6.11.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 320/1

---

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI

din 16 octombrie 2014

de stabilire a normelor de punere în aplicare a Deciziei nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii și de abrogare a Deciziilor 2004/277/CE, Euratom și 2007/606/CE, Euratom ale Comisiei

[notificată cu numărul C(2014) 7489]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2014/762/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (1), în special articolul 32 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Obiectivele generale ale mecanismului de protecție civilă al Uniunii (denumit în continuare „mecanismul Uniunii”) constau în consolidarea cooperării dintre Uniune și statele membre și în facilitarea coordonării în domeniul protecției civile, în vederea îmbunătățirii eficacității sistemelor de prevenire, de pregătire și de răspuns la dezastre naturale și provocate de om.

(2)	Dat fiind că dezastrele se pot produce oricând, Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC), instituit prin articolul 7 din Decizia nr. 1313/2013/UE, ar trebui să asigure în permanență o legătură strânsă cu punctele de contact din statele membre.

(3)

Sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS) constituie un element esențial al mecanismului Uniunii, deoarece ar trebui să garanteze autenticitatea, integritatea și confidențialitatea informațiilor schimbate între statele membre, atât în condiții de rutină, cât și în situații de urgență. Date fiind caracteristicile specifice ale răspunsului în caz de incidente de poluare marină, ar trebui creată o versiune separată a CECIS, care să ofere acces secretariatelor convențiilor maritime regionale și țărilor terțe care au în comun cu Uniunea un bazin maritim regional.

(4)

Pentru a asigura eficacitatea operațională, ar trebui definite cerințe minime pentru modulele, pentru celelalte capacități de răspuns și pentru experții identificați în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE, precum și pentru cerințele lor operaționale, pentru funcționarea și interoperabilitatea acestora, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Mai precis, modulele ar trebui să poată funcționa în mod autosuficient pentru o anumită perioadă de timp, să poată fi utilizate rapid și să fie interoperabile. Pentru a îmbunătăți interoperabilitatea modulelor, sunt necesare măsuri la nivelul Uniunii și la nivelul statelor membre.

(5)

Ar trebui să fie definite și revizuite periodic obiectivele în materie de capacitate ale Capacității europene de răspuns în situații de urgență (EERC), pentru a exista un număr suficient de toate tipurile necesare de module, de alte capacități de răspuns și de experți disponibili pentru a fi trimiși pe teren în cadrul mecanismului Uniunii. Ar trebui definite și revizuite periodic cerințele în materie de calitate și de interoperabilitate pentru a asigura un nivel minim uniform de calitate și interoperabilitate a tuturor capacităților care participă la EERC.

(6)

Ar trebui definită o procedură de certificare și înregistrare, inclusiv elementele autoevaluării, pentru a confirma faptul că acele capacități care sunt puse în comun în mod voluntar îndeplinesc toate condițiile necesare și, în cazul în care este necesar, beneficiază de cofinanțare limitată din partea Uniunii pentru „costurile de adaptare”. În plus, această procedură de certificare și înregistrare ar trebui să asigure un echilibru geografic adecvat al capacităților în funcție de localizarea riscurilor și să aibă în vedere participarea tuturor statelor membre interesate.

(7)

Identificarea eventualelor lacune în materie de capacitate de răspuns ale EERC ar trebui să permită Comisiei și statelor membre să stabilească împreună unde anume nu sunt disponibile capacități adecvate, în interiorul sau în afara ansamblului de capacități puse în comun pe bază voluntară. Statele membre care abordează aceste lacune în mod individual sau prin intermediul unor consorții ar trebui să beneficieze de o cofinanțare limitată din partea Uniunii, cu condiția ca aceasta să fie rentabilă și să fie confirmată de evaluarea riscurilor.

(8)

Pentru a dezvolta funcționarea EERC, ar trebui să se sprijine, prin sume limitate de cofinanțare din partea Uniunii acordate prin intermediul contractelor-cadru, al acordurilor-cadru de parteneriat sau al unor acorduri similare, accesul statelor membre la capacitățile suplimentare necesare pentru abordarea deficiențelor temporare în caz de dezastre extraordinare, și anume în caz de dezastre ale căror natură și magnitudine depășesc situațiile pe care le pot anticipa în mod rezonabil și pentru care se pot pregăti. Aceste capacități ar trebui incluse în ansamblul capacităților puse în comun pe bază voluntară care să fie desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii.

(9)

Programul de formare din cadrul mecanismului Uniunii reprezintă în continuare un element esențial pentru pregătirea personalului însărcinat cu protecția civilă și gestionarea dezastrelor care este trimis pe teren în cadrul mecanismului Uniunii. În conformitate cu domeniul de aplicare definit la articolul 13 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE, programul de formare ar trebui să includă etapele de prevenire, de pregătire și de răspuns.

(10)

Programul de exerciții din cadrul mecanismului Uniunii ar trebui să continue să își îndeplinească rolul esențial pe care îl are în ceea ce privește pregătirea practică pentru trimiterile pe teren în cadrul mecanismului Uniunii și pentru schimbul de lecții învățate în urma acțiunilor de protecție civilă desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii. Programul de exerciții ar trebui să aibă la bază atât un cadru strategic, în care să fie stabilite obiectivele și rolurile exercițiilor din cadrul mecanismului Uniunii, cât și prioritățile specifice incluse în programele anuale de lucru.

(11)	Ar trebui instituită o abordare coerentă, clar direcționată și sistematică în ceea ce privește colectarea, analiza, diseminarea și punerea în aplicare a lecțiilor învățate, care să acopere întregul ciclu de gestionare a dezastrelor.

(12)

În cadrul mecanismului Uniunii, este important să existe proceduri operaționale clare de răspuns la dezastre prin mecanismul Uniunii, pentru a se asigura faptul că se acordă asistență eficientă în caz de dezastre, inclusiv organizațiilor internaționale relevante, identificate în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(13)	Pentru a se asigura un maximum de eficacitate și eficiență în ceea ce privește mecanismul Uniunii, toate cererile și ofertele de asistență ar trebui să fie cât mai precise, incluzând toate informațiile necesare.

(14)

Pentru a asigura o coordonare eficace a asistenței, ERCC ar trebui să transmită tuturor statelor membre evaluarea nevoilor critice pe care a efectuat-o, precum și recomandările sale referitoare la trimiterea pe teren a capacităților puse în comun pe bază voluntară, și să elaboreze planuri adecvate de trimitere pe teren pentru fiecare cerere de asistență. Alegerea capacităților din ansamblul celor puse în comun pe bază voluntară ar trebui efectuată pe baza unor criterii specifice și obiective, a căror prioritate ar trebui evaluată în funcție de nevoile operaționale curente.

(15)	Pentru a îmbunătăți, după caz, timpii de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii, statele membre ar trebui să întreprindă măsurile prealabile necesare pentru trimiterea pe teren a capacităților lor înregistrate în ansamblul capacităților puse în comun pe bază voluntară.

(16)	Disponibilitatea unor experți tehnici, de evaluare și de coordonare, inclusiv a unor șefi de echipă, reprezintă un element important al mecanismului Uniunii. Ar trebui să se definească responsabilitățile și atribuțiile experților și să se stabilească procedura de trimitere pe teren a acestora.

(17)

Articolul 23 din Decizia nr. 1313/2013/UE conține dispoziții speciale în ceea ce privește furnizarea de sprijin pentru transport în caz de dezastre, pentru a facilita, prin intermediul mecanismului Uniunii, un răspuns rapid și eficace. Este necesar să se stabilească norme și proceduri cu privire la cererile formulate de statele membre în vederea obținerii unui sprijin financiar din partea Uniunii pentru transportarea asistenței în țara afectată, precum și cu privire la tratarea acestor cereri de către Comisie.

(18)	Din motive de transparență, de coerență și de eficacitate, este necesar să se stabilească informațiile care trebuie furnizate în cererile de sprijin pentru transport formulate de statele membre și în răspunsurile aferente formulate de către Comisie.

(19)	În cazul în care se poate furniza asistență financiară din partea Uniunii în conformitate cu Decizia nr. 2013/1313/UE, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita fie un grant, fie un serviciu de transport.

