mai puțin de 25 % din producția totală a produsului similar fabricat de industria Uniunii, aceste condiții fiind îndeplinite la momentul deschiderii procedurii. Odată deschisă ancheta, nu este necesar să fie îndeplinite condițiile privind reprezentativitatea pe parcursul întregii anchete. Curtea a confirmat acest lucru pentru situația în care o societate își retrage sprijinul exprimat față de plângere (4); același raționament se aplică prin analogie și în situația în care definiția produsului se modifică.

(4)

În etapa de deschidere, potrivit afirmațiilor uneia dintre părțile interesate, Comisia a calculat în mod eronat reprezentativitatea reclamantului privind producția totală a industriei Uniunii. Aceasta a susținut că reclamantul respectiv nu poate reprezenta 43 %-49 % din producția Uniunii, întrucât, în procedura anterioară care a vizat un produs similar, opt societăți reprezentaseră 48 % din producția Uniunii. Comisia a remarcat faptul că, deși definițiile produselor din cele două anchete sunt într-adevăr similare, definiția exactă a produsului și perioada vizată de ancheta actuală diferă de definiția produsului și perioada vizată de ancheta precedentă. Prin urmare, evaluările efectuate și rezultatele acestora au fost diferite (și anume, în cadrul anchetei de față s-au prezentat producători din Uniune diferiți de cei prezenți la ancheta deschisă în 2012; iar acei producători din Uniune au fost definiți pe baza produsului similar care a făcut obiectul anchetei din 2012). Nota de la dosar privind reprezentativitatea din data de 28 octombrie 2015 stabilește producția totală a produsului similar în Uniune la 8 600 de tone pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2014 și 31 martie 2015. Pentru ancheta precedentă deschisă în 2012, nota de la dosar privind reprezentativitatea din data de 9 noiembrie 2012 a stabilit producția totală a produsului similar în Uniune la 21 600 de tone.

(5)

Aceeași parte interesată a afirmat că numărul societăților care susțin plângerea este scăzut, respectiv trei din 16 producători din Uniune, și a solicitat Comisiei să investigheze motivele pentru care ceilalți producători din Uniune nu s-au pronunțat. Ca răspuns la această observație, Comisia a remarcat faptul că numărul de producători care susțin o plângere nu contează la momentul deschiderii unei proceduri, ci doar contribuția acestora la volumul de producție al industriei Uniunii astfel cum este definită în articolul 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(6)

În plus, partea interesată a pus la îndoială includerea unui producător din Uniune în definiția industriei Uniunii, întrucât acesta fabrica accesorii cu o valoare adăugată semnificativ mai mare decât ceilalți producători din Uniune. Totuși, ancheta a confirmat că acest producător din Uniune fabrica și comercializa, de asemenea, produsul similar și de aceea includerea sa în eșantion a fost justificată. Examinarea a vizat doar acele volume ale producătorului respectiv care se încadrează în domeniul de aplicare al anchetei. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(7)

Comisia a informat în mod oficial reclamantul, toți producătorii, importatorii, operatorii comerciali și utilizatorii din cadrul Uniunii cunoscuți ca fiind interesați și asociațiile acestora, precum și producătorii-exportatori și autoritățile țărilor în cauză cu privire la deschiderea anchetei.

(8)

De asemenea, Comisia a contactat producătorii din Brazilia, India, Malaysia, Coreea de Sud, Elveția, Thailanda și Statele Unite ale Americii (în continuare „SUA”), țări care au fost incluse în avizul de deschidere ca posibile țări analoge în vederea stabilirii unei valori normale pentru RPC.

(9)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere până la termenul fixat în avizul de deschidere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale care să justifice audierea.

(10)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea include părțile interesate în eșantion, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(11)

În avizul de deschidere, Comisia a precizat că, având în vedere numărul mare de producători din Uniune implicați în anchetă, va limita analiza la un număr rezonabil de producători din Uniune. La momentul deschiderii, s-au prezentat producătorii menționați în considerentul 2, și anume un producător din Uniune și un grup de două filiale, cu sediul în Uniune și care fabrică produsul similar.

(12)

În urma publicării avizului de deschidere, un alt producător din Uniune a solicitat să fie inclus în eșantion. Prin urmare, cei patru producători cooperanți din Uniune au fost incluși în eșantion. Producătorii din Uniune incluși în eșantion au reprezentat aproximativ 47 % din producția totală estimată a Uniunii, iar eșantionul a fost considerat a fi reprezentativ pentru industria Uniunii.

(13)

Totuși, unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion, și anume Springer GmbH, a informat ulterior Comisia cu privire la decizia sa de a nu coopera. Prin urmare, acest producător nu a fost examinat în continuare. Cu toate acestea, Comisia a ajuns la concluzia că cei trei producători din Uniune rămași în eșantion, care reprezentau aproximativ 43 % din producția totală estimată a Uniunii, erau totuși reprezentativi pentru industria Uniunii. Producătorul din Uniune respectiv a mai informat Comisia nu numai că era producător din Uniune, ci și că, de asemenea, avea un regim de perfecționare pasivă cu un producător chinez.

(14)

În plus, Comisia a evaluat impactul excluderii accesoriilor cu flanșă și cu grad redus de rugozitate (a se vedea punctul 2.2 de mai jos) asupra reprezentativității eșantionului. S-a constatat că producția de accesorii cu flanșă și cu grad redus de rugozitate nu a fost substanțială nici în ceea ce privește producătorii din Uniune incluși în eșantion, nici în ceea ce privește producția totală a Uniunii și, prin urmare, nu a avut niciun impact asupra reprezentativității eșantionului deja selectat.

(15)

O parte interesată a afirmat că alți producători din Uniune decât cei care susțin plângerea și-au crescut vânzările pe parcursul perioadei 2010-2015, precum și volumul și prețurile de vânzare, potrivit statisticilor Eurostat referitoare la comerțul în interiorul Uniunii.

(16)

Comisia a analizat posibilul prejudiciu cauzat de importurile din țările în cauză pentru industria Uniunii, inclusiv pentru toți producătorii din Uniune, cu ajutorul datelor macroeconomice (a se vedea considerentele 193-207). În plus, Comisia a remarcat că partea respectivă și-a bazat analiza pe codurile NC, incluzând nu numai produsul în cauză, ci și produsele din afara domeniului de aplicare al prezentei anchete. În plus, în general, volumul raportat în statisticile referitoare la comerțul în interiorul Uniunii nu se referă numai la producția Uniunii, ci și la revânzarea produselor importate. Prin urmare, nu s-a putut trage o concluzie cu privire la prețurile de vânzare sau volumul producătorilor din Uniune. În orice caz, datele microeconomice ale eșantionului sunt considerate reprezentative pentru industria Uniunii. Neincluderea producătorilor care nu fac parte din categoria reclamanților în aceste date este consecința faptului că aceștia nu și-au manifestat interesul pentru a fi incluși în eșantion.

(17)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, toți importatorii neafiliați au fost invitați să se prezinte și să furnizeze Comisiei informațiile specificate în avizul de deschidere.

(18)

Trei importatori neafiliați au furnizat informații și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Împreună, aceștia au reprezentat 10 % din volumele estimate importate din RPC și Taiwan în cursul perioadei de anchetă. Întrucât Comisia a considerat că este în măsură să îi examineze pe toți importatorii care s-au prezentat, nu a fost necesară eșantionarea.

(19)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, toți producătorii-exportatori din Taiwan au fost invitați în avizul de deschidere să se prezinte și să furnizeze Comisiei informațiile specificate în avizul de deschidere. Informațiile privind deschiderea anchetei și avizul de deschidere (care a inclus un formular de eșantionare) au fost trimise celor 10 societăți din Taiwan identificate în plângere drept producători-exportatori ai produsului în cauză către Uniune. În plus, reprezentanța Taipeiului în Uniunea Europeană a fost invitată să identifice și/sau să contacteze producători-exportatori suplimentari, dacă este cazul.

(20)

Patru producători-exportatori din Taiwan au furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere și au acceptat să fie incluși în eșantion. Luând în considerare numărul de producători-exportatori taiwanezi cooperanți, eșantionarea nu a fost considerată necesară.

(21)

În cursul anchetei, două dintre cele patru societăți și-au exprimat dorința de a nu coopera în continuare. Comisia a informat aceste societăți că, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, pot fi stabilite constatări preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile.

(22)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, toți producătorii-exportatori din RPC au fost invitați să se prezinte și să furnizeze Comisiei informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, misiunea Republicii Populare Chineze în Uniunea Europeană a fost invitată să identifice și/sau să contacteze producători-exportatori suplimentari, dacă este cazul.

(23)

Nouă producători-exportatori din RPC au furnizat informațiile solicitate și au cerut să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de patru societăți sau grupuri de societăți, reprezentând aproximativ 79 % din exporturile efectuate de producătorii-exportatori cooperanți către Uniune și un procent estimat de 35 % din cantitățile totale exportate din RPC către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Criteriul utilizat pentru a selecta cele patru societăți incluse în eșantion a fost volumul de export al produsului în cauză către Uniune în cursul perioadei de anchetă. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori în cauză cunoscuți, precum și autoritățile din țara în cauză, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului, fără a se primi observații.

(24)

În cursul examinării, una dintre cele patru societăți incluse în eșantion și-a exprimat dorința de a nu coopera în continuare. Comisia a informat această societate că, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, pot fi stabilite constatări preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile.

(25)

Niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți din RPC nu a solicitat aplicarea tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață („TEP”). Cu toate acestea, cinci producători-exportatori din RPC care nu au fost incluși în eșantion au solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. După cum se menționează în considerentul (99), nu s-a dat curs acestor solicitări.

(26)

S-au trimis chestionare celor patru societăți din Taiwan și celor patru societăți incluse în eșantion din RPC, celor patru producători din Uniune incluși în eșantion și celor trei importatori incluși în eșantion.

(27)

S-au primit răspunsuri la chestionare doar de la două societăți din Taiwan, trei din RPC, trei producători din Uniune și trei importatori.

(28)

În urma comunicării constatărilor provizorii, s-a mai primit un răspuns la chestionar de la unul dintre producătorii din țările potențial analoge situat în Elveția.

(29)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare în vederea stabilirii prezenței dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare, în conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, la sediile următoarelor societăți/asociații:

(30)

De asemenea, s-a efectuat o vizită de verificare la sediul societății elvețiene Rohrbogen AG (Basel), considerată drept producător din țări potențial analoge. Această vizită de verificare a avut loc după comunicarea constatărilor provizorii.

(31)

În etapa provizorie a anchetei, Comisia a decis să nu se instituie măsuri antidumping provizorii. Principalul motiv al acestei decizii a fost căutarea în curs de desfășurare a unei țări analoge adecvate pe baza căreia să se stabilească valoarea normală pentru producătorii-exportatori chinezi. În lipsa stabilirii unei marje de dumping pentru RPC, nu s-a putut stabili nici nivelul importurilor care fac obiectul unui dumping, cumulate din ambele țări în cauză. Deși erau disponibile date referitoare la industria Uniunii în vederea analizării diferiților indicatori de prejudiciu, volumul și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping reprezintă un element indispensabil în stabilirea prejudiciului, în conformitate cu articolul 3 din regulamentul de bază. Prin urmare, în etapa provizorie a anchetei nu s-a stabilit prejudiciul și, în consecință, nici legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și importurile care fac obiectul unui dumping.

(32)

Părților interesate li s-au comunicat constatări provizorii la 13 iulie 2016. În urma comunicării constatărilor provizorii, s-au primit observații de la un producător-exportator din Taiwan, un producător-exportator chinez, Camera de Comerț a importatorilor și a exportatorilor de metale, minerale și produse chimice din China („CCCMC”) și de la reclamant. Toate aceste observații sunt analizate în următoarele considerente.

(33)

Părțile interesate au primit documentul de comunicare a constatărilor finale la 27 octombrie 2016. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații scrise și/sau să solicite o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor în cadrul procedurilor comerciale până la 16 noiembrie 2016.

(34)

Trei producători-exportatori chinezi, CCCMC, doi importatori din Uniune și reclamantul au prezentat observații în urma comunicării constatărilor finale, producătorul din Uniune care avea un regim de perfecționare pasivă a solicitat o audiere cu consilierul-auditor, iar CCCMC a solicitat o audiere cu serviciile Comisiei.

(35)

În timpul audierii cu consilierul-auditor, producătorul din Uniune a solicitat ca produsele care sunt reimportate în urma perfecționării pasive să fie scutite de la plata taxelor, deoarece acestea nu cauzează un prejudiciu industriei Uniunii, întrucât suprapunerea cu producția reclamanților este foarte redusă și nu ar fi în interesul Uniunii să se impună taxe, având în vedere statutul său de IMM, faptul că a primit fonduri structurale ale UE pentru a-și înființa fabrica și faptul că impunerea taxelor ar duce la încetarea activității sale. Comisia a invitat părțile interesate să își exprime opiniile în acest sens.

(36)

În plus, un producător-exportator chinez a solicitat corectarea numelui său, care fusese ortografiat greșit, iar un importator din Uniune a propus o definire mai exactă a „accesoriilor cu grad redus de rugozitate”, aceste solicitări fiind acceptate de Comisie.

(37)

În ceea ce privește comunicarea constatărilor finale, doi producători-exportatori chinezi și CCCMC au susținut că termenul prevăzut de Comisie pentru prezentarea observațiilor de către părțile interesate a fost inadecvat și nu le-a permis să abordeze pe deplin și în mod exhaustiv toate datele și argumentele, acestea fiind prezentate pentru prima dată în comunicarea constatărilor finale. Ei au considerat că aceasta este o încălcare gravă a dreptului la apărare a părților interesate în această procedură.

(38)

Comisia a observat că o procedură antidumping inițiată în conformitate cu articolul 5 din regulamentul de bază se desfășoară sub rezerva unor termene stricte. Părțile interesate în cauză au fost informate cu privire la decizia Comisiei de a nu impune măsuri provizorii și la propunerea Comisiei de instituire a unor măsuri definitive și au avut timp suficient la dispoziție pentru a răspunde. În temeiul articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia trebuie să stabilească un termen de cel puțin 10 zile pentru transmiterea de observații după comunicarea constatărilor finale. Comisia a respectat această cerință prin acordarea unei perioade de 22 de zile. Nicio parte interesată nu a solicitat extinderea acestei perioade. De asemenea, s-a subliniat faptul că nu s-au putut comunica date suplimentare în etapa provizorie, nu numai în ceea ce privește constatările privind dumpingul referitor la RPC, ci și în ceea ce privește prejudiciul. În lipsa stabilirii unei marje de dumping pentru RPC, nu s-a putut stabili nivelul importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză. Deși sunt disponibile date referitoare la industria Uniunii în vederea analizării diferiților indicatori de prejudiciu, volumul și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping reprezintă un element indispensabil în stabilirea prejudiciului, în conformitate cu articolul 3 din regulamentul de bază. Prin urmare, în etapa provizorie a anchetei, nu s-a putut stabili existența niciunui prejudiciu. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(39)

În urma observațiilor și a cererilor unora dintre părțile interesate după comunicarea constatărilor finale, Comisia a comunicat date și informații suplimentare. Această comunicare suplimentară a avut loc la 25 noiembrie 2016. S-au primit observații ulterioare de la doi producători-exportatori chinezi, CCCMC, reclamant și trei importatori din Uniune.

