23.5.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 133/1

(1)

Criza financiară mondială fără precedent și încetinirea creșterii economice au adus prejudicii grave creșterii economice și stabilității financiare și au deteriorat puternic condițiile economice, financiare și sociale în mai multe state membre.

(2)

Cu toate că s-au luat deja măsuri importante pentru a contracara efectele negative ale crizei, inclusiv prin modificarea cadrului legislativ, impactul crizei financiare asupra economiei reale, asupra pieței muncii și a cetățenilor este resimțit pe scară largă.

(3)

În temeiul articolului 122 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care oferă posibilitatea de a acorda asistență financiară din partea Uniunii unui stat membru care se confruntă cu dificultăți sau care este serios amenințat de dificultăți grave cauzate, printre altele, de evenimente excepționale situate în afara controlului său, Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului (3) a instituit un mecanism european de stabilizare financiară în vederea menținerii stabilității financiare a Uniunii.

(4)

Prin Deciziile de punere în aplicare 2011/77/UE (4) și 2011/344/UE (5) ale Consiliului, Irlanda și, respectiv, Portugalia au beneficiat de asistență financiară în temeiul Regulamentului (UE) nr. 407/2010.

(5)

Grecia se confrunta deja cu dificultăți majore în ceea ce privește stabilitatea sa financiară înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 407/2010. Prin urmare, asistența financiară pentru Grecia nu putea avea ca temei juridic respectivul regulament.

(6)

Acordul între creditori și acordul de împrumut pentru Grecia, semnate la 8 mai 2010, au intrat în vigoare la 11 mai 2010. Acordul între creditori urmează să rămână în vigoare în întregime pe o perioadă de programare de trei ani, atât timp cât există sume neachitate în temeiul acordului de împrumut.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (6) prevede acordarea de asistență reciprocă de către Consiliu în cazul în care un stat membru care nu a adoptat moneda euro este afectat sau este serios amenințat de dificultăți în ceea ce privește balanța sa de plăți.

(8)

Prin Deciziile 2009/102/CE (7) și 2009/459/CE (8) ale Consiliului, Ungaria și, respectiv, România au beneficiat de asistență financiară în temeiul Regulamentului (CE) nr. 332/2002.

(9)

La 11 iulie 2011, miniștrii de finanțe ai celor 17 state membre din zona euro au semnat Tratatul de instituire a Mecanismului european de stabilitate (MES). În urma deciziilor luate de șefii de stat și de guvern din zona euro la 21 iulie și 9 decembrie 2011, tratatul a fost modificat pentru a îmbunătăți eficiența mecanismului și a fost semnat la 2 februarie 2012. În temeiul tratatului menționat, MES va prelua până în 2013 sarcinile care în prezent sunt îndeplinite de Fondul european de stabilitate financiară și de Mecanismul european de stabilizare financiară. Prin urmare, MES ar trebui luat în considerare în prezentul regulament.

(10)

În concluziile sale din 23 și 24 iunie 2011, Consiliul European a salutat intenția Comisiei de a consolida sinergiile dintre programul de împrumut pentru Grecia și fondurile Uniunii și a sprijinit eforturile de a spori capacitatea Greciei de a absorbi fondurile Uniunii pentru a stimula creșterea și ocuparea forței de muncă prin reorientarea în direcția îmbunătățirii competitivității și creării de locuri de muncă. În plus, acesta a salutat și a susținut elaborarea de către Comisie, împreună cu statele membre, a unui program global de asistență tehnică pentru Grecia.

(11)

În declarația șefilor de stat sau de guvern din zona euro și a instituțiilor UE din 21 iulie 2011, Comisia și Banca Europeană de Investiții (BEI) au fost invitate să dezvolte sinergiile dintre programele de împrumut și fondurile Uniunii în toate țările care beneficiază de asistență din partea Uniunii sau a Fondului Monetar Internațional. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la acest obiectiv.