(20)	Deciziile 2004/277/CE, Euratom (2) și 2007/606/CE, Euratom (3) ale Comisiei ar trebui abrogate.

(21)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru protecție civilă,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezenta decizie stabilește normele detaliate de punere în aplicare a Deciziei nr. 1313/2013/UE în ceea ce privește:

(a)	interacțiunea dintre Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) și punctele de contact ale statelor membre;

(b)	componentele sistemului comun de comunicare și informare în caz de urgență („CECIS”), precum și organizarea schimbului de informații prin CECIS;

(c)	identificarea modulelor, a altor capacități de răspuns și a experților, precum și cerințele operaționale pentru funcționarea și interoperabilitatea modulelor, inclusiv misiunile, capacitățile, componentele principale, autosuficiența și trimiterea pe teren;

(d)	obiectivele legate de capacitate, cerințele de calitate și interoperabilitate și procedura de certificare și înregistrare care sunt necesare pentru funcționarea EERC, precum și acordurile financiare;

(e)	identificarea și eliminarea lacunelor din EERC;

(f)	organizarea programului de formare, a cadrului privind exercițiile și a programului dedicat lecțiilor învățate;

(g)	procedurile operaționale pentru răspunsul la dezastre produse atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, inclusiv identificarea organizațiilor internaționale relevante;

(h)	procesul de trimitere pe teren a echipelor de experți;

(i)	organizarea sprijinului pentru transportul asistenței.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

1.

„solicitant de asistență” înseamnă statul membru sau țara terță afectată de un dezastru sau de un dezastru iminente ori care se așteaptă să fie afectată de un dezastru iminent, precum și Organizația Națiunilor Unite și agențiile acesteia și alte organizații internaționale relevante, astfel cum sunt menționate în anexa VII;

2.	„asistență în materie de protecție civilă” înseamnă echipele, experții sau modulele destinate protecției civile, împreună cu echipamentele aferente, precum și materialele sau ajutoarele necesare pentru atenuarea consecințelor imediate ale unui dezastru;

3.	„capacități-tampon” înseamnă capacitățile de răspuns în caz de dezastre, disponibilitatea și accesul rapid la acestea fiind cofinanțate în temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE;

4.	„echipă de intervenție” înseamnă resursele umane și materiale, inclusiv modulele, constituite de către unul sau mai multe state membre, pentru intervenții în domeniul protecției civile;

5.	„echipă de asistență tehnică și de sprijin” înseamnă resursele umane și materiale constituite de către unul sau mai multe state membre în vederea îndeplinirii sarcinilor în materie de asistență, astfel cum sunt menționate în anexa II.

CAPITOLUL 2

CENTRUL DE COORDONARE A RĂSPUNSULUI LA SITUAȚII DE URGENȚĂ (ERCC)

Articolul 3

Interacțiunea dintre ERCC și punctele de contact ale statelor membre

(1)   Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact pentru ERCC care să fie disponibil 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână. Desemnarea acestuia se face utilizând „modelul de card de țară” din anexa I.

(2)   ERCC menține legături strânse cu punctele de contact ale statelor membre pentru îndeplinirea atribuțiilor sale obișnuite și pentru desfășurarea operațiunilor de răspuns prevăzute în prezenta decizie și în Decizia nr. 1313/2013/UE.

CAPITOLUL 3

SISTEMUL COMUN DE COMUNICARE ȘI INFORMARE ÎN CAZ DE URGENȚĂ (CECIS)

Articolul 4

Nivelurile CECIS

CECIS este alcătuit din următoarele trei componente:

(a)	un nivel de rețea, care conectează autoritățile competente și punctele de contact ale statelor membre, pe de o parte, și ERCC, pe de altă parte;

(b)

un nivel de aplicații, care constă în bazele de date și în alte sisteme de informare necesare pentru funcționarea mecanismului Uniunii, în special cele necesare pentru: (i) comunicarea notificărilor; (ii) asigurarea comunicării și a schimbului de informații dintre ERCC, pe de o parte, și autoritățile competente și punctele de contact, pe de altă parte; (iii) difuzarea lecțiilor învățate în urma intervențiilor;

(c)	un nivel de securitate, format dintr-un set de sisteme, norme și proceduri necesare pentru asigurarea autenticității, a integrității și a confidențialității datelor stocate în CECIS și schimbate prin intermediul acestuia.

Articolul 5

Securitatea informațiilor

(1)   CECIS are capacitatea să trateze documentele, bazele de date și sistemele de informații în mod securizat prin intermediul serviciilor transeuropene securizate de telematică între administrații (sTESTA) sau printr-o rețea comparabilă.

(2)   Documentele și informațiile clasificate „EU CONFIDENTIAL” sau având un nivel mai ridicat de confidențialitate se transmit în conformitate cu acordurile speciale dintre expeditor și destinatar(i), astfel cum este stabilit în Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (4).

Articolul 6

Informarea și actualizarea

(1)   Statele membre transmit Comisiei informațiile corespunzătoare utilizând „modelul de card de țară” din anexa I.

(2)   Statele membre furnizează informații privind punctele de contact și, după caz, privind alte servicii care au responsabilități în materie de dezastre naturale, tehnologice și radiologice sau de accidente de mediu, inclusiv în ceea ce privește poluarea marină accidentală.

(3)   Statele membre notifică de îndată Comisia cu privire la orice modificări ale informațiilor menționate la alineatele (1) și (2).

(4)   Baza de date a CECIS conține o secțiune specială cu informații privind înregistrarea și disponibilitatea capacităților de răspuns în cadrul EERC. Comisia asigură accesul continuu al punctelor de contact naționale în materie de protecție civilă la această bază de date.

(5)   Statele membre se asigură că secțiunea specială din baza de date a CECIS este actualizată în permanență în ceea ce privește disponibilitatea și toate datele factuale necesare privind caracteristicile relevante ale tuturor capacităților de răspuns înregistrate în EERC.

(6)   Dacă este cazul, statele membre pot acorda acces altor autorități naționale competente doar pentru citirea informațiilor din CECIS.

Articolul 7

Grupul de utilizatori ai CECIS

În activitatea de validare, testare și dezvoltare ulterioară a CECIS, Comisia este asistată de un grup de utilizatori format din reprezentanți desemnați de statele membre.

Articolul 8

Implementarea și dezvoltarea ulterioară

(1)   Comisia asigură gestionarea și dezvoltarea ulterioară ale CECIS, luând în considerare nevoile și cerințele statelor membre.

(2)   Statele membre implementează mediul tehnologic informatic adecvat al CECIS pe teritoriul lor în conformitate cu angajamentele asumate, utilizând „modelul de card de țară” din anexa I.

Articolul 9

Poluarea marină abordată prin CECIS

(1)   Comisia asigură disponibilitatea unei aplicații speciale în cadrul CECIS, accesibilă statelor membre și Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă prin intermediul internetului, pentru cazurile de poluare marină, pentru a reflecta particularitățile răspunsului la incidentele maritime.

(2)   Această aplicație este disponibilă, prin internet, și țărilor terțe care au în comun cu Uniunea un bazin maritim regional. Accesul poate fi acordat ad-hoc și secretariatelor convențiilor maritime regionale relevante.

CAPITOLUL 4

MODULELE, ECHIPELE DE ASISTENȚĂ TEHNICĂ ȘI DE SPRIJIN, CAPACITĂȚILE DE RĂSPUNS DE ALTĂ NATURĂ ȘI EXPERȚII

Articolul 10

Înregistrarea modulelor, a echipelor de asistență tehnică și de sprijin, a capacităților de răspuns de altă natură și a experților

(1)   Statele membre își înregistrează în baza de date a CECIS modulele, echipele de asistență tehnică și de sprijin, capacitățile de răspuns de altă natură și experții identificați în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(2)   Modulele, echipele de asistență tehnică și de sprijin, capacitățile de răspuns de altă natură și experții angajați în prealabil să participe la EERC sunt înregistrați într-o secțiune specială a bazei de date a CECIS.

(3)   Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt actualizate atunci când este necesar.

