(1)

La 10 iulie 2008, societatea Marker Völkl International GmbH (denumită în continuare „reclamanta”), un producător german de echipamente de schi, a depus o plângere în care susținea că Slovenia a acordat ajutor de stat societății Elan d.o.o. (denumită în continuare „Elan” și cunoscută la momentul depunerii plângerii drept Skimar d.o.o.). Comisia a trimis Sloveniei mai multe solicitări de informații, la care Slovenia a răspuns prin scrisorile din 14 octombrie 2008, 30 ianuarie 2010 și 22 februarie 2010. În noiembrie 2009, Comisia a transmis, de asemenea, o solicitare de informații reclamantei, la care aceasta a răspuns la 5 martie 2010.

(2)

Prin scrisoarea din 12 mai 2010, Comisia a informat Slovenia că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește ajutorul.

(3)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsurile în cauză. Comisia nu a primit observații din partea terților interesați.

(4)

În urma deciziei de inițiere a procedurii, Slovenia a transmis informații suplimentare prin scrisorile din 9, 10 și 16 iunie 2010 (ultima cu anexele din 26 mai, 28 mai, 31 mai, 2 iunie și 14 iunie 2010). La 16 august 2011, Comisia a transmis o solicitare de informații autorităților slovene, la care acestea au răspuns prin scrisoarea din 10 octombrie 2011. La 11 octombrie 2011 au fost înaintate mai multe anexe la această scrisoare. În urma unei reuniuni între serviciile Comisiei și reprezentanții societății, Slovenia a prezentat informații suplimentare prin scrisorile din 6 martie, 30 martie, 13 aprilie, 16 aprilie, 23 aprilie, 10 mai, 15 mai și 30 mai 2012.

(5)

Elan, o societate cu răspundere limitată, desfășoară activitate în domeniul producției de echipamente de schi și de ambarcațiuni destinate navigației pe mare, precum iahturile. Societatea are sediul la Begunje na Gorenjskem, în Slovenia, localitate eligibilă în totalitate pentru ajutor regional în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE (3). În prezent, Elan are aproximativ 460 de angajați și două divizii principale: o divizie de sporturi de iarnă și o divizie de activități maritime. Societatea are o singură filială în Slovenia, Elan Inventa d.o.o. (care se ocupă cu producția de echipamente de sport), precum și diferite societăți comerciale în alte țări.

(6)

Până în iunie 2010, inclusiv în momentul în care s-au aplicat măsurile care fac în prezent obiectul evaluării, societatea Elan a fost organizată în mod diferit. Aceasta era formată din societatea-mamă Elan, care deținea acțiuni la patru filiale:

(7)

Elan se află în proprietatea statului. În prezent, 66,4 % din acțiunile sale sunt deținute de Posebna družba za podjetniško svetovanje, d.d. (denumită în continuare „PDP”), un holding financiar deținut de trei fonduri aflate în proprietatea statului. O altă parte de 25 % din acțiunile Elan este deținută de Triglav Naložbe, finančna družba, d.d. (denumită în continuare „Triglav Naložbe”), o societate financiară pentru o întreprindere de asigurări aflată în cea mai mare parte în proprietatea statului. Restul de 8,6 % din acțiuni sunt deținute de Prvi pokojninski sklad, un fond de pensii aflat în proprietatea statului (a se vedea o descriere detaliată a acționarilor Elan la punctul 2.2). La momentul adoptării măsurilor care fac obiectul prezentei investigații, Elan era, de asemenea, deținută în cea mai mare parte de stat. Cu toate acestea, structura acționariatului său era ușor diferită (a se vedea și punctul 2.2).

(8)

În ceea ce privește situația financiară a societății Elan, după ce s-a confruntat cu un an dificil în 2004, aceasta a înregistrat profit în 2005 și 2006, cifra sa de afaceri fiind în creștere. Însă în 2007, situația societății a început să se agraveze, ceea ce a determinat scăderea cifrei de afaceri și pierderi nete în anii 2007-2008. Considerentele (68)-(74) prezintă o analiză mai detaliată a situației financiare a Elan.

(9)

În prezent, Elan se află în curs de privatizare. Principalul acționar, PDP, intenționează să își vândă participația la societate și negociază în prezent cu potențiali ofertanți.

(10)

Dat fiind faptul că structura acționariatului, precum și identitatea proprietarilor Elan și guvernanța corporativă a acestora, sunt relevante pentru a identifica dacă măsurile în favoarea Elan constau în resurse de stat și sunt imputabile statului, în continuare se va descrie pe scurt fiecare proprietar și se va prezenta o imagine de ansamblu a acțiunilor Elan deținute de fiecare dintre aceștia de-a lungul timpului. Ar trebui remarcat faptul că structura acționariatului Elan s-a schimbat de la prima injecție de capital în 2007 (prima măsură) până la cea de a doua injecție de capital în 2008 (a doua măsură) și că de atunci au avut loc și alte modificări. Informații mai detaliate se regăsesc mai jos (a se vedea considerentele (19)-(22)).

(11)

Kapitalska družba pokojninskega in invalidskega zavarovanja, d.d. (denumită în continuare „KAD”) este o societate pe acțiuni al cărei acționar unic este Slovenia. KAD gestionează fondurile publice de pensii și activele statului pentru Slovenia. Aceasta răspunde, de asemenea, de privatizarea activelor deținute de stat. KAD se supune Legii slovene privind societățile comerciale („ZGD-1, Zakon o gospodarskih družbah”). Prin urmare, KAD are o adunare generală, un consiliu de supraveghere și un consiliu de administrație. Guvernul sloven îi numește pe toți cei 15 membri ai adunării (dintre care cinci reprezintă pensionarii și lucrătorii cu handicap, cinci reprezintă angajatorii și persoanele asigurate, iar cinci reprezintă guvernul sloven) și pe toți cei nouă membri ai consiliului de supraveghere. Reprezentanții guvernului sunt invitați la reuniunile adunării.

(12)

Prvi pokojninski sklad este primul fond de pensii din Republica Slovenia, ceea ce înseamnă că acesta este deținut în întregime de stat. KAD se ocupă de gestionarea acestui fond de pensii și controlează, de asemenea, participația deținută de PPS la Elan (denumită în continuare „KAD-PPS”).

(13)

Družba za svetovanje in upravljanje, d.o.o. (denumită în continuare „DSU”) este o societate de administrare și de consultanță cu răspundere limitată, deținută în totalitate de stat. Aceasta răspunde, printre altele, de privatizarea activelor deținute de stat. DSU are un consiliu de supraveghere alcătuit din trei membri. Doi sunt numiți de guvernul sloven, iar unul este numit de către angajații societății. Până la numirea reprezentantului angajaților, Slovenia numește și cel de al treilea membru. Consiliul de supraveghere numește un director al societății, care gestionează tranzacțiile comerciale ale DSU.

(14)

Zavarovalnica Triglav, d.d., (denumită în continuare „Zavarovalnica Triglav”) este o societate care oferă toate tipurile de asigurări generale și de viață, de sănătate și contra accidentelor. 67,7 % din acțiunile sale sunt deținute de societăți care sunt, la rândul lor, în mod direct sau indirect deținute în majoritate de stat. La momentul acordării măsurii, principalii acționari ai Zavarovalnica Triglav erau: Zavod za pokojninsko in invalidsko zavarovanje (denumit în continuare „ZIPS”, Institutul de Pensii și Asigurări de Invaliditate), aflat în totalitate în proprietatea statului, care deține 34,5 % din acțiunile la Zavarovalnica Triglav; Slovenska odškodninska družba, d.d. (denumit în continuare „SOD”, fondul sloven de asigurări) aflat în totalitate în proprietatea statului, care deține 28,1 % din acțiunile Zavarovalnica Triglav; NLB, d.d., deținută de stat în proporție de 50 %, care deține 3,1 % din acțiunile Zavarovalnica Triglav și HIT d.d., aflată în totalitate în proprietatea statului, care deține 1,1 % din acțiunile Zavarovalnica Triglav. Niciunul dintre ceilalți acționari ai Zavarovalnica Triglav nu a avut o cotă mai mare de 1,8 % în cadrul societății.

(15)

Zavarovalnica Triglav are un consiliu de supraveghere compus din opt membri și un consiliu de administrație. Cinci dintre membrii consiliului de supraveghere reprezintă acționarii și sunt aleși de către adunarea generală a Zavarovalnica Triglav. Ceilalți trei membri reprezintă angajații.

(16)

Triglav Naložbe este o societate financiară. În momentul în care s-a realizat cea de a doua injecție de capital, 80 % din acțiunile Triglav Naložbe erau deținute de Zavarovalnica Triglav. Aceasta este, la rândul său, deținută în majoritate de stat (a se vedea considerentul (14)). Restul de capital al Triglav Naložbe este împărțit între numeroși investitori individuali, niciunul nedeținând o cotă mai mare de 0,67 %. Triglav Naložbe are un consiliu de supraveghere și un consiliu de administrație. Consiliul de supraveghere este format din trei membri și este numit de adunarea generală a Triglav Naložbe.

(17)

PDP este un holding financiar înființat în iunie 2009. Acesta este deținut de trei fonduri aflate în proprietatea statului, și anume KAD, DSU și SOD și acționează ca societate de restructurare în numele statului sloven. PDP poate, prin contract, să preia administrarea întreprinderilor deținute de stat aflate în dificultate, să exercite toate drepturile de vot, să înființeze un consiliu de supraveghere și un consiliu de administrație și să pună în practică măsuri de reabilitare pentru stat (4). PDP deține acțiuni la mai multe societăți slovene deținute anterior de fonduri parastatale (5) și caută investitori strategici pentru unele dintre ele.

(18)

KD Kapital, finančna družba, d.o.o. (denumită în continuare „KD Kapital”) este o societate care activează în domeniul investițiilor de capital, aparține grupului Skupina KD (6) și este deținută de acționari privați.

(19)

În 2007, când a fost acordată prima măsură, următoarele societăți dețineau acțiuni la Elan: KAD (30,48 %), KAD-PPS (10,3 %), DSU (17,34 %), Triglav Naložbe (13,16 %), Zavarovalnica Triglav (11,89 %) și KD Kapital (16,83 %).

(20)

În aprilie 2008, KD Kapital a vândut societății KAD acțiunile sale. În urma acestei tranzacții, la momentul celei de a doua injecții de capital, următoarele societăți dețineau acțiuni la Elan: KAD (47,31 %), KAD-PPS (10,3 %), DSU (17,34 %), Triglav Naložbe (13,16 %) și Zavarovalnica Triglav (11,89 %).

(21)

În 2010, KAD și DSU au încredințat acțiunile Elan deținute de ele holdingului financiar PDP. În prezent, PDP deține 66,4 % din acțiunile Elan. KAD-PPS deține 8,6 % din acțiuni, iar Triglav Naložbe 25 %.

(22)

Tabelul 1 oferă o privire de ansamblu asupra acțiunilor deținute de fiecare acționar în parte la momentul acordării primei și celei de a doua măsuri și în luna mai 2012:

Tabelul 1

(23)

În 2006, Elan avea în vedere un program de investiții ambițios pentru grup, care viza investiții în clădiri, echipamente și comercializarea de mărci, pe baza unui plan strategic de dezvoltare pentru perioada 2006-2010 (elaborat de consiliul de supraveghere al Elan în decembrie 2005). Pentru perioada 2006-2007 au fost planificate investiții de 20,2 milioane EUR. În vederea finanțării acestor investiții, Elan a propus acționarilor săi o majorare de capital în valoare de 20,2 milioane EUR. Între timp, în cursul anului 2006, Elan a început să achiziționeze noi echipamente de producție, investiție prevăzută și în planul strategic de dezvoltare.

(24)

La 29 ianuarie 2007, Elan și acționarii societății Elan au semnat o scrisoare de intenție prin care au convenit ca acționarii să injecteze în Elan 10,225 milioane EUR (aproximativ jumătate din suma de 20,2 milioane EUR prevăzută în planul strategic de dezvoltare pentru perioada 2006-2010). Fiecare acționar a fost de acord să participe la majorarea capitalului proporțional cu cota deținută în cadrul Elan. Decizia a fost luată pe baza evaluării societății de către un consultant independent […] (*1) și a altor documente de diverse tipuri elaborate de Elan și de KAD, acționarul majoritar al Elan. […] Valoarea justă a societății a fost calculată pe baza mediei următoarelor calcule efectuate pentru fiecare divizie în parte: (i) media ponderată a raportului comparativ preț/vânzări înregistrat pentru tranzacțiile recente; (ii) raporturile preț/câștiguri ale societăților aplicabile în 2005; și (iii) de șapte ori valoarea EBITDA, inclusiv 25 % din potențialul de reducere a costurilor estimat. Din această medie s-au dedus datoriile pe termen scurt purtătoare de dobândă și jumătate din investițiile identificate care nu au putut fi finanțate prin fluxurile de numerar estimate ale societății. Estimarea rapidă de către KAD a valorii Elan s-a realizat pe baza metodei fluxului de numerar actualizat, folosind previziunile de afaceri furnizate de Elan consiliului său de supraveghere.