(40)

În timpul audierii cu consilierul-auditor, reclamantul a solicitat să nu se acorde exceptarea pentru un regim de perfecționare pasivă prezentat de unul dintre producătorii din Uniune, astfel cum se explică la considerentul 35 de mai sus, întrucât producătorul din Uniune respectiv importă și el produsul în cauză fabricat în China În plus, contrar celor pretinse, produsele sale sunt în concurență cu produsul fabricat de industria Uniunii. În cursul aceleiași audieri, reclamantul a mai explicat că majoritatea operatorilor comerciali din Uniune depozitează produse care dețin o dublă certificare, atât în conformitate cu standardele EN/DIN, cât și cu ASME/ANSI. În plus, contrar afirmațiilor unuia dintre operatorii comerciali, produsele care fac obiectul unor standarde diferite sunt interschimbabile.

(41)

Doi producători-exportatori chinezi și CCCMC și-au reiterat afirmațiile, în special în ceea ce privește lipsa comunicării constatărilor prejudiciului în etapa provizorie, lucru care, în opinia lor, nu a putut fi justificat de lipsa datelor.

(42)

Ca răspuns la cele de mai sus, după cum consideră Comisia, concluziile privind indicatorii de prejudiciu pot fi comunicate numai după stabilirea volumului importurilor care fac obiectul unui dumping. În acest caz particular, în etapa provizorie, nu s-a putut stabili existența niciunui dumping pentru RPC. Faptul că fuseseră colectate datele brute pentru indicatorii de prejudiciu nu înseamnă că se putea stabili o concluzie privind indicatorii de prejudiciu. Comisia a efectuat o comunicare adecvată în sensul articolului 20 din regulamentul de bază. Comisia consideră că drepturile la apărare ale acestor părți interesate au fost respectate.

(43)

Ancheta privind dumpingul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2014 și 30 septembrie 2015 (denumită în continuare „perioadă de anchetă” sau „PA”).

(44)

Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a cuprins perioada de la 1 ianuarie 2012 până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(45)

În urma comunicării concluziilor definitive, potrivit afirmațiilor mai multor părți interesate, Comisia ar fi trebuit să examineze perioada 2010 – PA, și nu perioada 2012 – PA. Practica obișnuită a Comisiei este de a utiliza o perioadă de patru ani pentru a analiza tendințele privind prejudiciul. Părțile nu au prezentat nicio dovadă care să susțină concluzia potrivit căreia perioada examinată a fost inadecvată.

(46)

În urma comunicării suplimentare, doi producători-exportatori chinezi și CCCMC și-au reiterat afirmația privind perioada examinată pentru tendințele prejudiciului. După cum s-a arătat mai sus, practica standard a Comisiei este de a utiliza o perioadă de patru ani pentru evaluarea prejudiciului, având în vedere marja sa mare de apreciere în ceea ce privește anchetele în materie de protecție comercială. În plus, părțile interesate nu au prezentat nicio dovadă convingătoare că i-ar fi cerut Comisiei să se abată de la practica sa standard. În plus, cazul (5) la care fac referire părțile interesate s-a încheiat prin retragerea plângerii. Prin urmare, nu s-a putut stabili existența unui prejudiciu în acest caz. Mai mult, produsul care a făcut obiectul prezentei anchete diferă de produsul în cauză vizat de ancheta încheiată. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(47)

Produsul care face obiectul prezentei anchete este reprezentat de accesorii de țevărie pentru sudat cap la cap, din tipuri de oțel inoxidabil austenitic de diferite calități, care corespund tipurilor AISI 304, 304L, 316, 316L, 316Ti, 321 și 321H și echivalentelor acestora în celelalte norme, cu un diametru exterior de maximum 406,4 mm și cu o grosime a peretelui care nu depășește 16 mm, cu un grad de rugozitate minim de 0,8 micrometri, fără flanșe, chiar finisate, originare din RPC și Taiwan. Produsul se încadrează la codurile NC ex 7307 23 10 și ex 7307 23 90.

(48)

Produsul în cauză este fabricat în principal prin tăierea și prelucrarea tuburilor și a țevilor. Produsul în cauză este utilizat pentru racordarea tuburilor și a țevilor din oțel inoxidabil și se prezintă sub diferite forme: coturi, reductoare, teuri și capace.

(49)

Produsul în cauză este utilizat într-o gamă largă de industrii producătoare de bunuri de consum și de aplicații finale. De exemplu:

(50)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit afirmațiilor unuia dintre importatorii din Uniune, capacele nu ar trebui să fie incluse în definiția produsului, deoarece acestea nu sunt produse prin tăierea și prelucrarea țevilor.

(51)

Ca răspuns la această afirmație, se remarcă faptul că produsul în cauză este „în esență”, dar nu „exclusiv”, fabricat prin tăierea și prelucrarea tuburilor și a țevilor. De asemenea, se remarcă și că, din punctul de vedere al perspectivei pieței, capacele sunt tipuri de accesorii și sunt prezentate ca atare în cataloagele companiilor. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(52)

În urma comunicării concluziilor definitive, mai multe părți au afirmat că produsele importate și producția Uniunii nu sunt interschimbabile din punct de vedere tehnic din cauza standardelor tehnice diferite, și anume EN/DIN și ASME/ANSI, sau că produsele fabricate în conformitate cu standardele EN/DIN ar trebui excluse din definiția produsului.

(53)

În primul rând, este important să se clarifice faptul că atât industria Uniunii, cât și producătorii-exportatori care fac obiectul anchetei, fabrică produse în conformitate cu ambele tipuri de standarde tehnice. Acest lucru este valabil și pentru societățile incluse în eșantion. În plus, utilajele utilizate pentru producerea la standarde diferite sunt aceleași, iar procesul de producție este același.

(54)

În al doilea rând, ancheta și o audiere cu producătorul din Uniune care, de asemenea, are un regim de perfecționare pasivă au arătat că există o comparabilitate între caracteristicile fizice, tehnice și chimice ale produselor aprobate conform standardelor EN/DIN și ASME/ANSI. Întrucât standardele pot impune mici diferențe în ceea ce privește grosimea și rezistența, aceste diferențe variază pentru fiecare tip de produs, iar pentru multe tipuri de produse există o suprapunere substanțială sau completă.

(55)

În al treilea rând, cele două tipuri de produse sunt în concurență. Chiar dacă este adevărat că, pentru anumite proiecte, specificațiile vor impune utilizarea standardelor EN/DIN sau ASME/ANSI, la momentul în care inginerii vor decide cu privire la alegerea standardului, cele două seturi de specificații vor fi în concurență. Acest lucru este dovedit prin faptul că utilizarea standardelor EN/DIN și ASME/ANSI diferă de la un stat membru la altul, în funcție de modelele istorice, dar nu există nimic care să împiedice proiectele noi să utilizeze oricare dintre aceste standarde oriunde în Uniune.

(56)

În cele din urmă, există chiar și o concurență directă după alegerea standardului în cazul în care standardele se suprapun complet, așa cum este cazul pentru anumite tipuri de produse.

(57)

De asemenea, Comisia remarcă faptul că, în pofida solicitărilor specifice adresate importatorului cooperant, Comisia nu a primit nicio dovadă care să demonstreze că produsul similar și produsul în cauză nu se află în concurență.

(58)

Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(59)

În urma comunicării unor constatări suplimentare, mai multe părți interesate, inclusiv un importator neafiliat, au confirmat constatările de mai sus ale anchetei. Aceste părți interesate au reiterat faptul că standardele ASME/ANSI și EN/DIN sunt interschimbabile în mare măsură. În plus, o parte interesată a afirmat că furnizorii de țevi și tuburi din Uniune livrează produse cu dublă certificare și că orice producător al produsului în cauză poate obține dubla certificare. Partea interesată a mai declarat că, de fapt, majoritatea stocurilor operatorilor comerciali ai produsului în cauză și ai produsului similar au dublă certificare.

(60)

În absența altor observații suplimentare despre standardele privind produsele, afirmația că produsul în cauză și produsul similar ar fi trebuit să fie analizate separat pe baza standardelor ASME/ANSI și EN/DIN a fost respinsă.

(61)

Trei importatori neafiliați, CCCMC și doi producători-exportatori din China au susținut că definiția produsului nu face o distincție suficient de clară între accesoriile industriale și așa-numitele „accesorii sanitare”, cu toate că acestea au caracteristici fizice diferite. În plus, aceștia au afirmat că industria Uniunii nu produce „accesorii sanitare” și că, prin urmare, numai „accesoriile industriale” ar trebui să fie incluse în prezenta procedură antidumping.

(62)

În cursul unei audieri comune, cei trei importatori neafiliați au prezentat dovezi în sprijinul afirmației lor și au demonstrat o serie de diferențe esențiale între accesoriile „industriale” și cele „sanitare”, în funcție de caracteristicile fizice, modul de ambalare, utilizarea finală și nivelul prețurilor.

(63)

A fost necesară o redefinire a diferenței prin prisma caracteristicilor fizice, iar distincția adecvată s-a bazat pe rugozitatea suprafeței accesoriilor. În loc să se folosească termenul de accesorii „sanitare”, este adecvat să se facă referire la „accesorii cu grad redus de rugozitate”, și anume accesorii cu finisaj al suprafețelor cu o valoare medie a rugozității (roughness average – Ra) mai mică de 0,8 micrometri. Aceste accesorii sunt utilizate în industria alimentară și a băuturilor, industria semiconductorilor, industria farmaceutică și a sănătății.

(64)

Există diferențe importante în ceea ce privește netezimea și finisarea suprafeței. Extremitățile accesoriilor cu grad scăzut de rugozitate sunt în mod normal rectangulare (spre deosebire de cele cu capetele teșite) și, în general, grosimea peretelui și diametrul exterior sunt mai mici. Nu este suficient de vizibil faptul că există standarde separate și nici că materia primă folosită la fabricarea accesoriilor cu grad scăzut de rugozitate constă întotdeauna în rulouri laminate la rece sau tuburi trase la rece (spre deosebire de cele laminate la cald, folosite pentru accesoriile cu grad ridicat de rugozitate). În ultimul rând, accesoriile cu grad scăzut de rugozitate sunt ambalate individual într-o pungă de plastic, în timp ce accesoriile cu grad ridicat de rugozitate sunt ambalate în vrac, în cutie de carton.

(65)

Acestea nu sunt interschimbabile: industria care utilizează accesorii cu grad scăzut de rugozitate nu poate folosi accesorii cu grad ridicat de rugozitate din cauza cerințelor de igienă; pe de altă parte, accesoriile cu grad scăzut de rugozitate nu sunt potrivite pentru aplicațiile care folosesc accesorii cu grad înalt de rugozitate, din cauza cerințelor acestora de rezistență la presiuni și temperaturi mai scăzute și a nivelurilor mai ridicate ale prețurilor. Examinarea a arătat că nivelul prețurilor accesoriilor cu grad redus de rugozitate este, în medie, de două până la de trei ori mai mare pe kilogram. Acest lucru se datorează în principal utilizării intensive a forței de muncă pentru lustruire și unui control suplimentar al calității.

(66)

Întrucât chestionarele fuseseră deja trimise la momentul audierii, nu a mai fost posibilă o modificare fundamentală pentru raportarea codului numeric al produsului (denumit în continuare „PCN”). Totuși, prin adăugarea caracteristicii fizice unice a „rugozității” sub formă de coloană în tabelul referitor la tranzacții și a unui criteriu suplimentar în tabelul referitor la costul de producție din răspunsul la chestionar, se poate face distincția între cele două tipuri de accesorii. Atât industria Uniunii, cât și importatorii din Uniune, au convenit în cele din urmă că accesoriile cu o valoare medie a rugozității (Ra) suprafeței mai mică de 0,8 micrometri nu trebuie considerate drept produs în cauză. Prin urmare, în etapa provizorie a anchetei, serviciile Comisiei au considerat că aceste accesorii ar trebui excluse din domeniul de aplicare al anchetei.

(67)

În urma comunicării constatărilor provizorii, unul dintre producătorii chinezi incluși în eșantion a afirmat că accesoriile cu grad scăzut de rugozitate nu ar trebui să fie excluse din definiția produsului. Societatea în cauză a contestat, de asemenea, declarațiile făcute de părțile interesate în ceea ce privește diferențele dintre caracteristicile fizice, materialele de ambalare, nivelurile de cost/preț, precum și absența interschimbabilității dintre accesoriile cu grad scăzut și cele cu grad ridicat de rugozitate. Totuși, problemele referitoare la diferențele dintre caracteristicile fizice, materialele de ambalare și nivelurile de preț între accesoriile cu grad scăzut și cele cu grad ridicat de rugozitate au fost verificate și confirmate la fața locului în Taiwan. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(68)

Un producător-exportator chinezo-taiwanez a susținut că accesoriile cu flanșe, și anume accesoriile cu extremități în formă de flanșe, nu reprezintă produsul în cauză astfel cum este definit în avizul de deschidere.

(69)

Trebuie menționat că forma extremității determină tehnica ce poate fi utilizată pentru conectarea accesoriilor la tuburi. Tehnicile folosite pentru a produce accesorii pentru sudare cap la cap sunt diferite de cele folosite pentru accesoriile cu flanșe. Accesoriile pentru sudare cap la cap sunt produse folosind tehnica de sudare, în timp ce pentru producția de accesorii cu flanșe se folosește tehnica de fixare și îmbinare cu șuruburi. În plus, în notele explicative la codurile NC, la definiția produsului se specifică faptul că extremitățile unui accesoriu pentru sudare cap la cap trebuie să fie tăiate rectangular sau șanfrenate pentru a facilita sudarea lor de tuburi.

(70)

De asemenea, s-a constatat că producția de accesorii cu flanșe presupune costuri suplimentare, din cauza unei mai mari utilizări de materii prime și intermediare și a unui proces de fabricație mai elaborat. Din punctul de vedere al procesului de producție, accesoriile pentru sudare cap la cap pot fi considerate produse semifinite pentru producția de accesorii cu flanșe.

(71)

Industria Uniunii a fost de acord cu ideea că accesoriile cu flanșe reprezentau un produs diferit și cu excluderea acestora din definiția produsului.

(72)

Serviciile Comisiei au considerat încă din etapa provizorie a examinării că accesoriile cu flanșe ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a anchetei. Nu s-au primit observații de la părțile interesate care să conteste această constatare și, prin urmare, această decizie este menținută.

(73)

Examinarea a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

(74)

Prin urmare, Comisia a decis că respectivele produse sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(75)

După cum se indică la considerentul 27, numai două societăți din Taiwan au cooperat la anchetă, furnizând răspunsuri complete la chestionarele antidumping. Vânzările înregistrate de aceste societăți au reprezentat 36 % din importurile produsului în cauză în Uniune din Taiwan în cursul perioadei de anchetă.

(76)

Una dintre societățile cooperante a produs în principal accesorii care nu sunt incluse în definiția revizuită a produsului care face obiectul examinării, după cum se explică în considerentele 61-71 [accesorii cu finisaj al suprafețelor exterioare cu o valoare medie a rugozității (Ra) mai mică de 0,8 micrometri și/sau accesorii cu flanșe]. Acest producător nu a înregistrat vânzări interne ale produsului similar în cursul perioadei de anchetă.