Articolul 11

Componența modulelor, a echipelor de asistență tehnică și de sprijin, a capacităților de răspuns de altă natură și a echipelor de experți

(1)   Modulele, precum și echipele de asistență tehnică și de sprijin pot fi alcătuite din resurse puse la dispoziție de către unul sau mai multe state membre.

(2)   În cazul în care un modul sau o echipă de asistență tehnică și de sprijin are mai mult de o componentă, trimiterea pe teren a respectivului modul sau a respectivei echipe de asistență tehnică și de sprijin în cadrul unei intervenții poate fi limitată la componentele necesare pentru intervenția respectivă.

Articolul 12

Autosuficiența modulelor

(1)   Fiecare modul trebuie să dispună de următoarele elemente de asigurare a autosuficienței, astfel cum se specifică în anexa II:

(a)	adăpost corespunzător pentru condițiile meteorologice predominante;

(b)	generator de energie electrică și sistem de iluminare care să asigure consumul bazei de operațiuni și al echipamentelor necesare pentru îndeplinirea misiunii;

(c)	instalații igienico-sanitare destinate personalului modulului;

(d)	rezerve de apă și de alimente pentru personalul modulului;

(e)	personal medical sau paramedical, instalații și materiale de uz medical pentru personalul modulului;

(f)	depozit pentru echipamente și întreținerea echipamentelor modulului;

(g)	echipamente pentru comunicarea cu partenerii relevanți, în special cu cei responsabili de coordonarea pe teren;

(h)	mijloace de transport local;

(i)	logistică, echipamente și personal pentru instalarea unei baze de operațiuni și pentru începerii misiunii, fără întârziere, de îndată ce se sosește la fața locului.

(2)   Statul membru ofertant garantează respectarea cerințelor în materie de autosuficiență prin oricare dintre următoarele modalități:

(a)	includerea în modul a personalului, a echipamentelor și a consumabilelor necesare;

(b)	luarea măsurilor necesare pe teren, la locul operațiunii;

(c)

luarea măsurilor prealabile necesare pentru a combina o echipă de intervenție care nu este autosuficientă cu o echipă de asistență tehnică și de sprijin, în vederea respectării cerințelor menționate la articolul 13, înainte de înregistrarea modulului în cauză în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).

(3)   Perioada pentru care trebuie garantată autosuficiența la începutul misiunii nu poate fi mai mică decât oricare dintre perioadele următoare:

(a)	96 de ore;

(b)	perioadele prevăzute în anexa II.

Articolul 13

Cerințele pentru module și echipele de asistență tehnică și de sprijin

(1)   Modulele respectă cerințele generale prevăzute în anexa II.

(2)   Echipele de asistență tehnică și de sprijin respectă cerințele generale prevăzute în anexa II.

(3)   Cerințele generale prevăzute în anexa II se revizuiesc periodic.

(4)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:

(a)	modulele au capacitatea de a funcționa împreună cu alte module;

(b)	echipele de sprijin și de asistență tehnică au capacitatea de a funcționa împreună cu alte echipe de asistență tehnică și de sprijin și cu actorii relevanți, la fața locului;

(c)	componentele unui modul au capacitatea de a funcționa împreună ca un singur modul;

(d)	membrii unei echipe de asistență tehnică și de sprijin au capacitatea de a funcționa împreună ca o singură echipă de asistență tehnică și de sprijin;

(e)	atunci când sunt trimise pe teren în afara Uniunii, modulele și echipele de asistență tehnică și de sprijin pot funcționa împreună cu forțele internaționale de răspuns la dezastre care sprijină țara afectată;

(f)	șefii de echipe, adjuncții șefilor de echipă și ofițerii de legătură din cadrul modulelor și al echipelor de asistență tehnică și de sprijin participă la cursuri de formare și la exerciții corespunzătoare organizate de Comisie, astfel cum se prevede la articolele 26-32.

CAPITOLUL 5

DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII EUROPENE DE RĂSPUNS ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ (EERC) SUB FORMA UNUI ANSAMBLU DE CAPACITĂȚI PUSE ÎN COMUN PE BAZĂ VOLUNTARĂ

Articolul 14

Obiectivele în materie de capacitate

(1)   Obiectivele în materie de capacitate ale EERC sunt specificate în anexa III.

(2)   Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează pertinența obiectivelor în materie de capacitate cel puțin o dată la doi ani și, dacă este necesar, le revizuiește în funcție de riscurile identificate în cadrul evaluărilor de risc naționale sau pe baza altor surse corespunzătoare de informații naționale sau internaționale.

(3)   Statele membre furnizează Comisiei informațiile relevante referitoare la riscuri care sunt necesare pentru evaluarea obiectivelor în materie de capacitate.

Articolul 15

Cerințele de calitate și interoperabilitate

(1)   Cerințele de calitate și interoperabilitate specificate în anexa IV se aplică modulelor, echipele de asistență tehnică și de sprijin, altor capacități de răspuns și experților din cadrul EERC.

(2)   Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează pertinența cerințelor de calitate și interoperabilitate cel puțin o dată la doi ani și, dacă este necesar, le revizuiește. Cerințele de calitate se bazează pe standarde internaționale consacrate, atunci când acestea există deja.

Articolul 16

Procedura de certificare și înregistrare

(1)   Procedurile de certificare și înregistrare specificate la alineatele (2)-(8) se aplică modulelor, echipelor de asistență tehnică și de sprijin, altor capacități de răspuns și experților din cadrul EERC.

(2)   Certificarea și înregistrarea sunt condiționate de îndeplinirea cerințelor de calitate prevăzute în anexa IV, cu excepția capacităților-tampon, în cazul cărora se aplică articolul 25 alineatul (3).

(3)   Statele membre care oferă un anumit modul, o anumită echipă de asistență tehnică și de sprijin, o anumită capacitate de răspuns de altă natură sau un anumit expert în vederea includerii în EERC furnizează informațiile prevăzute în anexa V.

(4)   Comisia analizează dacă se poate avea în vedere includerea în EERC a modulului, a echipei de asistență tehnică și de sprijin, a capacității de răspuns de altă natură sau a expertului în cauză și își comunică fără întârziere concluziile statului membru în cauză. În cadrul acestei analize, Comisia ține seama în special de îndeplinirea cerințelor de calitate, de obiectivele în materie de capacitate, de caracterul integral al informațiilor furnizate, de apropierea geografică și de participarea tuturor statelor membre, precum și de alți factori relevanți pe care îi stabilește în prealabil și care se aplică tuturor modulelor, echipelor de asistență tehnică și de sprijin, altor capacități de răspuns sau experților comparabili.

(5)   În cazul modulelor, al echipelor de asistență tehnică și de sprijin, al altor capacități de răspuns sau al experților avuți în vedere pentru includerea în EERC, Comisia inițiază procedura de certificare pe baza informațiilor furnizate și a oricărei informații suplimentare pe care Comisia o poate solicita autorității competente din statul membru. În cazurile în care, pe baza informațiilor disponibile, Comisia consideră că sunt îndeplinite cerințele de calitate și interoperabilitate, aceasta poate înregistra modulul, echipa de asistență tehnică și de sprijin, capacitatea de răspuns de altă natură sau expertul în ansamblul capacităților puse în comun pe bază voluntară.

(6)   Comisia comunică în scris autorității competente a statului membru evaluarea sa cu privire la formările, exercițiile și/sau atelierele necesare, precum și celelalte condiții relevante în materie de certificare și de înregistrare.

(7)   Dacă sunt îndeplinite toate condițiile de certificare, Comisia declară că modulul, echipa de asistență tehnică și de sprijin, capacitatea de răspuns de altă natură sau expertul în cauză este certificat pentru a participa în cadrul EERC și comunică acest lucru statului membru.

(8)   Certificarea unui modul, a unei echipe de asistență tehnică și de sprijin, a unei capacități de răspuns de altă natură sau a unui expert ar trebui reevaluată cel mai târziu după 3 ani, în cazul în care se solicită reînregistrarea în EERC a modulului, a echipei, a capacității de răspuns de altă natură sau a expertului în cauză.