(25)

Înainte de aceasta, în mai 2006, Elan și-a informat acționarii că, deși alocă toate fluxurile libere de numerar investițiilor prevăzute în planul strategic de dezvoltare pentru perioada 2006-2010, ar fi nevoie de capital suplimentar pentru a realiza investițiile necesare (7). Ulterior, în noiembrie 2006, Elan a elaborat o analiză mai detaliată a efectelor unei majorări de capital (8), potrivit căreia investițiile ar conduce la un profit net cumulat pentru divizia de sporturi de iarnă de 15,4 milioane EUR în perioada 2006-2010, în comparație cu pierderile nete cumulate în lipsa majorării de capital, care s-ar ridica la 4,8 milioane EUR. De asemenea, profitul net cumulat al diviziei de activități maritime pentru perioada 2006-2010 ar fi mai mare dacă ar avea loc majorarea de capital (14,9 milioane EUR în comparație cu 8 milioane EUR). În același timp, KAD, acționarul majoritar al Elan, a estimat valoarea grupului la 22,8 milioane EUR. Consiliile de supraveghere ale acționarilor KAD, DSU, Zavarovalnica Triglav și Triglav Naložbe au aprobat deja injecția de capital în decembrie 2006 și, respectiv, în ianuarie 2007.

(26)

Majorarea de capital a fost confirmată oficial în cadrul adunării acționarilor din 25 octombrie 2007. Acționarii au efectuat plățile, proporțional cu cota deținută de fiecare în cadrul Elan, la 15 noiembrie 2007. Suma injectată în Elan s-a ridicat la 10,225 milioane EUR, acest împrumut din partea acționarilor împărțindu-se între Elan Winter sport, căreia i-au revenit 5,8 milioane EUR, și Elan Marine, care a beneficiat de 4,425 milioane EUR. Aceste împrumuturi de la acționari au fost ulterior transformate în capitaluri proprii ale Elan Winter sport și Elan Marine. Potrivit celor menționate mai sus, Elan Winter sport și Elan Marine au fuzionat în societatea-mamă Elan în iunie 2010 (a se vedea considerentul (6)).

(27)

Unul dintre motivele decalajului de timp dintre scrisoarea de intenție și acordul oficial al acționarilor a fost că societatea KD Kapital, singurul acționar privat al Elan la momentul respectiv, care avea minoritate de blocare, a blocat decizia oficială privind majorarea de capital. Motivul acestei blocări de către KD Kapital a fost un litigiu între KAD și KD Kapital cu privire la unele modificări în cadrul consiliului de supraveghere al Elan. Potrivit explicațiilor oferite de Slovenia, KD Kapital deținea, de asemenea, 50 % dintre acțiunile unuia dintre concurenții Elan, Seaway Group d.o.o. și intenționa să numească un reprezentant al său în cadrul consiliului de supraveghere al Elan. KAD a considerat acest fapt inacceptabil dat fiind că societatea KD Kapital deținea acțiuni la Seaway. Pentru a soluționa această problemă, la începutul lunii octombrie 2007, KAD a oferit KD Kapital o opțiune de vânzare (put option), cu condiția ca societatea KD Kapital să voteze în favoarea propunerii KAD referitoare la litigiul cu privire la membrii consiliului de supraveghere.

(28)

În urma acestei oferte, KD Kapital a fost în cele din urmă de acord cu majorarea de capital și, astfel cum s-a menționat mai sus, acționarii au adoptat decizia oficială în octombrie 2007.

(29)

În ciuda majorării de capital din noiembrie 2007, sezonul de iarnă nefavorabil din 2007-2008 (afectat de iarna anterioară fără zăpadă din 2006-2007) a cauzat dificultăți suplimentare grupului. Elan se afla într-o situație de insolvență la începutul anului 2008.

(30)

Atunci când SKB banka d.d. a refuzat, la începutul anului 2008, să acorde finanțări suplimentare societății Elan, KD Kapital și-a exercitat opțiunea de vânzare în martie 2008, cu efect din aprilie 2008. KAD a achiziționat acțiunile KD Kapital și, prin urmare, și-a crescut cota în cadrul Elan. De atunci, Elan este deținută în totalitate de stat (a se vedea considerentul (20)).

(31)

Pentru a face față situației financiare dificile, acționarii Elan au numit un nou consiliu de administrație în aprilie 2008. Acesta a inițiat discuții cu băncile pentru a ajunge la un acord privind reeșalonarea creanțelor băncilor asupra Elan și pentru a evita astfel falimentul societății. Băncile s-au arătat dispuse să accepte o reeșalonare, cu condiția ca acționarii Elan să furnizeze societății capital suplimentar.

(32)

În acest context, în martie 2008, Elan a solicitat capital suplimentar acționarilor săi. Pe baza unui plan pe termen lung pentru Elan pentru perioada 2008-2012, elaborat de Elan în iunie 2008 (denumit în continuare „planul pe termen lung pentru perioada 2008-2012”), Elan a solicitat acționarilor săi o sumă mai concretă, de 25 de milioane EUR, în iunieiulie 2008. Acționarii societății Elan au considerat că planul pe termen lung pentru perioada 2008-2012 este inadecvat pentru a injecta 25 de milioane EUR. De fapt, acționarii erau dispuși să injecteze doar 10 milioane EUR, cu condiția încheierii unui acord prealabil între Elan și băncile sale pentru reeșalonarea datoriilor Elan. Acționarii au solicitat, de asemenea, un plan pe termen lung suplimentar pentru Elan (9). Ca urmare a acestei solicitări, Elan a pregătit Planul de reabilitare suplimentar din 8 august 2008 (denumit în continuare „planul de reabilitare”). Totuși, Elan nu a reușit să ajungă la un acord cu băncile sale privind reeșalonarea datoriilor. Dimpotrivă, unul dintre creditorii Elan, și anume SKB banka d.d., a inițiat proceduri judiciare pentru recuperarea creanțelor sale și, în august 2008, Tribunalul din Ljubljana a emis către Elan un ordin judecătoresc pentru plata de către aceasta din urmă a datoriilor sale neachitate. Punerea în aplicare a ordinului respectiv ar fi determinat falimentul societății.

(33)

Având în vedere acest lucru, Elan a solicitat o reuniune de urgență a acționarilor, care a avut loc la data de 28 august 2008. În cursul acestei reuniuni, în urma unei propuneri prezentate de KAD, acționarii societății Elan au decis să injecteze 10 milioane EUR în Elan, deși condiția încheierii de către Elan a unui acord cu băncile sale pentru reeșalonarea împrumuturilor nu a fost respectată.

(34)

Consiliul de supraveghere al KAD aprobase deja injecția de capital înainte de reuniunea acționarilor din august 2008; consiliile de supraveghere ale celorlalți acționari au aprobat decizia privind injectarea sumei de 10 milioane EUR la Elan mai târziu, ultima aprobare fiind pronunțată la începutul lunii septembrie 2008.

(35)

Acționarii au efectuat plățile, proporțional cu cota deținută de fiecare dintre aceștia, la 8 septembrie 2008. Potrivit celor menționate la considerentul (6), la momentul acordării ajutorului, activitățile privind sporturile de iarnă și activitățile maritime ale Elan erau organizate în două filiale, și anume Elan Winter sport și Elan Marine. Suma de 10 milioane EUR injectată în Elan s-a împărțit în 5,924 milioane EUR pentru Elan Winter sport și 4,076 milioane EUR pentru Elan Marine.

(36)

Planul pe termen lung pentru perioada 2008-2012, elaborat în iunie 2008 de către Elan, descria în primul rând situația economică și financiară a grupului Elan. Acesta propunea o serie de măsuri de restructurare a Elan Winter sport (ajustarea investițiilor în societățile afiliate, ajustări ale inventarului și beneficii pentru terminarea contractului de muncă) și a Elan Marine (ajustări ale inventarului, beneficii pentru terminarea contractului de muncă, reducerea tipurilor de modele maritime). Pe lângă aceste măsuri de restructurare, pentru Elan Winter sport s-au prevăzut următoarele acțiuni:

(37)

Pentru Elan Marine, planul pe termen lung pentru perioada 2008-2012 prevedea următoarele acțiuni:

(38)

Planul pe termen lung pentru perioada 2008-2012 conținea, de asemenea, previziuni cu privire la grupul Elan și la filialele sale, bazate pe ipoteza conform căreia măsurile de restructurare și acțiunile descrise mai sus ar fi fost puse în aplicare. Conform acestor previziuni, Elan Winter sport urma să înregistreze profit începând cu anul 2010, iar Elan Marine din 2011. Planul a concluzionat că Elan avea nevoie de un capital suplimentar de [23-26] de milioane EUR pentru satisfacerea nevoilor sale de lichiditate. Elan ar fi putut să le asigure acționarilor săi un câștig adecvat de pe urma investiției numai în cazul în care s-ar fi furnizat un astfel de capital.

(39)

Planul de reabilitare, întocmit în august 2008 de Elan, prezenta mai întâi structura grupului Elan și situația economică și financiară a societăților Elan Winter sport și Elan Marine, inclusiv o analiză detaliată a datoriilor, a costurilor, dar și a veniturilor. În continuare, acesta analiza operațiunile realizate de Elan Winter sport și de Elan Marine în perioada ianuarie 2008iunie 2008. În cele din urmă, planul includea o parte privind reabilitarea societății. Potrivit planului, acțiunile propuse în această parte puteau fi realizate doar în cazul în care se injecta capital nou în Elan, iar împrumuturile bancare erau reeșalonate. Cu toate acestea, planul de reabilitare nu specifica sumele necesare.

(40)

Planul de reabilitare prevedea următoarele măsuri pentru Elan Winter sport:

(41)

Următoarele măsuri au fost prevăzute pentru Elan Marine:

(42)

Planul de reabilitare furniza în continuare previziuni de afaceri pentru perioada 2008-2012, potrivit cărora Elan Winter sport urma să obțină profit începând cu 2010, iar Elan Marine începând cu 2011.

(43)

Potrivit celor menționate mai sus la considerentele (2)-(3), Comisia a decis, la 12 mai 2010, să inițieze o procedură oficială de investigare („decizia de inițiere a procedurii”). În cadrul acestei decizii de inițiere a procedurii, Comisia a considerat în mod preliminar că cele două injecții de capital au presupus ajutor de stat în favoarea Elan Ski și Elan Marine. Comisia și-a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea unui astfel de ajutor de stat cu piața internă. Ca punct preliminar, Comisia a examinat dacă beneficiarii erau societăți aflate în dificultate.

(44)

Punctul 10 din Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate stabilește anumite circumstanțe în care se poate presupune că o întreprindere se află în dificultate, cum ar fi o scădere semnificativă de capital. În decizia de inițiere a procedurii s-a considerat că Elan Ski și Elan Marine nu îndeplineau criteriile de la punctul 10 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 11 din liniile directoare, o întreprindere poate fi considerată ca fiind în dificultate și dacă prezintă semnele obișnuite ale unei întreprinderi aflate în situație de dificultate. Având în vedere creșterea pierderilor, scăderea cifrei de afaceri și situația financiară dificilă a grupului Elan în general, Comisia a considerat că Elan Ski și Elan Marine puteau fi considerate întreprinderi aflate în dificultate, cel puțin în anii 2007 și 2008.

(45)

În primul rând, Comisia a evaluat dacă măsurile provin din resurse de stat și dacă acestea sunt imputabile statului. Având în vedere faptul că societatea KAD este deținută în totalitate de Slovenia, că Slovenia numește toți membrii adunării și ai consiliului de supraveghere și că reprezentanții guvernului sloven participă la toate reuniunile adunării și ale consiliul de supraveghere, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că măsurile adoptate de cătreKAD provin din resurse de stat și sunt imputabile statului. Cu privire la măsurile acordate de ceilalți acționari ai Elan, și anume KAD-PPS, DSU, Triglav Naložbe și Triglav Insurance, Comisia a concluzionat că trebuie să se verifice în cursul procedurii oficiale de investigare dacă și acestea provin din resurse de stat și dacă sunt imputabile statului.

(46)

În al doilea rând, Comisia a analizat dacă măsurile au oferit un avantaj beneficiarilor. S-a pus la îndoială faptul că măsurile ar răspunde testului investitorului privat în economia de piață. La prima măsură, singurul acționar privat al Elan, KD Kapital, nu a dorit să participe. Se pare că măsura nu s-a bazat pe un plan de afaceri sau pe alte informații privind potențialul rentabilizării investițiilor pe viitor. La momentul injecției de capital, beneficiarii păreau a fi în dificultate financiară. La cea de a doua măsură nu a participat nicio societate privată. Deși înainte ca acționarii să decidă cu privire la injecția de capital se elaboraseră, într-adevăr, un plan pe termen lung și un plan de reabilitare, au existat indicii conform cărora acționarii Elan au considerat planurile respective necorespunzătoare. În momentul acordării celei de a doua măsuri, Elan Ski și Elan Marine încă se confruntau cu dificultăți financiare.

(47)

În al treilea rând, Comisia a considerat că măsurile adoptate de Slovenia erau de natură să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, dat fiind că există, într-adevăr, schimburi comerciale între statele membre în domeniul echipamentelor de schi și al ambarcațiunilor destinate navigației pe mare.

(48)

Comisia a evaluat în prealabil dacă măsurile erau compatibile cu Liniile directoare privind salvarea și restructurarea. Având în vedere dificultățile cu care se confrunta grupul Elan și în absența altor societăți puternice în cadrul grupului, Elan Ski și Elan Marine sunt, în principiu, eligibile pentru ajutorul de salvare și restructurare. Dat fiind faptul că măsurile acordate au luat forma unei majorări de capital, acestea nu au putut fi considerate ajutor de salvare. În ceea ce privește compatibilitatea acestora ca ajutor de restructurare, nu era clar dacă s-au îndeplinit toate condițiile impuse. În special, nu era clar dacă ajutorul era limitat la minimul necesar și nu exista niciun indiciu privind contribuția proprie și măsurile compensatorii.