(12)

În Declarația membrilor Consiliului European din 30 ianuarie 2012, șefii de stat și de guvern au căzut de acord să se consolideze sprijinul BEI pentru infrastructură, ca măsură de urgență, și au invitat Consiliul, Comisia și BEI să examineze variantele posibile de consolidare a acțiunii BEI de sprijinire a creșterii economice și să formuleze recomandările necesare, care să includă și posibilitățile de care dispune bugetul general al Uniunii Europene pentru a consolida, prin efectul de levier, capacitatea de finanțare a grupului BEI. Prezentul regulament are ca scop să dea curs acestei invitații în contextul gestionării crizei actuale.

(13)

Punerea în aplicare a programelor operaționale și a proiectelor de infrastructură și de investiții productive în Grecia se confruntă cu probleme serioase, deoarece condițiile de participare a sectorului privat și în special a sectorului financiar s-au schimbat radical ca urmare a crizei economice și financiare.

(14)

Pentru a atenua aceste probleme și a accelera punerea în aplicare a programelor operaționale și a proiectelor, precum și pentru a susține redresarea economică, este necesar ca statele membre care au cunoscut sau au fost amenințate cu dificultăți grave cu privire la stabilitatea financiară a acestora și care au obținut asistență financiară în temeiul unuia dintre mecanismele de asistență financiară menționate la articolul 77 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune (9), astfel cum a fost modificat de Regulamentul (UE) nr. 1311/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10), să poată aloca resurse financiare din programele operaționale pentru crearea de instrumente de împărțire a riscurilor legate de împrumuturi sau garanții sau alte facilități financiare, pentru finanțarea proiectelor și acțiunilor prevăzute în cadrul unui program operațional.

(15)

Având în vedere experiența de lungă durată a BEI ca principal finanțator al proiectelor de infrastructură și angajamentul său de a sprijini redresarea economică, Comisia ar trebui să poată crea, prin încheierea în acest scop a unui acord de cooperare cu BEI, instrumente de împărțire a riscurilor. Pentru a asigura certitudinea juridică, este necesar să se prevadă un exemplu de termeni și condiții principale tipice pentru un astfel de acord de cooperare în Regulamentul (CE) nr. 1083/2006. În ceea ce privește natura specifică de instrumente de gestionare a crizei a instrumentelor de împărțire a riscurilor, astfel cum este prevăzut în prezentul regulament, termenii și condițiile specifice pentru fiecare cooperare ar trebui prevăzute într-un acord individual de cooperare încheiat între Comisie și BEI în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (11).

(16)

Având în vedere necesitatea de a multiplica oportunitățile de investiții care ar putea apărea în statele membre în cauză, Comisia ar trebui să poată să instituie, de asemenea, instrumente de împărțire a riscurilor cu organisme din sectorul public național sau internațional sau cu organisme de drept privat cu o misiune de interes public care prezintă garanții corespunzătoare, în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, în termeni și condiții similare celor aplicate BEI și de către BEI.

(17)

Pentru a interveni rapid în contextul actualei crize economice, financiare și sociale, Comisia ar trebui să pună în aplicare instrumentele de împărțire a riscurilor instituite în temeiul prezentului regulament în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(18)

Din rațiuni de claritate și siguranță juridică, la articolul 36a din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, ar trebui introdusă o definiție a instrumentului de împărțire a riscurilor. Instrumentele de împărțire a riscurilor ar trebui utilizate pentru împrumuturi și garanții, precum și pentru alte facilități financiare pentru a finanța operațiuni cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regionale (FEDER) sau de Fondul de coeziune (FC), în ceea ce privește costurile de investiții care nu pot fi finanțate drept cheltuieli eligibile în temeiul articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 sau în temeiul normelor Uniunii referitoare la ajutoarele de stat. În acest sens, este de asemenea necesar să se stabilească o derogare de la articolul 54 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

(19)