(9)   Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează pertinența procedurii de certificare și înregistrare cel puțin o dată la doi ani și, dacă este necesar, o revizuiește.

Articolul 17

Dispozițiile financiare privind costurile de adaptare

(1)   Statele membre pot solicita, separat pentru fiecare modul, echipă de asistență tehnică și de sprijin sau capacitate de răspuns de altă natură, un grant pentru finanțarea costurilor de adaptare, fără a fi necesară publicarea unei cereri de propuneri de către Comisie. Costurile de adaptare includ elementele de cost specificate la articolul 21 alineatul (2) litera (c) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(2)   Pentru a justifica această cerere, statele membre prezintă Comisiei planuri de punere în aplicare pentru costurile de adaptare, inclusiv estimări privind costurile și calendarul aferent.

(3)   Comisia evaluează și, în cazul în care sunt îndeplinite cerințele relevante, aprobă planurile de punere în aplicare menționate la alineatul (2), precizând care dintre costurile respective sunt eligibile să fie considerate costuri de adaptare.

(4)   În urma evaluării cererii, Comisia adoptă decizia de atribuire.

(5)   Statele membre prezintă un raport Comisiei privind detaliile costurilor suportate în calitate de costuri de adaptare.

CAPITOLUL 6

ACOPERIREA LACUNELOR ÎN MATERIE DE CAPACITATE DE RĂSPUNS

Articolul 18

Monitorizarea progreselor înregistrate în vederea atingerii obiectivelor în materie de capacitate

Comisia, în cooperare cu statele membre, monitorizează continuu progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate, luând în considerare capacitățile identificate în temeiul articolului 20, și informează periodic statele membre cu privire la evaluarea sa referitoare la progresele înregistrate. Comisia informează statele membre, în gradul de detaliere necesar, cu privire la eventualele lacune rămase în materie de capacitate de răspuns.

Articolul 19

Procedura de identificare a lacunelor în materie de capacitate de răspuns

(1)   Ca parte a monitorizării progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate, Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează diferența dintre capacitățile statelor membre, astfel cum sunt înregistrate în EERC, și obiectivele în materie de capacitate prevăzute în anexa III.

(2)   Comisia și statele membre consideră drept capacități angajate în EERC numai acele capacități pe care statele membre le-au pus la dispoziția EERC în conformitate cu procedura de înregistrare prevăzută la articolul 16.

Articolul 20

Procedura de identificare a capacităților de răspuns din afara EERC

(1)   Atunci când Comisia, împreună cu statele membre, identifică, în conformitate cu articolul 19 din prezenta decizie, lacune potențial semnificative în materie de capacitate de răspuns, Comisia analizează, în cooperare cu statele membre, dacă respectivele capacități necesare sunt disponibile în afara EERC, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(2)   Comisia consideră ca disponibile în afara EERC numai următoarele capacități:

(a)	capacitățile înregistrate în CECIS;

(b)	capacitățile-tampon; sau

(c)	capacitățile care nu intră sub incidența literelor (a) și (b), dar care ar putea fi puse rapid la dispoziția statului membru sau a statelor membre în cantitățile, la locul și în intervalul de timp necesare, pentru durata necesară.

(3)   Pentru a stabili capacitățile menționate la alineatul (2) litera (c), Comisia adresează punctelor de contact naționale o cerere în care prezintă detaliile evaluării lacunelor potențial semnificative în materie de capacitate de răspuns și prin care invită statele membre să prezinte informații cu privire la eventualele capacități disponibile în afara EERC menționate la alineatul (2) litera (c).

(4)   Comisia precizează în cerere un termen de răspuns de cel mult 60 de zile calendaristice, termenul exact urmând a fi stabilit în funcție de complexitatea estimată a procesului de stabilire, de către statele membre, a capacităților menționate la alineatul (2).

(5)   Statele membre informează Comisia în scris, în termenul stabilit, cu privire la detaliile eventualelor capacități menționate la alineatul (2).

(6)   Atunci când un stat membru nu răspunde în scris în termenul prevăzut, Comisia presupune, în scopul acestei evaluări, că în respectivul stat membru nu sunt disponibile capacitățile prevăzute la alineatul (2).

(7)   Pe baza informațiilor primite de la statele membre și luând în considerare numai capacitățile menționate la alineatul (2), Comisia evaluează dacă aceste capacități acoperă lacunele în materie de capacitate de răspuns identificate în conformitate cu articolul 19 din prezenta decizie. Comisia consideră că lacunele în materie de capacitate sunt acoperite numai atunci când numărul capacităților din cadrul EERC combinate cu capacitățile menționate la alineatul (2) îndeplinesc sau depășesc obiectivele în materie de capacitate prevăzute în anexa III.

Articolul 21

Procedura de acoperire a lacunelor în materie de capacitate de răspuns

(1)   Atunci când Comisia, împreună cu statele membre, a identificat, în conformitate cu articolul 19, lacune potențial semnificative în materie de capacitate de răspuns care nu pot fi acoperite în conformitate cu articolul 20, aceasta informează în scris statele membre, specificând ce consideră a fi lacune strategice în materie de capacitate de răspuns.

(2)   Comisia invită, în scris, statele membre să acopere lacunele strategice în materie de capacitate de răspuns, în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(3)   Statele membre transmit Comisiei dacă, în ce moment și în ce mod intenționează să acopere lacunele strategice în materie de capacitate de răspuns, fie individual, fie prin cooperare cu alte state membre.

Articolul 22

Sprijinul acordat de Comisie pentru acoperirea lacunelor strategice în materie de capacitate de răspuns

(1)   Atunci când este necesară o finanțare din partea Uniunii pentru a acoperi lacunele strategice în materie de capacitate de răspuns în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) și cu articolul 21 alineatul (1) litera (j) din Decizia nr. 1313/2013/UE, Comisia publică o cerere de propuneri pentru a sprijini statele membre.

(2)   Atunci când răspund la cererea de propuneri, statele membre respectă dispozițiile articolului 21 alineatul (1) litera (j) punctele (iii) și (iv) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(3)   Statele membre indică, printre altele, procentul necesar de cofinanțare din partea Uniunii.

Articolul 23

Costurile eligibile pentru sprijinul acordat pentru acoperirea lacunelor în materie de capacitate de răspuns

(1)   Sunt eligibile toate costurile aferente echipamentelor, serviciilor sau resurselor umane necesare pentru constituirea inițială a capacităților de răspuns.

(2)   Costurile de întreținere curentă sau costurile de funcționare nu sunt eligibile.

CAPITOLUL 7

ABORDAREA DEFICIENȚELOR TEMPORARE ÎN CAZUL DEZASTRELOR EXTRAORDINARE

Articolul 24

Dispozițiile financiare

(1)   Comisia definește în programul de lucru anual, în linii generale, tipurile și numărul de capacități-tampon necesare, ținând seama de posibilitatea producerii anumitor tipuri de dezastre extraordinare în statele membre, precum și a unor dezastre de o intensitate extraordinară, sau de alți factori prin care un dezastru devine extraordinar, cum ar fi producerea acestuia în același timp cu alt dezastru, precum și posibilitatea de a exista deficiențe temporare în astfel de cazuri.

(2)   Comisia lansează periodic procedurile financiare necesare pentru acoperirea costurilor definite la articolul 21 alineatul (2) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE, în vederea asigurării accesului rapid la capacitățile-tampon definite în programul anual de lucru.

(3)   Capacitățile-tampon cofinanțate de către Comisie sunt complementare capacităților de răspuns existente pe care statele membre le au la dispoziție ca parte a pregătirii lor la nivel național și nu înlocuiesc capacitățile de răspuns existente.

Articolul 25

Condițiile pentru obținerea contribuției financiare a Uniunii

(1)   Contribuția financiară a Uniunii este obținută de către statele membre care participă la procedurile financiare prevăzute la articolul 24 alineatul (2) dacă acestea acceptă condițiile prevăzute la alineatele (2)-(9). Comisia poate preciza condiții suplimentare în procedurile financiare.

(2)   Statele membre pun la dispoziție capacități-tampon în cadrul ansamblului de capacități puse în comun pe bază voluntară.

