TRADUCERE

CONVENȚIA PRIVIND ASISTENȚA ALIMENTARĂ

PREAMBUL

PĂRȚILE LA PREZENTA CONVENȚIE,

CONFIRMÂND angajamentul lor continuu față de obiectivele încă valabile ale Convenției privind ajutorul alimentar din 1999, și anume de a contribui la securitatea alimentară mondială și de a îmbunătăți capacitatea comunității internaționale de a răspunde situațiilor de urgență alimentară și altor nevoi alimentare ale țărilor în curs de dezvoltare;

CĂUTÂND să îmbunătățească eficacitatea, eficiența și calitatea asistenței alimentare în ocrotirea vieții și alinarea suferințelor populațiilor celor mai vulnerabile, mai ales în situații de urgență, prin consolidarea cooperării și a coordonării internaționale, în special între părți și părțile interesate;

RECUNOSCÂND că populațiile vulnerabile au nevoi alimentare și nutriționale speciale;

AFIRMÂND că statelor le revine principala responsabilitate în ceea ce privește asigurarea propriei securități alimentare naționale și, prin urmare, în ceea ce privește realizarea treptată a dreptului la o alimentație adecvată, astfel cum se prevede în Orientările pe bază voluntară pentru sprijinirea realizării treptate a dreptului la o alimentație adecvată în contextul securității alimentare naționale ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), adoptate de Consiliul FAO în noiembrie 2004;

ÎNCURAJÂND guvernele țărilor care se confruntă cu insecuritate alimentară să elaboreze și să pună în aplicare strategii naționale care să abordeze cauzele profunde ale insecurității alimentare prin măsuri pe termen lung și să asigure legături corespunzătoare între activitățile de acordare de ajutor, redresare și dezvoltare;

FĂCÂND REFERIRE la dreptul internațional umanitar și la principiile umanitare fundamentale ale umanității, imparțialității, neutralității și independenței;

FĂCÂND REFERIRE la principiile și bunele practici privind acțiunile umanitare, aprobate la Stockholm la 17 iunie 2003;

RECUNOSCÂND că părțile au propriile politici în domeniul furnizării de asistență alimentară în situații de urgență și în alte situații decât cele de urgență;

LUÂND ÎN CONSIDERARE Planul de acțiune al summit-ului mondial privind alimentația, adoptat la Roma în 1996, precum și cele cinci principiile de la Roma pentru securitate alimentară mondială durabilă identificate în Declarația summit-ului mondial privind securitatea alimentară din 2009, în special angajamentul de a se asigura securitatea alimentară în toate țările și efortul continuu de a reduce sărăcia și a eradica foametea, care a fost reafirmat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite;

LUÂND ÎN CONSIDERARE angajamentele asumate de țările donatoare și de cele beneficiare în vederea îmbunătățirii eficacității ajutorului pentru dezvoltare prin aplicarea principiilor Declarației de la Paris privind eficacitatea ajutorului a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), adoptată în 2005;

HOTĂRÂTE să acționeze în conformitate cu obligațiile care le revin în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în special cu orice disciplină a OMC privind ajutorul alimentar;

AU CONVENIT URMĂTOARELE:

Articolul 1

Obiective

Obiectivele prezentei convenții sunt acelea de a salva vieți, de a reduce foametea și de a îmbunătăți securitatea alimentară și starea nutrițională a populațiilor celor mai vulnerabile:

(a)	răspunzând nevoilor alimentare și nutriționale ale populațiilor celor mai vulnerabile, prin intermediul angajamentelor asumate de către părți de a furniza o asistență alimentară care să îmbunătățească accesul la alimente adecvate, sigure și nutritive și consumul unor astfel de alimente;

(b)	asigurând faptul că asistența alimentară furnizată populațiilor celor mai vulnerabile este corespunzătoare, promptă, eficace, eficientă și bazată pe nevoi și principii comune; și

(c)	facilitând schimbul de informații, cooperarea și coordonarea și creând un forum de discuții în vederea îmbunătățirii utilizării eficiente, eficace și coerente a resurselor părților pentru a răspunde nevoilor.