(77)

În schimb, principala activitate a celei de a doua societăți cooperante constă în producția la scară largă a celor mai multe tipuri standard de accesorii, care sunt incluse în domeniul de aplicare al anchetei. Societatea folosește în activitatea sa exclusiv țevi sudate din oțel din clasele 304 și 316 și produce numai coturi și teuri (teurile având același diametru al țevii principale și al celei de ramificație, care nu sunt sudate, ci produse dintr-o singură bucată de țeavă cu centrul „tras” pentru a îi da formă de T). Acest producător nu a înregistrat vânzări interne ale produsului similar în cursul perioadei de anchetă.

(78)

În cazul ambilor producători-exportatori din Taiwan, din cauza lipsei vânzărilor interne ale produsului similar, valoarea normală a fost calculată în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază adăugând la costul mediu de fabricație al produsului în cauză costurile de vânzare, cheltuielile administrative și generale (costurile „VAG”) suportate, precum și un profit rezonabil.

(79)

În cazul primei societăți cooperante, valoarea costurilor VAG și profitul au fost determinate în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (b) din regulamentul de bază, adică pe baza sumelor reale aplicabile producției și vânzărilor în cadrul operațiunilor comerciale normale pentru aceeași categorie generală de produse pentru producătorul în cauză pe piața internă a țării de origine, și anume vânzărilor interne de accesorii cu finisaj al suprafețelor cu o valoare medie a rugozității (Ra) mai mică de 0,8 micrometri.

(80)

În cazul celei de a doua societăți cooperante, din cauza lipsei vânzărilor interne proprii ale produsului similar sau din aceeași categorie generală de produse, s-a aplicat articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. În acest scop, pentru calcularea valorii normale, Comisia a utilizat aceleași valori ale costurilor VAG și ale profitului utilizate pentru prima societate, acestea fiind singurele date disponibile și verificate și făcând referire la vânzările aceleiași categorii generale de produs pe piața din Taiwan.

(81)

În urma comunicării constatărilor provizorii, cel de al doilea producător-exportator din Taiwan a ridicat anumite obiecții împotriva utilizării datelor de la primul producător din Taiwan pentru calcularea valorii sale normale. În primul rând, societatea a susținut (pe baza versiunii publice a răspunsului la chestionar și a răspunsurilor celuilalt producător la scrisoarea prin care i se solicita o completare) că primul producător nu poate fi considerat sub nicio formă un producător-exportator al produsului în cauză, deoarece se presupune că produce și exportă către Uniune numai tipurile de produse care au fost excluse din definiția produsului, și anume accesorii cu grad scăzut de rugozitate și accesorii cu flanșe. În al doilea rând, societatea a susținut că utilizarea cifrelor VAG ale unei singure societăți în scopul calculării valorii normale pentru o altă societate contrazice concluziile organului de apel al OMC (6), potrivit cărora nu pot fi utilizate costurile VAG ale unei singure societăți pentru a calcula valori normale.

(82)

Ca răspuns la afirmațiile de mai sus, Comisia a stabilit în cursul verificării la fața locului, la sediul societății în cauză, că o parte din producția și vânzările societății către Uniune în cursul perioadei de anchetă (și anume accesorii pentru instalații de vid cu un tratament suplimentar al suprafeței care a determinat o rugozitate a suprafeței mai mare de 0,8 micrometri) se încadrează în definiția produsului care face obiectul prezentei examinări. Prin urmare, societatea a fost considerată producător-exportator al produsului în cauză și s-a calculat o marjă de dumping pentru această societate. Trebuie subliniat faptul că societatea în cauză nu comercializa acest tip de produs pe piața internă din Taiwan în cursul perioadei de anchetă, ceea ce afectează metodologia de calculare a valorii normale pentru cei doi producători-exportatori din Taiwan, astfel cum se explică la considerentele 79 și 80. În al doilea rând, trebuie remarcat și faptul că decizia organului de apel al OMC citată de partea interesată face referire la situația descrisă în articolul 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază; și anume, la utilizarea mediei ponderate a costurilor VAG ale altor producători în legătură cu producția și vânzările produsului similar pe piața internă a țării de origine. Totuși, în acest caz, calcularea valorii normale s-a bazat pe articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază; și anume cu costurile VAG determinate pe baza „oricărei alte metode rezonabile, cu condiția ca suma reprezentând profitul stabilită astfel să nu depășească profitul realizat în mod normal de alți exportatori sau producători din vânzări de produse din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine”. Având în vedere cele de mai sus, Comisia își menține decizia cu privire la sursa datelor utilizate pentru calcularea valorii normale. Trebuie remarcat faptul că, în această privință, Comisia a analizat și sursa alternativă de date pentru stabilirea costurilor VAG în vederea calculării valorii normale, și anume datele furnizate de către producătorul cooperant analog din Elveția. Cifra în cauză nu a fost furnizată pentru PA, dar confirmă faptul că, pentru exercițiile financiare corespunzătoare anilor 2014 și 2015, se afla în intervalul cuprins între 8 % și 12 %, fiind comparabilă cu valoarea VAG ajustată utilizată în cele din urmă în calcul, astfel cum se indică în considerentul 86.

(83)

Producătorul-exportator taiwanez a mai afirmat că datele critice utilizate pentru stabilirea valorii normale au fost comunicate inadecvat. Într-adevăr, din motive de confidențialitate a informațiilor comerciale, această comunicare specifică nu putea dezvălui costurile VAG, profitul și ajustările costurilor utilizate în calcule. Societatea, cunoscând propriul cost de fabricație, putea estima cu ușurință ajustarea medie globală efectuată. Totuși, aceasta a solicitat comunicarea valorilor specifice ale anumitor elemente de calcul, și anume costurile VAG și nivelurile de profit, nivelurile ajustărilor valorii normale privind costurile și prețurile și ajustarea TVA-ului la valoarea normală.

(84)

Ca răspuns la această cerere, trebuie subliniat faptul că cifrele exacte ale costurilor VAG, profitul și ajustările costurilor aplicate pentru calcularea valorii normale nu pot fi dezvăluite, deoarece datele provin de la o singură societate, care este un concurent taiwanez al societății ce solicită aceste informații, iar această societate a solicitat un tratament confidențial, deoarece datele conțin secrete de afaceri. Această cerere este, în mod evident, justificată. Totuși, cele mai importante cifre, și anume costurile VAG și profitul utilizate pentru calculul final, sunt dezvăluite sub formă de intervale în considerentul 86 de mai jos. De asemenea, trebuie remarcat faptul că nivelul de ajustare a costurilor a fost foarte scăzut și a avut un impact nesemnificativ asupra nivelului valorii normale și al marjei de dumping. Nu s-au aplicat ajustări asupra prețurilor, întrucât prețurile de pe piața internă nu au fost utilizate pentru calcularea valorii normale. De asemenea, în cazul Taiwanului, nu s-a făcut nicio ajustare a TVA-ului la valoarea normală.

(85)

În cele din urmă, această societate a susținut că nivelul costurilor VAG și al profitului concurentului său nu este reprezentativ pentru ea. Aceasta a afirmat că celălalt producător din Taiwan desfășoară o activitate de producție la scară redusă și vinde produse extrem de specializate, în timp ce ea era implicată în producția masivă și vânzarea de produse standard.

(86)

Într-adevăr, s-a confirmat în timpul vizitelor de verificare că produsele fabricate și vândute de către cele două societăți sunt diferite și, prin urmare, structurile costurilor VAG ale acestora sunt, de asemenea, diferite. Prin urmare, Comisia a decis să reducă nivelul costurilor VAG utilizate pentru calcularea valorii normale pentru acest al doilea producător-exportator cooperant proporțional cu costurile cu forța de muncă aferentă controlului calității, cercetării și dezvoltării. Acest lucru a dus la o reducere a ajustării costurilor VAG la nivelul de 7 %-13 %, exprimat ca procent din cifra de afaceri, care a redus ulterior nivelul marjei sale individuale de dumping. În același timp, Comisia a considerat că marja de profit utilizată pentru calcularea valorii normale (1 %-5 % din cifra de afaceri) a fost rezonabilă. Ajustarea generală finală la costurile de fabricație efectuată la calcularea valorii normale pentru producătorul-exportator în cauză a fost de 15,36 %.

(87)

Cei doi producători-exportatori cooperanți au realizat vânzări la export către Uniune direct către clienți independenți situați în Uniune.

(88)

Prețurile de export au fost stabilite pe baza prețurilor efectiv plătite sau de plătit pentru produsul în cauză la momentul vânzării la export din țara exportatoare în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(89)

Valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori cooperanți au fost comparate pe o bază franco fabrică.

(90)

Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-au operat ajustări pentru a ține seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele care influențează prețurile și comparabilitatea acestora.

(91)

Pe această bază, s-au făcut ajustări cu privire la costurile de transport, de navlu și de asigurare, la costurile de manipulare, încărcare și la costurile auxiliare, costurile de ambalare, costurile de credit, reduceri și comisioane despre care s-a demonstrat că afectează comparabilitatea prețurilor. Totalul ajustărilor s-a situat în intervalul cuprins între 1 % și 10 %, pe baza valorilor reale raportate de către producătorii-exportatori din Taiwan și verificate la fața locului. Aceste cifre sunt cele raportate pentru elementele de cost relevante de către societățile din Taiwan și au fost dezvăluite acestora pentru verificare în comunicările de informații specifice.

(92)

Se remarcă faptul că, la efectuarea calculului, Comisia a respins o ajustare pentru conversia valutară solicitată de către una dintre părțile interesate. Partea respectivă a solicitat Comisiei să utilizeze în locul cursului de schimb de la data facturării, cursul de schimb valabil la data plății. Regulamentul de bază prevede că, în mod normal, data facturării este luată în considerare pentru stabilirea cursului de schimb, dar că, în situații excepționale, se poate folosi și o dată anterioară (data contractului, de exemplu). Totuși, regulamentul de bază nu oferă niciun temei juridic pentru utilizarea unei date ulterioare datei facturării. Raționamentul este că, la data facturării, prețul este fix, iar societatea nu mai are nicio influență asupra deciziei de a practica dumpingul sau nu. În orice caz, chiar dacă a fost posibilă utilizarea unei date ulterioare, quod non, așa cum s-a explicat deja în comunicarea constatărilor provizorii, reclamantul nu a demonstrat că a fost îndeplinită condiția suplimentară, și anume o modificare substanțială a cursului de schimb.

(93)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, pentru fiecare societate cooperantă, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză.

(94)

Astfel, marjele de dumping medii ponderate, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(95)

Pentru producătorii care nu au cooperat, Comisia a trebuit să se bazeze pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din regulamentul de bază. Având în vedere faptul că nu au cooperat la examinare, producătorii-exportatori în cauză nu au avut obligația de a transmite date specifice privind societățile lor pe baza cărora comportamentul lor real privind exportul să poată fi evaluat și, astfel, Comisia este obligată să utilizeze cele mai bune informații disponibile în acest sens. În conformitate cu practica sa decizională, Comisia face distincție în acest scop între anchetele în care gradul de cooperare este ridicat (adică peste 80 % din exporturile raportate către Uniune) și situațiile în care gradul de cooperare este scăzut (cooperare mai mică sau egală cu 80 %). În cazul de față, nivelul de cooperare a fost mult sub nivelul de 80 %. Într-o astfel de situație, Comisia consideră că cea mai mare rată de dumping a producătorilor cooperanți nu constituie o bună aproximare pentru rata de dumping a producătorilor care nu au cooperat, din următoarele motive: trebuie să se suspecteze că unul dintre motivele pentru care atât de mulți producători au decis să nu coopereze este că erau conștienți de faptul că ratele lor de dumping ar fi fost mult mai mari decât cele ale producătorilor cooperanți. Faptul că, în cazul de față, s-a renunțat la cooperare în timpul anchetei, sprijină această idee. Prin urmare, Comisia consideră că rata de dumping a producătorilor care nu au cooperat este reflectată cel mai bine la nivelul celei mai ridicate marje de dumping stabilite pentru un tip de produs reprezentativ în ceea ce privește volumul, și anume reprezentând mai mult de 10 % din exporturile către Uniune, pentru producătorul-exportator cooperant în cazul căruia s-a constatat dumpingul.

(96)

După ajustarea costurilor VAG utilizate pentru calcularea marjei de dumping pentru producătorul-exportator cooperant din Taiwan, astfel cum se descrie în considerentul 86, marja de dumping la nivel național, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, se ridică la 12,1 %.

(97)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamantul a susținut în această privință că taxa reziduală pentru Taiwan ar trebui să se bazeze pe plângere și să se ridice la 34,8 %. Reclamantul a susținut că majoritatea producătorilor taiwanezi ai produsului în cauză nu au cooperat în mod deliberat în cadrul procedurii, pentru a nu permite Comisiei să utilizeze vânzările lor interne la calcularea valorii normale. Prin urmare, potrivit reclamantului, calculele pentru stabilirea valorii normale din cadrul plângerii, care s-au bazat pe prețurile practicate pe piața internă din Taiwan, ar trebui să fie utilizate drept cele mai bune date disponibile.

(98)

Ca răspuns la cele de mai sus, se observă că, pentru calcularea taxei reziduale pentru Taiwan, Comisia utilizează cele mai bune date disponibile bazate pe datele colectate și verificate în cadrul examinării. Prin urmare, solicitarea este respinsă.

(99)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori cărora nu li s-a aplicat TEP trebuie să fie stabilită pe baza prețurilor sau a valorii construite într-o țară terță care are economie de piață („țară analogă”). Niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți nu a solicitat TEP.

(100)

Reclamantul a propus SUA ca potențială țară analogă. În plus, în conformitate cu informațiile disponibile, fabricarea produsului similar are loc în mai multe țări din întreaga lume, cum ar fi Brazilia, India, Japonia, Malaysia, Coreea, Elveția și Thailanda. Toate aceste țări au fost considerate drept potențiale țări analoge.

(101)

Toți producătorii cunoscuți (52) ai produsului similar din țările menționate mai sus au fost contactați, dar niciunul dintre aceștia nu a cooperat. Doar o societate din Malaysia a fost de acord să coopereze, însă a furnizat informații insuficiente. Societatea nu a fost în măsură să furnizeze date per PCN privind costurile și prețurile de pe piața internă. Prin urmare, datele sale insuficiente nu au putut fi folosite pentru determinarea valorii normale. În plus, trebuie reținut că societatea în cauză din Malaysia a refuzat verificarea la fața locului a datelor furnizate.

(102)

Într-o etapă ulterioară, un producător elvețian s-a prezentat în calitate de producător analog potențial și a acceptat să coopereze. Societatea a transmis răspunsul la chestionar solicitat, care a fost verificat la fața locului. Cu toate acestea, având în vedere gama destul de limitată de tipuri de produse fabricate de această societate în comparație cu gama largă de tipuri de produse exportate de producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion către Uniune, Comisia a decis că datele furnizate de către societatea elvețiană ar fi nepotrivite pentru determinarea valorii normale pentru producătorii-exportatori chinezi. În acest sens, se observă faptul că doar 4,6 % din tipurile de produse exportate către Uniune de către producătorii chinezi care acoperă 4,2 % din volumul exporturilor din China s-au potrivit direct tipurilor de produse fabricate de producătorul elvețian. În cazul Taiwanului, utilizat în cele din urmă drept țară analogă, nivelul de concordanță directă cu tipurile de produse exportate către Uniune de producătorii chinezi a fost de 7,7 %, pentru numărul de tipuri de produse și de 11,1 % pentru volumul de export.

