7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/21

(1)

Relocarea este un instrument important prin care se oferă protecție persoanelor strămutate în mod forțat și reprezintă o demonstrație clară a solidarității de la nivel mondial cu țările terțe în ceea ce privește ajutarea acestora să facă față unui număr mare de persoane care fug din calea războiului sau de persecuție. Prin înlocuirea fluxurilor de migrație periculoase și neregulamentare care trec granițele Uniunii cu căi sigure și legale de intrare în UE, relocarea contribuie la salvarea de vieți omenești, la reducerea migrației neregulamentare și la gestionarea presiunii migratorii și contracarează, totodată, discursul rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți. Așadar, relocarea este și un element important al politicii globale a UE privind azilul și migrația.

(2)

În septembrie 2015, criza din zona mediteraneeană a determinat instituțiile Uniunii să constate imediat existența unei situații de criză ca urmare a fluxurilor de migrație excepțional de mari în regiune și să solicite adoptarea de măsuri pe termen scurt și lung, mergând de la abordarea fluxurilor de migrație din afara UE până la asigurarea unui control eficace al frontierelor noastre externe, consolidarea politicii UE în materie de returnare și reformarea în paralel a sistemului european comun de azil (SECA), precum și punerea la dispoziție de căi sigure și legale de intrare în UE.

(3)

Ca parte a măsurilor imediate întreprinse și pentru a aborda în mod exhaustiv criza migrației și a demonstra solidaritate cu țările terțe care duc povara crizei mondiale a refugiaților, Comisia a recomandat la 8 iunie 2015 instituirea unui sistem la nivelul întregii UE prin care să fie relocate în decurs de doi ani 20 000 de persoane care au nevoie de protecție internațională (1). La data de 20 iulie 2015, statele membre, împreună cu statele asociate la sistemul Dublin, au convenit să asigure relocarea din Orientul Mijlociu, din Cornul Africii și din Africa de Nord a 22 504 persoane care aveau nevoie de protecție internațională (2).

(4)

Pentru a combate activitatea rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți și a le oferi migranților o alternativă la punerea în joc a propriei vieți, UE și Turcia au decis la 18 martie 2016 să pună capăt ciclului de fluxuri necontrolate de migranți care creau o criză umanitară și au convenit asupra unei serii de acțiuni, inclusiv asupra relocării în statele membre a sirienilor care aveau nevoie de protecție internațională.

(5)

În urma Declarației UE-Turcia, Consiliul a modificat Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului (3) pentru ca statele membre să își poată îndeplini, în cadrul sistemelor lor naționale și a sistemelor multilaterale, obligațiile de transfer din Turcia a 54 000 de solicitanți sirieni care au nevoie de protecție internațională, prin relocarea, prin admisia umanitară sau prin alte forme de admisie legală a acestora.

(6)

Declarația de la New York pentru refugiați și migranți din 19 septembrie 2016, adoptată de către toate cele 193 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite, face apel la o împărțire mai echitabilă a poverii și responsabilității pentru găzduirea și sprijinirea refugiaților de la nivel mondial. Statele membre ale Organizației Națiunilor Unite și-au exprimat intenția de a spori numărul și tipurile de căi legale de care dispun refugiații pentru a fi admiși sau relocați în țări terțe (4).

(7)

Până la 20 septembrie 2017 fuseseră relocate în cadrul sistemului convenit la 20 iulie 2015 și în cadrul Declarației UE-Turcia peste 23 000 de persoane. Statele membre au relocat prin intermediul sistemelor lor naționale și alte persoane care aveau nevoie de protecție internațională.

(8)

Numai în 2016, statele membre au relocat 14 205 refugiați, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă față de cele 8 155 de persoane relocate în 2015, 6 550 în 2014 și între 4 000 și 5 000 pe an în perioada 2010-2013. Această creștere indică valoarea adăugată și potențialul cooperării și coordonării de la nivelul UE în domeniul relocării, precum și importanța alocării din bugetul UE a unor fonduri corespunzătoare pentru relocare, lucru exemplificat prin faptul că pentru perioada 2014-2017 au fost angajate 293,3 milioane EUR.