Articolul 2

Principii ale asistenței alimentare

În punerea la dispoziție și furnizarea asistenței alimentare către populațiile cele mai vulnerabile, părțile ar trebui să respecte întotdeauna următoarele principii:

(a)

principii generale ale asistenței alimentare: (i) furnizarea asistenței alimentare numai în cazul în care aceasta este mijlocul cel mai eficace și cel mai adecvat de a răspunde nevoilor alimentare sau nutriționale ale populațiilor celor mai vulnerabile; (ii) furnizarea asistenței alimentare luându-se în considerare obiectivele de reabilitare și dezvoltare pe termen lung ale țărilor beneficiare, susținându-se, totodată, obiectivul mai general al asigurării securității alimentare, ori de câte ori este cazul; (iii) furnizarea asistenței alimentare într-un mod care să protejeze mijloacele de subzistență, să consolideze autonomia și rezistența populațiilor vulnerabile și ale comunităților locale și care să prevină crizele în materie de securitate alimentară, să ofere o pregătire pentru acestea, să le atenueze și să răspundă la acestea; (iv) furnizarea asistenței alimentare într-un mod care să evite dependența și să reducă la minimum impacturile negative directe și indirecte asupra beneficiarilor și a altor părți; (v) furnizarea asistenței alimentare într-un mod care să nu afecteze negativ la nivel local producția, condițiile de piață, structurile de marketing și schimburile comerciale sau prețul produselor de primă necesitate pentru populațiile vulnerabile; (vi) furnizarea ajutorului alimentar exclusiv sub formă de donație, ori de câte ori este posibil;

(b)

principii ale eficacității asistenței alimentare: (i) reducerea la minimum, în măsura posibilului, a costurilor asociate, în scopul creșterii cuantumului disponibil pentru asistența alimentară destinată populațiilor vulnerabile și în scopul promovării eficienței; (ii) depunerea de eforturi active pentru a coopera, a coordona și a face schimb de informații în scopul îmbunătățirii eficacității și eficienței programelor de asistență alimentară, precum și a coerenței dintre asistența alimentară și domeniile de politică și instrumentele conexe; (iii) achiziționarea produselor alimentare și a altor componente ale asistenței alimentare la nivel local sau regional, ori de câte ori este posibil și adecvat; (iv) furnizarea, în tot mai mare măsură, de asistență alimentară necondiționată în numerar, ori de câte ori este posibil și pe baza nevoilor; (v) exprimarea ajutorului alimentar ca valoare monetară numai în cazul în care există o necesitate identificată de a face acest lucru și pentru îmbunătățirea securității alimentare a populațiilor vulnerabile; fundamentarea valorii monetare pe o analiză de piață transparentă și obiectivă și evitarea deplasării comerciale; (vi) asigurarea faptului că asistența alimentară nu este utilizată pentru promovarea obiectivelor de dezvoltare a pieței părților; (vii) evitarea reexportării ajutorului alimentar în cea mai mare măsură posibilă, cu excepția prevenirii unei situații de urgență sau a formulării unui răspuns la aceasta; reexportarea ajutorului alimentar numai într-un mod care să permită evitarea deplasării comerciale; (viii) recunoașterea, dacă este cazul, a faptului că rolul principal și responsabilitatea în ceea ce privește organizarea, coordonarea și punerea în aplicare a operațiunilor de asistență alimentară revin autorităților competente sau părților interesate relevante;