(49)

De asemenea, s-a analizat în mod preliminar dacă măsurile ar putea fi compatibile cu ajutoarele regionale. Deși ambii beneficiari au sediul într-o regiune care poate beneficia de ajutoare în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE, nu a fost clar dacă aceștia erau eligibili pentru un astfel de ajutor, dat fiind că ambii beneficiari erau în dificultate la momentul acordării.

(50)

Slovenia și-a prezentat observațiile prin scrisorile din 9, 10 și 16 iunie 2010. Ulterior, aceasta a transmis informații suplimentare la 10 octombrie 2011 și prin scrisorile din 6 martie, 30 martie, 13 aprilie, 16 aprilie, 23 aprilie, 10 mai, 15 mai și 30 mai 2012 (a se vedea considerentul (4)).

(51)

Pe scurt, potrivit Sloveniei, măsurile nu implică ajutoare de stat, deoarece acestea nu provin din resurse de stat și nu sunt imputabile statului. Chiar și în cazul în care acestea ar proveni din resurse de stat și ar fi imputabile statului, măsurile nu ar oferi un avantaj beneficiarului, deoarece Slovenia a acționat în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață. De asemenea, Slovenia afirmă că măsurile nici nu au afectat schimburile comerciale, nici nu au denaturat concurența, având în vedere că, potrivit Sloveniei, piața bunurilor durabile din domeniul sporturilor de iarnă este foarte consolidată și tinde să se consolideze într-o măsură și mai mare, iar Elan nu era decât un concurent slab pe lângă alți actori mai importanți de pe piața respectivă.

(52)

Slovenia nu prezintă niciun argument cu privire la eventuala compatibilitate a primei măsuri cu piața internă, în cazul în care măsura ar implica ajutor de stat. În opinia Sloveniei, a doua măsură ar putea fi considerată compatibilă în conformitate cu Liniile directoare privind salvarea și restructurarea.

(53)

Slovenia susține că nu a avut nicio influență în majorarea capitalului social al Elan.

(54)

Slovenia reamintește că, pentru a fi considerate ajutor de stat, măsurile trebuie să fie acordate direct sau indirect prin intermediul resurselor de stat și trebuie să fie imputabile statului. Slovenia este de acord că, în cazul în care un stat membru are o influență dominantă asupra unei societăți, se îndeplinește condiția privind „resursele de stat”. Totuși, în cazul în care un stat membru este în măsură să exercite o influență dominantă asupra unei societăți, nu se poate presupune automat că acesta a și exercitat în mod efectiv o astfel de influență într-un anumit caz. În acest context, Slovenia face trimitere la hotărârea pronunțată în cauza Stardust Marine (10), care prevede un set de indicatori pentru a stabili dacă statul a exercitat în mod efectiv o astfel de influență într-un anumit caz. Printre acești indicatori se numără integrarea în structurile administrației publice, natura activităților unei societăți și exercitarea acestora pe piață în condiții normale de concurență cu operatorii privați, statutul juridic al societății, intensitatea supravegherii exercitate de autoritățile publice asupra conducerii societății. Slovenia subliniază faptul că este foarte important dacă o societate a fost înființată în temeiul legislației private sau în afara acesteia.

(55)

În acest context, Slovenia aduce argumente pentru fiecare entitate implicată în injecțiile de capital, după cum urmează:

(56)

KAD este o entitate de drept privat care își desfășoară activitatea pe piață în condiții de concurență. Deși KAD se află sub controlul statului, acest argument nu este suficient pentru a concluziona că recapitalizările analizate sunt imputabile statului. Implicarea statului în recapitalizări nu a fost demonstrată din următoarele motive: acțiunile KAD sunt reglementate de Legea slovenă privind societățile comerciale („ZGD-1, Zakon o gospodarskih družbah”); vânzarea activelor sale nu este restricționată prin lege; KAD este finanțată exclusiv din dividende, dobânzi și alte venituri generate prin investiții și prin operațiunile comerciale; și recapitalizarea Elan a fost hotărâtă de consiliul de supraveghere, care acționează independent în procesul de luare a deciziilor. Deși este adevărat că statul a încredințat societății KAD gestionarea fondurilor de pensii și încheierea de contracte de privatizare a societăților, interesul public care stă la baza acestor sarcini nu poate influența măsurile adoptate de KAD astfel încât acestea să fie considerate imputabile.

(57)

DSU este deținută direct de stat, însă nu este finanțată de către stat și are drept scop maximizarea valorii investițiilor sale. Deși este adevărat că statul a încredințat societății DSU gestionarea fondurilor de pensii și încheierea de contracte de privatizare a societăților, interesul public care stă la baza acestor sarcini nu poate influența măsurile adoptate de DSU astfel încât acestea să fie considerate imputabile statului.

(58)

Zavarovalnica Triglav este deținută numai indirect de către stat, iar activitățile sale sunt bazate exclusiv pe piață. Statul nu are influență directă asupra operațiunilor sale. Într-adevăr, membrii consiliului de supraveghere al Zavarovalnica Triglav sunt aleși de către acționarii acesteia; totuși, membrii sunt aleși ca persoane fizice, niciunul dintre aceștia nedeținând vreo poziție în cadrul guvernului sau al administrației slovene.

(59)

Triglav Naložbe este indirect deținută de stat prin intermediul Zavarovalnica Triglav. Scopul acesteia este de a genera profit. Statul nu are influență directă asupra operațiunilor desfășurate de Triglav Naložbe, iar consiliul său de supraveghere este format din persoane fizice independente. În plus, Triglav Naložbe a finanțat recapitalizarea prin intermediul unui împrumut comercial.

(60)

Potrivit Sloveniei, prima măsură nu a oferit un avantaj în favoarea Elan din următoarele motive: În decembrie 2005, Elan a adoptat un plan strategic de dezvoltare pentru perioada 2006-2010, inclusiv planuri de dezvoltare detaliate pentru filialele deținute de Elan la momentul respectiv. Planul de dezvoltare pentru perioada 2006-2010 prevedea investiții atât în divizia de sporturi de iarnă, cât și în divizia de activități maritime. În vederea punerii în aplicare a acestor investiții, în mai 2006, Elan a propus acționarilor săi o majorare a capitalului Elan de 20,2 milioane EUR în perioada 2006-2009. Acționarii au evaluat cu prudență această propunere, iar Elan le-a furnizat documente care indicau în mod clar că o astfel de majorare de capital ar fi profitabilă pentru acționari.KAD, acționarul majoritar al Elan, a efectuat propria sa evaluare a majorării de capital propuse în noiembrie 2006, concluzionând că aceasta ar fi o investiție solidă. De asemenea, Triglav Naložbe a analizat previziunile Elan și, în acest context, a fost de acord cu injecția de capital. În plus, acționarii societății Elan au solicitat o evaluare independentă a grupului, sarcină pentru care a fost selectat […] (a se vedea considerentul (24)). Această evaluare a indicat că erau necesare investiții și că acestea puteau fi recuperate în orice caz prin vânzarea de acțiuni la o valoare justă către un partener strategic.

(61)

Pe baza aspectelor menționate anterior, Elan și acționarii săi au încheiat o scrisoare de intenție în ianuarie 2007, convenind asupra injectării de către acționari a sumei de 10,225 milioane EUR în cadrul societății. De asemenea, KD Kapital, singurul acționar privat al Elan, a semnat scrisoarea de intenție fără nicio condiție. Slovenia consideră că acționarii au adoptat această decizie cu scopul de a obține un venit rezonabil pentru capitalul investit și că, prin urmare, aceștia au acționat în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață.

(62)

În ceea ce privește faptul că adunarea acționarilor și-a exprimat abia în octombrie 2007 acordul oficial pentru injectarea de capital, Slovenia argumentează că întârzierea a fost cauzată de un litigiu între KD Kapital, acționarul minoritar privat al Elan, și KAD, acționarul majoritar al Elan. KD Kapital deținea 50 % din acțiunile la unul dintre concurenții societății Elan, denumit Seaway group d.o.o. KD Kapital intenționa să numească un reprezentant al său în cadrul consiliului de supraveghere al Elan, însă ceilalți acționari nu au fost dispuși să îl accepte din cauza faptului că societatea KD Kapital deținea acțiuni la o societate concurentă. Litigiul a fost soluționat atunci când KAD a oferit societății KD Kapital o opțiune de vânzare. În urma aceste soluții, toți acționarii societății Elan, inclusiv KD Kapital, au convenit în mod oficial să injecteze în Elan suma de 10,225 milioane EUR.

(63)

Potrivit Sloveniei, la începutul anului 2008, Elan se afla pe punctul de a intra în insolvență. Consiliul de supraveghere și acționarii au reacționat imediat, numind noi membri în consiliul de administrație al Elan, membri care au început negocieri pentru reeșalonarea datoriilor cu băncile care acordaseră împrumuturi societății Elan. Cu toate acestea, băncile au solicitat o injecție suplimentară de capital din partea acționarilor. Dat fiind acest fapt, societatea Elan, sprijinită de un consilier extern, a elaborat o strategie de redresare în mai 2008; în iunie 2008, Elan a stabilit planul pe termen lung pentru perioada 2008-2012, iar în august 2008 conducerea sa a adoptat un plan de reabilitare. La 11 iulie 2008, acționarii au convenit să majoreze capitalul cu condiția ca băncile să aprobe mai întâi o reeșalonare a datoriilor pe baza acestor documente. De asemenea, potrivit Sloveniei, acționarii au ținut seama de valoarea societății, estimată în urma unei evaluări a capitalului propriu al Elan de către o societate de audit independentă (11). În conformitate cu această evaluare, valoarea de piață a Elan la data de 31 decembrie 2007 era de 38 059 000 EUR. În plus, acționarii au luat în considerare o estimare rapidă a valorii Elan din data de 1 iulie 2008. La 28 august 2008, acționarii au decis în cele din urmă să injecteze capital fără acordul prealabil al băncilor cu privire la reeșalonarea datoriilor. Slovenia susține că, în caz contrar, acționarii ar fi putut pierde întreaga investiție în Elan. Având în vedere cele de mai sus, Slovenia consideră că acționarii societății Elan au acționat în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață.

(64)

Potrivit Sloveniei, măsurile nu puteau denatura concurența și nu au avut niciun impact asupra comerțului. În primul rând, Elan era un concurent slab pentru actori mult mai mari de pe piața echipamentelor de schi în momentul în care au fost acordate injecțiile de capital. În al doilea rând, și concurenții societății Elan aveau nevoie ca acționarii lor privați să adopte măsuri pentru a-și recupera pierderile din perioada 2007-2008.

(65)

Slovenia prezintă argumente în ceea ce privește compatibilitatea numai în cazul celei de a doua măsuri. Slovenia susține că această măsură era compatibilă în conformitate cu Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, deoarece Elan a pregătit un plan de restructurare viabil, care includea îmbunătățiri la nivelul grupului, în principal prin intermediul unor măsuri interne.

(66)

Într-adevăr, Slovenia afirmă că, după majorarea de capital din 2008, Elan a pus în aplicare în mod corespunzător planurile elaborate și a reușit să își reeșaloneze împrumuturile pe termen scurt. În ianuarie 2009 au fost adoptate planuri de disponibilizare, iar în octombrie 2009 Elan a vândut filialele Elan Yachting d.o.o. și Elan Marine Charter d.o.o. În aprilie 2010 a fost vândută și Elan Brod d.o.o., cu sediul la Obrovac, în Croația. În ansamblu, câștigurile din aceste vânzări ale filialelor s-au ridicat la [3,1-3,6] milioane EUR. În mai 2010, Elan a reușit să obțină o nouă finanțare, prin încheierea unui acord de împrumut pe termen lung cu băncile sale, în valoare de [21,5-25,5] milioane EUR. Noul împrumut a fost utilizat pentru rambursarea vechilor împrumuturi. În cele din urmă, la 1 iunie 2010, Elan Winter sport și Elan Marine au fuzionat în societatea mamă Elan. Slovenia a pretins, de asemenea, un efect compensator al rezilierii asocierii în participațiune pentru distribuția de echipamente de schi în America de Nord cu Dal Bello Sports. […] Părțile au convenit la 14 decembrie 2009 să înceteze acordul de asociere în participațiune. Contractul de distribuție pentru Canada a încetat la 1 ianuarie 2010, iar ulterior, la 1 ianuarie 2011, a încetat și contractul de distribuție pentru SUA.

(67)

Comisia examinează dacă beneficiarul a primit ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE (a se vedea punctul 5.2 de mai jos) și, în cazul în care a primit, dacă un astfel de ajutor ar putea fi compatibil cu piața internă (a se vedea punctul 5.3 de mai jos). În acest sens, este necesar să se stabilească de la ce dată potențialul beneficiar trebuie să fie considerat întreprindere în dificultate (a se vedea punctul 5.1 de mai jos).

(68)

În conformitate cu punctul 10 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea (S&R), o întreprindere este considerată în dificultate atunci când în ultimele 12 luni s-a pierdut peste jumătate din capitalul propriu al acesteia sau dacă întreprinderea îndeplinește criteriile necesare pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvență în temeiul legislației naționale. Potrivit concluziei deciziei de inițiere a procedurii, nici filialele, nici grupul în ansamblu nu îndeplinea în 2007 cerințele de la punctul 10 din Liniile directoare S&R.