(103)

În această situație, Comisia a decis să folosească cealaltă țară care face obiectul anchetei, și anume Taiwan, ca țară analogă, în pofida argumentelor prezentate inițial de către reclamanți, care susțin că societățile din Taiwan fabrică în principal tipuri de accesorii bazate pe tuburi sudate ca materie primă (spre deosebire de producătorii chinezi, care folosesc în principal tuburi fără sudură). Același argument a fost prezentat și de către producătorii-exportatori chinezi. Pe de altă parte, în afirmațiile făcute în urma comunicării constatărilor provizorii, CCCMC a considerat că datele privind costul de fabricație din Taiwan ar fi mai potrivite ca bază de calcul al valorii normale decât datele de la producătorii din Uniune, care, de asemenea, au fost analizate de Comisie ca alternativă în comunicarea concluziilor provizorii.

(104)

Taiwan a fost considerată o țară analogă adecvată, deoarece, contrar celor pretinse de reclamanți și în pofida utilizării diferite a materiilor prime, datele furnizate au permis o metodologie adecvată de atribuire a costurilor în raport cu diferitele caracteristici ale codificării produsului. În plus, nivelul de concurență pe piața din Taiwan este mare, deoarece există cel puțin 10 producători interni cunoscuți ai produsului în cauză, iar acest lucru se reflectă și într-o prezență puternică a importurilor de diferite origini, în condițiile în care nivelul taxelor vamale este moderat (între 7,5 % și 10 %).

(105)

Din motivele de mai sus, Comisia a decis să utilizeze Taiwan ca țară analogă pentru RPC.

(106)

În urma comunicării constatărilor finale, doi producători-exportatori chinezi și CCCMC au susținut că alegerea Taiwanului ca țară analogă a fost inadecvată, deoarece costurile de fabricație utilizate au fost furnizate doar de o societate din Taiwan care nu înregistrase vânzări pe piața internă. Părțile în cauză au mai susținut că gradul de potrivire a produselor comparabile a fost prea redus. Gradul redus de potrivire a fost susținut și de un importator al Uniunii. După cum a mai arătat acesta din urmă, China nu putea fi comparată cu Taiwan, deoarece cele două entități au niveluri diferite de ale Indicelui Dezvoltării Umane („IDU”) și ale PIB-ului pe cap de locuitor.

(107)

Cu privire la aceste afirmații, se reamintește mai întâi că decizia OMC (7) implică faptul că pentru toate tipurile de produse exportate de producătorii-exportatori chinezi ar trebui să se atribuie o valoare normală. Comisia consideră că datele constatate la nivelul unui producător-exportator dintr-o țară analogă sunt suficiente și pentru tipurile de produse rămase, întrucât tipurile identificate permit un calcul suplimentar pentru tipurile de produse lipsă. Faptul că există numai un astfel de producător-exportator nu este în niciun caz excepțional sau o practică nouă. Regulamentul de bază prevede, de asemenea, că valoarea normală poate fi calculată pe baza costului de producție în absența vânzărilor pe piața internă. În al doilea rând, se reamintește faptul că nivelurile IDU și PIB nu fac parte dintre factorii care sunt luați în considerare pentru a stabili dacă o țară analogă este adecvată. Pentru a determina țara analogă adecvată, Comisia procedează astfel cum se explică în considerentul 104. Prin urmare, argumentele de mai sus au fost respinse.

(108)

În cele din urmă, doi producători-exportatori chinezi și CCCMC au adresat întrebări cu privire la un pretins viciu grav de procedură potrivit căruia Comisia a calculat marjele de dumping ale producătorilor chinezi pe baza dispozițiilor privind economia planificată (non-market economy – NME) din regulamentul de bază. Părțile au susținut că autoritatea legală de a aplica metodologia NME pentru stabilirea valorii normale pentru producătorii-exportatori chinezi expiră la 11 decembrie 2016. Prin urmare, potrivit părților în cauză, pentru orice măsuri antidumping definitive adoptate după această dată, cum va fi cazul în această procedură, Comisia este obligată în temeiul legislației OMC să aplice metodologia standard de calcul al dumpingului.

(109)

În această privință, Comisia constată că nu dispune de nicio marjă de apreciere pentru a stabili dacă să aplice sau nu normele în vigoare astfel cum se prevede în regulamentul de bază. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(110)

Astfel cum se explică în considerentul (103), valoarea normală pentru producătorii-exportatori din RPC a fost determinată pe baza valorii construite în țara analogă, în acest caz Taiwan, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(111)

În plus, din cauza lipsei vânzărilor interne ale produsului similar în Taiwan, valoarea normală a fost calculată în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, adăugând la costul mediu de fabricație al produsului în cauză costurile VAG suportate, precum și profitul realizat pe piața din Taiwan în cursul perioadei de anchetă.

(112)

Ca bază pentru stabilirea costurilor de fabricație, Comisia a utilizat datele unuia dintre producătorii cooperanți din Taiwan (Ta Chen). Trebuie remarcat faptul că cel de al doilea producător cooperant din Taiwan (King Lai) a avut un volum foarte limitat de producție a produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă, iar această producție se referea la tipuri de produse extrem de specializate. În cadrul acestei mici părți a producției sale, care este considerată în continuare a fi produsul în cauză, King Lai fabrică produse care ar putea fi considerate accesorii cu grad scăzut de rugozitate, dar cu aplicarea unui tratament suplimentar pe suprafață, ceea ce determină o creștere a rugozității suprafeței acestora peste 0,8 micrometri și, prin urmare, în conformitate cu definiția din considerentul 47, reprezintă produsul în cauză. Aceste accesorii au costuri foarte ridicate de fabricație și luarea lor în considerare ar denatura calculele. În plus, aceste tipuri de produse nu sunt exportate către UE de producătorii chinezi incluși în eșantion (deși ar putea fi incluse în PCN-urile lor, întrucât rugozitatea nu este unul dintre parametrii de care se ține cont la construcția PCN). Prin urmare, datele privind costurile de fabricație ale acestei societăți au fost considerate de către Comisie drept inadecvate pentru calcularea valorii normale pentru producătorii chinezi.

(113)

În ceea ce privește construirea valorii normale, potrivit unui importator din Uniune, costurile de fabricație ale societății taiwaneze King Lai nu puteau fi utilizate ca bază pentru calcularea valorii normale pentru societățile chineze, întrucât King Lai produce un produs diferit care nu poate fi considerat accesoriu industrial și întrucât, de asemenea, acesta implică o metodă de producție diferită și profituri diferite.

(114)

Ca răspuns la această afirmație, după cum se reamintește, Comisia nu a utilizat niciun fel de date privind costurile de fabricație ale societății King Lai pentru comparația cu alte societăți. Pentru construirea valorii normale a altor societăți, Comisia a utilizat numai costurile VAG și profitul generat de aceeași categorie generală de produs vândut pe piața internă, ale societății King Lai, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. De asemenea, după cum se reamintește, costurile VAG utilizate pentru aceste calcule au fost ajustate pentru a ține seama de diferențele dintre produsele fabricate de King Lai și alte societăți. În ceea ce privește profitul utilizat, se subliniază că acesta nu se află într-un interval diferit (1 %-5 %) de cel al altor societăți.

(115)

Același importator din Uniune a mai susținut că al doilea producător din Taiwan, Ta Chen, ale cărui costuri de fabricație au fost folosite ca bază de calcul pentru valoarea normală a producătorilor-exportatori chinezi, este o societate mare și integrată și, ca atare, este capabil să își „optimizeze costurile”. Astfel, societatea în cauză nu poate fi comparată cu micile fabrici din China.

(116)

În această privință, după cum reamintește Comisia, costurile de producție ale producătorilor chinezi nu au fost incluse în analiza efectuată în această procedură, întrucât niciunul dintre producătorii chinezi nu a solicitat acordarea statutului de TEP. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că presupusele „costuri optimizate” ale producătorului taiwanez pot avea ca rezultat doar o valoare normală construită mai mică și, prin urmare, marje de dumping mai mici pentru producătorii-exportatori chinezi.

(117)

Luând în considerare faptul că doar un număr limitat de tipuri de produse exportate către Uniune de către producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion a putut fi identificat în Taiwan, Comisia a calculat valoarea normală a tipurilor de produse rămase pe baza costurilor de fabricație ale celor mai asemănătoare tipuri de produse fabricate în Taiwan pentru a realiza o comparație completă și corectă, bazată pe costurile de fabricație ajustate pentru:

(118)

În declarația sa în urma comunicării constatărilor provizorii, CCCMC a propus o bază alternativă pentru ajustarea punctelor (a) și (b) și a prezentat date de pe piețele chineze în acest sens. Totuși, aceste date sunt, în primul rând, neverificate și, în al doilea rând, provin dintr-o țară cu economie planificată. Prin urmare, folosirea lor ar presupune negarea metodologiei de țară analogă pentru calcularea valorii normale. Prin urmare, această afirmație a CCCMC a fost respinsă.

(119)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCMC, precum și doi producători-exportatori chinezi, au afirmat că ajustarea datelor privind costurile din Taiwan pe baza datelor privind costurile industriei Uniunii a fost nerezonabilă. Părțile în cauză au făcut referire la practica comună a Uniunii de a nu face acest lucru în cazuri anterioare.

(120)

După cum s-a menționat mai sus, practica anterioară a UE a fost revizuită în lumina hotărârii OMC menționate în considerentul 107. Pentru a construi valorile normale ale tipurilor de produse lipsă, Comisia s-a bazat pe datele privind costurile din Taiwan și a ajustat costurile constatate și verificate prin aplicarea unor ajustări proporționale care au fost constatate la nivelul costului de producție al industriei Uniunii. CCCMC nu a putut să justifice de ce acest lucru a fost nerezonabil și/sau să propună o abordare alternativă.

(121)

În urma comunicării constatărilor suplimentare, CCCMC și cei doi producători-exportatori chinezi și-au reiterat obiecția față de utilizarea datelor industriei Uniunii pentru ajustarea costurilor de fabricație utilizate la construirea valorii normale pentru tipurile de produse lipsă. După cum au subliniat părțile, Comisia nu a furnizat dovezi care să arate că diferențele de costuri ale materiilor prime pe piața UE ar fi la același nivel cu cele de pe piața taiwaneză. În plus, părțile și-au reiterat afirmația potrivit căreia Comisia ar putea folosi diferențele dintre prețurile de vânzare la export din China ale accesoriilor fără sudură și sudate pentru ajustarea de mai sus, întrucât prețurile de vânzare „reflectă, într-o oarecare măsură, tendința diferențelor dintre costurile de producție”.

(122)

Ca răspuns la afirmațiile de mai sus, după cum se subliniază mai întâi, Comisia nu a putut compara nivelul ajustărilor pentru tipurile de țevi utilizate ca materii prime sau clasele de oțel cu datele de pe piața taiwaneză, întrucât producătorul taiwanez ale cărui costuri de fabricație au fost utilizate ca bază pentru construirea valorii normale pur și simplu nu a folosit anumite tipuri de materii prime. Acesta a fost motivul principal pentru care Comisia nu a luat deloc în considerare varianta de a căuta datele de cost lipsă în afara pieței țării analoge. În al doilea rând, în ceea ce privește utilizarea prețurilor practicate în China, se reamintește faptul că niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a solicitat acordarea TEP în această procedură. Prin urmare, costurile de producție din China nu au fost nici disponibile, nici analizate. Astfel, Comisia nu poate trage nicio concluzie cu privire la diferențele privind „măsura în care” prețurile de vânzare reflectă diferențele dintre costurile de producție ale diferitelor tipuri de accesorii (8). În plus, chiar și în cazul în care astfel de concluzii ar putea fi trase, ele s-ar aplica costurilor de producție dintr-o țară NME (fără economie de piață). Prin urmare, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(123)

Aceste părți interesate și-au exprimat îndoiala și cu privire la ajustări, întrucât accesoriile fabricate din tuburi fără sudură sunt de 2,12 până la de 2,97 ori mai scump de produs decât cele din tuburi sudate. Acestea au făcut referire la o afirmație nefondată a CCCMC formulată în urma comunicării concluziilor provizorii cu privire la nivelurile prețurilor, potrivit căreia diferența dintre tuburile sudate și cele fără sudură este estimată a fi mai mică de 30 % din prețul tuburilor sudate.

(124)

În această privință, se constată că ajustarea efectuată de Comisie se bazează pe diferența de cost observată între accesoriile fabricate din tuburi fără sudură și accesoriile fabricate din tuburi sudate, și nu pe diferența de preț dintre tuburile sudate și cele fără sudură ca atare. De asemenea, trebuie remarcat faptul că niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a solicitat acordarea TEP. Ca o consecință, producătorii-exportatori chinezi nu au prezentat date privind costul de producție și au continuat să facă acest lucru chiar și atunci când puneau la îndoială modalitatea de stabilire a costurilor și diferențele stabilite de Comisie. În plus, listele de prețuri standard sunt chiar mai departe de costurile și prețurile stabilite, deoarece acestea nu indică prețurile aplicate efectiv, și cu atât mai puțin nivelurile de costuri.

(125)

În sprijinul propunerilor proprii, părțile interesate au furnizat o analiză a diferențelor bazată pe nivelurile de preț ale producătorilor Zhejiang Good și Zhejiang Jndia, concluzionând cu ajutorul acestora că ajustările prețurilor aplicabile ar trebui să se situeze între 0,43 și 1,70, respectiv între 0,64 și 1,80.

(126)

Pe lângă faptul că aceste intervale se referă la prețuri, și nu la costuri, faptul că accesoriile fabricate din tuburi sudate sunt vândute uneori la prețuri mai mari decât accesoriile fabricate din tuburi fără sudură nu justifică faptul că aceste costuri ar trebui să fie mai mari. Nivelurile de prețuri menționate ilustrează mai degrabă absența completă a unei legături economice între costurile și prețul cotat clienților sau, în mod alternativ, înseamnă că alți factori au avut un rol, cum ar fi dimensiunea comenzii. Din motive de confidențialitate, Comisia nu poate divulga cifrele care au stat la bază, dar poate dezvălui date concrete suplimentare, potrivit cărora ajustările efectuate de la accesoriile din tuburi sudate la accesoriile din tuburi fără sudură utilizate pentru comparație conform descrierii PCN sunt următoarele:

Nu au fost necesare alte conversii pentru a construi tipurile de produse exportate de către producătorii-exportatori chinezi.

(127)

Comisia a făcut ajustări suplimentare prin conversia costului oțelului din clasa cea mai ieftină W1 la alte clase și/sau alte grade bazate pe tuburi fără sudură folosind, din nou, date privind costul de producție al industriei Uniunii. Din nou, din motive de confidențialitate, Comisia nu poate divulga cifrele de bază, dar poate indica următoarele date concrete:

Nu au fost necesare alte conversii pentru a construi tipurile de produse exportate de către producătorii-exportatori chinezi.