(c)

principii privind furnizarea asistenței alimentare: (i) direcționarea asistenței alimentare în funcție de nevoile alimentare și nutriționale ale populațiilor celor mai vulnerabile; (ii) implicarea beneficiarilor, precum și a altor părți interesate, dacă este cazul, în evaluarea propriilor nevoi și în elaborarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea asistenței alimentare; (iii) furnizarea unei asistențe alimentare care îndeplinește standardele aplicabile în materie de siguranță și calitate și respectă obiceiurile alimentare culturale și locale, precum și nevoile nutriționale ale beneficiarilor; (iv) respectarea demnității beneficiarilor asistenței alimentare;

(d)

principii ale responsabilității în materie de asistență alimentară: (i) luarea de măsuri specifice și corespunzătoare pentru consolidarea responsabilității și a transparenței politicilor, a programelor și a operațiunilor de asistență alimentară; (ii) monitorizarea, evaluarea și comunicarea, în mod periodic și transparent, a rezultatelor și a impactului activităților de asistență alimentară pentru a dezvolta în continuare cele mai bune practici și a maximiza eficacitatea acestora.

Articolul 3

Relația cu acordurile OMC

Nicio dispoziție din prezenta convenție nu reprezintă o derogare de la vreo obligație existentă sau viitoare care se aplică între părți în cadrul OMC. În cazul unui conflict între astfel de obligații și prezenta convenție, primele prevalează. Nicio dispoziție din prezenta convenție nu aduce atingere pozițiilor pe care o parte le poate adopta în negocierile din cadrul OMC.

Articolul 4

Țară eligibilă, populații vulnerabile eligibile, produse eligibile, activități eligibile și costuri asociate

(1)   „Țară eligibilă” înseamnă orice țară de pe lista de beneficiari ai ajutorului public pentru dezvoltare stabilită de Comitetul de asistență pentru dezvoltare (CAD) din cadrul OCDE sau orice altă țară identificată în regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(2)   „Populații vulnerabile eligibile” înseamnă populații vulnerabile din orice țară eligibilă.

(3)   „Produse eligibile” înseamnă produse destinate consumului uman care sunt conforme cu politicile naționale relevante și cu legislația țării în care se desfășoară operațiunea, inclusiv, dacă este cazul, cu standardele internaționale aplicabile în materie de siguranță și calitate alimentară, precum și produse care contribuie la satisfacerea nevoilor alimentare și la protejarea mijloacelor de subzistență în situații de urgență și de redresare rapidă. Lista produselor eligibile se găsește în regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(4)   Activitățile eligibile pentru îndeplinirea angajamentului anual minim al unei părți în conformitate cu articolul 5 respectă dispozițiile de la articolul 1 și includ cel puțin următoarele activități:

(a)	furnizarea și distribuția de produse eligibile;

(b)	furnizarea de fonduri în numerar și de bonuri pentru achiziționarea de produse alimentare; și

(c)	intervenții nutriționale.

Aceste activități eligibile sunt detaliate în regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(5)   Costurile conexe eligibile pentru îndeplinirea angajamentului anual minim al unei părți în conformitate cu articolul 5 respectă dispozițiile de la articolul 1 și se limitează la costurile legate în mod direct de prestarea activităților eligibile, astfel cum se precizează în regulamentul de procedură și punere în aplicare.

Articolul 5

Angajamentul

(1)   Pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenții, fiecare parte acceptă să își asume un angajament anual în materie de asistență alimentară, stabilit în conformitate cu propriile legi și reglementări. Angajamentul unei părți este denumit „angajament anual minim”.

(2)   Angajamentul anual minim se exprimă ca valoare sau cantitate, astfel cum se precizează în regulamentul de procedură și punere în aplicare. Pentru a-și exprima angajamentul, o parte poate alege fie o valoare minimă sau o cantitate minimă, fie o combinație a celor două.

(3)   Angajamentele anuale minime în termeni de valoare pot fi exprimate în moneda aleasă de către parte. Angajamentele anuale minime în termeni de cantitate pot fi exprimate în tone echivalent cereale sau în alte unități de măsură prevăzute în regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(4)   Fiecare parte notifică secretariatului angajamentul său anual minim inițial în cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a prezentei convenții sau în termen de trei luni de la data aderării la prezenta convenție.