(69)

Potrivit punctului 11 din Liniile directoare S&R, o întreprindere poate să fie totuși considerată în dificultate, în special în cazul în care sunt prezente simptomele obișnuite ale unei întreprinderi aflate în dificultate, cum ar fi: creșterea pierderilor, scăderea cifrei de afaceri, creșterea stocurilor, supracapacitatea, fluxul de capital în scădere, îndatorarea crescută, creșterea dobânzilor și scăderea sau lipsa valorii activului net.

(70)

În acest context, trebuie remarcat faptul că, în perioada 2003-2006, cifra de afaceri a grupului a crescut de la 109,2 milioane EUR la 122,4 milioane EUR. În plus, cu excepția anului 2004, în această perioadă grupul Elan a înregistrat profituri nete. Situația financiară a Elan a început să se deterioreze în cursul anului 2007. Cifra de afaceri a grupului a scăzut în 2007 cu 5 milioane EUR, la 117,5 milioane EUR, iar în 2008 a înregistrat din nou o scădere, ajungând la 100 de milioane EUR. În același timp, rezultatul financiar al grupului Elan a devenit negativ în 2007, scăzând de la 0,6 milioane EUR în 2006 la – 8,4 milioane EUR în 2007 și la – 12,7 milioane EUR în 2008.

Tabelul 2

Indicatori financiari esențiali pentru grupul Elan

(71)

Această situație a fost parțial cauzată de iarna blândă din 2006-2007 (iarnă fără zăpadă), care a afectat vânzările diviziei de sporturi de iarnă. De fapt, vânzările Elan Ski au scăzut de la 48,1 milioane EUR în 2006 la 40,8 milioane EUR în 2007 și, ulterior, la 37,7 milioane EUR în 2008. În același timp, rezultatul financiar al Elan Ski a scăzut de la – 0,5 milioane EUR în 2006 la – 6,7 milioane EUR în 2007 și, ulterior, la – 13,0 milioane EUR în 2008.

Tabelul 3

Elan Ski

(72)

Veniturile din vânzări ale diviziei de activități maritime a Elan au crescut considerabil în 2007, de la 31,8 milioane EUR la 38,6 milioane EUR, însă s-a înregistrat o ușoară pierdere de – 0,3 milioane EUR. Cu toate acestea, situația s-a deteriorat în 2008, când vânzările au scăzut cu o treime, de la 38,6 milioane EUR la 25,9 milioane EUR, iar Elan Marine a înregistrat o pierdere netă de – 10,2 milioane EUR.

Tabelul 4

Elan Marine

(73)

Având în vedere cifrele prezentate în tabelele 2-4, este clar că Elan nu se afla în dificultate la începutul anului 2007, atunci când s-a acordat prima măsură (a se vedea considerentele (79)-(86)).

(74)

Cu toate acestea, după cum reiese din informațiile financiare prezentate mai sus, în cursul anului 2007 situația financiară a societății Elan a început să se deterioreze, devenind foarte gravă în 2008. Cifra de afaceri a societății se afla în scădere, iar pierderile acesteia erau în creștere, motiv pentru care, la începutul anului 2008, societatea se afla în situație de insolvență (a se vedea considerentele (29)-(34) și considerentul (63)). Se poate concluziona că trebuie să se considere că, la momentul acordării celei de a doua măsuri, Elan era o întreprindere aflată în dificultate în temeiul Liniilor directoare S&R. De fapt, acordul semnat de acționarii Elan privind efectuarea injecției de capital a fost motivat de faptul că, în lipsa unei injecții de capital, Elan ar fi intrat în faliment (a se vedea considerentele (31)-(33)).

(75)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE stipulează că ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre, sunt incompatibile cu piața internă.

(76)

Condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE sunt cumulative; prin urmare, pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat, trebuie să fie îndeplinite simultan toate condițiile.

(77)

Slovenia susține în principal că prima măsură a fost acordată în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață și că, prin urmare, nu există niciun avantaj pentru beneficiar. În plus, Slovenia susține că, în orice caz, injecția de capital nu a fost imputabilă statului (a se vedea considerentele (53)-(63)).

(78)

În primul rând, trebuie să se determine exact când anume s-a acordat prima măsură societății Elan. În principiu, în orice caz, se consideră că o măsură de stat a fost acordată imediat ce statul membru în cauză s-a angajat să o acorde, adică imediat ce statul membru este obligat din punct de vedere juridic să furnizeze măsura. Potrivit celor menționate mai sus (a se vedea considerentul (24)), acționarii societății Elan și Elan au semnat o scrisoare de intenție la 29 ianuarie 2007, însă majorarea de capital a fost confirmată în mod oficial în cadrul adunării acționarilor Elan abia în octombrie 2007. Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă se poate considera că scrisoarea de intenție avea deja caracter obligatoriu pentru acționari, astfel încât să se poată concluziona că prima măsură s-a acordat la data semnării scrisorii de intenție.

(79)

În acest context, Comisia constată că, în conformitate cu o expertiză juridică furnizată de Slovenia (12), dreptul sloven nu reglementează în mod specific natura unei scrisori de intenție. O astfel de scrisoare de intenție ar putea fi o simplă înregistrare fără caracter obligatoriu a negocierilor în curs, un acord precontractual sau un acord. Natura juridică a unei scrisori de intenție trebuie stabilită de la caz la caz, ținând seama de conținutul scrisorii de intenție, de circumstanțele în care s-a semnat aceasta și de normele generale de interpretare în conformitate cu dreptul sloven.

(80)

În conformitate cu articolul 15 din Codul sloven al obligațiilor (13), un acord este obligatoriu în cazul în care părțile convin cu privire la principalele elemente ale acordului. În special, părțile la acord trebuie să fie precizate, iar fiecare acord trebuie să aibă o „cauză”.

(81)

În acest context, Comisia constată că, potrivit conținutului scrisorii de intenție, părțile la acord au fost clar precizate; suma totală a majorării de capital a fost deja prevăzută în scrisoarea de intenție (10,225 milioane EUR); au fost stabilite valoarea nominală maximă a noului capital al societății și prețul minim al acțiunilor din noul capital; fiecare acționar semnatar a convenit să participe la injecția de capital proporțional cu cota deținută în cadrul Elan la momentul respectiv; s-a specificat scopul injecției de capital (în special, investiții în Elan Winter sport și Elan Marine) și a fost prevăzut un mecanism de monitorizare a utilizării capitalului. În plus, trebuie să se țină seama de faptul că scrisoarea de intenție nu a fost încheiată numai între acționarii societății Elan, ci între acționari și Elan. Acționarilor le revenea obligația de a injecta capital în Elan, iar aceasta din urmă trebuia să înregistreze acțiunile noi și să utilizeze injecția de capital astfel cum se specifica în scrisoarea de intenție. Prin prisma celor de mai sus, Comisia consideră că părțile au fost de acord cu toate elementele principale necesare pentru încheierea unui acord cu caracter obligatoriu.

(82)

De asemenea, conținutul scrisorii de intenție indică faptul că părțile au încheiat un acord cu caracter obligatoriu: acționarii și Elan„și-au confirmat intenția de a majora capitalul”; acționarii „vor sprijini injecția de capital”; noile acțiuni „se vor plăti în numerar”.

(83)

În plus, imediat după semnarea scrisorii de intenție, Elan a încheiat un contract pentru livrarea unei noi linii de producție, ceea ce ar putea indica, de asemenea, faptul că Elan se aștepta ca acționarii să injecteze capital în societate.

(84)

În cele din urmă, expertiza juridică prezentată de Slovenia ajunge la concluzia că scrisoarea de intenție a avut efecte obligatorii după ce a fost semnată și că, prin urmare, acționarii au fost obligați să adopte decizia de a injecta capital și să depună capitalul în urma adoptării acestei decizii. Potrivit acestei expertize, instanțele din Slovenia nu au decis încă dacă obligația de a vota pentru majorarea de capital este executorie; cu toate acestea, o parte care încalcă un astfel de acord ar fi în mod normal răspunzătoare pentru daunele provocate.

(85)

Prin prisma argumentelor prezentate mai sus, Comisia concluzionează că data semnării scrisorii de intenție, și anume 29 ianuarie 2007, poate fi considerată data acordării primei măsuri.

(86)

Pentru a fi considerată ajutor de stat, o măsură trebuie să aibă caracter specific sau selectiv, în sensul favorizării numai a anumitor întreprinderi sau a producției de anumite bunuri.

(87)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE se referă la conceptul de întreprindere în definirea beneficiarul ajutorului. După cum au confirmat instanțele Uniunii, nu este neapărat necesar ca o întreprindere în sensul acestei dispoziții să fie o singură entitate juridică, ci aceasta ar putea consta într-un grup de societăți (14). Criteriul de bază pentru a determina dacă există o întreprindere în sensul acestei dispoziții este de a identifica dacă este implicată o „unitate economică”. O unitate economică poate fi alcătuită din mai multe persoane juridice. În cazul de față, Elan era persoana juridică în care s-a injectat capitalul. La momentul acordării măsurii, Elan avea patru filiale, și anume, Elan Winter sport, Elan Marine, Elan Inventa d.o.o. și Marine Nova d.o.o. (a se vedea considerentul (6)). În urma infuziei de capital, Elan a acordat împrumuturi de la acționari societăților Elan Winter sport și Elan Marine. Aceste împrumuturi de la acționari au fost ulterior transformate în capitaluri proprii ale filialelor. Trebuie, prin urmare, să se analizeze dacă de pe urma injecției de capital a beneficiat grupul ca atare sau doar Elan Winter sport și Elan Marine.

(88)

În primul rând, în ceea ce privește relațiile de proprietate, se observă că Elan deținea toate acțiunile la cele două filiale, adică la Elan Winter sport și la Elan Marine. Prin urmare, Elan controlează toate activitățile economice ale acestor filiale.

(89)

În al doilea rând, în momentul acordării măsurii, Elan Winter sport și Elan Marine desfășurau principalele activități ale Elan, și anume producția de schiuri și snowboarduri și producția de iahturi. Celelalte filiale fie nu erau active pe piață (Marine Nova d.o.o.), fie sprijineau principalele activități ale Elan (Elan Inventa d.o.o.). De fapt, când Elan a fost restructurată, Elan Winter sport și Elan Marine au fuzionat în societatea-mamă Elan, această fuziune constituind un alt element care indică faptul că grupul poate fi considerat beneficiar.

(90)

Pe baza argumentelor prezentate mai sus, se concluzionează că întregul grup Elan trebuie considerat beneficiarul majorării de capital. În continuare trebuie să se evalueze dacă măsura conferă un avantaj beneficiarului.

(91)

În cazul în care o măsură îndeplinește cerințele principiului investitorului privat în economia de piață, se poate exclude existența unui avantaj. Conform jurisprudenței, un investitor în economia de piață ar încerca să maximizeze randamentul activelor sale în funcție de circumstanțe și de interesele sale, chiar și în cazul unei investiții într-o societate la care acesta deține deja acțiuni (15). În cazul de față, trebuie să se evalueze dacă acționarii beneficiarului au acționat în conformitate cu acest principiu, bazându-și decizia privind investiția ex ante pe informații care au permis să se concluzioneze că tranzacția constituia o măsură rațională din punct de vedere economic.

(92)

În acest context, Comisia ia notă de circumstanțele care au condus la injecția de capital și de informațiile pe care s-a bazat decizia acționarilor. Potrivit celor menționate mai sus, la momentul acordării măsurii Elan nu era o întreprindere în dificultate în sensul Liniilor directoare privind salvarea și restructurarea (a se vedea considerentele (68)-(73)). Decizia de a injecta capital nou în Elan a fost luată pe baza unei evaluări a societății de către un consultant independent […] și a altor documente de diverse tipuri elaborate de Elan și de KAD, acționarul majoritar al Elan. Analiza detaliată a efectelor unei majorări de capital, realizate de Elan, a indicat că investițiile ar conduce la un profit net cumulat pentru divizia de sporturi de iarnă de 15,4 milioane EUR în perioada 2006-2010, comparativ cu pierderile nete cumulate în lipsa majorării de capital, de 4,8 milioane EUR. De asemenea, profitul net cumulat al diviziei de activități maritime pentru perioada 2006-2010 ar fi fost mai mare dacă ar fi avut loc majorarea de capital (a se vedea considerentele (23) și (24)).

(93)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că acționarii societății Elan au acționat în conformitate cu principiul investitorului privat în economia de piață în momentul în care au injectat fonduri în societate și că, prin urmare, prima măsură nu conferă un avantaj beneficiarului. Deși posibilitatea ca măsura să fi implicat un ajutor de stat se poate deja exclude pe această bază, nu s-a analizat dacă prima măsură este imputabilă statului. Comisia concluzionează că prima măsură nu implică un ajutor de stat.

(94)

Ca și în cazul primei măsuri, Slovenia susține în principal că a doua măsură a fost acordată în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață și că, prin urmare, nu există niciun avantaj pentru beneficiar. În plus, Slovenia susține că, în orice caz, injecția de capital nu a fost imputabilă statului (a se vedea considerentele (53)-(63)). În cele din urmă, Slovenia consideră că măsura nu a avut niciun efect asupra comerțului și că nu a existat nicio denaturare a concurenței (a se vedea considerentul (64)).

(95)

Pentru a fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, o măsură trebuie să fie acordată direct sau indirect din resurse de stat și trebuie să fie imputabilă statului.

(96)

Conform jurisprudenței, resursele unei întreprinderi trebuie considerate resurse de stat în cazul în care statul este capabil, prin exercitarea influenței sale dominante asupra întreprinderii respective, să direcționeze utilizarea resurselor acesteia (16).