(128)

Comisia mai dorește să sublinieze faptul că, în observațiile asupra acestor factori de ajustare, părțile interesate nu se referă la nivelurile de preț ale celor doi producători-exportatori chinezi, așa cum au făcut pentru alte ajustări, cel mai probabil deoarece cifrele nu pun la îndoială metodologia Comisiei.

(129)

În ceea ce privește diferențele de formă, ajustările au fost efectuate pe baza datelor privind prețurile de vânzare ale celor patru producători-exportatori incluși în eșantion, care sunt mai cuprinzătoare decât cele aferente celor cei doi producători pe care îi reprezintă părțile interesate chineze.

Luând în considerare nivelul prețului coturilor ca bază, proporțiile sunt următoarele:

(130)

Într-o etapă ulterioară a calculării valorii normale, Comisia a ajustat costurile de fabricație calculate în conformitate cu considerentele 112-117, prin adăugarea costurilor VAG și a profitului. Din cauza lipsei de vânzări interne ale produsului similar în cazul ambilor producători taiwanezi cooperanți și a lipsei de vânzări ale aceleiași categorii generale de produse pentru unul dintre aceștia (Ta Chen), s-a impus aplicarea articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a utilizat la construirea valorii normale aceleași valori ale costurilor VAG și ale profitului obținute de la cealaltă societate cooperantă din Taiwan (King Lai), singurele date disponibile și verificate făcând referire la vânzările aceleiași categorii generale de produs pe piața din Taiwan.

(131)

Trebuie remarcat faptul că respectivele costuri VAG utilizate pentru calcularea valorii normale pentru producătorii-exportatori chinezi au fost ajustate (reduse), întrucât s-a constatat că cei trei producători chinezi incluși în eșantion produceau și vindeau în special produse standard, astfel cum se explică în considerentul 86. Nivelul final al ajustărilor valorii normale pentru costurile VAG și profit este, prin urmare, același cu cel prevăzut în considerentul respectiv.

(132)

În ceea ce privește ajustările pentru costurile VAG, cei doi producători-exportatori chinezi și CCCMC au convenit în cadrul observațiilor transmise în urma comunicării constatărilor finale că ar trebui să se facă o reducere la stabilirea costurilor VAG utilizate pentru construirea valorii normale. Acest lucru se datorează faptului că exportatorul taiwanez ale cărui date au fost utilizate în acest sens nu fabrică produsul standard. În același timp, aceste părți pun la îndoială caracterul corespunzător al evaluării Comisiei în ceea ce privește nivelul acestei reduceri.

(133)

Se observă în acest sens că ajustările au fost efectuate pe baza comparației dintre structura generală a costurilor VAG ale societății taiwaneze King Lai și cea a celei de a doua societăți taiwaneze, Ta Chen. Această abordare a fost adoptată deoarece King Lai a fost singura societate care a înregistrat vânzări pe piața internă din Taiwan (Ta Chen nu a avut vânzări interne ale produsului în cauză și nici ale altui produs din aceeași categorie generală de produse). Aceste ajustări sunt justificate, deoarece prima societate este un producător de produse specializate extrem de sofisticate, în timp ce a doua societate fabrică produse standard (astfel, unele componente ale costurilor VAG sunt în mod clar diferite). Pe baza acestei comparații, Comisia a scăzut din costurile VAG ale societății King Lai costurile de cercetare-dezvoltare și o parte din costurile cu forța de muncă asociate departamentului de control al calității. Nu au existat alte diferențe semnificative între cele două societăți în ceea ce privește alte categorii de costuri VAG. Mai trebuie subliniat faptul că, în această ajustare, Comisia a scăzut cele două categorii întregi de costuri VAG menționate mai sus. Astfel, Comisia a adoptat o abordare conservatoare la operarea acestei ajustări, efectuând o ajustare majoră, mai degrabă decât una redusă.

(134)

Potrivit afirmațiilor suplimentare ale părților interesate, Comisia nu a comparat structura costurilor VAG între societatea taiwaneză în cauză și producătorii-exportatori chinezi.

(135)

În această privință, se reamintește că, din moment ce Taiwan este țara analogă, trebuie folosite costurile VAG taiwaneze asociate vânzărilor de pe piața internă a Taiwanului. Ajustarea acestora pe baza comparației cu costurile VAG ale producătorilor chinezi ar însemna utilizarea drept costuri de referință a costurilor din țara fără economie de piață. Cu toate acestea, se subliniază faptul că, în urma ajustării efectuate de către Comisie, costurile VAG utilizate pentru calcularea valorii normale au fost reduse la un nivel care nu este nerezonabil în comparație cu costurile VAG ale societăților chineze incluse în eșantion. De fapt, două din trei societăți chineze incluse în eșantion au raportat niveluri mai ridicate ale costurilor VAG decât nivelul utilizat pentru construirea valorii normale.

(136)

Producătorii-exportatori cooperanți au realizat vânzări la export în Uniune direct către clienți independenți sau prin intermediul unor societăți comerciale neafiliate situate în afara Uniunii.

(137)

Prețurile de export au fost stabilite pe baza prețurilor efectiv plătite sau de plătit pentru produsul în cauză la momentul vânzării la export din țara exportatoare în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(138)

Valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori cooperanți au fost comparate pe o bază franco fabrică.

(139)

Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-au operat ajustări pentru a ține seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele care influențează prețurile și comparabilitatea acestora.

(140)

Pe această bază, au fost făcute ajustări cu privire la costurile de transport, de navlu și de asigurare, la costurile de manipulare, încărcare și la costurile auxiliare, costurile de ambalare, costurile de credit, reduceri și comisioane în cazul în care s-a demonstrat că afectează comparabilitatea prețurilor. Ajustările totale s-au situat în intervalul cuprins între 5 % și 16 %, pe baza valorilor reale raportate de către producătorii-exportatori din China și verificate la fața locului. Aceste cifre sunt cele raportate pentru elementele de cost relevante de către societățile din China și au fost dezvăluite acestora pentru verificare în comunicarea informațiilor specifice.

(141)

China aplică o politică de rambursare numai parțială a TVA-ului la export și, în acest caz, TVA-ul de 8 % nu se rambursează. Pentru a asigura că valoarea normală a fost exprimată la același nivel de impozitare ca prețul de export, valoarea normală a fost ajustată în sensul majorării cu acea parte a TVA-ului aplicată la exportul de țevi și tuburi fără sudură, cu diametru mare, care nu a fost rambursată producătorilor-exportatori chinezi (9).

(142)

Ajustarea de mai sus a fost comentată în cadrul observațiilor celor doi producători-exportatori chinezi și CCCMC în urma comunicării constatărilor finale. Părțile în cauză nu au descris principiul conform căruia TVA-ul nerambursat la export ar trebui să fie corectat. Totuși, întrucât valoarea normală este considerabil mai mare decât prețul de export, părțile interesate susțin că ajustarea de 8 % ar trebui să fie pusă în aplicare la prețul de export, invocând absența statutului de TEP și marjele de dumping mai mari.

(143)

În această privință, după cum se observă, Comisia a ajustat valoarea normală în conformitate cu hotărârea Tribunalului în cauza T-423/09. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(144)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, pentru fiecare societate cooperantă, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză.

(145)

Astfel, marjele de dumping medii ponderate, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(146)

Marja de dumping medie ponderată se aplică producătorilor-exportatori cooperanți din China neincluși în eșantion.

(147)

În legătură cu cele de mai sus, un importator din Uniune a afirmat în cadrul observațiilor sale transmise în urma comunicării constatărilor finale că diferența dintre marjele de dumping calculate pentru societatea taiwaneză King Lai (0 %) și societatea sa afiliată din China (41,9 %) este nerezonabilă, deoarece cele două societăți fabrică aceleași tipuri de accesorii care sunt excluse din definiția produsului.

(148)

Ca răspuns la cele de mai sus, se subliniază în primul rând că societatea taiwaneză King Lai nu a obținut o marjă de dumping de 0 %, deoarece produce accesorii excluse din definiția produsului, așa cum pare să fi înțeles acest importator din Uniune. Produsele excluse din definiția produsului nu au fost luate în considerare în calculul marjei de dumping pentru King Lai. Totuși, de asemenea, societatea a produs și a exportat către Uniune un volum mic de produse vizate de definiția produsului care face obiectul prezentei examinări. Astfel, pentru această societate, a trebuit să se calculeze o marjă de dumping, care s-a dovedit a fi negativă. Pe de altă parte, societatea King Lai din China nu a făcut parte din eșantion și, prin urmare, nu s-a calculat nicio marjă de dumping individuală pentru societate. Astfel, societatea a obținut marja de dumping medie ponderată a societăților chineze incluse în eșantion. Totuși, nu se aplică nicio taxă antidumping pentru un produs care nu este vizat de definiția produsului care face obiectul prezentei anchete. Astfel, dacă este corect că societatea King Lai din China exportă către UE un produs care nu este vizat de definiția produsului care face obiectul prezentei anchete, atunci aceasta nu va fi supusă taxelor antidumping la momentul importului.

(149)

Din cauza nivelului scăzut de cooperare al producătorilor-exportatori chinezi și urmând raționamentul din considerentul 95, marja de dumping la nivel național pentru RPC a fost stabilită la nivelul celei mai ridicate marje de dumping stabilite pentru un tip de produs reprezentativ în ceea ce privește volumul, pentru producătorul-exportator cooperant despre care s-a constatat că practica dumpingul.

(150)

Astfel, marjele de dumping la nivel național, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, se ridică la 64,9 %.

(151)

Cinci producători-exportatori chinezi care nu au fost incluși în eșantion au solicitat examinarea individuală în cadrul acestei proceduri. Având în vedere numărul mare de cereri, Comisia a concluzionat că ar fi nejustificat de împovărător pentru încheierea în timp util a procedurii să accepte aceste cereri. În această privință, se observă că acceptarea cererilor societăților în cauză ar determina mai mult decât dublarea numărului de societăți care ar solicita calcule individuale ale marjelor de dumping, având în vedere ca eșantionul inițial includea patru producători-exportatori. Se constată în continuare că unii dintre solicitanții examinării individuale fac parte din anumite grupuri. Conform răspunsurilor preliminare ale societăților în cauză (formulare de eșantionare), examinarea individuală ar necesita analiza și verificarea răspunsurilor la chestionar de la cel puțin 7 societăți.

(152)

Pe baza informațiilor disponibile din plângere și ancheta ulterioară, produsul similar a fost fabricat de cel puțin 16 producători din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Producătorii din Uniune reprezentând producția totală a Uniunii constituie industria Uniunii în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria Uniunii”.

(153)

Producția totală a Uniunii în cursul perioadei de anchetă a fost stabilită la aproximativ 8 270 de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza răspunsurilor verificate la chestionarele primite din partea producătorilor din Uniune incluși în eșantion și a datelor estimative furnizate de reclamant. După cum se menționează în considerentele 11-13, a fost utilizată eșantionarea pentru examinarea eventualului prejudiciu suferit de industria Uniunii. Producătorii din Uniune care au fost selectați în eșantion au reprezentat aproximativ 43 % din producția totală estimată a produsului similar în Uniune.

(154)

Una dintre părți a solicitat o explicație a motivului pentru care volumul producției totale a Uniunii a scăzut cu 80 de tone în perioada cuprinsă între comunicarea constatărilor provizorii și cea a constatărilor definitive. În comunicarea constatărilor provizorii, producția totală a Uniunii a fost estimată la aproximativ 8 350 de tone. Considerentul de mai sus arată că producția totală a Uniunii a fost stabilită la aproximativ 8 270 de tone. Motivul acestei diferențe este că, în etapa provizorie, serviciile Comisiei au estimat în mod eronat volumul de producție al unui producător din Uniune neinclus în eșantion. Acest producător din Uniune și-a încetat activitatea de producție în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, producția sa a fost recalculată luând în considerare încetarea activității. Comisia a confirmat că producția totală a Uniunii în cursul perioadei de anchetă a fost estimată la aproximativ 8 270 de tone.

(155)

Având în vedere că societățile incluse în eșantion sunt reprezentate de un singur producător și de un grup de societăți, toate datele referitoare la indicatorii microeconomici au trebuit să fie indexate din motive de confidențialitate, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(156)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza volumului total estimat al vânzărilor realizate de industria Uniunii pe piața Uniunii și a volumului total al importurilor produsului în cauză în Uniune.

(157)

Volumul vânzărilor produsului similar realizate de industria Uniunii a fost estimat pe baza datelor reale verificate, furnizate de producătorii incluși în eșantion în răspunsurile lor la chestionar și, pentru producătorii care nu au cooperat, pe baza datelor furnizate de reclamant.

(158)

După cum s-a explicat mai sus, în considerentul 47, produsul în cauză se încadrează la două coduri NC: ex 7307 23 10 și ex 7307 23 90. Totuși, aceste două coduri NC includ nu numai produsul în cauză, ci și produse care sunt în afara domeniului de aplicare al prezentei anchete. Prin urmare, s-a impus scăderea volumului importurilor din afara domeniului de aplicare al prezentei examinări din volumul total al importurilor înregistrate la codul NC menționat mai sus.

(159)

Reclamantul a estimat volumul importurilor produsului în cauză pentru toate originile pe baza cunoștințelor sale privind piața. În ceea ce privește țările în cauză, se consideră că produsele care fac obiectul examinării au reprezentat marea majoritate a volumului raportat în conformitate cu cele două coduri NC de mai sus pentru RPC și Taiwan, de 90 % și, respectiv, 100 %.

(160)

Pentru a verifica această estimare, Comisia a utilizat informațiile primite în cursul unei anchete anterioare privind accesoriile din oțel inoxidabil, inițiate la 10 noiembrie 2012. Această examinare a vizat toate produsele clasificate la aceste două coduri NC, inclusiv produsul în cauză care face obiectul prezentei anchete. Din analiza efectuată, reiese că cel puțin 22,3 % din produsele exportate de către producătorii-exportatori chinezi încadrate la aceste coduri NC ar fi în afara sferei de aplicare a prezentei anchete. Pentru Taiwan, procentul furnizat de reclamant este confirmat, și anume 100 %.

(161)

În cazul RPC, Comisia a decis să ajusteze volumul importurilor pe baza celui mai prudent procent, și anume de 22,3 %.

(162)

În plus, consumul a fost ajustat suplimentar pentru volumul de accesorii cu flanșă/cu grad redus de rugozitate (a se vedea secțiunile 2.2.1 și 2.2.2), ambele tipuri de produse fiind excluse din definiția produsului vizat de examinare. Volumul importat a fost estimat pe baza răspunsurilor la chestionarul de eșantionare la aproximativ 150 de tone pentru RPC și 20 de tone pentru Taiwan. Prin urmare, aceste cantități au fost scăzute din volumul estimat al importurilor din RPC și Taiwan. Pentru industria Uniunii, examinarea a arătat că volumul produs și vândut de aceste tipuri de produse excluse este nesemnificativ.

(163)

Astfel, consumul din Uniune s-a stabilit după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (tone)

(164)

Consumul la nivelul Uniunii a crescut cu 3 % între 2012 și perioada de anchetă.

(165)

Comisia a examinat dacă importurile de produs în cauză originare din țările în cauză ar trebui să fie evaluate cumulativ, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(166)

Marjele de dumping stabilite în raport cu importurile provenite din RPC și Taiwan sunt rezumate mai sus, la considerentele 145 și 94.