(5)   Fiecare parte notifică secretariatului orice modificare a angajamentului său anual minim pentru anii următori, cel mai târziu în a cincisprezecea zi a lunii decembrie a anului care precede modificarea.

(6)   Secretariatul comunică tuturor părților angajamentele anuale minime actualizate, în cel mai scurt timp posibil și cel târziu în prima zi a lunii ianuarie a fiecărui an.

(7)   Contribuțiile realizate pentru îndeplinirea angajamentelor anuale minime ar trebui să fie efectuate exclusiv sub formă de donație, ori de câte ori este posibil. În ceea ce privește asistența alimentară luată în considerare în calcularea îndeplinirii angajamentului unei părți, cel puțin 80 % din asistența acordată țărilor eligibile și populațiilor vulnerabile eligibile, astfel cum se precizează în regulamentul de procedură și punere în aplicare, se furnizează exclusiv sub formă de donație. În măsura posibilului, părțile au drept obiectiv să depășească treptat acest procent. Contribuțiile care nu sunt efectuate sub formă de donație ar trebui să fie prezentate în raportul anual al fiecărei părți.

(8)   Părțile se angajează să efectueze toate tranzacțiile de asistență alimentară în temeiul prezentei convenții, astfel încât să se evite orice perturbare a structurii normale a producției și a schimburilor comerciale internaționale.

(9)   Părțile se asigură că furnizarea de asistență alimentară nu este legată direct sau indirect, în mod oficial sau neoficial, în mod explicit sau implicit de exporturile comerciale de produse agricole sau de alte produse și servicii către țările beneficiare.

(10)   Pentru îndeplinirea angajamentului său anual minim, fie că este exprimat ca valoare sau cantitate, o parte efectuează contribuții care sunt conforme cu prezenta convenție și care constau în fonduri destinate finanțării produselor și activităților eligibile, precum și a costurilor conexe, astfel cum sunt definite la articolul 4 și astfel cum se precizează în regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(11)   Contribuțiile furnizate pentru îndeplinirea angajamentului anual minim asumat în temeiul prezentei convenții pot fi direcționate doar către țările eligibile sau către populațiile vulnerabile eligibile, astfel cum sunt definite la articolul 4 și astfel cum se precizează în regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(12)   Contribuțiile părților pot fi furnizate bilateral, prin intermediul organizațiilor interguvernamentale sau al altor organizații internaționale sau prin intermediul altor parteneri în materie de asistență alimentară, însă nu prin intermediul altor părți.

(13)   Fiecare parte depune toate eforturile pentru a-și îndeplini angajamentul anual minim. În cazul în care o parte nu este în măsură să își îndeplinească angajamentul anual minim aferent unui anumit an, aceasta descrie cauzele care au dus la nerespectarea angajamentului în raportul său anual pentru anul respectiv. Cuantumul datorat se adaugă la angajamentul anual minim al părții pentru anul următor, cu excepția cazului în care comitetul instituit în temeiul articolului 7 decide altfel sau cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale justifică acest lucru.

(14)   În cazul în care contribuția unei părți depășește angajamentul său anual minim, cuantumul excedentar, dar cel mult 5 % din angajamentul său anual minim, poate fi calculat în cadrul contribuției părții pentru anul următor.

Articolul 6

Raportarea anuală și schimbul de informații

(1)   În termen de nouăzeci de zile după încheierea anului calendaristic, fiecare parte prezintă secretariatului, în conformitate cu regulamentul de procedură și punere în aplicare, un raport anual în care descrie în detaliu cum și-a îndeplinit angajamentul anual minim asumat în temeiul prezentei convenții.

(2)   Acest raport anual are o parte descriptivă care poate cuprinde informații privind modul în care politicile, programele și operațiunile în materie de asistență alimentară ale părții contribuie la obiectivele și principiile prezentei convenții.