(97)

Cu toate acestea, capacitatea statului de a controla entitățile implicate în acordarea măsurilor nu justifică automat prezumția conform căreia acțiunile entităților sunt imputabile statului. Tribunalul a explicat în detaliu conceptul de imputabilitate în cauza Stardust Marine (17). Acesta a prezentat următorii indicatori pentru stabilirea imputabilității: integrarea întreprinderii publice în structurile administrației publice; natura activităților acesteia și exercitarea acestora pe piață, în condiții normale de concurență cu operatori privați; statutul juridic al întreprinderii (dacă face obiectul dreptului public sau al dreptului societăților comerciale); intensitatea supravegherii exercitate de autoritățile publice asupra conducerii întreprinderii; orice alt indicator care arată, într-un anumit caz, o implicare a autorităților publice în procesul de adoptare a unei măsuri sau improbabilitatea implicării acestora, ținându-se cont și de amploarea măsurii, de conținutul acesteia sau de condițiile pe care le cuprinde.

(98)

Potrivit celor menționate în considerentul (54), Slovenia se referă la hotărârea pronunțată în cauza Stardust Marine și susține că dreptul său de proprietate asupra KAD și DSU nu implică automat și posibilitatea de imputa statului acțiunile acestora. În ceea ce privește Triglav Naložbe și Zavarovalnica Triglav, Slovenia consideră că societățile respective nu sunt controlate de către stat și că, în orice caz, acțiunile lor nu sunt imputabile statului. În contextul imputabilității, Slovenia subliniază în special faptul că toți acționarii Elan sunt înființați în temeiul dreptului privat, ceea ce conferă acestor societăți un grad satisfăcător de independență față de stat.

(99)

Ca o observație preliminară, Comisia subliniază că numai faptul că o societate cu capital de stat este înființată în temeiul dreptului privat nu este suficient pentru a exclude imputabilitatea acțiunilor sale față de stat. Nu ar trebui să se facă o distincție între cazurile în care ajutorul este acordat direct de către stat și cele în care ajutorul este acordat de organisme publice sau entități private înființate sau desemnate de către stat pentru administrarea ajutorului respectiv. În plus, potrivit celor menționate mai sus, Curtea a stabilit că există mai multe indicii de imputabilitate, iar faptul că o societate se supune dreptului privat sau dreptului public este numai unul dintre aceștia (a se vedea considerentul (97)). Prin urmare, trebuie să se examineze dacă există alte date care să indice că a doua măsură este imputabilă statului.

(100)

În această privință, Comisia ia act de faptul că există mai multe indicii că statul a fost implicat activ în decizia acționarilor de a injecta capital suplimentar beneficiarului. Deși Slovenia a respins rapoartele mass-media care atrăgeau atenția asupra rolului statului în salvarea societății Elan, caracterizându-le ca fiind „din auzite” sau „urmare a unei simplificări excesive”, astfel de rapoarte demonstrează percepția publică asupra abordării politicii industriale a guvernelor la momentul respectiv. Așa cum se explică mai jos, percepția potrivit căreia guvernul sloven a exercitat o politică industrială activă la vremea respectivă este, într-adevăr, susținută de analiza OCDE referitoare la guvernanța corporativă în Slovenia, care subliniază, de asemenea, ideea că guvernul a adoptat un plan de acțiune pentru reforma guvernanței corporative în Slovenia abia după aproape un an de la punerea în aplicare a celei de a doua măsuri, și anume la jumătatea anului 2009 (18). Astfel, în iunie 2008, atunci când situația precară a societății Elan a devenit vizibilă din exterior, mass-media au prezentat informații cu privire la potențialul ajutor de stat în favoarea Elan. La 6 iunie 2008, o revistă germană cu tematică sportivă scria că, potrivit zvonurilor, guvernul intenționa să injecteze 5,7 milioane EUR în societatea Elan, pentru a compensa sezonul de iarnă anterior, cu rezultate proaste (19). De asemenea, în mass-media din Slovenia s-a discutat situația societății Elan, subliniindu-se importanța ajutorului de stat pentru salvarea locurilor de muncă. De exemplu, cel mai mare post comercial (independent) de televiziune, PopTV, raporta pe site-ul său internet, la 26 iunie 2008, că la nivelul conducerii și al consiliului de supraveghere al societății Elan se aștepta o soluție din partea statului pentru depășirea dificultăților financiare ale societății, subliniind că, în absența unei injecții de capital din partea statului, mai mult de 700 de locuri de muncă ar fi fost în pericol. (20)

(101)

Potrivit celor discutate în detaliu mai jos, implicarea autorităților publice sau probabilitatea scăzută ca ele să nu fie implicate apare cel mai evident în cazul celui mai mare acționar al Elan, și anume KAD (care controla 57,61 % din acțiunile societății Elan la momentul injecției de capital) și al DSU (care deținea atunci 17,34 % din acțiunile societății Elan). Chiar și firma de consultanță independentă […] a atras atenția asupra importanței considerentelor politice pentru procesul decizional al KAD și DSU, în raportul său de evaluare din 22 decembrie 2006 (21). În contextul unei analize privind o posibilă privatizare a societății Elan (în acel moment denumită Skimar d.o.o.), […] a concluzionat că doi dintre proprietarii săi, KAD și DSU, erau controlați de stat în proporție de 100 % și că, prin urmare, exista probabilitatea ca decizia lor de a vinde să fi fost motivată atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere economic.

(102)

Comisia verifică fiecare acționar, pentru a vedea dacă acesta era controlat de către stat și dacă fondurile utilizate pentru injecția de capital pot fi considerate resurse de stat. În plus, Comisia stabilește dacă decizia de a injecta capital în societatea Elan este imputabilă statului. În acest context, Comisia acordă o atenție deosebită componenței consiliului de supraveghere al fiecărui acționar și verifică dacă a fost nevoie de acordul consiliului de supraveghere pentru această injecție de capital în societatea Elan, în 2008. Comisia examinează apoi elemente suplimentare care indică o implicare din partea autorităților publice în adoptarea măsurii sau probabilitatea scăzută ca acestea să nu fie implicate.

(103)

Comisia ia act de faptul că Slovenia deținea 100 % din acțiunile KAD, acționarul majoritar al Elan la momentul acordării ajutorului. Guvernul sloven a desemnat toți membrii adunării generale a KAD, precum și ai consiliului de supraveghere (a se vedea considerentul (11)). În conformitate cu statutul KAD, aceasta trebuie să își dea acordul pentru încheierea unei tranzacții a cărei valoare depășește 1 % din capitalul social al KAD. Injecția de capital analizată a fost calificată drept o astfel de tranzacție și, de fapt, consiliul de supraveghere al KAD a discutat și a fost de acord cu injecția de capital în societatea Elan în cadrul celei de a 134-a reuniuni din 10 iulie 2008 și în cadrul celei de a 135-a reuniuni din august 2008 (22).

(104)

Deoarece Slovenia deține KAD, se poate presupune că este în situația de a controla societatea și că, în principiu, resursele KAD pot fi considerate resurse de stat. Contrar opiniei Sloveniei, faptul că fondurile utilizate pentru injecția de capital provin din dividende, dobânzi și alte venituri ale KAD nu schimbă în vreun fel această concluzie. Utilizarea de dividende, dobânzi sau alte venituri, care ar fi putut, în schimb, să fie plătite statului ca acționar majoritar al societății, reprezintă o diminuare a resurselor de stat și, prin urmare, poate fi considerată ca utilizare a unor resurse ale statului (23).

(105)

În ceea ce privește imputabilitatea celei de a doua măsuri, Comisia consideră că societatea KAD nu ar fi injectat capital în absența influenței autorităților publice asupra procesului său decizional. Influența puternică a statului nu poate avea drept cauză numai faptul că Slovenia era unicul acționar al KAD în acel moment, că toți membrii consiliului de supraveghere al KAD erau numiți de către Slovenia, iar consiliul de supraveghere a trebuit, de fapt, să fie de acord cu tranzacția. Un indiciu suplimentar al implicării profunde a statului în procesul decizional al KAD este faptul că reprezentanții guvernului sloven participă la toate reuniunile adunării generale și ale consiliului de supraveghere (a se vedea considerentul (45)).

(106)

Influența guvernului asupra procesului decizional al KAD (precum și al unui alt fond controlat de stat, fondul de restituire SOD), în vederea urmăririi obiectivelor de politică industrială este, de asemenea, evidențiată în cadrul analizei OCDE privind guvernanța corporativă în Slovenia: „Cele două fonduri au pus la dispoziția guvernului un mecanism solid, care să îi permită să influențeze consiliile și organele de conducere ale întreprinderilor privatizate și, în cele din urmă, să joace un rol activ în introducerea unor modificări în ceea ce privește proprietatea. În parte, acest lucru pare (cel puțin inițial) să fie motivat de dorința de a gestiona măsura în care întreprinderile străine au dobândit controlul asupra unor importante întreprinderi și sectoare de activitate naționale. Procentul de proprietate directă și indirectă a permis guvernelor anterioare să exercite un rol foarte semnificativ și, uneori, opac, în influențarea funcționării unor mari sectoare ale întreprinderilor comerciale din Slovenia și în cadrul pieței, pentru control corporativ” (24).

(107)

Documentul guvernului sloven intitulat „Modificări structurale în perioada 2010-2011” (25) subliniază, de asemenea, rolul pe care KAD și fondul de restituire SOD, controlat de stat, l-au jucat în deservirea obiectivelor politicii industriale ale Sloveniei, de exemplu în ceea ce privește asistența acordată societății Elan. La punctul 2.1.1 din documentul „Stabilirea unei agenții publice pentru guvernanța întreprinderilor de stat, precum și transformarea KAD și SOD” se precizează: „Restructurarea societăților KAD și SOD presupune scutirea acestora de toate investițiile strategice: […] — investiții proaste care au devenit strategice, deoarece statul dorește să le acorde asistență pentru înlăturarea dificultăților cu care se confruntă (Mura, Elan).” Caracterizarea investițiilor KAD în societatea Elan ca fiind strategice „deoarece statul dorește să ofere asistență” societății Elan este în contrast evident cu declarația Sloveniei conform căreia KAD a acționat independent în procesul său decizional (a se vedea considerentul (56)). În continuare, documentul guvernului explică faptul că transferul investițiilor strategice proaste din sectorul parastatal direct către stat a fost mai ales o sarcină care ține de resursele umane și că societatea în curs de restructurare, PDP, înființată de KAD și SOD, a fost transferată direct în proprietatea statului, deoarece echipa nu mai putea face parte din KAD și SOD (26).

(108)

Comisia a invitat Slovenia să își prezinte observațiile cu privire la documentele citate mai sus. Slovenia a afirmat că nu a existat o hotărâre de guvern referitoare la recapitalizarea societății Elan. Slovenia a subliniat că analiza OCDE, care descrie modul în care societățile KAD și SOD au pus la dispoziția guvernului un mecanism solid de influențare a consiliilor și organelor de conducere ale întreprinderilor privatizate, nu menționa DSU, Zavarovalnica Triglav și Triglav Naložbe și că în documentul emis de guvernul sloven nu se menționa nicio influență directă sau indirectă din partea statului cu privire la activele deținute de Zavarovalnica Triglav sau Triglav Naložbe. În plus, Slovenia atrage atenția asupra unui pasaj din analiza OCDE, în care se menționează că „lipsa de coordonare centralizată a creat dificultăți pentru gestionarea eficientă a participațiilor guvernului în capitalurile proprii”. În continuare, se explică faptul că societatea KAD s-a aflat întotdeauna în responsabilitatea Ministerului de Finanțe, în timp ce Ministerul Economiei a fost responsabil pentru sectorul de producție, din care face parte Elan. În ceea ce privește documentul emis de guvernul sloven, referitor la investiții proaste care au devenit strategice, Slovenia subliniază că Mura, al doilea exemplu de astfel de investiții menționat în document în afară de Elan, a intrat în procedura de faliment în octombrie 2009.

(109)

Observațiile furnizate de Slovenia nu infirmă argumentele prezentate mai sus, care indică implicarea autorităților publice în adoptarea măsurii sau probabilitatea scăzută ca acestea să nu fie implicate. Declarația că guvernul nu a fost implicat în decizia privind recapitalizarea este o simplă afirmație. Faptul că analiza OCDE nu menționează în mod special DSU, Zavarovalnica Triglav și Triglav Naložbe și că aceasta vorbește de o lipsă de coordonare centralizată nu afectează imaginea generală pe care o transmite analiza OCDE, și anume că guvernul sloven a intervenit activ în economie și a urmărit obiective legate de politica industrială. În ceea ce privește societățileZavarovalnica Triglav și Triglav Naložbe, care nu sunt menționate în mod specific în analiza OCDE și în documentul guvernului sloven, mai jos se furnizează detalii referitoare la controlul exercitat de către stat. În același timp, trebuie să se țină seama de faptul că aceste societăți erau acționari minoritari, care dețineau doar 25 % din acțiunile Elan. În sfârșit, în ceea ce privește documentul guvernului, faptul că o altă întreprindere aflată în dificultate, considerată „investiție strategică”, a intrat în faliment este irelevant pentru evaluarea cazului de față.

(110)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că injecția de capital a KAD în societatea Elan din anul 2008 constă în resurse publice și este imputabilă Sloveniei.