(167)

Cu excepția societății King Lai, toate aceste marje se află deasupra pragului de minimis stabilit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază. După cum se menționează în considerentul 94, volumul importurilor care nu au făcut obiectul unui dumping a fost nesemnificativ. În orice caz, aceste importuri care nu fac obiectul unui dumping au fost excluse din volumul total al importurilor din Taiwan ale produsului în cauză.

(168)

Volumul importurilor provenite din fiecare dintre țările în cauză nu a fost neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. RPC și Taiwan au deținut, în cursul perioadei de anchetă, o cotă de piață de 22,9 % și, respectiv, 7,8 %, după cum se menționează în considerentul 181.

(169)

Condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză și produsul similar au fost, de asemenea, similare. Într-adevăr, produsele importate au concurat între ele, precum și cu produsul în cauză fabricat în Uniune. Produsele sunt interschimbabile și au fost comercializate în Uniune prin intermediul canalelor de vânzări comparabile, fiind vândute unor categorii similare de clienți finali.

(170)

Prin urmare, toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază au fost întrunite, iar importurile din țările în cauză au fost examinate cumulativ în scopul stabilirii prejudiciului.

(171)

În urma comunicării concluziilor definitive, potrivit afirmațiilor mai multor părți, Comisia examinase insuficient condițiile de concurență atât între accesoriile din China și cele din Taiwan la importarea în Uniune, cât și între accesoriile importate și producția Uniunii.

(172)

Aceste părți au afirmat, pe baza cunoștințelor proprii despre piață, că există diferențe semnificative între accesoriile produse și exportate din China și cele din Taiwan către Uniune. Părțile au considerat că nu a existat concurență între produsele exportate având în vedere proprietățile fizice ale produselor, măsura în care produsele pot servi unor utilizări finale identice sau similare și măsura în care consumatorii percep și tratează produsele ca mijloace alternative pentru executarea anumitor funcții pentru a satisface o anumită solicitare.

(173)

Aceste părți au susținut că ajustările ample efectuate de Comisie pentru a obține o anumită asemănare a comparabilității prețurilor între produsele chinezești și cele taiwaneze arată că există diferențe majore în ceea ce privește caracteristicile referitoare la materiile prime (tuburi fără sudură și tuburi sudate), clasele de calitate a oțelului și procesul de fabricație. Acest lucru are un impact asupra prețului care împiedică interschimbabilitatea lor pe piață. În plus, tendința prețurilor indică o diferență de preț între cele două origini.

(174)

În primul rând, Comisia consideră că problema concurenței între diferitele tipuri de produse nu este decisivă pentru evaluarea prejudiciului. Atât timp cât toate tipurile de produse constituie un singur produs, din motivele expuse mai sus la considerentele 43-50, nu este necesar ca evaluarea prejudiciului să fie împărțită pe baza faptului că se presupune că diferitele tipuri de produse constituie piețe ale produsului separate din punctul de vedere al dreptului concurenței.

(175)

În al doilea rând, chiar dacă problema concurenței reale între tipurile de produse a fost relevantă, Comisia observă că afirmația privind absența concurenței nu este susținută de elemente de probă la dosar. De fapt, Comisia a constatat că produsele în cauză exportate de producătorul-exportator chinez și producătorii-exportatori taiwanezi se află, într-adevăr, în concurență pe piața Uniunii. Aceste produse sunt, în mare măsură, interschimbabile. Această concluzie a fost susținută de prețul mediu al produsului în cauză. Există o suprapunere clară, observându-se că produsul în cauză fabricat din tuburi fără sudură este similar ca preț cu produsul în cauză fabricat din tuburi sudate (10). În ceea ce privește concurența cu industria Uniunii, examinarea a confirmat că producătorii din Uniune incluși în eșantion au fabricat sau ar putea fabrica produse folosind ambele materii prime și toate tipurile de produse. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse, iar analiza cumulativă a efectelor importurilor a fost confirmată.

(176)

În urma comunicării concluziilor suplimentare, aceste părți interesate și-au reiterat afirmația că importurile din țările în cauză nu ar fi trebui să fie evaluate cumulativ. În această privință, după cum constată Comisia, chiar și în cazul în care concurența dintre importurile din țările în cauză este analizată pe baza PCN, rezultatele sunt aceleași, și anume există o concurență clară în materie de prețuri. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(177)

Aceste părți au mai susținut că producția unui producător din Uniune constă în principal în accesorii din clase speciale de oțel inoxidabil, în timp ce 70 % din producția chineză constă în principal în produse din oțel austenitic din seria 304 sau 316, clase de calitate standard, ceea ce înseamnă că aceste produse nu sunt în concurență.

(178)

În legătură cu aceste afirmații, Comisia a observat că relația concurențială dintre produsul în cauză și produsul similar a fost confirmată de anchetă, astfel cum se arată la considerentul 174 de mai sus, în analiza cumulativă. În plus, în ceea ce privește calitatea oțelului, unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion fabrica, într-adevăr, produsul similar din oțel inoxidabil de calități standard, reprezentând aproximativ 90 % din producția sa. Astfel, rezultă că produsele chinezești sunt în concurență directă cu produsele acestui producător din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(179)

În absența oricăror altor observații suplimentare cu privire la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, evaluarea cumulativă a importurilor din țările în cauză a fost confirmată.

(180)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza informațiilor furnizate de baza de date a Eurostat, a cunoștințelor reclamantului privind piața și a altor informații aflate la dispoziția Comisiei (a se vedea considerentele 156-164). Cota de piață a importurilor a fost stabilită prin compararea volumelor importurilor cu consumul la nivelul Uniunii, astfel cum au fost raportate în tabelul 1 de mai sus.

Tabelul 2

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(181)

Importurile în Uniune din țările în cauză au evoluat după cum urmează:

(182)

Tabelul de mai sus arată, în cifre absolute, că importurile din țările în cauză au crescut semnificativ în cursul perioadei examinate (cu 28 %). Cota de piață corespunzătoare importurilor care fac obiectul unui dumping în Uniune a crescut cu 6 puncte procentuale în cursul perioadei examinate.

(183)

Pentru evoluția prețurilor de import, în absența unei surse alternative, Comisia a trebuit să se bazeze pe datele Eurostat pentru a stabili prețurile medii ale importurilor. Prețul mediu al importurilor în Uniune din țările în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri de import (EUR/tone)

(184)

Prețurile medii ale importurilor care fac obiectul unui dumping din China au scăzut de la 8 285 EUR/tonă în 2012 la 6 936 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă. În cursul perioadei examinate (2012-PA), scăderea prețului unitar mediu al importurilor care fac obiectul unui dumping din China a fost de aproximativ 16 %. În aceeași perioadă, prețurile medii ale importurilor care fac obiectul unui dumping din Taiwan au scăzut de la 7 543 EUR/tonă în 2012 la 5 840 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă. În cursul perioadei examinate, scăderea prețului unitar mediu al importurilor care fac obiectul unui dumping din Taiwan a fost de aproximativ 23 %.

(185)

În urma comunicării concluziilor definitive, potrivit afirmațiilor unei părți interesate, Comisia ar fi trebuit să evalueze efectul scăderii prețului nichelului asupra prețului produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă, întrucât evoluția prețului nichelului este un factor major ce influențează prețului oțelului inoxidabil. Deși este adevărat că nichelul este unul dintre principalii factori de cost pentru producția de țevi (materia primă a produsului în cauză), nu există nicio relație directă cu produsul în cauză. În plus, Comisia a constatat că prețul produsului în cauză nu se corelează cu prețul nichelului (11). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(186)

Comisia a evaluat subcotarea prețurilor pe parcursul perioadei de anchetă comparând:

(187)

Compararea prețurilor a fost realizată per tip de produs pentru tranzacții la același nivel de comercializare, ajustate corespunzător pe baza costurilor reale acolo unde a fost necesar, și după scăderea rabaturilor și a reducerilor după cum au fost raportate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(188)

Pe baza celor expuse mai sus, s-a dovedit că importurile care fac obiectul unui dumping provenite din RPC și Taiwan au subcotat prețurile industriei din Uniune cu 59,4 %, respectiv cu 76,1 %.

(189)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune include o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(190)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor și a informațiilor conținute în plângere și a statisticilor Eurostat, după caz, astfel încât datele să facă referire la toți producătorii din Uniune. Comisia a analizat indicatorii microeconomici pe baza datelor din răspunsurile la chestionar verificate corespunzător primite de la producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(191)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(192)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(193)

Totalul producției, al capacității de producție și al utilizării capacității din Uniune a evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității

(194)

În perioada 2012-2013, volumul producției a rămas relativ stabil. În perioada cuprinsă între 2013 și perioada anchetei, volumul producției industriei Uniunii a scăzut cu 6 %. În cursul perioadei examinate, volumul producției a înregistrat o scădere globală de 8 %.

(195)

În același timp, capacitatea de producție a scăzut brusc cu 13 %. Acest lucru poate fi atribuit în principal încetării activității unui producător din Uniune, precum și unei scăderi a producției unui alt producător din Uniune, ceea ce a dus la scăderea cu aproximativ 3 600 de tone a capacității de producție.

(196)

Cifrele raportate privind capacitatea se referă la capacitatea tehnică, ceea ce implică faptul că au fost luate în considerare ajustări, considerate ca fiind standarde de către industrie, în funcție de perioada de înființare, de întreținere, de obstrucționări și de alte impedimente normale. Totuși, aceasta este capacitatea de producție teoretică a industriei Uniunii.

(197)

Este dificil de evaluat utilizarea capacității pentru această industrie, deoarece poate să difere în funcție de tipurile de echipamente folosite și de volumul produs. Unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion a considerat că nivelul maxim de utilizare a capacității atins în trecut a fost de 60 %. Prin urmare, capacitatea de producție teoretică de mai sus este în mod clar exagerată în comparație cu capacitatea de producție reală.

(198)

Rezultă de aici că utilizarea capacității a rămas scăzută în cursul perioadei examinate, situându-se la aproximativ 42 %. Având în vedere restructurarea unuia dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion, precum și încetarea activității unui alt producător din Uniune, utilizarea capacității a crescut cu 3 puncte procentuale pe parcursul perioadei examinate. Utilizarea scăzută a capacității afectează absorbția costurilor fixe, care reprezintă una dintre cauzele rentabilității scăzute a industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(199)

Volumul vânzărilor industriei Uniunii în Uniune către clienți neafiliați și cota sa de piață au evoluat după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(200)

În cursul perioadei examinate, volumul vânzărilor Uniunii a scăzut per ansamblu cu 11 %, în timp ce consumul din Uniune a crescut cu 3 %. Volumul vânzărilor produselor care fac obiectul unui dumping din Taiwan și China a crescut cu 945 de tone (21 % și, respectiv, 55 %), în timp ce consumul din Uniune a crescut cu 379 de tone. În contextul creșterii consumului pe piața Uniunii, scăderea vânzărilor și a cotei de piață a industriei Uniunii coincide cu o creștere a importurilor din țările în cauză. În plus, din cauza presiunii continue a prețurilor, exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping, industria Uniunii a fost forțată să își reducă producția pentru a evita vânzarea la prețuri dezavantajoase.

(201)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(202)

Odată cu scăderea producției și a vânzărilor, s-a mai observat că gradul de ocupare a forței de muncă în industria Uniunii a scăzut în mod semnificativ. În urma disponibilizării mai multor angajați, s-a observat o scădere a gradului de ocupare a forței de muncă cu 17 %. În consecință, creșterea de 10 % a productivității forței de muncă a industriei Uniunii, măsurată ca producție pe persoană încadrată în muncă pe an, este mult mai mare față de creșterea cu 3 puncte procentuale a utilizării capacității (a se vedea considerentul 193). Acest lucru sugerează că industria Uniunii a încercat să se adapteze la condițiile de piață în schimbare (creșterea volumului importurilor care fac obiectul unui dumping) pentru a rămâne competitivă.

(203)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează

Tabelul 7

Stocurile

(204)

În cursul perioadei examinate, nivelul stocurilor finale a scăzut cu 23 %. Majoritatea tipurilor de produs similar fabricate de industria Uniunii se bazează pe comenzi specifice din partea utilizatorilor. Totuși, industria trebuie, de asemenea, să aibă disponibile stocuri dintr-o gamă variată de produse pentru a putea concura cu timpul de livrare rapid al altor producători. Acest lucru este, de asemenea, confirmat prin analizarea evoluției stocurilor finale ca procent din producție. Acest indicator a rămas relativ stabil, la aproximativ 20 %-24 % din volumul de producție.

(205)

S-a concluzionat că reducerea nivelului stocurilor a fost cauzată în principal de cerințele mai stricte privind capitalul circulant impuse de conducerea industriei Uniunii.

(206)

Cu excepția unui exportator minor din Taiwan, toate marjele de dumping au fost semnificativ superioare nivelului de minimis. Impactul amplorii marjelor de dumping efective mari asupra industriei Uniunii nu a fost neglijabil, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țările în cauză.

(207)

Consumul la nivelul Uniunii a crescut cu 3 % în cursul perioadei examinate, în timp ce volumul vânzărilor industriei Uniunii a scăzut cu 11 %. Indiferent de această creștere a consumului, industria Uniunii a pierdut din cota de piață. Pe de altă parte, cota de piață a importurilor din țările în cauză a crescut în cursul perioadei examinate.

(208)

Prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune către clienți neafiliați din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează în:

Tabelul 8

Prețurile de vânzare în Uniune

(209)

Tabelul de mai sus indică evoluția prețului de vânzare unitar din Uniune în comparație cu costul de producție corespunzător. Prețul de vânzare unitar mediu a evoluat, în linii mari, în conformitate cu costul de producție. În perioada cuprinsă între 2014 și perioada de anchetă, s-a observat o scădere cu 2 % a costului de producție, afectată de reducerea prețului materiei prime principale, dar prețul de vânzare unitar a scăzut cu 5 %.

(210)

În urma comunicării concluziilor definitive, potrivit unei părți interesate, Comisia nu a luat în considerare situația generală a pieței. În special, a existat o scădere a prețurilor la petrol, ceea ce a dus la scăderea costurilor produsului. Totuși, partea respectivă nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul afirmației sale. În special, a rămas neclar modul exact în care scăderea prețului petrolului la nivel mondial ar avea vreo legătură cu costul de producție al acestui produs similar. În plus, analiza prejudiciului efectuată de Comisie a vizat o perioadă cuprinsă între 2012 și PA, în cursul căreia toate materiile prime, inclusiv energia, au fost luate în considerare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(211)

Costurile medii ale forței de muncă ale producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează

Tabelul 9

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(212)

În cursul perioadei examinate, salariul mediu per angajat a crescut cu 10 %, ceea ce depășește ușor creșterea generală a prețurilor în Uniune din cauza inflației. Acest lucru ar trebui totuși luat în considerare în contextul reducerilor masive de personal, astfel cum se explică la considerentele 201 și 202.

(213)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(214)

Comisia a determinat rentabilitatea producătorilor din Uniune prin exprimarea pierderii nete înainte de impozitare aferente vânzărilor de produs similar către clienți neafiliați din Uniune ca procent din cifra de afaceri aferentă respectivelor vânzări.

