ANEXĂ

DECLARAȚIA UNIUNII EUROPENE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 34 ALINEATUL (3) DIN CONVENȚIA PRIVIND DIVERSITATEA BIOLOGICĂ

„Uniunea Europeană declară că, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 191, este competentă să încheie acorduri internaționale și să pună în aplicare obligațiile ce decurg din acestea, contribuind la îndeplinirea următoarelor obiective:

—	conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

—	protejarea sănătății umane;

—	folosirea prudentă și rațională a resurselor naturale;

—	promovarea pe plan internațional a unor măsuri privind problemele de mediu la nivel regional sau mondial, în special în vederea combaterii schimbărilor climatice.

Mai mult, Uniunea Europeană adoptă măsuri la nivelul Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă, care sunt necesare pentru funcționarea corespunzătoare a pieței interne.

Uniunea Europeană declară că a adoptat deja instrumente cu caracter juridic, obligatorii pentru statele membre, care reglementează unele aspecte incluse în acest Protocol adițional. Exercițiul competenței Uniunii este, prin natura sa, supus unei evoluții continue. Pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul articolului 20 alineatul (3) litera (a) din Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenția privind diversitatea biologică, Uniunea va actualiza periodic lista instrumentelor juridice transmise deja Mecanismului internațional de schimb de informații în domeniul biosecurității (Biosafety Clearing House).

Uniunea Europeană răspunde de execuția obligațiilor care decurg din acest Protocol adițional și care sunt reglementate de legislația Uniunii în vigoare.”

TRADUCERE

PROTOCOLUL ADIȚIONAL NAGOYA-KUALA LUMPUR PRIVIND RĂSPUNDEREA ȘI REPARAREA PREJUDICIULUI, LA PROTOCOLUL DE LA CARTAGENA PRIVIND BIOSECURITATEA

PĂRȚILE LA PREZENTUL PROTOCOL ADIȚIONAL,

FIIND părți la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenția privind diversitatea biologică, denumit în continuare „protocolul”,

LUÂND ÎN CONSIDERARE principiul 13 al Declarației de la Rio privind mediul și dezvoltarea,

REAFIRMÂND abordarea preventivă prevăzută de principiul 15 al Declarației de la Rio privind mediul și dezvoltarea,

RECUNOSCÂND necesitatea de a prevedea măsuri de intervenție adecvate în cazul în care există prejudicii sau o probabilitate suficientă de producere a unui prejudiciu, în conformitate cu protocolul,

REAMINTIND articolul 27 din protocol,

AU CONVENIT:

Articolul 1

Obiectiv

Obiectivul prezentului protocol adițional este de a contribui la conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice, luând în considerare, de asemenea, riscurile pentru sănătatea umană, prin furnizarea de norme și proceduri internaționale în materie de răspundere și reparare a prejudiciului cu privire la organismele vii modificate.

Articolul 2

Termenii utilizați

(1)   Termenii utilizați în articolul 2 din Convenția privind diversitatea biologică, denumită în continuare „convenția”, și articolul 3 din protocol se aplică prezentului protocol adițional.

(2)   În plus, în sensul prezentului protocol adițional:

(a)	„Conferința părților care funcționează ca reuniune a părților la protocol” înseamnă Conferința părților la convenție care funcționează ca reuniune a părților la protocol;

(b)

„prejudiciu” înseamnă un efect negativ asupra conservării și utilizării durabile a diversității biologice, luând în considerare, de asemenea, riscurile pentru sănătatea umană, care: (i) este măsurabil sau observabil ținând seama, în măsura disponibilității, de date de referință stabilite științific și recunoscute de către o autoritate competentă, care iau în considerare orice tip de variație, atât cea indusă de factorul uman cât și cea indusă de factorul natural; și (ii) este semnificativ, astfel cum se prevede la alineatul (3) de mai jos;

(c)

„operator” înseamnă orice persoană care controlează în mod direct sau indirect organismele vii modificate și care ar putea include, după caz și astfel cum este stabilit prin legislația națională, inter alia, titularul autorizației, persoana care introduce organismele vii modificate pe piață, dezvoltatorul, notificatorul, producătorul, exportatorul, importatorul, transportatorul sau furnizorul;

(d)

„măsuri de intervenție” înseamnă acțiunile rezonabile pentru: (i) a preveni, reduce, limita, atenua sau evita deteriorarea, după caz; (ii) a restabili diversitatea biologică prin acțiuni care trebuie întreprinse în următoarea ordine de preferință: (a) restaurarea diversității biologice la starea în care se afla înaintea producerii prejudiciului, sau echivalentul cel mai apropiat; și, în cazul în care autoritatea competentă stabilește că acest lucru nu este posibil; (b) restaurarea, între altele, prin înlocuirea pierderii diversității biologice cu alte componente ale diversității biologice pentru același sau pentru alt tip de utilizare, în același loc sau, după caz, într-un loc alternativ.