(3)   Capacitățile-tampon îndeplinesc cerințele de calitate și de certificare necesare specificate în procedurile financiare prevăzute la articolul 24 alineatul (2).

(4)   Capacitățile-tampon sunt înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară pe întreaga perioadă definită în contractele-cadru, în acordurile-cadru de parteneriat sau în acordurile similare relevante. Toate condițiile și limitările impuse de statul membru (statele membre) care își înregistrează capacități sunt justificate în mod corespunzător de cerințe operaționale.

(5)   Capacitățile-tampon nu sunt eligibile pentru asistența financiară menționată la articolul 17.

(6)   Comisia informează de îndată toate statele membre prin intermediul CECIS cu privire la capacitățile-tampon înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară.

(7)   Capacitățile-tampon înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară sunt puse la dispoziție pentru a fi trimise pe teren în cadrul mecanismului Uniunii în aceleași condiții generale ca și celelalte capacități înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară, în conformitate cu articolul 11 din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(8)   În urma formulării unei cereri de asistență prin ERCC, trimiterea pe teren a capacităților-tampon înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară respectă procedurile operaționale de răspuns în caz de dezastre, astfel cum sunt descrise în capitolul 11.

(9)   Capacitățile-tampon înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară sunt disponibile pentru a fi utilizate la nivel intern în statele membre care au cofinanțat disponibilitatea capacităților. Înainte de utilizarea lor la nivel intern, statele membre respective se consultă cu ERCC, pentru a confirma că:

(i)	nu există un dezastru extraordinar simultan sau iminent care poate duce la o cerere de trimitere pe teren a capacității-tampon;

(ii)	utilizarea la nivel intern a capacității-tampon nu împiedică în mod nejustificat accesul rapid al altor state membre la capacitatea-tampon respectivă în cazul producerii de noi dezastre extraordinare.

CAPITOLUL 8

PROGRAMUL DE FORMARE

Articolul 26

Programul de formare

(1)   Se instituie un program de formare care să acopere prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de dezastre. Programul include cursuri generale și specifice și un sistem de schimb de experți. Grupurile-țintă ale programului sunt prevăzute la articolul 27.

(2)   Coordonarea, organizarea și definirea conținutului și a calendarului programului de formare intră în responsabilitatea Comisiei.

Articolul 27

Participanții

(1)   Grupurile-țintă ale programului de formare sunt:

(a)

personalul statelor membre din domeniul protecției civile și al gestionării dezastrelor, în special șefii de echipe, adjuncții acestora și ofițerii de legătură, experții din statele membre prevăzuți la articolul 41, inclusiv experții din domeniul prevenirii și pregătirii, și personalul-cheie al punctelor de contact naționale;

(b)	personalul instituțiilor și agențiilor Uniunii;

(c)	anumiți experți din țările care participă la politica europeană de vecinătate și din țările candidate și potențial candidate.

(2)   Participarea la cursurile de formare este deschisă și anumitor experți din cadrul următoarelor:

(a)	Organizația Națiunilor Unite și agențiile acesteia;

(b)	organizațiile internaționale menționate în anexa VII;

(c)	țările terțe și, după caz, alți actori relevanți.

(3)   Statele membre și Comisia desemnează persoanele care participă la fiecare sesiune de formare.

Articolul 28

Cerințele de formare

(1)   Programul constă într-un set de cursuri desfășurate pentru nivelul introductiv, nivelul operațional și nivelul de gestionare.

(2)   Comisia, în cooperare cu statele membre, stabilește setul de cursuri, conținutul, programa și calendarul sistemului de cursuri, inclusiv cerințele de acces.

(3)   Comisia asigură faptul că formatorii și oratorii sunt la curent cu evoluțiile relevante privind mecanismului Uniunii.

Articolul 29

Schimburile de experți

Sistemul de schimb de experți, efectuat între statele membre sau cu Comisia, le permite experților:

(a)	să dobândească experiență și să își împărtășească experiența;

(b)	să se familiarizeze cu diferitele tehnici și proceduri operaționale utilizate;

(c)	să studieze abordările utilizate de alte servicii și instituții participante, constituite pentru cazuri de urgență.

Articolul 30

Acțiunile de formare suplimentare

Atunci când este cazul și în conformitate cu programul anual de lucru, se oferă oportunități de formare suplimentare pentru a răspunde nevoilor identificate, în vederea punerii în aplicare fără probleme și cu eficiență a măsurilor de protecție civilă și de gestionare a dezastrelor.

Articolul 31

Sistemul de evaluare

Comisia asigură coerența nivelului de formare și a conținutului formării. În acest scop, Comisia instituie un sistem de evaluare corespunzător al acțiunilor de formare organizate.

CAPITOLUL 9

CADRUL EXERCIȚIILOR

Articolul 32

Programul, cadrul strategic și prioritățile exercițiilor

(1)   Comisia instituie și gestionează un program de exerciții de protecție civilă.

(2)   Programul de exerciții de protecție civilă are la bază un cadru strategic care stabilește obiectivele și rolul exercițiilor din cadrul mecanismului Uniunii.

(3)   Programul de exerciții vizează în special:

(a)	îmbunătățirea capacității de răspuns a statelor membre, în special în ceea ce privește echipele și alte active furnizate în intervențiile de asistență din cadrul mecanismului Uniunii;

(b)	îmbunătățirea și verificarea procedurilor și stabilirea unei abordări comune pentru coordonarea intervențiilor de asistență din cadrul mecanismului Uniunii și reducerea timpului de răspuns în caz de dezastre majore;

(c)	consolidarea cooperării dintre serviciile de protecție civilă ale statelor membre și Comisie;

(d)	identificarea și împărtășirea lecțiilor învățate;

(e)	testarea punerii în aplicare a lecțiilor învățate.

(4)   Prioritățile generale ale programului de exerciții se stabilesc într-un plan cuprinzător pe termen lung. Acesta include elementele scenariilor și capacităților de dezastru relevante.

(5)   Comisia:

(a)	elaborează cadrul strategic și planul cuprinzător pe termen lung, în cooperare cu statele membre, luând în considerare programul dedicat lecțiilor învățate și alte informații relevante;

(b)	stabilește obiectivele exercițiilor, precum și rolul lor în raport cu alte componente ale mecanismului Uniunii; și

(c)	prezintă, în programul de lucru, o propunere anuală privind priorități specifice în materie de exerciții, în conformitate cu planul cuprinzător pe termen lung.

CAPITOLUL 10

PROGRAMUL DEDICAT LECȚIILOR ÎNVĂȚATE

Articolul 33

Monitorizarea, analiza și evaluarea

(1)   Comisia și statele membre își comunică reciproc datele, informațiile și evaluările de care au nevoie pentru a monitoriza, a analiza și a evalua toate acțiunile relevante în materie de protecție civilă din cadrul mecanismului Uniunii.

(2)   Comisia creează și gestionează o bază de date care poate fi utilizată de statele membre și de Comisie pentru a colecta și a face schimb de date, pentru a difuza lecțiile identificate și pentru a avea permanent o privire de ansamblu asupra stadiului lor de punere în aplicare.

(3)   Comisia facilitează identificarea lecțiilor împreună cu părțile interesate relevante, inclusiv prin organizarea de reuniuni.

Articolul 34

Promovarea punerii în aplicare

(1)   Comisia se asigură că lecțiile care au fost identificate de către Comisie, de către statele membre și de către părțile interesate relevante sunt utilizate în procesul decizional pentru dezvoltarea ulterioară a mecanismului Uniunii.

(2)   În special, lecțiile identificate contribuie la stabilirea următoarelor:

(a)	prioritățile programului de formare, inclusiv, atunci când este cazul, conținutul și programa cursurilor de formare, precum și programul de exerciții;

(b)	prioritățile cererilor anuale de proiecte de prevenire și de pregătire; și

(c)	prioritățile activităților de planificare menționate la articolul 10 din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(3)   Comisia elaborează periodic rapoarte privind programul dedicat lecțiilor învățate, în care enumeră lecțiile identificate relevante, acțiunile corective prevăzute, responsabilitățile și intervalul de timp, precum și stadiul punerii în aplicare a lecțiilor învățate.