(215)

Rentabilitatea a evoluat negativ de la [8 %-10 %] în 2012 la [2 %-4 %] în 2013 și 2014 și s-a îmbunătățit în perioada anchetei, atingând [4 %-6 %]. De-a lungul perioadei examinate, societățile incluse în eșantion au pierdut din volumul vânzărilor și din cota de piață și au decis să se concentreze asupra segmentelor cu prețuri ridicate în care au fost mai puțin prezente importurile ce au făcut obiectul unui dumping. Această strategie le-a permis să își mărească profitabilitatea în cursul perioadei de anchetă.

(216)

Prin urmare, deși în 2013 și 2014 societățile incluse în eșantion nu au putut să transfere creșterile costului de producție către clienți, în cursul perioadei de anchetă rentabilitatea societăților incluse în eșantion ar putea beneficia de reducerea costului de producție, datorită unei capacități mai mari de utilizare și unei presiuni concurențiale mai mici în segmentele cu prețuri ridicate ale pieței.

(217)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Evoluția fluxului net de lichidități a urmat o tendință descendentă (– 43 %), în special din cauza reducerii stocurilor.

(218)

Randamentul investițiilor a scăzut între 2012 și 2014 și și-a revenit în cursul perioadei de anchetă urmând tendința rentabilității. Industria din Uniune și-a crescut nivelul investițiilor cu 22 % între 2012 și perioada de anchetă. Totuși, această creștere de 22 % trebuie să fie analizată în contextul cifrelor absolute. Nivelul de investiții pentru eșantionul industriei Uniunii a fost sub un milion de euro în 2012 și a ajuns la un milion în timpul PA, în principal pentru cheltuielile legate de operațiunile normale de întreținere și echipamentele de siguranță.

(219)

Câteva părți au afirmat că scăderea rentabilității în perioada cuprinsă între 2012 și 2013 ar trebui să fie interpretată în lumina creșterii substanțiale a investițiilor la nivelul industriei Uniunii. Acestea au observat că investițiile au crescut cu 78 % între 2012 și 2013. În urma celei de a doua comunicări, aceste părți și-au reiterat afirmația și au declarat că majorarea de 78 % ar trebui să fie considerată drept o cheltuială de investiții „imensă”.

(220)

În această privință, Comisia a observat că producătorii din Uniune nu au investit în îmbunătățirea metodei de producție, ci în echipamente obligatorii de siguranță și în întreținere, după cum se arată mai sus. Deși, într-adevăr, investițiile au crescut, în același timp, randamentul investițiilor a scăzut în mod substanțial. În plus, investițiile ar trebui să fie comparate cu vânzările totale ale produsului similar, iar investiția în cauză a reprezentat doar între 2-4 % din totalul vânzărilor produsului similar. În cele din urmă, investițiile reprezintă doar unul dintre indicatorii de prejudiciu și nu ar trebui să fie analizate în mod izolat.

(221)

Se concluzionează că cei mai mulți indicatori de prejudiciu arată o tendință negativă pe parcursul perioadei examinate. În special, indicatorii de prejudiciu referitori la producție și la cota de piață a producătorilor din Uniune expun dificultățile grave cu care se confruntă industria Uniunii, precum și existența unei subcotări susținute. Singurul indicator pozitiv, și anume o ușoară îmbunătățire a rentabilității în cursul perioadei de anchetă, a fost obținut în detrimentul volumului vânzărilor și al cotei de piață prin transferul către segmentul cu prețuri ridicate. Acesta ar putea să nu fie de durată, dacă importurile care fac obiectul unui dumping intră și pe segmentele cu prețuri ridicate. Prin urmare, o evaluare a tuturor indicatorilor macro și microeconomici relevă o tendință generală negativă. Așadar, se poate concluziona că industria Uniunii a suferit un prejudiciu semnificativ în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(222)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă și alți factori cunoscuți ar fi putut aduce în același timp un prejudiciu industriei Uniunii. Comisia s-a asigurat de faptul că niciun eventual prejudiciu cauzat de alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză nu a fost atribuit acestor importuri.

(223)

Factorii respectivi sunt: importurile din țări terțe, performanța vânzărilor la export ale producătorilor din Uniune, utilizarea redusă a capacității industriei Uniunii și importurile care nu fac obiectul unui dumping din Taiwan.

(224)

Prețurile de vânzare ale producătorilor-exportatori au scăzut în medie de la 8 129 EUR/tonă în 2012 la 6 658 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă (– 18,1 %). Prin reducerea continuă a prețului lor unitar de vânzare în cursul perioadei examinate, producătorii-exportatori din țările în cauză au reușit să își sporească semnificativ cota de piață din 2012 (24,7 %) până la perioada de anchetă (30,7 %).

(225)

Începând cu 2012, creșterea continuă a importurilor din țările în cauză, la prețuri care le subcotează pe cele practicate de industria Uniunii, a avut un impact negativ clar asupra performanței financiare a industriei Uniunii. Într-adevăr, în timp ce industria Uniunii micșora costurile reducând locurile de muncă și închizând fabrici, volumul importurilor care făceau obiectul unui dumping a continuat să crească la prețuri tot mai mici, obligând industria Uniunii să își reducă volumul de vânzări. Drept consecință, industria Uniunii a pierdut din cota de piață și nu a fost în măsură să beneficieze de o creștere a consumului.

(226)

Având în vedere coincidența în timp stabilită în mod clar între, pe de o parte nivelul tot mai crescut al importurilor care fac obiectul unui dumping la prețuri în continuă scădere și, pe de altă parte, scăderea volumelor de vânzări suferită de industria Uniunii, se concluzionează că importurile care fac obiectul unui dumping au fost responsabile pentru situația prejudiciabilă a industriei Uniunii.

(227)

În urma comunicării concluziilor definitive, o parte interesată a afirmat că scăderea prețurilor de vânzare ale producătorilor-exportatori se explică prin scăderea prețului nichelului. Totuși, după cum s-a explicat mai sus în considerentul 185, nu există nicio corelație directă între prețul nichelului și prețurile de import. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(228)

Câteva părți au susținut că prejudiciul suferit de industria Uniunii nu poate fi atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză, întrucât numai prețurile unui producător din Uniune inclus în eșantion au scăzut în cursul perioadei examinate, iar ceilalți producători din Uniune incluși în eșantion au putut să își mențină prețurile de vânzare. Această afirmație este respinsă din următoarele motive. Statisticile intracomunitare nu sunt fiabile în acest caz, deoarece se referă nu numai la produsul în cauză, ci și la alte tipuri de accesorii. În plus, industria Uniunii nu a înregistrat o scădere substanțială în cursul perioadei examinate (– 5 %); aceasta a fost, totuși, în detrimentul volumului său de vânzări, care a scăzut cu 11 %, precum și al cotei sale de piață, care a scăzut cu 5,5 % în aceeași perioadă.

(229)

În urma celei de a doua comunicări, după cum au afirmat părțile interesate și contrar declarației Comisiei din considerentul 228 de mai sus, datele raportate către Eurostat reprezintă un indicator al comportamentului producătorilor din Uniune referitor la stabilirea prețurilor și, prin urmare, este corect să se precizeze că prețurile producătorilor din Uniune au rămas stabile în cursul perioadei examinate. În acest sens, Comisia constată următoarele. După cum s-a explicat mai sus, definiția codului NC relevant este mai amplă decât definiția produsului în cauză și a produsului similar (a se vedea considerentul 158 de mai sus). În plus, aceste părți interesate greșesc atunci când afirmă că producătorii din Uniune fabrică numai produsul similar care se încadrează în cele două coduri NC în cauză. Într-adevăr, industria Uniunii fabrică și produse care nu se încadrează în definiția produsului dată de prezentul regulament și care se încadrează la cele două coduri NC în cauză. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(230)

În absența oricăror altor observații suplimentare, Comisia a confirmat faptul că importurile care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii.

(231)

Volumul importurilor din țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Volumul importurilor (tone) din alte țări și cota de piață

(232)

Cel mai mare exportator al produsului în cauză către Uniune, după RPC, este Elveția, cu o cotă de piață de 10 %, comparativ cu cota RPC/Taiwan de 30,7 %. Prețurile acestor importuri au fost similare cu prețurile industriei Uniunii, adică 10 300 EUR/tonă.

(233)

Volumul și cota de piață a importurilor din toate celelalte origini au rămas stabile în cursul perioadei examinate, și anume la aproximativ 2 500 de tone și 37 %. Prin urmare, se poate concluziona că impactul acestor importuri nu a afectat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din China/Taiwan și prejudiciul important suferit de industria Uniunii.

(234)

Potrivit afirmațiilor câtorva părți interesate, Comisia ar fi trebuit să analizeze efectul prețului importurilor originare din India. În urma celei de a doua comunicări, această afirmație a fost reiterată, iar părțile au afirmat în continuare că prețurile medii practicate în India erau în cădere liberă în cursul perioadei examinate. Comisia a observat că importurile din India au o cotă de piață de 1,4 %. Prețul mediu al produsului similar originar din India a fost de aproximativ 9 500 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă. Deși este adevărat că prețul mediu al produsului originar din India a scăzut de la aproximativ 13 700 EUR/tonă în 2012 la aproximativ 9 500 EUR/tonă în perioada de anchetă, acesta era în continuare cu 27 % mai mare decât prețul mediu al produsului în cauză originar din China și cu 61 % mai mare în comparație cu prețurile din Taiwan. Prin urmare, aceste importuri nu au afectat legătura de cauzalitate.

(235)

Potrivit afirmațiilor câtorva părți interesate, Comisia ar fi trebuit să analizeze importurile produsului similar din Rusia. În schimb, reclamantul a susținut că aceste importuri nu ar trebui să fie luate în considerare pentru analiza legăturii de cauzalitate, deoarece produsele declarate ca încadrându-se în codurile NC în cauză nu sunt produse similare.

(236)

Comisia a constatat că prețurile de import din Rusia, raportate de Eurostat pentru codurile NC în cauză, se situau în jurul valorii de 1 000 EUR/tonă în cursul perioadei de anchetă. Așadar, importurile din Rusia se referă la produse diferite de 7 ori mai ieftine în comparație cu importurile din China. Prin urmare, aceste importuri au fost considerate irelevante pentru analiza legăturii de cauzalitate.

(237)

În urma celei de a doua comunicări, câteva părți interesate au susținut că efectul importurilor originare din Rusia și India ar trebui să fie evaluat cumulativ. Astfel cum se menționează în considerentul (236) de mai sus, importurile originare din Rusia nu au fost luate în considerare în cadrul analizei legăturii de cauzalitate, deoarece Comisia a constatat că produsele originare din Rusia nu sunt vizate de definiția produsului în cauză și, prin urmare, nu sunt incluse în această anchetă. Din acest motiv, importurile respective nu pot fi evaluate cumulativ cu importurile originare din India. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(238)

Volumul exporturilor producătorilor din Uniune a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Rezultatele la export

(239)

Potrivit datelor furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, prețurile de export au scăzut cu 14 % în cursul perioadei examinate, iar volumul exporturilor către clienții neafiliați din țări terțe a scăzut cu mai puțin de 1 % din totalul vânzărilor realizate de industria Uniunii. Totuși, pierderile suferite în cursul perioadei de anchetă nu au fost semnificative, reprezentând mai puțin de 0,8 % din totalul cifrei de afaceri a industriei Uniunii.

(240)

Prin urmare, se poate concluziona că activitatea de export a industriei Uniunii nu afectează legătura de cauzalitate.

(241)

Având în vedere gradul scăzut de utilizare a capacității societăților incluse în eșantion pe parcursul perioadei examinate, Comisia a investigat, de asemenea, dacă supracapacitatea ar fi putut contribui la prejudiciu sau chiar a distrus legătura de cauzalitate. În acest stadiu, Comisia consideră că acest lucru nu este adevărat. În primul rând, după cum s-a explicat mai sus în considerentul 197, societățile trebuie să aibă o capacitate teoretică importantă pentru a putea să satisfacă toate cerințele clienților, dar este nerealist să folosească această capacitate teoretică complet. În al doilea rând, industria Uniunii a fost profitabilă, cu o rată de utilizare a capacității mai mică în 2012, ceea ce indică faptul că prejudiciul nu este cauzat de supracapacitate. Prin urmare, se concluzionează că impactul acestui grad redus de utilizare a capacității este nesemnificativ și nu ar putea întrerupe legătura de cauzalitate.

(242)

Volumul importurilor care nu fac obiectul unui dumping a fost nesemnificativ, respectiv de 300 kg în cursul perioadei de anchetă, comparativ cu consumul total înregistrat în Uniune, respectiv de 14 145 de tone. Prin urmare, se concluzionează că impactul acestor importuri asupra industriei Uniunii este nesemnificativ și, astfel, nu ar putea întrerupe legătura de cauzalitate.

(243)

S-a stabilit că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de producătorii din Uniune și importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză.

(244)

Presiunea considerabilă a prețului și a volumului exercitată asupra industriei Uniunii de importurile în creștere care fac obiectul unui dumping din țările în cauză pe parcursul perioadei examinate nu a permis industriei Uniunii să beneficieze de redresarea lentă a pieței UE. Analiza indicatorilor de prejudiciu de mai sus arată că situația economică a industriei Uniunii în ansamblul său a fost afectată de o creștere a importurilor la prețuri reduse care fac obiectul unui dumping din RPC și Taiwan, care au subcotat prețurile din Uniune. Exportatorii din China/Taiwan au reușit să câștige o cotă de piață semnificativă (30,7 % în cursul perioadei de anchetă, comparativ cu o cotă de piață de 24,7 % în 2012) în detrimentul industriei Uniunii. Industria Uniunii a pierdut 5,5 puncte procentuale din cota sa de piață între 2012 și perioada de anchetă și 11 % din volumul de vânzări, în timp ce consumul a crescut pe piața Uniunii.

(245)

Comisia a distins și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți referitori la situația industriei Uniunii de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping. S-a constatat că ceilalți factori identificați, și anume importurile din țări terțe, performanța vânzărilor la export ale producătorilor din Uniune, utilizarea redusă a capacității industriei Uniunii și importurile care nu fac obiectul unui dumping din Taiwan, nu afectează legătura de cauzalitate. Chiar și atunci când a fost luat în considerare efectul combinat al acestora, concluzia Comisiei a fost aceeași: în absența importurilor care fac obiectul unui dumping, industria Uniunii nu ar fi fost afectată negativ într-o asemenea măsură semnificativă. În special, cota de piață nu ar fi scăzut la asemenea niveluri și s-ar fi realizat o rentabilitate rezonabilă.

(246)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat, în această etapă, că prejudiciul important suferit de industria Uniunii a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză și că ceilalți factori, avuți în vedere în mod individual sau colectiv, nu au rupt legătura de cauzalitate.

(247)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă există motive imperioase pentru a concluziona că nu este în interesul Uniunii să adopte măsuri în cazul de față, în pofida stabilirii existenței unui dumping prejudiciabil. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, printre care cele ale industriei Uniunii, ale importatorilor și ale utilizatorilor.