(3)   Un efect advers „semnificativ” trebuie să fie determinat pe baza unor anumiți factori, cum ar fi:

(a)	schimbarea pe termen lung sau permanentă, care trebuie înțeleasă ca o schimbare care nu va putea fi reparată prin regenerare naturală într-un interval rezonabil de timp;

(b)	amploarea modificărilor calitative sau cantitative care afectează negativ componentele diversității biologice;

(c)	diminuarea capacității componentelor diversității biologice de a furniza bunuri și servicii;

(d)	amploarea tuturor efectelor adverse asupra sănătății umane în contextul protocolului.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul protocol adițional se aplică prejudiciului cauzat de organismele vii modificate care provin dintr-o deplasare transfrontalieră. Organismele vii modificate la care se face referire sunt:

(a)	cele destinate utilizării directe ca produse alimentare sau hrană pentru animale sau destinate prelucrării;

(b)	cele destinate utilizării în condiții de izolare;

(c)	cele destinate introducerii deliberate în mediu.

(2)   Cu privire la deplasările transfrontaliere intenționate, prezentul protocol adițional se aplică prejudiciului care rezultă din orice utilizare autorizată a organismelor vii modificate la care se face referire la alineatul (1) de mai sus.

(3)   Prezentul protocol adițional se aplică, de asemenea, prejudiciului cauzat de deplasările transfrontaliere neintenționate, astfel cum se menționează la articolul 17 din protocol, precum și prejudiciului cauzat de deplasările transfrontaliere ilegale menționate la articolul 25 din protocol.

(4)   Prezentul protocol adițional se aplică prejudiciului cauzat de o deplasare transfrontalieră a organismelor vii modificate care a început după data intrării în vigoare a prezentului protocol adițional pentru partea înspre a cărei jurisdicție a fost făcută deplasarea transfrontalieră.

(5)   Prezentul protocol adițional se aplică prejudiciului care a avut loc în zonele delimitate de jurisdicția națională a părților.

(6)   Părțile pot utiliza criteriile prevăzute în legislațiile lor naționale pentru a aborda prejudiciul care apare în limitele jurisdicției lor naționale.

(7)   Legislația națională de punere în aplicare a prezentului protocol adițional se aplică de asemenea prejudiciului care rezultă din deplasările transfrontaliere ale organismelor vii modificate care provin din state care nu sunt părți.

Articolul 4

Legătura de cauzalitate

Se stabilește o legătură de cauzalitate între prejudiciu și organismele vii modificate în cauză, în conformitate cu legislația națională.

Articolul 5

Măsurile de intervenție

(1)   În cazul în care s-a produs un prejudiciu, părțile trebuie să solicite operatorului sau operatorilor relevanți, în conformitate cu cerințele autorității competente:

(a)	să informeze imediat autoritatea competentă;

(b)	să evalueze prejudiciul; și

(c)	să ia măsuri de intervenție adecvate.

(2)   Autoritatea competentă trebuie:

(a)	să identifice operatorul care a cauzat prejudiciul;

(b)	să evalueze prejudiciul; și

(c)	să stabilească măsurile de intervenție care trebuie luate de către operator.

(3)   În cazul în care informații relevante, inclusiv informații științifice disponibile sau informații disponibile în cadrul Mecanismului internațional de schimb de informații în domeniul biosecurității, indică faptul că există o probabilitate suficientă de producere a unui prejudiciu dacă nu sunt luate măsuri la timp, operatorul este obligat să ia măsuri de intervenție potrivite pentru a evita acest prejudiciu.

(4)   Autoritatea competentă poate pune în aplicare măsuri de intervenție adecvate, inclusiv, în special, în cazul în care operatorul nu a făcut acest lucru.

(5)   Autoritatea competentă are dreptul de a recupera de la operator costurile și cheltuielile legate de evaluarea prejudiciului și de executarea oricărei astfel de măsuri de intervenție adecvate. Părțile pot să includă în legislația lor națională dispoziții care reglementează alte situații în care operatorul nu poate fi obligat să suporte costurile și cheltuielile.