(4)   Statele membre elaborează periodic rapoarte privind progresele realizate în punerea în aplicare a lecțiilor identificate care intră în domeniul de aplicare al responsabilității lor naționale.

CAPITOLUL 11

PROCEDURILE OPERAȚIONALE PENTRU RĂSPUNSUL LA DEZASTRE

Articolul 35

Cererile de asistență și de răspuns

(1)   În cazul unui dezastru produs pe teritoriul Uniunii sau iminent și în urma primirii unei cereri de asistență prin intermediul CECIS, Comisia desfășoară, după caz și fără întârziere, acțiunile prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(2)   În cazul unui dezastru produs în afara Uniunii sau iminent, ceea ce ar putea necesita asistență în materie de protecție civilă, Comisia poate informa țara terță în cauză cu privire la posibilitatea de a solicita asistență în cadrul mecanismului Uniunii.

(3)   În cazul în care dorește să solicite asistență prin intermediul mecanismului Uniunii, un stat membru sau o țară terță afectată de un dezastru sau amenințată de un dezastru iminent adresează ERCC o cerere scrisă de asistență în materie de protecție civilă, prin intermediul autorităților naționale competente. În cazul în care doresc să solicite asistență prin intermediul mecanismului Uniunii, Organizația Națiunilor Unite și agențiile acesteia sau oricare dintre organizațiile internaționale specificate în anexa VII adresează ERCC o cerere scrisă de asistență în materie de protecție civilă.

(4)   Solicitantul de asistență furnizează ERCC toate informațiile relevante privind situația în cauză și, în special, privind nevoile specifice, sprijinul solicitat și locul.

(5)   Solicitantul de asistență informează ERCC cu privire la intervalul de timp, la punctul de intrare și la locul pentru care se solicită asistența, precum și cu privire la punctul de contact operațional care gestionează dezastrul la fața locului.

(6)   ERCC pregătește, în măsura posibilului, planuri specifice de trimitere pe teren pentru fiecare cerere de asistență. Acestea includ recomandări pentru furnizarea de asistență, inclusiv invitații de trimitere pe teren a modulelor, a echipelor de asistență tehnică și de sprijin, a altor capacități de răspuns și a experților înregistrați în EERC, precum și o evaluare a posibilelor necesități critice. Planurile specifice de trimitere pe teren au structura și formatul prevăzute în anexa VI și se bazează pe planurile generale elaborate în prealabil, astfel cum sunt menționate la articolul 15 alineatul (3) litera (c) și la articolul 16 alineatul (3) litera (b) din Decizia nr. 1313/2013/UE, care acoperă cele mai relevante tipuri de riscuri de dezastru și iau în considerare scenariile de risc identificate în evaluările de risc ale statelor membre. Planurile specifice de trimitere pe teren se transmit tuturor statelor membre.

(7)   În procesul de selecție a capacităților EERC se iau în considerare următoarele criterii, a căror prioritate poate depinde de caracteristicile specifice ale cererii de asistență:

(a)	disponibilitatea;

(b)	pertinența;

(c)	locul/proximitatea;

(d)	estimarea duratei transportului și a costurilor;

(e)	experiența prealabilă;

(f)	utilizarea anterioară a activului;

(g)	alte criterii relevante, cum ar fi capacitățile lingvistice și proximitatea culturală.

(8)   Cu excepția cazului în care se convine altfel împreună cu statele membre, ERCC nu invită statele membre să trimită pe teren capacități specifice din EERC în zonele de conflict armat, în zonele în care există amenințări de conflict armat sau în cele în care există alte condiții care reprezintă un risc pentru siguranța și securitatea echipelor.

(9)   Statele membre cărora li se adresează o invitație de a trimite pe teren capacități din EERC comunică ERCC, în conformitate cu articolul 11 alineatul (7) din Decizia nr. 1313/2013/UE, decizia lor finală privind trimiterea acestora pe teren. ERCC precizează termenul în care statul membru trebuie, în principiu, să răspundă. Acest termen se bazează pe natura dezastrului și nu poate fi în niciun caz mai mic de două ore.

(10)   Solicitantul de asistență informează ERCC cu privire la ofertele de asistență pe care le-a acceptat.

(11)   Atunci când este nevoie de asistență pentru abordarea unei necesități critice și când o astfel de asistență nu este disponibilă sau nu este disponibilă într-o măsură suficientă în EERC, Comisia informează de îndată toate punctele de contact naționale prin intermediul CECIS cu privire la disponibilitatea sprijinului financiar din partea Uniunii pentru transport, în temeiul articolului 23 alineatul (3) litera (b) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(12)   În ceea ce privește cererile de echipe și de mijloace de intervenție, ERCC informează statele membre cu privire la alegerea efectuată de către solicitantul de asistență. Statele membre care acordă asistență informează cu regularitate ERCC cu privire la trimiterea echipelor și a mijloacelor de intervenție, inclusiv cu privire la toate capacitățile care fac parte din EERC.

(13)   Comisia poate selecționa, numi și trimite o echipă de experți pentru a oferi sprijin la fața locului în conformitate cu articolul 17 din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Articolul 36

Misiunile de experți

(1)   Experții trimiși desfășoară activitățile prevăzute la articolul 8 litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Aceștia raportează periodic autorităților statului solicitant și ERCC.

(2)   ERCC informează în permanență statele membre cu privire la progresele înregistrate de misiunea experților.

(3)   Solicitantul de asistență informează cu regularitate ERCC cu privire la evoluția activităților în curs la fața locului.

(4)   În cazul intervențiilor în țări terțe, șeful de echipă informează cu regularitate ERCC cu privire la evoluția activităților în curs la fața locului.

(5)   ERCC compilează toate informațiile primite și le distribuie punctelor de contact și autorităților competente ale statelor membre.

Articolul 37

Dezangajarea operațională

(1)   Statul membru solicitant sau oricare dintre statele membre care acordă asistență informează cât mai curând posibil ERCC, precum și experții și echipele de intervenție trimise în cazul în care consideră că asistența acestora nu mai este necesară sau nu mai poate fi acordată. Dezangajarea efectivă este organizată în mod corespunzător de către solicitantul de asistență și de către statele membre. ERCC este informat în permanență cu privire la aceasta.

(2)   În țările terțe, șeful de echipă informează cât mai curând posibil ERCC în cazul în care consideră, în urma consultărilor corespunzătoare cu solicitantul de asistență, că această asistență nu mai este necesară sau în cazul în care consideră că există obstacole care împiedică furnizarea eficientă de asistență. ERCC transmite aceste informații delegației Uniunii din țara respectivă, precum și serviciilor relevante ale Comisiei, SEAE și statelor membre. ERCC, în coordonare cu solicitantul de asistență, asigură dezangajarea efectivă a experților și a echipelor de intervenție trimise.

Articolul 38

Raportarea și lecțiile identificate

(1)   Autoritățile competente ale statului solicitant de asistență și ale statelor membre care au acordat asistență, precum și experții trimiși au posibilitatea de a prezenta ERCC concluziile în toate aspectele intervenției. ERCC pregătește un raport de sinteză cu privire la asistența furnizată și cu privire la toate lecțiile relevante identificate.

(2)   Pe lângă dispozițiile articolelor 33 și 34, ERCC împreună cu statele membre monitorizează punerea în aplicare a lecțiilor identificate în vederea îmbunătățirii intervențiilor de asistență desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii.

Articolul 39

Costurile

(1)   Cu excepția cazului în care s-a convenit altfel, solicitantul de asistență suportă costurile asistenței acordate de statele membre.

(2)   Oricare dintre statele membre care acordă asistența poate, luând în considerare în special natura dezastrului și amploarea eventualelor daune, să își ofere asistența gratuit, integral sau parțial. Statul membru poate renunța, de asemenea, în orice moment, integral sau parțial, la rambursarea costurilor pe care le-a suportat.