(248)

Industria Uniunii este situată în 10 state membre (Austria, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Polonia, Spania și Suedia) și utilizează în mod direct serviciile a aproximativ 500 de angajați în legătură cu accesoriile de țevărie pentru sudat cap la cap din oțel inoxidabil.

(249)

Niciunul dintre producătorii cunoscuți nu s-a opus deschiderii anchetei. Astfel cum s-a arătat mai sus în cadrul analizei indicatorilor de prejudiciu, întreaga industrie a Uniunii s-a confruntat cu o deteriorare a situației sale și a fost afectată în mod negativ de importurile care fac obiectul unui dumping.

(250)

Se estimează că instituirea unor taxe antidumping definitive va restabili condițiile de concurență echitabile pe piața Uniunii, ceea ce ar permite industriei din Uniune să se redreseze. Acest fapt ar duce la o îmbunătățire a rentabilității industriei Uniunii până la niveluri considerate necesare pentru această industrie care utilizează intens capitalul. Industria Uniunii a suferit prejudicii importante din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză. Trebuie reamintit faptul că cei mai mulți indicatori de prejudiciu au arătat o tendință negativă pe parcursul perioadei examinate.

(251)

În special, indicatorii de prejudiciu referitori la producție, capacitatea de producție și cota de piață a producătorilor din Uniune au fost grav afectați. Prin urmare, instituirea de măsuri este importantă pentru o redresare a pieței la un nivel care să reflecte absența dumpingului sau la un nivel care să nu cauzeze prejudicii, și pentru a permite tuturor producătorilor să opereze pe piața Uniunii în condiții comerciale echitabile. În schimb, în absența măsurilor, este foarte probabilă o deteriorare suplimentară a situației economice și financiare a industriei Uniunii.

(252)

În urma afirmației din considerentul 35 de mai sus, Comisia a verificat cererea (inclusiv o vizită de verificare la fața locului la sediul central al industriei Uniunii). Comisia a ajuns la concluzia că, în pofida cererii formulate: (i) produsele importate în cadrul regimului de perfecționare pasivă sunt în concurență directă cu produsele altor producători din Uniune; (ii) taxa impusă, și anume de 41,9 %, aplicabilă producătorului chinez cu care societatea din UE are regimul de perfecționare pasivă ar trebui să aibă un impact financiar limitat (10 %-15 %) asupra venitului producătorului din Uniune generat de afacerile asociate regimului de perfecționare pasivă; (iii) viabilitatea afacerilor producătorului din Uniune asociate regimului de perfecționare pasivă nu ar trebui să fie periclitată de impunerea unor măsuri și, ca urmare, numărul de angajați nu ar trebui să scadă, iar scopul fondurilor UE nu ar trebui să fie pus în pericol. Prin urmare, afirmația a fost respinsă. De asemenea, după cum reamintește Comisia în acest context, Codul vamal al Uniunii prevede ca regulă că, într-adevăr, se aplică taxe de protecție comercială în cazul regimurilor de perfecționare pasivă, dacă operațiunea efectuată în afara Uniunii conferă o origine nepreferențială bunului, așa cum pare a fi cazul de față. Dimpotrivă, nu s-ar aplica nicio taxă dacă și în măsura în care originea nepreferențială a bunurilor rămâne Uniunea.

(253)

Se concluzionează că instituirea unor taxe antidumping ar fi în interesul industriei Uniunii. Instituirea de măsuri antidumping ar permite industriei Uniunii să se redreseze de pe urma efectelor dumpingului prejudiciabil constatat.

(254)

După cum se indică în considerentul 18, un singur importator a prezentat informații detaliate cu privire la impactul taxelor antidumping. Acest importator a considerat că efectul inițial va fi o creștere a prețurilor cu un impact negativ asupra performanței sale în ceea ce privește timpul de livrare și competitivitatea. Acest importator a mai declarat că va începe să se concentreze mai mult asupra altor țări producătoare de accesorii, cum ar fi de exemplu, Malaysia, Vietnam și Coreea. Cu toate acestea, procesul de selecție a unor parteneri noi din alte țări ar costa timp și bani. În plus, ar provoca o întrerupere la nivelul stocurilor și al calității produselor, care, la rândul său, ar avea un impact negativ asupra calității serviciilor furnizate clienților.

(255)

Totuși, s-a constatat că importatorii pot trece la alte surse de aprovizionare și, prin urmare, impactul negativ al măsurilor poate fi atenuat.

(256)

În urma comunicării concluziilor definitive, o parte interesată a contestat această constatare. Aceasta a susținut că producătorii din Uniune nu vor fi capabili să aprovizioneze piața Uniunii. În plus, producătorii existenți de accesorii cu sediul, de exemplu, în Malaysia și Thailanda, nu ar fi capabili să furnizeze produse în cantitatea și la calitatea necesare importatorilor din Uniune.

(257)

Comisia a respins această afirmație. Producătorii din Uniune funcționează în prezent, în medie, la 42 % din capacitatea lor. Prin urmare, este probabil ca aceștia să fie în măsură să își mărească producția și să aprovizioneze piața Uniunii mai mult decât în prezent. În plus, accesoriile sunt produse și în alte câteva țări terțe, cum ar fi India, Malaysia, Thailanda, Coreea sau Japonia. Prin urmare, Comisia consideră că nu există niciun risc de penurie a produsului pe piața Uniunii.

(258)

Din aceste motive, se concluzionează că instituirea măsurilor antidumping nu va avea efecte negative semnificative asupra importatorilor.

(259)

Utilizatorii produsului în cauză și ai produsului similar provin din domenii industriale diferite. Factorul esențial pentru utilizatori este disponibilitatea produsului în cantitatea și la calitatea care se solicită.

(260)

Întrucât un singur utilizator a cooperat la anchetă, Comisia nu a putut cuantifica impactul măsurii asupra utilizatorilor la nivel extins. Totuși, din răspunsul acestui utilizator cooperant reiese că impactul oricărei măsuri antidumping asupra costurilor acestei societăți va fi nesemnificativ (mai mic de 1 % din cifra sa de afaceri). În orice caz, industria UE are capacitatea să satisfacă cererea UE și există și alte țări terțe care pot aproviziona UE, în cazul în care condițiile echitabile prevalează.

(261)

Din aceste motive, s-a concluzionat că instituirea măsurilor antidumping nu va avea un impact semnificativ asupra utilizatorilor.

(262)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase împotriva instituirii de măsuri asupra importurilor produsului în cauză din țările în cauză.

(263)

Orice efecte negative asupra importatorilor și utilizatorilor neafiliați sunt atenuate de disponibilitatea unor surse alternative de aprovizionare.

(264)

În plus, la analizarea impactului general al măsurilor antidumping asupra pieței Uniunii, efectele pozitive, în special asupra industriei Uniunii, par să fie mai ample decât eventualele efecte negative asupra celorlalte grupuri de interese.

(265)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia privind dumpingul, prejudiciul, cauzalitatea și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri definitive pentru a permite redresarea industriei Uniunii în urma prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(266)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a stabilit, mai întâi, valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria Uniunii.

(267)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria Uniunii ar fi în măsură să își acopere costurile de producție și să obțină un profit înainte de impozitul pe vânzările de produs similar pe piața din Uniune, care ar putea fi realizat în mod rezonabil în condiții normale de concurență de către un sector industrial de acest tip, și anume în absența importurilor care fac obiectul unui dumping.

(268)

Pentru a stabili nivelul-țintă al profitului, Comisia a luat în considerare profiturile realizate în vânzările către părți neafiliate care sunt utilizate în scopul determinării nivelului de eliminare a prejudiciului.

(269)

Marja-țintă a profitului a fost stabilită provizoriu la [7-12 %], în conformitate cu profiturile realizate din alte vânzări ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion în 2012. Deși importurile din China și Taiwan erau deja prezente pe piața Uniunii, în 2012, prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping nu scăzuseră încă în mod substanțial. Prin urmare, Comisia consideră rentabilitatea atinsă în 2012 ca fiind realizată în condiții normale de piață.

(270)

Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune prin adăugarea marjei de profit menționate mai sus de [7-12 %] la costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion pe parcursul perioadei de anchetă. Costul de producție raportat de unul dintre cei trei producători din Uniune a fost recalculat pe baza costurilor standard (costul materiilor prime plus costul de conversie plus costurile VAG), întrucât costurile reale au fost nereprezentative din cauza cantității foarte mici produse pentru anumite PCN vândute în cursul perioadei de anchetă.

(271)

Comisia a determinat nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza unei comparații între prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din țările în cauză, ajustat în mod corespunzător în funcție de costurile de import și de taxele vamale, astfel cum a fost stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor, și prețul neprejudiciabil mediu ponderat al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

(272)

Ca urmare, marjele de subcotare variază de la 75,4 % la 127,1 %, atunci când se compară prețurile CIF din China cu prețurile EXW ale industriei Uniunii, și de la 104,4 % la 110,0 % atunci când se compară prețurile CIF din Taiwan cu prețurile EXW ale industriei Uniunii.

(273)

În urma comunicării concluziilor definitive, câteva părți au solicitat un calcul mai detaliat al prejudiciului. Comisia a fost de părere că toate părțile interesate au primit deja un calcul detaliat al prejudiciului. Comisia a urmat practicile sale standard pentru a comunica toate constatările relevante, respectând în mod corespunzător confidențialitatea datelor sursă.

(274)

Mai multe părți au afirmat că este inadecvat ca prețul neprejudiciabil să se bazeze pe costul de producție al celor trei producători din Uniune incluși în eșantion, deoarece nu există nicio dovadă potrivit căreia costul lor de producție este reprezentativ la nivelul întregii industrii a Uniunii. Aceste părți nu au putut să explice motivele pentru care Comisia ar trebui să se abată de la practica normală de a utiliza costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion în acest caz particular. În plus, contrar afirmației, examinarea a stabilit că, într-adevăr, costurile de producție ale celor trei producători din Uniune incluși în eșantion sunt reprezentative pentru industria Uniunii. În cursul examinării, Comisia nu a identificat niciun aspect sau element din care să rezulte că producătorii din Uniune incluși în eșantion aveau costuri de producție nereprezentative pentru produsul similar.

(275)

După cum au mai susținut aceste părți interesate, calculul marjelor de subcotare este eronat, întrucât statisticile arată că prețul mediu al unuia dintre cei trei producători din Uniune incluși în eșantion este semnificativ mai mare decât celelalte. Deși Comisia recunoaște că prețurile unuia dintre producătorii din Uniune sunt mai mari decât celelalte, a remarcat că analiza prețurilor la nivelul codului NC este înșelătoare, deoarece nu ia în considerare gama de produse de bază și faptul că anumite produse au fost excluse din definiția produsului. În plus, așa cum s-a arătat mai sus, calculul subcotării s-a efectuat pe baza costului de producție în funcție de tipul de produs. Astfel, s-a utilizat numai costul de producție pentru tipuri de produse similare.

(276)

În plus, chiar în cazul în care Comisia ar elimina datele de cost ale acestui producător din Uniune și ar utiliza numai datele referitoare la costurile celorlalți producători din Uniune incluși în eșantion, rezultatele ar fi la același nivel. Marjele de subcotare bazate pe această metodologie variază de la 60 % la 95 %, atunci când se compară prețurile CIF din China cu prețurile țintă EXW ale industriei Uniunii. Totuși, acceptarea acestei afirmații nu ar avea niciun efect asupra măsurilor finale. În plus, ar presupune compararea unor tipuri de produse bazate pe materii prime complet diferite. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(277)

Mai multe părți au susținut că utilizarea costului standard în locul costului real a dus la un preț țintă distorsionat, întrucât nu s-a ținut cont de mai multe caracteristici ale produsului. În această privință, Comisia a constatat că nu luase în considerare costul de fabricație astfel cum fusese raportat de către un producător din Uniune inclus în eșantion, deoarece – contrar celor susținute de părțile interesate – utilizarea costului real de fabricație ar fi condus la un rezultat distorsionat. Prin utilizarea metodologiei standard de stabilire a costurilor, Comisia a fost în măsură să elimine distorsiunile cauzate de cantitățile scăzute nereprezentative. Prin urmare, Comisia a confirmat caracterul adecvat al metodologiei utilizate.

(278)

Mai multe părți au afirmat că metodologia utilizată pentru calculul subcotării ar trebui să se aplice în mod uniform, și anume că ar trebui să se utilizeze același grup de tipuri de produse pentru produsul în cauză și produsul similar. Comisia a recunoscut neajunsurile metodologiei utilizate inițial și a revizuit calculul subcotării în mod corespunzător. Comisia a remarcat faptul că această modificare a afectat numai tipurile de produse care utilizează tuburi sau țevi fără sudură ca materie primă și că i-a afectat numai pe acei producători-exportatori care utilizează materia primă menționată. Prin urmare, noile marje de subcotare variază de la 75,7 % la 112,2 %, atunci când se compară prețurile CIF din China cu prețurile țintă EXW ale industriei Uniunii.

(279)

În urma celei de a doua comunicări, mai multe părți interesate au afirmat că a fost nepotrivit să se compare prețul producătorilor-exportatori cu prețul țintă stabilit pe baza clasei materialului pentru accesoriile produse din tuburi fără sudură. În plus, părțile au reiterat faptul că ar fi trebuit stabilit prețul țintă pentru fiecare tip de produs în loc ca el să se stabilească pentru fiecare clasă de material.

(280)

Comisia precizează că încearcă să efectueze calculul conform solicitării părților interesate, și anume printr-o analiză în funcție de PCN. Totuși, a constatat că rezultatele nu au fost fiabile pentru anumite PCN-uri din cauza cantităților semnificativ diferite importate în Uniune și fabricate de producătorii din Uniune. Prin urmare, Comisia a constatat că metodologia descrisă în considerentele 270 și 271 a fost mai adecvată și, ca urmare, această afirmație a fost respinsă.

(281)

În absența altor observații suplimentare, Comisia a confirmat marjele de subcotare referitoare la Taiwan, astfel cum se menționează în considerentul 272 de mai sus.

(282)

Pe baza celor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate în raport cu prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, ar trebui să fie după cum urmează:

(283)

Nivelurile taxei antidumping individuale aplicabile societăților precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele au reflectat situația constatată în cursul prezentei anchete în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țările în cauză, care a fost fabricat de către entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, ar trebui să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Ele nu ar trebui să facă obiectul niciuneia dintre taxele antidumping individuale.

(284)

O societate poate solicita aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping individuale în cazul în care se modifică numele entității sau în cazul în care înființează o nouă entitate de producție sau de vânzare. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei. Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante, inclusiv: modificarea activităților societății legate de producție; vânzările pe piața internă și la export asociate, de exemplu, cu modificarea denumirii sau cu modificarea entităților de producție și de vânzare. Comisia va actualiza lista societăților cărora li se aplică taxe antidumping individuale, dacă o astfel de actualizare se justifică.

(285)

Pentru a reduce la minimum riscurile de eludare ca urmare a unei diferențe dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale vizând asigurarea aplicării taxelor antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă trebuie să facă obiectul taxei antidumping aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(286)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți ar trebui să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei examinări, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în timpul perioadei de anchetă.

(287)

În interesul unei bune administrări, Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații scrise și/sau să solicite o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor în cadrul procedurilor comerciale într-un termen stabilit.

(288)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 2016/1036,