(9)

Statele membre care nu s-au achitat încă de angajamentele pe care și le-au asumat în cadrul sistemelor actuale trebuie să facă acest lucru fără întârziere. Orice angajament rămas după expirarea ambelor sisteme ar trebui transferat în următorul exercițiu de asumare de angajamente de relocare, adăugându-se noilor angajamente pe care și le vor asuma statele membre.

(10)

UE trebuie să treacă de la sistemele de relocare și de admisie umanitară ad-hoc la un cadru stabil pentru relocarea în UE. În acest scop, ca parte a unei revizuiri generale a sistemului de azil al UE, Comisia a propus un cadru de relocare al Uniunii (5), care să le ofere persoanelor care au nevoie de protecție internațională căi sigure și legale de obținere a acesteia. Adoptarea rapidă a propunerii reprezintă un element important al unei politici europene privind azilul și migrația mai eficiente, mai echitabile și mai stabile.

(11)

Pentru a asigura continuarea efectuării de relocări până când cadrul de relocare al Uniunii va deveni operațional, Comisia a invitat statele membre, în cadrul celui de Al 8-lea forum privind relocarea și transferul din 4 iulie 2017, să prezinte angajamente privind relocarea ambițioase, care să fie bazate pe prioritățile convenite pentru această perioadă și să fie conforme cu documentul privind nevoile mondiale previzionate pentru 2018, elaborat de Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNCHR).

(12)

Scopul prezentei recomandări este de a asigura faptul că eforturile de relocare pot continua în perioada dintre încheierea sistemelor actuale de relocare ale UE și operaționalizarea cadrului de relocare al Uniunii și că aceste eforturi iau în considerare exercițiul de asumare de angajamente lansat la 4 iulie 2017, în lumina nevoilor suplimentare prevăzute în documentul UNHCR privind nevoile mondiale în materie de relocare previzionate pentru 2018.

(13)

Recomandarea vizează sprijinirea eforturilor continue ale statelor membre de a oferi și de a spori canalele legale și sigure pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională. Acțiunile statelor membre întreprinse în conformitate cu prezenta recomandare vor demonstra solidaritate față de țările terțe în care sunt strămutate un număr mare de persoane care au nevoie de protecție internațională și vor contribui la inițiativele internaționale în materie de relocare și la o gestionare generală mai bună a situației în materie de migrație. Prin urmare, obiectivele prezentei recomandări sunt conforme cu propunerea de instituire a unui cadru de relocare al Uniunii.

(14)

Alegerea regiunilor prioritare s-a făcut pe baza nevoii de a continua punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia din 18 martie 2016, inclusiv prin intermediul viitorului sistem de admisie umanitară pe bază de voluntariat, de a continua relocarea din Iordania și din Liban și de a pune în aplicare măsurile anunțate în „Planul de acțiune privind măsuri de sprijin pentru Italia, de reducere a presiunii pe ruta central-mediteraneeană și de creștere a solidarității” (6), măsuri care vizează relocarea din țările-cheie din Africa situate de-a lungul rutei central-mediteraneene și până la aceasta, inclusiv Libia, Niger, Ciad, Egipt, Etiopia și Sudan.

(15)

În cadrul exercițiului de asumare de angajamente lansat la 4 iulie 2017, statele membre prezentaseră până la 20 septembrie circa 14 000 de angajamente. Este nevoie de mai multă implicare din partea tuturor statelor membre pentru a contribui la efortul comun de salvare de vieți omenești și de oferire a unor alternative credibile la deplasările neregulamentare.

(16)

La nivel mondial, trebuie relocate 1,2 milioane de persoane, iar UNCHR a solicitat în mai multe rânduri tuturor țărilor să majoreze progresiv dimensiunea programelor lor de relocare, în conformitate cu intențiile exprimate în Declarația de la New York pentru refugiați. În acest context și pe baza progreselor obținute din 2015, Uniunea ar trebui să ofere până la 31 octombrie 2019 cel puțin 50 000 de locuri de relocare, pentru a admite din țări terțe persoane care au nevoie de protecție internațională.

(17)

Pentru a sprijini statele membre în atingerea acestui obiectiv, ar trebui puse la dispoziție 500 de milioane EUR din bugetul Uniunii. Sub rezerva îndeplinirii condițiilor Fondului pentru azil și migrație (FAMI), statele membre pot primi o sumă forfetară de 10 000 EUR pentru fiecare persoană relocată din regiunile prioritare.