Statul membru care solicită să beneficieze de un instrument de împărțire a riscurilor ar trebui să specifice clar în cererea sa scrisă adresată Comisiei motivele pentru care consideră că îndeplinește una dintre condițiile de eligibilitate menționate la articolul 77 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 și ar trebui să anexeze cererii sale toate informațiile necesare în temeiul prezentului regulament pentru a dovedi că se îndeplinește condiția de eligibilitate menționată. În cererea sa, statul membru solicitant ar trebui, de asemenea, să specifice programele cofinanțate prin FEDER sau FC (inclusiv lista cu propunerile de proiecte și necesarul de fonduri aferent) și cota din fondurile alocate pentru aceste programe pentru 2012 și 2013 pe care dorește să o transfere către instrumentul de împărțire a riscurilor. Prin urmare, cererea statului membru ar trebui să fie transmisă Comisiei, până la 31 august 2013, astfel încât Comisia să poată adopta până la 31 decembrie 2013 o decizie cu privire la participarea statului membru solicitant la un instrument de împărțire a riscurilor. Înainte de adoptarea deciziei Comisiei cu privire la solicitarea statului membru, programele operaționale aferente din cadrul FEDER și al FC ar trebui revizuite în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

(20)

Operațiunile selectate, eligibile în cadrul unui instrument de împărțire a riscurilor, ar trebui să fie ori proiecte importante care au făcut deja obiectul unei decizii a Comisiei în temeiul articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, ori alte proiecte care sunt cofinanțate prin FEDER sau prin FC și care fac parte dintr-unul sau mai multe programe operaționale ale acestora, pentru aceste proiecte neexistând fondurile necesare pentru acoperirea costurilor de investiții ce trebuie suportate de investitorii privați. În cele din urmă, operațiunile selectate ar putea fi și operațiuni care contribuie la realizarea obiectivelor cadrului de referință strategic național al statului membru solicitant și ale orientărilor strategice comunitare în materie de coeziune și care pot contribui, prin natura lor, la susținerea creșterii economice și la consolidarea redresării economice, cu condiția să existe fonduri disponibile în cadrul instrumentului de împărțire a riscurilor.

(21)

În plus, statul membru solicitant ar trebui să menționeze în cererea sa suma care se află exclusiv la dispoziția sa, din fondurile alocate în cadrul politicii de coeziune în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, și care poate fi alocată obiectivelor instrumentului de împărțire a riscurilor exclusiv din angajamentele bugetare ale UE care se vor efectua în anii 2012 și 2013, în temeiul articolului 75 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, și care nu ar trebui să depășească 10 % din valoarea totală orientativă a fondurilor alocate statului membru solicitant pentru perioada 2007-2013 în ceea ce privește FEDER și FC și aprobată în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006. În cele din urmă, este necesar să se asigure faptul că finanțarea acordată de Uniune pentru instrumentul de împărțire a riscurilor, inclusiv cheltuielile de administrare și alte costuri eligibile, se limitează în mod clar la suma maximă menționată anterior din contribuția Uniunii la instrumentul de împărțire a riscurilor și că nu mai există alte angajamente contingente în sarcina bugetului general al Uniunii Europene. Riscul rezidual inerent tuturor operațiunilor finanțate în cadrul instrumentului de împărțire a riscurilor creat ar trebui, prin urmare, să fie suportat ori de BEI, ori de organismele din sectorul public național sau internațional sau de organismele de drept privat cu misiune de serviciu public împreună cu care a fost creat instrumentul de împărțire a riscurilor în baza unui acord de cooperare. Refolosirea sumelor restituite sau a oricăror sume neutilizate alocate instrumentului de împărțire a riscurilor ar trebui să fie posibilă, în temeiul prezentului regulament, pentru același stat membru, la cererea acestuia și în cadrul aceluiași instrument de împărțire a riscurilor, cu condiția ca statul membru respectiv să îndeplinească în continuare condițiile de eligibilitate.