(111)

Potrivit celor prezentate la considerentul (12), KAD administrează PPS și controlează participațiile sale. Prin urmare, participarea KAD-PPS la injecția de capital ar trebui să fie considerată din aceeași perspectivă ca și participarea KAD. De fapt, aprobarea consiliului de supraveghere al KAD față de injecția de capital, din cadrul celei de a 134-a reuniuni din 10 iulie 2008, a inclus și acordul privind injecția de capital în numele PPS. (27) Același lucru este valabil și pentru decizia luată la cea de a 135-a reuniune a consiliului de supraveghere al KAD, în august 2008.

(112)

Prin urmare, se concluzionează că injecția de capital a KAD-PPS în societatea Elan din 2008 constă din resurse de stat și este imputabilă Sloveniei.

(113)

Comisia ia act de faptul că, în momentul acordării măsurii, DSU se afla în totalitate în proprietatea directă a statului. Consiliul de supraveghere este format din trei membri, dintre care doi sunt numiți de acționar, și anume Slovenia (a se vedea considerentul (13)). La momentul injecției de capital, statul numise și al treilea membru. Conform statutului, consiliul de supraveghere adoptă decizii cu majoritate de voturi și supraveghează administrarea activității DSU. De fapt, consiliul de supraveghere al DSU a studiat și a aprobat injecția de capital în societatea Elan în cadrul unei sesiuni extraordinare la 11 iulie 2008 și și-a modificat parțial decizia în cadrul a două sesiuni extraordinare, la 26 august 2008 și 8 septembrie 2008 (28).

(114)

Deoarece Slovenia deține DSU, se poate presupune că aceasta este în măsură să controleze societatea și că, în principiu, resursele DSU pot fi considerate resurse de stat. Contrar opiniei Sloveniei, faptul că fondurile utilizate pentru injecția de capital provin din dividende, dobânzi și alte venituri ale DSU nu modifică această concluzie, așa cum s-a explicat la considerentul (104).

(115)

În ceea ce privește imputabilitatea celei de a doua măsuri, trebuie să se țină seama de faptul că toți cei trei membri ai consiliului de supraveghere de la momentul acordării au fost numiți de către Slovenia, unicul acționar al DSU, și că, de fapt, consiliul de supraveghere a trebuit să fie de acord cu tranzacția. După cum se precizează mai sus, influența considerentelor politice asupra procesului decizional al DSU este recunoscută în raportul de evaluare […] din 22 decembrie 2006 (29). De asemenea, faptul că, împreună cu KAD, DSU și-a transferat în 2010 acțiunile Elan către societatea holding PDP trebuie privit prin prisma explicațiilor furnizate mai sus cu privire la modul în care guvernul sloven a decis să abordeze problema investițiilor parastatale care au devenit strategice, deoarece statul a dorit să le acorde asistență în vederea depășirii dificultăților cu care se confruntau. În legătură cu celelalte circumstanțe globale care pledează în favoarea implicării autorităților publice în adoptarea măsurii sau a probabilității scăzute ca acestea să nu fie implicate, Comisia consideră că DSU nu ar fi injectat capital în absența influenței autorităților publice asupra procesului său decizional.

(116)

Prin urmare, se concluzionează că injecția de capital a DSU în societatea Elan, efectuată în 2008, constă din resurse de stat și este imputabilă Sloveniei.

(117)

Societatea Zavarovalnica Triglav nu este deținută direct de către Slovenia. Cu toate acestea, Comisia constată că Slovenia deține indirect două treimi din Zavarovalnica Triglav (a se vedea considerentul (14)). Acționarii săi majoritari sunt ZIPZ, Institutul de Pensii și Asigurări de Invaliditate, și SOD, fondul sloven de asigurări. Ambele sunt 100 % în proprietatea statului. Niciunul dintre ceilalți acționari nu deține o cotă mai mare de 1,8 % în Zavarovalnica Triglav.

(118)

Cinci din cei opt membri ai consiliului de supraveghere al Zavarovalnica Triglav, inclusiv președintele și vicepreședintele, îi reprezintă pe acționari și sunt desemnați de aceștia. Conform celor descrise la considerentul (14), majoritatea acționarilor Zavarovalnica Triglav sunt societăți deținute de stat în proporție de 100 %. Prin urmare, în principiu, cei cinci membri ai consiliului de supraveghere sunt numiți de către stat și reprezintă interesele statului. Comisia constată că, în cadrul adunării generale a Elan din 28 august 2008, consiliul de administrație al Zavarovalnica Triglav a votat pentru majorarea de capital, dar a făcut acest lucru sub rezerva aprobării tranzacției de către consiliul de supraveghere. De fapt, consiliul de supraveghere a fost de acord cu injecția de capital la 4 septembrie 2008 (30).

(119)

Deoarece Slovenia deținea indirect două treimi din acțiunile Zavarovalnica Triglav, se poate presupune că aceasta este în măsură să controleze societatea și că, în principiu, resursele Zavarovalnica Triglav pot fi considerate resurse de stat.

(120)

Este necesar să se acorde atenție faptului că statul numește majoritatea membrilor consiliului de supraveghere al Zavarovalnica Triglav, inclusiv președintele și vicepreședintele, iar consiliul de supraveghere a trebuit să aprobe injecția de capital.

(121)

În legătură cu celelalte circumstanțe globale discutate mai sus, care demonstrează clar implicarea autorităților publice în adoptarea măsurii sau probabilitatea scăzută a neimplicării acestora, măsura este considerată ca fiind imputabilă Sloveniei.

(122)

Triglav Naložbe nu este deținută direct de către Slovenia. Cu toate acestea, Comisia constată că Slovenia deține indirect majoritatea acțiunilor Triglav Naložbe. În momentul acordării măsurii, Zavarovalnica Triglav deținea efectiv 80 % din acțiunile Triglav Naložbe. La rândul său, Zavarovalnica Triglav este deținută indirect în majoritate de Slovenia (a se vedea considerentul (14)). Prin urmare, indirect, Slovenia deține peste 51 % din acțiunile Triglav Naložbe. Niciunul dintre ceilalți acționari nu deține o cotă mai mare de 0,67 % în cadrul societății.

(123)

Cei trei membri ai consiliului de supraveghere reprezintă interesul acționarilor și sunt aleși de aceștia. Deoarece statul este, indirect, acționarul majoritar al Triglav Naložbe, trebuie să se ia în considerare faptul că statul poate decide cine este desemnat în consiliul de supraveghere pentru a reprezenta interesele Sloveniei. Consiliul de supraveghere al Triglav Naložbe a trebuit să fie de acord cu injecția de capital în societatea Elan și a făcut acest lucru în cadrul celei de a 7-a reuniuni extraordinare din 3 septembrie 2008 (31).

(124)

Deoarece Slovenia era, indirect, acționar majoritar al Triglav Naložbe, se poate presupune că aceasta era în măsură să controleze societatea și că, în principiu, resursele Triglav Naložbe pot fi considerate resurse de stat. Contrar opiniei Sloveniei, faptul că fondurile utilizate pentru injecția de capital provin dintr-un împrumut nu modifică această concluzie, așa cum s-a explicat la considerentul (104).

(125)

Ținând seama de faptul că statul numește toți membrii consiliului de supraveghere al Triglav Naložbe, iar consiliul de supraveghere a trebuit să aprobe injecția de capital, la care se adaugă celelalte circumstanțe globale discutate mai sus, care demonstrează clar implicarea autorităților publice în adoptarea măsurii sau probabilitatea scăzută a neimplicării acestora, măsura este considerată ca fiind imputabilă Sloveniei.

(126)

Componența consiliilor de supraveghere ale acționarilor societății Elan și faptul că aceste consilii de supraveghere au trebuit să fie de acord cu această injecție de capital în 2008 sugerează deja faptul că măsura în cauză este imputabilă statului (32).

(127)

În plus, după cum s-a arătat mai sus, Comisia are indicii solide privind implicarea profundă a statului în procesul decizional al KAD — de departe cel mai important acționar al Elan, care controla 57,61 % din capital la momentul injecției de capital — și al DSU. Aceste indicii provin din raportul OCDE, raportul […], documentele publicate de către guvernul sloven și rapoartele de presă.

(128)

În plus, comportamentul paralel al celor cinci acționari ai Elan, toți fiind controlați de stat, oferă un indiciu cu privire la implicarea statului în hotărârea acționarilor, deoarece pare puțin probabil ca cinci operatori privați și independenți să fi fost de acord cu injecția de capital într-o întreprindere aflată în dificultate, în același timp și în aceleași condiții.

(129)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că a doua măsură constă în resurse publice și a fost imputabilă Sloveniei.

(130)

Pentru a fi considerată ajutor de stat, o măsură trebuie să fie specifică sau selectivă, în sensul că favorizează numai anumite întreprinderi sau numai producția anumitor bunuri.

(131)

Se consideră că întregul grup Elan trebuie să fie considerat ca beneficiar al majorării de capital din 2008, din aceleași motive ca și în cazul primei măsuri (a se vedea considerentele (80)-(83)). În etapa următoare trebuie să se evalueze dacă măsura conferă un avantaj beneficiarului.

(132)

În cazul în care o măsură îndeplinește cerințele principiului investitorului privat în economia de piață, se poate exclude existența unui avantaj. Conform celor descrise mai sus, un investitor de pe piață ar încerca să își maximizeze randamentul activelor (a se vedea considerentul (72)).

(133)

În acest context, Comisia constată în primul rând că, atunci când a fost acordată a doua măsură, Elan se confrunta cu dificultăți în sensul Liniilor directoare privind salvarea și restructurarea (a se vedea considerentul (74)). În plus, potrivit Sloveniei, Elan era amenințată de insolvență la începutul anului 2008 și avea o lipsă de lichidități în valoare de [12,6-15 milioane] EUR.

(134)

Slovenia afirmă că decizia acționarilor societății Elan de a injecta capital suplimentar a avut la bază mai multe documente întocmite de Elan și de consilieri externi, în care se arăta că decizia a fost justificată.

(135)

Deși este adevărat că Elan a elaborat un plan pe termen lung pentru grup, pentru perioada 2008-2012, trebuie să se țină seama de faptul că acest plan prevedea o majorare de capital în valoare de 25 de milioane EUR ca bază pentru obținerea unui nivel adecvat de rentabilitate în viitor și că acționarii societății Elan au considerat acest plan pe termen lung ca fiind inadecvat pentru efectuarea unei injecții de capital cu această valoare. Planul de reabilitare din august 2008 a constat, în principal, din prognoze și nu a furnizat informații privind creșterea de capital planificată. Atât planul pe termen lung pentru perioada 2008-2012, cât și planul de reabilitare au fost întocmite de Elan, fără implicarea unui consilier extern. Un alt document furnizat de Slovenia în legătură cu a doua majorare de capital a fost o estimare rapidă a valorii Elan, pregătită de KAD, din iulie 2008. Totuși, acest document nu susține argumentul Sloveniei potrivit căruia acționarii societății Elan au acționat ca investitori prudenți, deoarece, conform estimării respective, în cazul în care sunt luate în considerare eventualele elemente de pasiv, capitalul propriu al Elan a avut o valoare negativă de [29,5-34] de milioane EUR în luna iulie 2008. În plus, estimările rapide arată că prognozele din planul pe termen lung al Elan pentru perioada 2008-2012 pot fi exagerat de optimiste, având în vedere experiențele anterioare, iar în acest caz valoarea societății ar fi chiar mai scăzută.

(136)

Slovenia a prezentat, de asemenea, o evaluare a capitalului propriu al Elan, efectuată după metoda fluxului de numerar actualizat. Această evaluare a capitalului propriu, elaborată de […] în iunie 2008, a considerat că valoarea de piață a societății Elan la 31 decembrie 2007 era încă pozitivă, ajungând la [35-40] de milioane EUR. Cu toate acestea, potrivit celor prezentate mai sus (a se vedea considerentele (70)-(74), situația societății Elan s-a deteriorat drastic în cursul anului 2008. Având în vedere aceste evoluții, evaluarea capitalului propriu de mai sus trebuie să fie considerată depășită la 28 august 2008, atunci când acționarii societății Elan au decis cu privire la injecția de capital și nu poate fi invocată pentru a demonstra că acționarii societății Elan au acționat ca investitori de piață prudenți, în special atunci când se iau în considerare circumstanțele în care a avut loc a doua injecție de capital.

(137)

Potrivit celor prezentate la considerentul (32), acționarii condiționează orice majorare de capital de acordul prealabil al băncilor pentru reeșalonarea împrumuturilor existente contractate de Elan. Cu toate că la un astfel de acord nu se putea ajunge înainte de majorarea de capital, acționarii Elan au continuat injecția de capital, pentru că, în caz contrar, Elan ar fi trebuit să intre în faliment.

(138)

În cazul în care băncile ar fi fost de acord să reeșaloneze împrumuturile înainte de majorarea de capital, acesta ar fi putut fi un semn că băncile aveau încredere în capacitatea Elan de a reveni la o situație de viabilitate. Totuși, acest lucru nu s-a întâmplat; dimpotrivă, una dintre bănci chiar a solicitat un ordin judecătoresc pentru executarea datoriilor restante ale Elan. Poziția băncii poate fi considerată un indiciu că piața nu a crezut în restabilirea viabilității societății Elan.