(3)   Părțile ar trebui să facă permanent schimb de informații privind politicile și programele lor de asistență alimentară, precum și privind rezultatele evaluărilor lor ale acestor politici și programe.

Articolul 7

Comitetul pentru asistență alimentară

(1)   Se instituie un comitet pentru asistență alimentară („comitetul”), alcătuit din toate părțile la prezenta convenție.

(2)   Comitetul adoptă decizii în cadrul sesiunilor sale oficiale și exercită funcțiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, în conformitate cu principiile și obiectivele convenției.

(3)   Comitetul își adoptă regulamentul de procedură; de asemenea, poate să adopte norme care aduc precizări dispozițiilor prezentei convenții pentru a se asigura o punere în aplicare corespunzătoare a acestora. Documentul FAC (11/12)1 – 25 aprilie 2012 al Comitetului pentru ajutor alimentar al Convenției privind ajutorul alimentar din 1999 servește ca regulament de procedură și punere în aplicare inițial pentru prezenta convenție. Comitetul poate decide ulterior să modifice acest regulament de procedură și punere în aplicare.

(4)   Comitetul adoptă decizii prin consens, ceea ce înseamnă că nicio parte nu se opune în mod formal propunerii de decizie a comitetului privind un aspect aflat în discuție în cadrul unei sesiuni oficiale. Opoziția formală poate fi exprimată fie în cadrul sesiunii oficiale, fie în termen de treizeci de zile după transmiterea procesului-verbal al sesiunii oficiale care consemnează propunerile de decizie în cauză.

(5)   Pentru fiecare an, secretariatul pregătește pentru comitet un raport de sinteză, care urmează să fie elaborat, adoptat și publicat în conformitate cu regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(6)   Comitetul ar trebui să constituie un forum de discuții între părți cu privire la aspectele legate de asistența alimentară, cum ar fi necesitatea de a mobiliza angajamente corespunzătoare și prompte în materie de resurse pentru a răspunde nevoilor alimentare și nutriționale, în special în situații specifice de urgență și de criză. Comitetul ar trebui să faciliteze schimbul de informații cu alte părți interesate și diseminarea informațiilor către acestea și ar trebui să se consulte cu părțile interesate respective și să primească de la acestea informații menite să susțină discuțiile din cadrul său.

(7)   Fiecare parte desemnează un reprezentant pentru a primi notificări și alte comunicări din partea secretariatului.

Articolul 8

Președintele și vicepreședintele comitetului

(1)   În ultima sesiune oficială din fiecare an, comitetul desemnează un președinte și un vicepreședinte pentru anul următor.

(2)   Președintele are următoarele atribuții:

(a)	să aprobe proiectul de ordine de zi pentru fiecare sesiune oficială sau reuniune neoficială;

(b)	să prezideze sesiunile oficiale sau reuniunile neoficiale;

(c)	să deschidă și să închidă fiecare sesiune oficială sau reuniune neoficială;

(d)	să prezinte comitetului proiectul de ordine de zi în vederea adoptării la începutul fiecărei sesiuni oficiale sau reuniuni neoficiale;

(e)	să conducă discuțiile și să asigure că procedurile specificate în regulamentul de procedură și punere în aplicare sunt respectate;

(f)	să invite părțile să ia cuvântul;

(g)	să decidă în privința punctelor de pe ordinea de zi în conformitate cu dispozițiile relevante din regulamentul de procedură și punere în aplicare; și

(h)	pună întrebări și să anunțe deciziile.

(3)   În cazul în care președintele este absent de la întreaga sesiune oficială sau reuniune neoficială sau de la o parte a sesiunii oficiale sau a reuniunii neoficiale sau în cazul în care se află temporar în imposibilitatea de a îndeplini funcția de președinte, vicepreședintele exercită funcția de președinte. În absența președintelui și a vicepreședintelui, comitetul desemnează un președinte temporar.