(22)

Comisia ar trebui să verifice dacă informațiile prezentate de statul membru solicitant sunt corecte și dacă solicitarea statului membru respectiv este justificată, și ar trebui să fie împuternicită să adopte, printr-un act de punere în aplicare, în termen de patru luni de la cererea statului membru, o decizie cu privire la termenii și la condițiile de participare a statului membru solicitant la instrumentul de împărțire a riscurilor. Cu toate acestea, doar proiectele în legătură cu care ori BEI, ori organismele din sectorul public național sau internațional sau organismele de drept privat cu misiune de interes public, după caz, au luat o decizie favorabilă privind finanțarea ar trebui să fie eligibile pentru a fi finanțate printr-un instrument de împărțire a riscurilor creat. Din rațiuni de transparență și de securitate juridică, decizia Comisiei ar trebui publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(23)

Având în vedere scopul de gestionare a crizelor și natura instrumentului de împărțire a riscurilor introdus de prezentul regulament, precum și această criză fără precedent de pe piețele internaționale și recesiunea economică, care au afectat grav stabilitatea financiară a mai multor state membre și impun o reacție rapidă pentru a le contracara efectele asupra economiei reale, a pieței muncii și a cetățenilor, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(24)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 14, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Bugetul Uniunii Europene alocat fondurilor este executat în cadrul gestiunii partajate între statele membre și Comisie, în conformitate cu articolul 53 litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (12), cu excepția instrumentului menționat la articolul 36a din prezentul regulament și cu excepția asistenței tehnice menționate la articolul 45 din prezentul regulament.

Principiul bunei gestiuni financiare se aplică în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

2.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 36a

Instrumentul de împărțire a riscurilor

(1)   În sensul prezentului articol, un instrument de împărțire a riscurilor este un instrument financiar care garantează acoperirea totală sau parțială a unui risc definit, dacă este cazul în schimbul unei remunerații convenite.

(2)   Un stat membru care îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la articolul 77 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) pot să dedice o parte a resurselor globale distribuite în conformitate cu articolele 19 și 20 unui instrument de împărțire a riscurilor care este creat printr-un acord de cooperare ce urmează a fi încheiat de Comisie fie cu BEI, fie cu organisme din sectorul public național sau internațional sau cu organisme de drept privat cu o misiune de interes public care prezintă garanții corespunzătoare în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, în termeni și condiții similare celor aplicate BEI și de către BEI (denumit în continuare «organism de punere în aplicare contractat»), pentru a constitui provizioane și aporturi de capital pentru garanții și împrumuturi, precum și pentru alte facilități financiare acordate în cadrul instrumentului de împărțire a riscurilor.

(3)   Acordul de cooperare menționat la alineatul (2) conține norme care privesc în special: valoarea totală a contribuției Uniunii și calendarul de punere la dispoziție a acesteia; condițiile contului fiduciar ce urmează să fie creat de organismul de punere în aplicare contractat; criteriile de eligibilitate pentru utilizarea contribuției din partea Uniunii; detaliile împărțirii exacte a riscurilor (inclusiv efectul de levier) care trebuie acoperite și garanțiile care trebuie oferite de organismul de punere în aplicare contractat; stabilirea prețurilor pentru instrumentul de împărțire a riscurilor pe baza marjei de risc și a acoperirii tuturor costurilor administrative ale instrumentului de împărțire a riscurilor; procedura de depunere și de autorizare a propunerilor de proiecte care pot fi finanțate prin instrumentul de împărțire a riscurilor; perioada de disponibilitate a instrumentului de împărțire a riscurilor și cerințele de raportare.

Împărțirea exactă a riscurilor (inclusiv efectul de levier) care este asumată în temeiul acordului de cooperare de organismul de punere în aplicare contractat tinde în medie spre o valoare egală cu de cel puțin 1,5 ori valoarea contribuției Uniunii la instrumentul de împărțire a riscurilor.

Plățile către instrumentul de împărțire a riscurilor se efectuează în tranșe, în conformitate cu utilizarea preconizată a instrumentului de împărțire a riscurilor pentru acordarea de împrumuturi și garanții destinate finanțării unor operațiuni specifice.