(3)   Cu excepția cazului în care s-a convenit altfel, solicitantul de asistență facilitează, pe toată durata intervenției, cazarea și masa pentru echipele care acordă asistență și reface gratuit rezervele și proviziile. Cu toate acestea, echipele care acordă asistență sunt inițial independente din punct de vedere logistic și autosuficiente pe o perioadă rezonabilă, în funcție de activele folosite, și informează ERCC în acest sens.

(4)   Costurile pentru trimiterea experților și pentru acordarea sprijinului logistic relevant sunt tratate în conformitate cu articolul 22 litera (a) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Aceste costuri sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii.

Articolul 40

Compensațiile pentru daune

(1)   Statele membre care solicită asistență se abțin de la adresarea vreunei cereri de compensații din partea statelor membre pentru daunele produse atunci când daunele respective sunt o consecință a intervenției de asistență desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii și în temeiul prezentei decizii, cu excepția cazului în care se dovedește că daunele respective sunt rezultatul unei fraude sau al unei abateri grave.

(2)   În cazul în care părți terțe suferă daune în urma intervențiilor de asistență, statele membre care solicită asistența și statul membru care acordă asistența cooperează în vederea facilitării acordării de compensații pentru daunele în cauză în conformitate cu legislația aplicabilă și cadrele relevante.

CAPITOLUL 12

PROCESUL DE TRIMITERE PE TEREN A ECHIPELOR DE EXPERȚI

Articolul 41

Categoriile de experți

Statele membre clasifică experții în următoarele categorii:

(a)	experți tehnici;

(b)	experți de evaluare;

(c)	experți de coordonare;

(d)	șefi de echipă.

Articolul 42

Sarcinile și atribuțiile

(1)   Experții tehnici sunt în măsură să ofere consiliere în aspecte specifice și foarte tehnice, precum și cu privire la riscurile implicate, și sunt disponibili pentru a participa la misiuni.

(2)   Experții de evaluare sunt în măsură să realizeze o evaluare a situației, să ofere consiliere cu privire la acțiunile corespunzătoare care trebuie întreprinse și sunt disponibili pentru a participa la misiuni.

(3)   Din categoria experților de coordonare pot face parte adjuncții șefilor de echipă, persoanele responsabile de logistică și de comunicații și alți membri ai personalului, după caz. La cerere, experții tehnici și experții de evaluare pot fi incluși în echipa de coordonare pentru a asista șeful de echipă pe întreaga durată a misiunii.

(4)   Șeful de echipă are sarcina de a conduce echipa de evaluare și de coordonare pe parcursul intervenției. Șeful de echipă asigură legătura adecvată cu autoritățile din țara afectată, cu ERCC, inclusiv cu ofițerul de legătură al ERCC, cu alte organizații internaționale și, de asemenea, în cazul tuturor intervențiilor de asistență desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii în afara statelor membre, cu delegația Uniunii din țara respectivă.

(5)   Experții trimiși pe teren în cadrul unor misiuni de pregătire pot fi mandatați de Comisie, în acord cu statul membru care îi desemnează, să își asume oricare dintre atribuțiile specificate la articolul 41 și sunt în măsură să ofere consiliere și să raporteze cu privire la măsurile de pregătire adecvate, inclusiv în ceea ce privește capacitatea administrativă, nevoile de avertizare timpurie, de formare, de exerciții și de sensibilizare.

(6)   Experții trimiși pe teren în cadrul unor misiuni de pregătire pot fi mandatați de către Comisie, în acord cu statul membru care îi desemnează, să își asume oricare dintre atribuțiile specificate la articolul 41 și sunt în măsură să ofere consiliere și să raporteze cu privire la măsurile de prevenție adecvate și la capacitatea de gestionare a riscurilor.

Articolul 43

Baza de date privind experții

(1)   Informațiile privind experții sunt compilate de către Comisie într-o bază de date privind experții și sunt puse la dispoziție prin intermediul CECIS.

(2)   Experții incluși în EERC sunt identificați în mod clar în baza de date menționată la alineatul (1).

Articolul 44

Cerințele de formare

În cazul în care este necesar, experții urmează programul de formare instituit în conformitate cu articolul 26.

Articolul 45

Numirea

În cazul unei cereri de asistență, statele membre au sarcina de a numi experții disponibili și de a transmite către ERCC datele de contact ale acestora.

Articolul 46

Mobilizarea și acordul de prestare de servicii

(1)   ERCC este în măsură să mobilizeze și să trimită pe teren experții desemnați într-un termen foarte scurt de la desemnarea acestora de către statele membre pentru misiunea specifică.

(2)   Comisia semnează cu fiecare expert un acord de prestare de servicii, care include următoarele elemente:

(a)	obiectivele misiunii;

(b)

mandatul;

(c)	durata preconizată a misiunii;

(d)	informații privind persoana de contact la nivel local;

(e)	acoperirea asigurării;

(f)	valoarea diurnei pentru acoperirea cheltuielilor;

(g)	condițiile de plată specifice;

(h)	orientările pentru experții tehnici, experții de evaluare, experții de coordonare și șefii de echipă.

CAPITOLUL 13

SPRIJINUL PENTRU TRANSPORT

Articolul 47

Formele de sprijin pentru transport

Sprijinul pentru transport se poate acorda prin:

(a)	punerea în comun sau partajarea capacităților de transport;

(b)	identificarea resurselor de transport existente pe piața comercială și/sau disponibile din alte surse și facilitarea accesului statelor membre la acestea; sau

(c)	acordarea de sprijin din partea Uniunii către statele membre prin intermediul granturilor sau al serviciilor de transport achiziționate de la entități private sau de alt tip.

Articolul 48

Procedura de sprijin pentru transport acordat în cadrul mecanismului Uniunii

(1)   Procedurile prevăzute la articolele 49 și 50 se aplică ori de câte ori este prezentată o cerere de sprijin pentru transport.

(2)   Cererile sunt emise de către autoritatea competentă menționată la articolul 56 și se transmit în scris Comisiei. Acestea conțin informațiile prevăzute în partea A din anexa VIII.

(3)   În cazul punerii în comun a capacităților de transport, un stat membru poate lua inițiativa de a solicita sprijin financiar din partea Uniunii pentru întreaga operațiune.

(4)   Toate cererile de sprijin pentru transport adresate în temeiul prezentei decizii și răspunsurile aferente, precum și schimbul de informații dintre statele membre și Comisie se transmit ERCC și se tratează de către acesta.

(5)   Cererile sunt transmise prin CECIS sau prin poșta electronică. Transmiterea cererilor care implică finanțare din partea Uniunii prin CECIS, prin fax sau prin poșta electronică, se acceptă cu condiția transmiterii fără întârziere către Comisie a originalelor semnate de către autoritatea competentă.

(6)   Cu toate acestea, Comisia poate institui un sistem de schimburi electronice pentru toate schimburile cu beneficiarii, inclusiv privind încheierea unor acorduri de grant, notificarea deciziilor de grant și privind orice modificări ale acestora, în temeiul articolului 179 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (5).

Articolul 49

Cererile de sprijin pentru transport

(1)   La primirea unei cereri de sprijin, Comisia notifică de îndată punctele de contact desemnate de către statele membre în temeiul articolului 9 alineatul (7) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(2)   În notificare, Comisia poate, după caz, să invite statele membre să îi transmită detalii cu privire la oricare dintre resursele de transport pe care le pot pune la dispoziția statului membru solicitant sau să îi comunice orice altă soluție pe care pot să o propună pentru a satisface nevoile exprimate de către țara afectată. Comisia poate indica o perioadă maximă de timp pentru furnizarea acestor informații.

(3)   De la data notificării de către Comisie a punctelor de contact, menționată la alineatul (1), sprijinul pentru transport devine eligibil pentru cofinanțare din partea Uniunii, fără a aduce atingere articolului 53.

Articolul 50

Răspunsurile la cererile de sprijin pentru transport

(1)   Statele membre care pot oferi sprijin pentru transport informează Comisia cât mai curând posibil și în termen de maximum 24 de ore de la primirea notificării menționate la articolul 49, cu excepția cazului în care se prevede altfel în notificare, cu privire la resursele de transport pe care le pot pune la dispoziție în mod voluntar ca răspuns la cererea de sprijin pentru punerea în comun și identificarea resurselor de transport. Aceste informații conțin elementele prevăzute în partea B din anexa VIII și includ informații privind condițiile financiare sau alte restricții, dacă este cazul.