(4)   În cazul în care, din orice motiv, președintele se află în imposibilitatea de a continua să îndeplinească funcția de președinte, vicepreședintele devine președinte până la sfârșitul anului.

Articolul 9

Sesiunile oficiale și reuniunile neoficiale

(1)   Comitetul se întrunește în sesiuni oficiale și reuniuni neoficiale în conformitate cu regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(2)   Comitetul se întrunește în cel puțin o sesiune oficială pe an.

(3)   Comitetul se întrunește în sesiuni oficiale suplimentare și reuniuni neoficiale la solicitarea președintelui sau la solicitarea a cel puțin trei părți.

(4)   Comitetul poate invita observatori și părți interesate relevante care doresc să discute anumite aspecte legate de asistență alimentară să asiste la sesiunile sale oficiale sau la reuniunile sale neoficiale în conformitate cu regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(5)   Comitetul se întrunește într-un loc stabilit în conformitate cu regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(6)   Ordinea de zi pentru sesiunile oficiale și reuniunile neoficiale se stabilește în conformitate cu regulamentul de procedură și punere în aplicare.

(7)   Procesul-verbal al unei sesiuni oficiale, care cuprinde orice propunere de decizie a comitetului, este transmis în termen de treizeci de zile după sesiunea oficială.

Articolul 10

Secretariatul

(1)   Comitetul desemnează un secretariat și face uz de serviciile acestuia, în conformitate cu regulamentul de procedură și punere în aplicare. Comitetul solicită Consiliului internațional al cerealelor (CIC) ca secretariatul acestuia să funcționeze ca secretariat inițial al comitetului.

(2)   Secretariatul exercită atribuțiile care sunt prevăzute în prezenta convenție și în regulamentul de procedură și punere în aplicare, îndeplinește orice sarcină administrativă, inclusiv prelucrarea și distribuirea de documente și rapoarte, și îndeplinește alte funcții identificate de către comitet.

Articolul 11

Soluționarea litigiilor

Comitetul încearcă să soluționeze orice litigiu între părți cu privire la interpretarea sau punerea în aplicare a prezentei convenții sau a regulamentului de procedură și punere în aplicare, inclusiv orice plângere referitoare la neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezenta convenție.

Articolul 12

Semnarea și ratificarea, acceptarea sau aprobarea

Prezenta convenție este deschisă spre semnare de către Argentina, Australia, Republica Austria, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Canada, Republica Croația, Republica Cipru, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Uniunea Europeană, Republica Estonia, Republica Finlanda, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Ungaria, Irlanda, Republica Italiană, Japonia, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Norvegiei, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovacă, Republica Slovenia, Regatul Spaniei, Regatul Suediei, Confederația Elvețiană, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii, la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, de la 11 iunie 2012 până la 31 decembrie 2012. Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către fiecare semnatar. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la depozitar.

Articolul 13

Aderare

(1)   Orice stat enumerat la articolul 12 care nu a semnat prezenta convenție până la încheierea perioadei de semnare, sau Uniunea Europeană, în cazul în care nu a semnat până în acel moment, poate adera la convenție în orice moment ulterior acestei perioade. Instrumentele de aderare se depun la depozitar.

(2)   Odată ce prezenta convenție a intrat în vigoare în conformitate cu articolul 15, aceasta este deschisă spre aderare oricărui alt stat decât cele menționate la articolul 12 sau oricărui teritoriu vamal distinct având deplină autonomie în desfășurarea relațiilor sale comerciale externe care este considerat eligibil printr-o decizie a comitetului. Instrumentele de aderare se depun la depozitar.