(4)   Prin derogare de la articolul 54 alineatul (5), instrumentul de împărțire a riscurilor se utilizează pentru finanțarea de operațiuni cofinanțate de FEDER sau de Fondul de coeziune în ceea ce privește costurile de investiții care nu pot fi finanțate în calitate de cheltuieli eligibile în temeiul articolului 55 sau în conformitate cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat.

Acesta poate fi utilizat și pentru finanțarea de operațiuni care contribuie la realizarea obiectivelor cadrului de referință strategic național al statului membru solicitant și ale orientărilor strategice comunitare în materie de coeziune prevăzute în Decizia 2006/702/CE a Consiliului (13) și care aduc cea mai mare valoare adăugată pentru strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(5)   Comisia pune în aplicare instrumentul de împărțire a riscurilor în cadrul gestiunii centralizate indirecte în conformitate cu articolele 54 și 56 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(6)   Un stat membru care dorește să beneficieze de un instrument de împărțire a riscurilor prezintă Comisiei o cerere scrisă cel târziu până la 31 august 2013. Statul membru furnizează în cererea sa toate informațiile necesare pentru a se stabili:

(7)   După ce verifică dacă cererea statului membru în cauză este corectă și justificată, Comisia adoptă o decizie, în termen de patru luni de la cererea statului membru, printr-un act de punere în aplicare, în care se precizează sistemul stabilit pentru a garanta că suma disponibilă este utilizată exclusiv în beneficiul statului membru care a pus la dispoziție această sumă din fondurile care i-au fost alocate în cadrul politicii de coeziune în conformitate cu articolul 18 alineatul (2), și în care se stabilesc termenii și condițiile aplicabile participării statului membru solicitant la instrumentul de împărțire a riscurilor. Termenii și condițiile reglementează în special următoarele elemente:

Decizia Comisiei se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Atunci când ia o decizie cu privire la cererea adresată de un stat membru, Comisia se asigură că doar proiectele pentru care fie BEI, fie un organism din sectorul public național sau internațional sau un organism de drept privat cu o misiune de serviciu public a luat o decizie de finanțare favorabilă sunt considerate eligibile pentru a fi finanțate printr-un instrument de împărțire a riscurilor creat.

(8)   Decizia Comisiei menționată la alineatul (7) este precedată de revizuirea programelor operaționale finanțate prin FEDER și Fondul de coeziune în conformitate cu articolul 33 alineatul (2).

(9)   Fondurile alocate pentru instrumentul de împărțire a riscurilor sunt plafonate strict și nu depășesc 10 % din valoarea totală orientativă a fondurilor alocate statului membru solicitant pentru perioada 2007-2013 în cadrul FEDER și al Fondului de coeziune, aprobată în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) litera (b). Fondurile alocate pentru proiectele menționate la alineatul (4) al doilea paragraf din prezentul articol sunt limitate la sumele rămase după finanțarea operațiunilor indicate la alineatul (4) primul paragraf din prezentul articol. În afară de contribuția totală a Uniunii la instrumentul de împărțire a riscurilor, aprobată prin decizia menționată la alineatul (7) de la prezentul articol, participarea Uniunii la un instrument de împărțire a riscurilor nu creează alte angajamente contingente nici pentru bugetul general al Uniunii Europene, nici pentru statul membru în cauză.

(10)   Orice sume restituite sau restante după finalizarea unei operațiuni acoperite de instrumentul de împărțire a riscurilor pot fi refolosite, la cererea statului membru în cauză, în cadrul instrumentului de împărțire a riscurilor, cu condiția ca statul membru să îndeplinească în continuare una dintre condițiile stabilite la articolul 77 alineatul (2) literele (a), (b) și (c). Dacă respectivul stat membru nu mai îndeplinește niciuna dintre aceste condiții, suma restituită sau restantă este considerată venit alocat în sensul articolului 18 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002. La cererea statului membru în cauză, creditele de angajament suplimentare generate de venitul alocat se adaugă în exercițiul următor la suma alocată statului membru în cauză în cadrul politicii de coeziune.