(6)   Deciziile autorității competente care solicită operatorului să ia măsuri de intervenție trebuie să fie justificate. Deciziile respective trebuie notificate operatorului. Legislația internă trebuie să prevadă căi de atac, inclusiv posibilitatea reexaminării administrative sau judiciare a unor astfel de decizii. Autoritatea competentă trebuie, în conformitate cu legislația națională, să informeze operatorul cu privire la căile de atac disponibile. Recurgerea la astfel de căi de atac nu împiedică autoritatea competentă să ia măsuri de intervenție în anumite împrejurări, cu excepția cazului în care legislația națională prevede altceva.

(7)   În aplicarea prezentului articol și pentru stabilirea măsurilor de intervenție specifice care urmează a fi cerute sau luate de autoritatea competentă, părțile pot, după caz, să evalueze dacă măsurile de intervenție sunt deja tratate de legislațiile lor naționale privind răspunderea civilă.

(8)   Măsurile de intervenție sunt puse în aplicare în conformitate cu legislația națională.

Articolul 6

Scutiri

(1)   Părțile pot să prevadă, în cadrul legislației naționale, următoarele scutiri:

(a)	dezastre naturale sau cazuri de forță majoră; și

(b)	acte de război sau tulburări în rândul populației civile.

(2)   Părțile pot să prevadă, în cadrul legislației naționale, orice alte scutiri sau atenuări pe care le consideră adecvate.

Articolul 7

Termenele

Părțile pot să prevadă în legislația națională:

(a)	termene relative și/sau absolute, inclusiv pentru acțiuni legate de măsurile de intervenție; și

(b)	începutul perioadei căreia i se aplică limita de timp.

Articolul 8

Limite financiare

Părțile pot să prevadă, în legislația națională, praguri financiare pentru recuperarea costurilor și a cheltuielilor legate de măsurile de intervenție.

Articolul 9

Dreptul la recurs

Prezentul protocol adițional nu limitează și nici nu restrânge dreptul la despăgubire sau recurs pe care operatorul îl are față de orice altă persoană.

Articolul 10

Garanția financiară

(1)   Părțile își păstrează dreptul de a prevedea, în cadrul legislației naționale, dispoziții privind garanția financiară.

(2)   Părțile își exercită dreptul menționat la alineatul (1) de mai sus în conformitate cu drepturile și obligațiile lor în temeiul dreptului internațional, luând în considerare ultimele trei paragrafe din preambulul protocolului.

(3)   Prima reuniune a Conferinței părților care funcționează ca reuniune a părților la protocol de după intrarea în vigoare a protocolului adițional trebuie să solicite secretariatului să întreprindă un studiu cuprinzător care va aborda, printre altele:

(a)	modalitățile mecanismelor de garanție financiară;

(b)	o evaluare a impacturilor economice, sociale și asupra mediului ale acestor mecanisme, în special în țările în curs de dezvoltare; și

(c)	o identificare a entităților în măsură să ofere garanție financiară.

Articolul 11

Responsabilitatea statelor privind fapte regretabile la nivel internațional

Prezentul protocol adițional nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor pe care le au statele în temeiul normelor generale ale dreptului internațional cu privire la răspunderea statelor pentru fapte regretabile la nivel internațional.

Articolul 12

Punerea în aplicare și raportul cu răspunderea civilă

(1)   Părțile trebuie să prevadă, în legislația lor națională, norme și proceduri care abordează prejudiciul. În vederea punerii în aplicare a acestei obligații, părțile trebuie să prevadă măsuri de intervenție în conformitate cu prezentul protocol adițional și pot, după caz:

(a)	să aplice legislația națională existentă, inclusiv, dacă este cazul, normele și procedurile generale privind răspunderea civilă;

(b)	să aplice sau să elaboreze norme și proceduri privind răspunderea civilă în acest scop; sau

(c)	să aplice sau să elaboreze o combinație a celor două.

(2)   Cu scopul de a asigura norme și proceduri adecvate în legislația națională privind răspunderea civilă pentru prejudicii materiale sau personale asociate prejudiciului definit la articolul 2 alineatul (2) litera (b), părțile trebuie:

(a)	să continue să aplice normele legislației generale existente privind răspunderea civilă;

(b)	să elaboreze și să aplice sau să continue să aplice legislația privind răspunderea civilă în mod specific pentru acest scop; sau

(c)	să elaboreze și să aplice sau să continue să aplice o combinație a celor două.