(139)

În plus, trebuie să se țină seama și de faptul că, în 2007, acționarii injectaseră deja 10 225 milioane EUR în Elan, fără succes. Ar trebui clarificat faptul că, deși injecția de capital din 2007 s-a bazat pe un așa-numit plan strategic de dezvoltare prin care Elan a solicitat inițial investiții de 20,2 milioane EUR, injecția de capital din 2008, în valoare de 10 milioane EUR, nu poate fi considerată o a doua tranșă de investiții în conformitate cu planul strategic de dezvoltare inițial. Injecția de capital din 2008 a fost necesară pentru a se evita insolvența, prin acoperirea deficitului de lichiditate al Elan și a pierderilor suferite, capitalul nu a fost dedicat scopurilor prevăzute în planul strategic de dezvoltare (a se vedea considerentul (23)).

(140)

În cele din urmă, Comisia constată că în momentul acordării măsurii toți acționarii erau în proprietatea statului, respectiv că niciun acționar privat nu a participat la majorarea capitalului.

(141)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că a doua măsură nu a fost acordată în conformitate cu principiul investitorului privat în economia de piață și a conferit un avantaj societății Elan.

(142)

Comisia observă că beneficiarul este activ pe piețe deschise concurenței. Orice subvenție de stat acordată unei astfel de întreprinderi ar putea să îi confere un avantaj față de alți concurenți care nu beneficiază de asemenea subvenții. Contrar opiniei Sloveniei, în acest context nu este relevant dacă acești concurenți ai societății Elan au avut o cotă de piață mai mare decât Elan sau dacă au primit fonduri și de la acționarii lor.

(143)

Atunci când un ajutor acordat de un stat membru consolidează poziția unei întreprinderi în comparație cu alte întreprinderi concurente în comerțul din cadrul Uniunii, acestea din urmă trebuie să fie considerate ca fiind afectate de ajutorul respectiv. (33) Într-adevăr, între statele membre există schimburi comerciale de echipamente de schi și ambarcațiuni destinate navigației pe mare, care sunt bunurile produse și comercializate de beneficiar.

(144)

Având în vedere cele menționate mai sus, Comisia concluzionează că a doua măsură ar putea denatura concurența și ar putea avea un efect asupra schimburilor comerciale.

(145)

Având în vedere argumentele de mai sus, Comisia concluzionează că a doua măsură implică ajutor de stat în favoarea Elan, în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Slovenia nu a respectat clauza de standstill prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din TFUE.

(146)

La articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE se prevăd excepții de la regula generală potrivit căreia ajutorul de stat este incompatibil cu piața internă, conform dispozițiilor articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(147)

În acest context, trebuie remarcat faptul că sarcina de a dovedi compatibilitatea ajutorului cu piața internă, prin derogare de la dispozițiile articolului 107 alineatul (1) din TFUE, revine, în principal, statului membru în cauză, care trebuie să demonstreze îndeplinirea condițiilor acestei derogări. (34)

(148)

Comisia evaluează compatibilitatea celei de a doua măsuri în cadrul acestor excepții. Având în vedere că măsura în cauză a fost acordată unei întreprinderi aflate în dificultate (a se vedea punctul 5.1 de mai sus), Comisia evaluează în primul rând compatibilitatea măsurii în temeiul Liniilor directoare privind salvarea și restructurarea. În al doilea rând, se examinează dacă măsura ar putea fi considerată compatibilă în orice alt temei.

(149)

În conformitate cu punctul 33 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, numai întreprinderile aflate în dificultate sunt eligibile pentru ajutorul de salvare și restructurare. Elan este eligibilă, deoarece se poate considera că în momentul celei de a doua injecții de capital era o întreprindere aflată în dificultate (a se vedea considerentul (74)).

(150)

În conformitate cu Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, ajutorul pentru salvare trebuie să îndeplinească anumite cerințe, care nu sunt asigurate în totalitate de măsura în cauză:

(151)

Prin urmare, injecțiile de capital în cauză nu pot fi considerate ajutor de salvare.

(152)

Măsura nu îndeplinește nici toate cerințele privind ajutorul pentru restructurare, prevăzute în Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, deoarece nu s-au prevăzut măsuri compensatorii care ar fi putut compensa efectele negative ale ajutorului asupra condițiilor în care se desfășoară schimburile comerciale.

(153)

În conformitate cu punctele 38-42 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, restructurarea trebuie să fie însoțită de măsuri compensatorii proporționale cu efectele de denaturare a concurenței ale ajutorului și, în special, cu dimensiunea și importanța relativă pe piață a întreprinderii beneficiare. Punctul 40 din Liniile directoare stipulează că măsurile compensatorii ar trebui să aibă loc în special pe piața sau pe piețele pe care întreprinderea va deține o poziție semnificativă după restructurare. Slovenia afirmă că anumite dezinvestiții efectuate de Elan în 2009 și 2010 au avut un efect de compensare.

(154)

În ceea ce privește divizia de echipamente pentru sporturi de iarnă a Elan, Slovenia descrie societatea Elan ca „una dintre ultimele mărci de produse durabile de sine stătătoare destinate sporturilor de iarnă” și se referă la aceasta ca fiind „doar un concurent slab pentru actorii mult mai importanți de pe piață.” (35) Această ultimă caracterizare nu este, totuși, conformă cu descrierea făcută societății de către acționarul majoritar actual al Elan. PDP subliniază că, în 2010, Elan a vândut 448 000 de perechi de schiuri și 217 000 de snowboarduri, că Elan a reprezentat 13 % din producția mondială de echipamente de schi și că aceasta a fost cea de a 7-a marcă de schi pe plan mondial, propria marcă reprezentând o cotă de piață de aproximativ 8 % din piața mondială.

(155)

Slovenia nu propune nicio definire concretă a produsului sau a pieței (piețelor) geografică (geografice) în care activează divizia de articole de sport a Elan. Așa cum se detaliază mai jos, ținând cont de informațiile furnizate de Slovenia și de considerațiile cu privire la definirea pieței în urma practicilor anterioare de fuziune (36), trebuie să se concluzioneze că Elan a deținut, într-adevăr, cote de piață considerabile, cel puțin pe unele dintre piețele relevante în cauză.

(156)

Pentru a evalua importanța relativă a societății pe piețele pe care aceasta își desfășoară activitatea, Comisia a examinat datele disponibile, inclusiv documentele strategice elaborate chiar de Elan. Pe lângă accesorii, Elan produce în special schiuri alpine și snowboarduri. Pe de o parte, acestea sunt vândute distribuitorilor (denumiți în continuare „piața de vânzări cu amănuntul”) ca produse de marcă ale Elan; pe de altă parte, Elan acționează ca producător de echipamente de sport așa-zis originale și furnizează schiuri și snowboarduri altor producători (rivali) (denumiți în continuare „piața producătorilor de echipamente originale”). Ar trebui remarcat faptul că, în cauza COMP/M.3765 — AMER SALOMON, Comisia a considerat, în decembrie 2005, în sensul hotărârii respective, între altele, piețe de produse separate pentru diferite tipuri de bunuri durabile destinate sporturilor de iarnă, inclusiv piețe relevante distincte de produse pentru schiuri alpine, pentru snowboarduri și pentru piața producătorilor de echipamente originale pentru schiuri alpine. Piețele cu amănuntul pentru produse durabile destinate sporturilor de iarnă au fost considerate piețe naționale, în timp ce domeniul de aplicare al piețelor producătorilor de echipamente originale a fost considerat cel puțin la nivelul SEE (37). În Planul de dezvoltare pentru producția de echipamente originale pentru perioada 2006-2010, Elan indică o cotă de piață de 21 % din producția globală de schiuri originale pentru anul 2005 și explică „[…]”. Planul de dezvoltare „Elan Sportartikel 2006-2010” al firmei indică faptul că Elan a considerat că, la nivel mondial, era cel mai mare producător de snowboarduri, cu o producție de 268 000 de bucăți în 2005, reprezentând o cotă de piață de 16 %. Marea majoritate a acestei producții se referă la echipamente originale, în timp ce în 2005 s-au vândut 30 000 de snowboarduri sub marca Elan. În ceea ce privește marca de schiuri Elan, Planul de dezvoltare a pieței și strategia de penetrare pe piață a mărcii Elan în perioada 2006-2010 indică o cotă de piață la nivel mondial de 7,5 %, ceea ce situează societatea Elan pe locul 7 în ceea ce privește cota de piață. Cu toate acestea, documentul subliniază că societatea a considerat că, pe termen mediu, ar fi putut ajunge pe unul din primele 5 locuri în topul mărcilor, explicând că […].

(157)

Întrucât divizia de echipamente pentru sporturi de iarnă reprezintă, de departe, cea mai mare parte a veniturilor societății Elan și având în vedere poziția puternică a societății descrisă mai sus, cel puțin în anumite sectoare ale activităților legate de echipamente pentru sporturile de iarnă, măsurile compensatorii ar fi trebuit să aibă loc în acest domeniu. După examinarea elementelor indicate de Slovenia ca măsuri compensatorii, luate în cadrul diviziei de echipamente pentru sporturi de iarnă, singura dezinvestiție a fost vânzarea unei cote de [17,5-20 %] din capitalul deținut de Elan în cadrul asocierii în participațiune cu partenerul său de distribuție Dal Bello Sports (denumit în continuare „Dal Bello” ) din SUA. Dezinvestiția societății Elan a fost efectul rezilierii contractului de asociere în participațiune pentru comercializare și distribuție, încheiat cu Dal Bello din America de Nord. Elan susține că încheierea cooperării a condus la o scădere a vânzărilor societății Elan în Canada și în SUA și vede în aceasta un „efect de compensare”.

(158)

În primul rând, ar trebui observat faptul că nici planul pe termen lung pentru perioada 2008-2012, nici planul de reabilitare nu menționează vânzarea acțiunilor Dal Bello, prin urmare vânzarea nu poate fi considerată drept „parte integrantă a restructurării”, astfel cum se prevede la punctul 40 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea. Într-adevăr, din examinarea mai atentă a tranzacției se constată că încheierea cooperării în domeniul comercializării și distribuției s-a făcut la inițiativa societății Dal Bello. Slovenia admite că „problemele societății Elan în 2008 și încercarea Dal Bello de a găsi un partener mai de încredere pe termen lung au condus la discuții privind încetarea unei cooperări altfel de succes. Aceste discuții au condus, la 14 decembrie 2009, la rezilierea acordului de societate mixtă […]”. Având în vedere cele de mai sus, dezinvestiția societății Elan nu poate fi calificată, din aceste motive, drept o măsură compensatorie.

(159)

În plus, în timp ce reducerea vânzărilor, care a condus la o scădere a cotei de piață a beneficiarului, poate, în alte împrejurări, să constituie o măsură compensatorie, Comisia constată că, în cazul de față, tranzacția a vizat piața vânzărilor cu amănuntul, care era anterior considerată piață națională de către Comisie (38) și că vânzările de schiuri realizate de Elan au fost, în orice caz, reduse doar pe piața nord-americană, nu și pe piața (piețele) europeană (europene) și, prin urmare, nu pot compensa denaturarea concurenței creată în SEE. În plus, asociația în participațiune a fost activă în comercializarea și distribuția de schiuri, nu în producerea acestora. Activitatea de bază a Elan este, totuși, producția de schiuri și snowboarduri. Numai dezinvestițiile pe o piață principală a beneficiarului pot fi considerate măsuri compensatorii corespunzătoare.

(160)

Slovenia a afirmat, de asemenea, că reducerea numărului de angajați activi în producția de schiuri și scăderea investițiilor sale în domeniul comercializării ar putea fi considerate măsuri compensatorii.

(161)

Cu toate acestea, așa cum s-a subliniat și în planul pe termen lung și în planul de reabilitare ale societății Elan, aceste măsuri trebuie considerate doar simple măsuri de raționalizare, care vizează reducerea costurilor și creșterea eficienței, pentru a recâștiga viabilitatea financiară. Măsurile nu au fost luate în vederea reducerii prezenței pe piață a societății Elan sau pentru a compensa orice denaturări ale concurenței care rezultă din ajutorul primit de Elan.

(162)

În sectorul maritim, Slovenia afirmă că următoarele dezinvestiții au avut un efect de compensare: în 2009, Elan a vândut două societăți implicate în activități de navlosire pentru iahturi, Elan Yachting d.o.o. și Elan Marine Charter d.o.o. În 2010 a fost vândută Elan Brod d.o.o., o societate cu sediul în Croația, care a fost în principal implicată în producția de ambarcațiuni cu motor. Slovenia afirmă că societățile nu au fost generatoare de pierderi din punct de vedere structural, că aceste activități de navlosire desfășurate de către Elan Yachting d.o.o. și de către Elan Marine Charter d.o.o. au sprijinit penetrarea iahturilor Elan pe piețele principalele ale societății Elan și că retragerea de pe segmentul de piață al ambarcațiunilor cu motor a redus substanțial prezența societății Elan pe piața ambarcațiunilor de agrement și sportive.

(163)

Comisia reamintește faptul că, în conformitate cu punctul 40 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, măsurile compensatorii ar trebui să aibă loc în special pe piața sau pe piețele pe care întreprinderea va deține o poziție semnificativă după restructurare. Eliminările contabile și închiderea activităților generatoare de pierderi, oricum necesare pentru a restabili viabilitatea, nu sunt considerate reducere de capacitate atunci când se evaluează măsurile compensatorii.