Articolul 14

Notificarea aplicării provizorii

Orice stat menționat la articolul 12, sau Uniunea Europeană, care are intenția de a ratifica, a accepta sau a aproba prezenta convenție sau de a adera la aceasta, sau orice stat sau teritoriu vamal distinct considerat eligibil pentru aderare printr-o decizie a comitetului, în temeiul articolului 13 alineatul (2), dar care încă nu și-a depus instrumentul, poate în orice moment să depună la depozitar o notificare de aplicare provizorie a prezentei convenții. Convenția se aplică provizoriu pentru statul respectiv, teritoriul vamal distinct respectiv sau pentru Uniunea Europeană de la data depunerii notificării sale.

Articolul 15

Intrarea în vigoare

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare la 1 ianuarie 2013 în cazul în care, până la data de 30 noiembrie 2012, cinci semnatari au depus instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare.

(2)   În cazul în care prezenta convenție nu intră în vigoare în conformitate cu alineatul (1), semnatarii prezentei convenții care și-au depus instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare și statele sau Uniunea Europeană care și-au depus instrumentele de aderare în temeiul articolului 13 alineatul (1) pot decide în unanimitate că aceasta intră în vigoare între ele.

(3)   Pentru orice stat sau teritoriu vamal distinct, sau Uniunea Europeană, care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezenta convenție după intrarea în vigoare a acesteia, prezenta convenție intră în vigoare la data depunerii instrumentului său de ratificare, aprobare, acceptare sau aderare.

Articolul 16

Procedura de evaluare și de modificare

(1)   În orice moment după intrarea în vigoare a prezentei convenții, o parte poate să propună o evaluare a relevanței prezentei convenții sau să propună modificări la aceasta. Orice modificare propusă este comunicată de către secretariat tuturor părților cu cel puțin șase luni în avans și este discutată la următoarea sesiune oficială a comitetului care urmează încheierii perioadei de preaviz.

(2)   Propunerile de modificare a prezentei convenții se adoptă prin decizia comitetului. Secretariatul comunică tuturor părților și depozitarului orice propunere de modificare adoptată de către comitet. Depozitarul comunică tuturor părților orice modificare adoptată.

(3)   Notificarea acceptării unei modificări este trimisă depozitarului. O modificare adoptată intră în vigoare, pentru părțile care au transmis notificarea respectivă, la nouăzeci de zile după data la care depozitarul a primit notificările înaintate de cel puțin patru cincimi din numărul părților la prezenta convenție la data adoptării de către comitet a propunerii de modificare. O astfel de modificare intră în vigoare pentru orice altă parte la nouăzeci de zile după ce aceasta și-a depus notificarea la depozitar. Comitetul poate decide să se utilizeze un prag diferit în ceea ce privește numărul de notificări necesare pentru intrarea în vigoare a unei anumite modificări. Secretariatul comunică o astfel de decizie tuturor părților și depozitarului.

Articolul 17

Retragerea și încetarea

(1)   Orice parte se poate retrage din prezenta convenție la sfârșitul oricărui an comunicând în scris retragerea sa depozitarului și comitetului, cu cel puțin nouăzeci de zile înainte de sfârșitul anului respectiv. Partea respectivă nu este scutită de angajamentul său anual minim sau de obligațiile în materie de raportare asumate în temeiul prezentei convenții, atunci când era parte la aceasta, care nu au fost onorate până la sfârșitul anului respectiv.

(2)   În orice moment după intrarea în vigoare a prezentei convenții, o parte poate propune încetarea prezentei convenții. O astfel de propunere este transmisă în scris secretariatului și este comunicată de către acesta tuturor părților cu cel puțin șase luni înainte de data analizării sale de către comitet.

Articolul 18

Depozitarul

(1)   Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite este desemnat depozitar al prezentei convenții.

(2)   Depozitarul primește notificarea oricărei semnări, ratificări, acceptări, aprobări, notificări a aplicării provizorii și aderări la prezenta convenție și informează toate părțile și semnatarii acestor notificări.

Articolul 19

Texte autentice

Textele originale ale prezentei convenții, ale căror versiuni în limbile engleză și franceză sunt în mod egal autentice, se depun la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.