(3)   Atunci când elaborează legislația privind răspunderea civilă menționată la literele (b) sau (c) de la alineatele (1) sau (2) de mai sus, părțile trebuie să abordeze, după caz și printre altele, următoarele elemente:

(a)	prejudiciul;

(b)	standardul răspunderii, inclusiv răspunderea obiectivă sau bazată pe culpă;

(c)	canalizarea răspunderii, după caz;

(d)	dreptul de a solicita despăgubiri.

Articolul 13

Evaluare și examinare

Conferința părților care funcționează ca reuniune a părților la protocol inițiază o examinare a eficacității prezentului protocol adițional la cinci ani de la intrarea acestuia în vigoare și la fiecare cinci ani după această dată, cu condiția ca părțile să fi furnizat informații care necesită o astfel de examinare. Această examinare trebuie efectuată în cadrul evaluării și examinării protocolului, astfel cum se prevede la articolul 35 din protocol, cu excepția cazului în care se decide altfel de către părțile la prezentul protocol adițional. Prima examinare trebuie să includă o examinare a eficacității articolelor 10 și 12.

Articolul 14

Conferința părților care funcționează ca reuniune a părților la protocol

(1)   Sub rezerva articolului 32 alineatul (2) din convenție, Conferința părților care funcționează ca reuniune a părților la protocol funcționează ca reuniune a părților la prezentul protocol adițional.

(2)   Conferința părților care funcționează ca reuniune a părților la protocol examinează periodic aplicarea acestuia și adoptă, în limitele mandatului său, deciziile necesare pentru promovarea punerii în aplicare efective a protocolului. Ea îndeplinește funcțiile care îi sunt desemnate de prezentul protocol adițional și, mutatis mutandis, funcțiile care îi revin în conformitate cu alineatul (4) literele (a) și (f) din articolul 29 din protocol.

Articolul 15

Secretariat

Secretariatul instituit prin articolul 24 din convenție funcționează ca secretariat al prezentului protocol adițional.

Articolul 16

Relația dintre convenție și protocol

(1)   Prezentul protocol adițional este complementar protocolului și nici nu modifică, nici nu schimbă protocolul.

(2)   Prezentul protocol adițional nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților la prezentul protocol adițional în temeiul convenției și al protocolului.

(3)   Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în prezentul protocol adițional, dispozițiile convenției și ale protocolului se aplică, mutatis mutandis, prezentului protocol adițional.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (3) de mai sus, prezentul protocol adițional nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor pe care le are o parte în temeiul dreptului internațional.

Articolul 17

Semnarea

Prezentul protocol adițional este deschis pentru semnare de către părțile la protocol la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, începând cu 7 martie 2011 până la 6 martie 2012.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul protocol adițional intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al patruzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de către statele sau organizațiile regionale de integrare economică care sunt părți la protocol.

(2)   Prezentul protocol adițional intră în vigoare pentru orice stat sau organizație de integrare economică regională care îl ratifică, îl acceptă sau îl aprobă sau aderă la acesta după depunerea celui de-al patruzecilea instrument, astfel cum se prevede la alineatul (1) de mai sus, în a nouăzecea zi de la data la care statul sau organizația regională de integrare economică depune instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau la data la care prezentul protocol intră în vigoare pentru acel stat sau acea organizație de integrare economică regională, în funcție de care dintre aceste date este ulterioară.

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2) de mai sus, orice instrument depus de către o organizație regională de integrare economică nu este considerat ca suplimentar față de cele depuse de statele membre ale unei astfel de organizații.

Articolul 19

Rezerve

Nu poate fi exprimată nicio rezervă la prezentul protocol adițional.

Articolul 20

Retragerea

(1)   În orice moment după expirarea unui termen de doi ani de la data la care prezentul protocol adițional a intrat în vigoare pentru una dintre părți, acea parte se poate retrage din cadrul prezentului protocol adițional printr-o notificare scrisă adresată depozitarului.

(2)   Retragerea produce efecte la expirarea unei perioade de un an de la data primirii notificării de către depozitar sau la orice altă dată ulterioară ce poate fi specificată în notificarea de retragere

(3)   Orice parte care se retrage din cadrul protocolului în conformitate cu articolul 39 din protocol se consideră, de asemenea, retrasă din acest protocol adițional.

Articolul 21

Texte autentice

Originalul prezentului protocol adițional, ale cărui versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, spaniolă și rusă sunt deopotrivă autentice, este depus la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

DREPT CARE subsemnații, autorizați corespunzător în acest sens, au semnat prezentul protocol adițional.