(164)

Trebuie să se țină seama de faptul că activitățile maritime nu constituie activitatea principală a societății Elan. Societatea generează o cotă considerabil mai mare din cifra sa de afaceri în cadrul diviziei sale de echipamente pentru sporturi de iarnă. În conformitate cu previziunile financiare pentru 2011, se estima că veniturile totale din divizia de activități maritime urma să ajungă la numai [20-24] de milioane EUR, comparativ cu valoarea de [58-68] de milioane EUR pentru divizia de echipamente pentru sporturi de iarnă. În plus, divizia de echipamente pentru sporturi de iarnă a primit și cea mai mare parte (5,924 milioane EUR) din injecția de capital de 10 milioane de EUR în societatea Elan. Potrivit punctului 40 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, considerarea dezinvestițiilor în divizia de activități maritime ca măsuri compensatorii corespunzătoare pare îndoielnică, deoarece, după cum se detaliază mai jos, activitățile maritime nu reprezintă piața pe care întreprinderea deține poziția cea semnificativă după restructurare.

(165)

Cu toate acestea, pentru a aprecia pe deplin argumentele prezentate de Slovenia, Comisia a verificat în ce măsură Slovenia poate afirma că măsurile compensatorii corespunzătoare au fost luate în cadrul activităților maritime. Înainte de restructurare, capacitatea maximă de producție a societății Elan a ajuns la [280-330] de ambarcațiuni cu pânze și [45-55] de ambarcațiuni cu motor. Slovenia nu propune nicio definire concretă a produsului maritim sau a pieței (piețelor) geografice relevantă (relevante), în care s-ar putea măsura importanța sa relativă. În comunicările sale, Slovenia vorbește despre o reducere a prezenței societății Elan pe „piața ambarcațiunilor de agrement și sportive”, referindu-se, în același timp, la retragerea sa din „segmentul de piață al ambarcațiunilor cu motor”.

(166)

Cu toate acestea, analiza documentelor disponibile, inclusiv a documentelor strategice elaborate chiar de Elan, care se referă la poziția concurențială a diviziei de activități maritime a Elan, furnizează informații suplimentare referitoare la importanța relativă a întreprinderii pe piața activităților maritime. În Planul de dezvoltare a diviziei de activități maritime a Elan pentru perioada 2006-2010 s-a afirmat că piața mondială a tuturor ambarcațiunilor noi a fost de aproximativ 25 de miliarde EUR, 80 % dintre acestea fiind ambarcațiuni cu motor, iar 20 % ambarcațiuni cu pânze, același raport fiind valabil și pentru Europa. Elan a descris piața ca fiind „extrem de fragmentată” și a stabilit, în programul său, cota de piață UE pentru ambarcațiuni cu pânze la aproximativ [0-5] %, iar pentru ambarcațiuni cu motor la <<1 %. Cu toate acestea, în planul de dezvoltare s-a subliniat existența unor segmente de piață diferite, caracterizate de condiții concurențiale diferite, inclusiv în ceea ce privește barierele de intrare pe piață. În Planul pe termen lung al Elan pentru grupul Skimar pentru perioada 2008-2012, din iunie 2008, s-a prevăzut o segmentare a pieței ambarcațiunilor în funcție de lungimea acestora și s-a afirmat că cea mai strânsă concurență s-a înregistrat în segmentul ambarcațiunilor de lungime mică (30 de picioare), în timp de Elan a produs și a vândut produse de categorie medie, cu lungimi între 30 și 50 de picioare, și intenționa să dezvolte modele noi […]. Cea mai clară declarație referitoare la cota de piață a societății Elan în segmentul în care ea însăși se consideră competitivă apare într-o prezentare a actualului acționar majoritar al Elan, respectiv PDP, care afirmă: „În 2010, într-un segment de piață al ambarcațiunilor cu pânze cu lungime între 32 și 60 de picioare (care reprezintă 20 % din piața nautică), Elan a vândut 122 de ambarcațiuni, ajungând la o cotă de piață de 5,2 %.” Pare plauzibil faptul că la segmentarea pieței se utilizează, ca punct de pornire, criterii precum tipul de propulsie al ambarcațiunii (pânze, motor) și dimensiunea. În absența unui punct de vedere contrar, în sensul prezentei decizii Comisia poate accepta evaluarea realizată de PDP, în care se afirmă că Elan deținea o cotă de piață mai mare de 5 % pe piața segmentată a ambarcațiunilor cu pânze.

(167)

Pe baza afirmațiilor de mai sus, chiar dacă dezinvestițiile societății Elan în divizia de activități maritime ar putea fi luate în considerare la evaluarea de compatibilitate efectuată de Comisie, în cadrul sectorului de activități maritime orice măsuri compensatorii ar fi trebuit să aibă loc în sectorul producției de ambarcațiuni cu pânze, care reprezenta clar activitatea principală a diviziei maritime a Elan și în care, așa cum s-a discutat, întreprinderea avea o cotă deloc neglijabilă din „piața extrem de fragmentată”, potrivit Elan. Prin urmare, dezinvestiția activităților de navlosire, care erau, cel mult, activități de susținere a vânzărilor de iahturi ale societății Elan, împreună cu dezinvestiția producției de ambarcațiuni cu motor, un sector din care Elan s-a retras, prin vânzarea Elan Brod d.o.o., nu sunt conforme cu punctul 40 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea. În ceea ce privește ambarcațiunile cu motor, societatea Elan a început producția de astfel de ambarcațiuni doar în 2002, cu intenția de a folosi reputația câștigată în sectorul ambarcațiunilor cu pânze și pentru sectorul producției de ambarcațiuni cu motor. Cu toate acestea, vânzările cu înregistrat un vârf de 50 de ambarcațiuni cu motor în 2006 și 2007, iar apoi au scăzut la [25-29] de ambarcațiuni în 2008, ajungând la numai [7-9] ambarcațiuni în 2009.

(168)

De asemenea, documentele transmise de Slovenia au subliniat faptul că acționarii Elan și băncile au considerat că activitățile aferente dezinvestițiilor nu sunt activități de bază (39). Trebuie observat și faptul că vânzarea filialelor Elan nu a fost considerată o compensare a oricărei denaturări a concurenței. Toate cele trei filiale erau generatoare de pierderi în momentul vânzării, precum și în anul anterior vânzării. Slovenia a informat Comisia că rezultatul financiar total (combinat) net înregistrat de Elan Yachting d.o.o. și Elan Marine Charter d.o.o. a fost de – 157 000 EUR în 2007, – 100 000 EUR în 2008 și – 57 000 EUR în 2009. De asemenea, Elan Brod d.o.o. a înregistrat pierderi de-a lungul întregii perioade, și anume – 58 000 EUR în 2006, – 436 000 EUR în 2007, – 1 milion EUR în 2008 și – 1,5 milioane EUR în 2009. Având în vedere aceste cifre, afirmația Sloveniei că aceste societăți nu erau generatoare de pierderi, din punct de vedere structural, pare să fie doar o declarație ghidată de interese proprii. După cum s-a precizat mai sus, în conformitate cu Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, eliminările contabile și închiderea activităților generatoare de pierderi, care oricum ar fi necesare pentru a restabili viabilitatea, nu sunt considerate ca reducere de capacitate atunci când se evaluează măsurile compensatorii. Cu toate acestea, pierderile semnificative înregistrate de cele trei filiale de activități maritime vândute, precum și tendința descendentă accentuată a Elan Brod d.o.o. au accentuat faptul că dezinvestițiile au fost în orice caz necesare pentru restabilirea viabilității și, din acest motiv, pot să nu fie considerate ca măsuri compensatorii.

(169)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că dezinvestițiile societății Elan și reducerea numărului de angajați și a cheltuielilor sale comerciale nu pot fi calificate ca măsuri compensatorii. Întrucât nu s-au pus în aplicare măsuri compensatorii, chiar dacă se ia în considerare punctul 56 din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, care stipulează că în zonele asistate condițiile de autorizare a ajutorului ar putea fi mai puțin stricte, din punct de vedere al punerii în aplicare a măsurilor compensatorii, Comisia trebuie să concluzioneze că nu sunt îndeplinite cerințele din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea, referitoare la necesitatea de a pune în aplicare măsuri compensatorii adecvate. Având în vedere că cerințele pentru ajutorul de restructurare compatibil prevăzute în liniile directoare sunt cumulative, este suficient să se excludă aplicabilitatea liniilor directoare în cazul în care este îndeplinită o singură cerință. Prin urmare, Comisia nu continuă evaluarea celorlalte cerințe. Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că a doua măsură nu poate fi considerată compatibilă în conformitate cu Liniile directoare privind salvarea și restructurarea.

(170)

Derogările de la dispozițiile articolului 107 alineatul (2) din TFUE nu se aplică în cazul de față, întrucât această măsură nu are un caracter social, nu a fost acordată unor consumatori individuali, nu este destinată reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare și nu a fost acordată economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei.

(171)

Alte derogări sunt prevăzute la articolul 107 alineatul (3) din TFUE.

(172)

Articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE prevede că „ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut” pot fi declarate compatibile cu piața internă. Societatea Elan este situată într-o regiune eligibilă pentru ajutor în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE (40). Compatibilitatea ajutorului de stat pentru zonele asistate este reglementată de Orientările privind ajutoarele regionale (41). În temeiul Orientărilor privind ajutoarele regionale, ajutorul de stat poate fi acordat, în principiu, exclusiv întreprinderilor care nu se află în dificultate. Totuși, Elan era în dificultate în momentul în care s-a acordat măsura de ajutor (a se vedea considerentul (74)). Prin urmare, a doua măsură nu poate fi considerată ajutor regional compatibil.

(173)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că ajutorul nu este eligibil pentru derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE.

(174)

Articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE prevede că „ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru” pot fi declarate compatibile cu piața internă.

(175)

Comisia constată că ajutorul în cauză nu era destinat promovării executării unui important proiect de interes comun pentru Europa și nici nu a găsit vreo dovadă că ajutorul ar fi fost destinat remedierii unei perturbări grave în economia slovenă.

(176)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că ajutorul nu poate beneficia de derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE.

(177)

Articolul 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE prevede că ajutoarele destinate promovării culturii și conservării patrimoniului pot fi considerate compatibile cu TFUE, în cazul în care nu afectează condițiile schimburilor comerciale și concurența în interiorul Uniunii într-o măsură contrară interesului comun. Evident, acest articol nu se aplică în situația de față.

(178)

Articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE prevede autorizarea ajutoarelor de stat pentru facilitarea anumitor activități economice sau a anumitor zone economice, în cazul în care aceste ajutoare nu afectează comerțul în așa măsură încât să contravină interesului comun. Comisia a elaborat o serie de orientări și comunicări prin care explică modul în care va aplica derogarea conținută în acest articol. Având în vedere că măsurile în cauză au fost acordate unei întreprinderi aflate în dificultate, Comisia a evaluat compatibilitatea măsurii numai în temeiul Liniilor directoare privind salvarea și restructurarea. Nicio altă orientare sau comunicare nu se aplică la măsura în curs de evaluare.

(179)

Prin urmare, ajutorul analizat constituie ajutor de stat incompatibil.

(180)

În conformitate cu TFUE și cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, atunci când Comisia constată că ajutorul este incompatibil cu piața internă, aceasta are competența de a hotărî dacă statul în cauză are obligația să suprime sau să modifice ajutorul (42). De asemenea, Curtea a susținut în permanență faptul că obligația unui stat de a suprima ajutorul considerat incompatibil cu piața internă are drept scop restabilirea situației existente anterior (43). În acest context, Curtea a stabilit că acest obiectiv este atins după ce beneficiarul a rambursat sumele acordate ca ajutor ilegal, renunțând astfel la avantajul pe care l-a avut față de concurenții săi de pe piață și după restabilirea situației existente înainte de plata ajutorului (44).

(181)

Respectând jurisprudența, articolul 14 din regulamentul de procedură prevede că „atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar”.

(182)

Astfel, având în vedere că măsura de față urmează să fie considerată ajutor ilegal și incompatibil, acest ajutor trebuie recuperat pentru a restabili situația existentă pe piață înainte de acordarea ajutorului. Prin urmare, recuperarea trebuie să acopere perioada din momentul apariției avantajului pentru beneficiar, adică atunci când ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, până la recuperarea efectivă și trebuie să fie purtătoare de dobândă aplicabilă recuperării, până la recuperarea efectivă.

(183)

Injecția de capital din 2008 trebuie să fie recuperată în totalitate, întrucât deciziile tuturor celor cinci entități care fac parte din operațiune sunt imputabile statului. Valoarea totală a injecției de capital a fost de 10 milioane EUR, din care 5,924 milioane EUR s-au injectat în divizia de echipamente pentru sporturi de iarnă a Elan și 4,076 milioane EUR în divizia de activități maritime a Elan. Cu toate acestea, în iunie 2010, cele două divizii au fuzionat în cadrul societății-mamă Elan. Dobânda aplicabilă recuperării trebuie să fie calculată de la data la care capitalul a fost efectiv pus la dispoziția beneficiarului, respectiv 8 septembrie 2008.

(184)

Injecția de capital în favoarea Elan, decisă în ianuarie 2007 (prima măsură) nu implică ajutor de stat, întrucât hotărârea acționarilor a fost conformă cu principiul investitorului în economia de piața.

(185)

Injecția de capital în favoarea Elan, decisă în august 2008 (a doua măsură), implică ajutor de stat. Ajutorul de stat nu este compatibil cu piața internă. El nu îndeplinește cerințele din Liniile directoare privind salvarea și restructurarea. De asemenea, nu este îndeplinită niciuna din dispozițiile de la articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE. Prin urmare, trebuie să se recupereze de la Elan injecția de capital în valoare de 10 milioane EUR, împreună cu dobânzile aplicabile recuperării,