(18)

UNHCR intenționează să instituie un mecanism temporar pentru evacuarea de urgență a celor mai vulnerabile grupuri de migranți din Libia. UE ar trebui să contribuie la acest mecanism, împreună cu alți actori de la nivel mondial, astfel încât acesta să aibă un impact real, permițându-le persoanelor celor mai vulnerabile care au nevoie de protecție internațională și se află în Libia să aibă acces la oportunități de relocare. Se va reuși să se pună capăt migrației neregulamentare numai dacă va exista o alternativă reală la călătoriile periculoase. Prin urmare, atunci când își stabilesc numărul de angajamente pe care și le asumă, statele membre ar trebui să țină seama și de această inițiativă a UNHCR și să o sprijine.

(19)

În Declarația comună privind abordarea provocării reprezentate de migrație și azil din 28 august 2017, reprezentanții Franței, Germaniei, Italiei și Spaniei, precum și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei, împreună cu reprezentanți ai Nigerului și ai Ciadului și cu președintele Consiliului prezidențial al Libiei, au recunoscut nevoia ca, pe măsură ce se reduce migrația înlesnită de persoanele care introduc ilegal migranți, să se organizeze relocarea acelora dintre persoanele care au nevoie de protecție internațională ce sunt deosebit de vulnerabile.

(20)

Cel puțin 50 000 din locurile de relocare din regiunile prioritare care trebuie oferite de către Uniune vor contribui la implementarea inițiativelor în materie de solidaritate de la nivel mondial de sporire a numărului de căi legale, printre care și apelul adresat recent la nivel mondial de UNHCR de a se oferi, în 2018, 40 000 de locuri de relocare pentru persoane provenite din țările situate de-a lungul rutei central-mediteraneene.

(21)

Pentru a asigura monitorizarea punerii în aplicare, fiecare stat membru ar trebui să raporteze lunar Comisiei numărul de persoane relocate pe teritoriul său în conformitate cu angajamentele pe care și le-a asumat, specificând țările din care au fost relocate persoanele în cauză.

(22)

Comisia ar trebui să revizuiască până la 31 octombrie 2018 progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei recomandări. Pe baza acestei revizuiri și ținând seama de situația generală în materie de migrație din UE și de la nivel mondial, statele membre ar putea fi invitate să își revizuiască din nou angajamentele.

(23)

Prezenta recomandare ar trebui să fie adresată statelor membre. Statele asociate sunt invitate să contribuie la eforturile europene comune de relocare,

(1)

Pe baza experienței acumulate în ceea ce privește punerea în aplicare a sistemelor de relocare actuale ale UE și pentru a face tranziția de la aceste sisteme la cadrul de relocare al Uniunii, statele membre ar trebui să ofere până la 31 octombrie 2019 cel puțin 50 000 de locuri de relocare, pentru a admite din țări terțe persoane care au nevoie de protecție internațională.

(2)

Statele membre care nu și-au prezentat încă angajamentele în cadrul exercițiului de asumare de angajamente lansat de Comisie la 4 iulie 2017 ar trebui să facă acest lucru până cel târziu la 31 octombrie 2017, iar cele care s-au achitat deja de această sarcină ar trebui să aibă în vedere sporirea numărului de angajamente asumate, pentru a atinge obiectivul stabilit.

(3)

Statele membre ar trebui să își axeze angajamentele de așa manieră încât:

(4)

Statele membre sunt invitate să își pună în aplicare angajamentele de relocare cât mai curând posibil, în strânsă cooperare cu UNHCR și, atunci când este necesar, cu sprijin din partea EASO.

(5)

Statele membre ar trebui să comunice lunar Comisiei numărul de persoane relocate pe teritoriul lor în conformitate cu angajamentele pe care și le-au asumat, specificând țările din care au fost relocate persoanele în cauză.

(6)

Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin sprijinul financiar în valoare de 500 de milioane EUR disponibil din Fondul pentru azil, migrație și integrare pentru punerea în aplicare a angajamentelor de relocare menționate în prezenta recomandare.

(7)

Comisia va revizui prezenta recomandare până la 31 octombrie 2018. În urma revizuirii de către Comisie a punerii în aplicare a prezentei recomandări și ținând seama de situația generală în materie de migrație din UE și de la nivel mondial, statele membre ar putea fi invitate să își actualizeze din nou angajamentele, după caz.

(8)

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.