(2)   Comisia compilează cât mai curând posibil informațiile privind resursele de transport disponibile și le transmite statului membru solicitant.

(3)   Pe lângă informațiile menționate la alineatul (2), Comisia transmite statelor membre orice altă informație pe care o deține privind resursele de transport disponibile din alte surse, inclusiv de pe piața comercială, și facilitează accesul statelor membre la aceste resurse suplimentare.

(4)   Statul membru solicitant informează Comisia cu privire la soluțiile de transport pe care le-a ales și intră în legătură cu statele membre care oferă un astfel de ajutor sau cu operatorul identificat de către Comisie.

(5)   Comisia informează toate statele membre cu privire la alegerea făcută de statul membru solicitant. Statul membru respectiv informează cu regularitate Comisia cu privire la progresele realizate în ceea ce privește acordarea asistenței sale în domeniul protecției civile.

Articolul 51

Cererea de grant

(1)   Atunci când a fost identificată o posibilă soluție de transport de către un stat membru, dar este necesară o finanțare din partea Uniunii pentru a permite transportul asistenței în materie de protecție civilă, statul membru poate solicita un grant din partea Uniunii.

(2)   Statul membru în cauză indică în cererea sa procentul de cofinanțare din partea Uniunii pe care îl solicită, care nu poate depăși 55 % din costurile eligibile pentru acțiunile de transport prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE și nu poate depăși plafonul de 85 % din cheltuielile eligibile pentru acțiuni de transport în temeiul articolului 23 alineatul (3) literele (a) și (b) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Comisia informează de îndată toate statele membre cu privire la cerere.

(3)   Comisia poate institui parteneriate-cadru cu autoritățile competente relevante ale statelor membre, astfel cum sunt menționate la articolul 178 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012.

Articolul 52

Cererea de servicii de transport

(1)   În cazurile în care statul membru care solicită sprijin pentru transport nu a identificat nicio soluție de transport, statul membru în cauză poate cere Comisiei să încheie un contract de servici de transport cu entități private sau alte entități, în vederea transportării asistenței sale în materie de protecție civilă în statul afectat.

(2)   La primirea unei cereri în temeiul alineatului (1), Comisia informează de îndată toate statele membre cu privire la aceasta și informează statul membru care solicită un serviciu de transport cu privire la orice soluții de transport disponibile și la costurile acestora.

(3)   Pe baza schimbului de informații menționat la alineatele (1) și (2), statul membru confirmă în scris cererea sa de serviciu de transport și angajamentul său de a rambursa Comisia în conformitate cu dispozițiile articolului 54. Statul membru indică procentul costurilor eligibile pe care îl va rambursa. Acest procent este de cel puțin 45 % pentru acțiunile de transport prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE și de 15 % pentru acțiunile de transport prevăzute la articolul 23 alineatul (3) literele (a) și (b) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(4)   Statul membru notifică de îndată Comisiei orice modificare a cererii sale de servicii de transport.

Articolul 53

Decizia de finanțare de către Uniune a sprijinului pentru transport

(1)   Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 23 alineatul (1) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE și principiile economiei, eficienței și eficacității din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6), se iau în considerare următoarele elemente:

(a)	informațiile furnizate în cererea de finanțare din partea Uniunii prezentată de către statul membru în conformitate cu articolul 48 alineatul (2);

(b)	nevoile exprimate de către statul afectat;

(c)	eventuale evaluări ale necesităților, efectuate de către experți care îi raportează Comisiei pe durata dezastrului;

(d)	alte informații relevante și fiabile de care dispune Comisia la momentul adoptării deciziei și care au fost furnizate de către statele membre și organizațiile internaționale;

(e)	eficiența și eficacitatea soluțiilor de transport concepute pentru a asigura furnizarea la timp a asistenței în materie de protecție civilă;

(f)	posibilitățile de achiziții publice la nivel local;

(g)	alte acțiuni întreprinse de către Comisie.

(2)   Statele membre furnizează orice informație suplimentară necesară pentru a analiza dacă sunt respecte criteriile prevăzute la articolul 23 alineatul (1) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Statele membre transmit Comisiei informațiile solicitate în cel mai scurt timp de la primirea unei cereri de astfel de informații.

(3)   Comisia indică prefinanțarea care trebuie plătită, care poate fi în valoare de până la 85 % din contribuția financiară a Uniunii solicitată, cu condiția să fie disponibile resurse bugetare. Nu se acordă prefinanțare pentru granturi a căror valoare este mai mică decât pragul stabilit pentru granturile de valoare mică, astfel cum sunt definite la articolul 185 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012, cu excepția cazului în care statul membru care solicită sprijin financiar poate demonstra că neacordarea prefinanțării ar compromite desfășurarea acțiunii.

(4)   Decizia privind sprijinul financiar se comunică de îndată statului membru care solicită sprijinul financiar. Aceasta se comunică, de asemenea, tuturor celorlalte state membre.

(5)   Cererile de grant pentru transport individuale pentru care se solicită o contribuție financiară din partea Uniunii a cărei valoare este mai mică de 2 500 EUR nu sunt eligibile pentru cofinanțare din partea Uniunii, cu excepția cazului în care intră sub incidența parteneriatelor-cadru menționate la articolul 51 alineatul (3).

Articolul 54

Rambursarea finanțării de către Uniune a sprijinului pentru transport

Pentru costurile suportate de către Comisie în temeiul procedurii prevăzute la articolul 52, Comisia emite, în termen de 90 de zile de la finalizarea operațiunii de transport pentru care s-a acordat sprijin financiar din partea Uniunii, o notă de debit adresată statelor membre care au beneficiat de finanțare din partea Uniunii, pentru o sumă corespunzătoare dispozițiilor deciziei adoptate de Comisie cu privire la cererea de servicii de transport și care reprezintă cel puțin 15 % din costurile de transport aferente acțiunilor de transport desfășurate în temeiul articolului 23 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE și 45 % pentru acțiunile de transport desfășurate în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Articolul 55

Compensațiile pentru daune

Statul membru care solicită sprijin pentru transport se abține de la solicitarea oricărei compensații din partea Uniunii pentru daune cauzate bunurilor sale ori personalului său atunci când dauna respectivă este o consecință a acordării sprijinului pentru transport în temeiul prezentei decizie, cu excepția cazului în care se dovedește că daunele respective sunt rezultatul unei fraude sau al unei abateri grave.

Articolul 56

Desemnarea autorităților competente

Statele membre desemnează autoritățile competente autorizate să solicite și să primească sprijin financiar din partea Comisiei în aplicarea prezentei decizii și informează Comisia cu privire la aceasta în termen de 60 de zile de la data notificării prezentei decizii. Orice modificare a acestor informații se notifică de îndată Comisiei.

Cu toate acestea, notificările efectuate de către autoritățile competente ale statelor membre în temeiul articolului 12 din Decizia 2007/606/CE, Euratom rămân valabile până la primirea unei noi notificări din partea statului membru în cauză.

CAPITOLUL 14

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 57

Abrogare

Deciziile 2004/277/CE, Euratom și 2007/606/CE, Euratom se abrogă. Trimiterile la deciziile abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IX.

Articolul 58

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 924.

(2)  Decizia 2004/277/CE, Euratom a Comisiei din 29 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei 2001/792/CE, Euratom a Consiliului de instituire a unui mecanism comunitar de favorizare a unei cooperări consolidate în cadrul intervențiilor de urgență care țin de protecția civilă (JO L 87, 25.3.2004, p. 20).

(3)  Decizia 2007/606/CE, Euratom a Comisiei din 8 august 2007 de stabilire a normelor de aplicare a dispozițiilor referitoare la transport prevăzute în Decizia 2007/162/CE, Euratom a Consiliului de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă (JO L 241, 14.9.2007, p. 17).

(4)  Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (JO L 317, 3.12.2001, p. 1).

(5)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---