(1)

La 30 iunie 2009, autoritățile bulgare au notificat Comisia cu privire la o măsură de restructurare pentru întreprinderea Ruse Industry AD (denumită în continuare „Ruse Industry” sau „întreprinderea”) sub forma unei amânări și reeșalonări a datoriei către stat în valoare totală de 9,85 milioane EUR.

(2)

La 28 iulie 2009, s-a transmis autorităților bulgare o cerere detaliată privind furnizarea de informații. Bulgaria a formulat un răspuns parțial la 24 august 2009 și, în aceeași scrisoare, a solicitat prelungirea termenului, acordat prin scrisoarea din 28 august 2009. Bulgaria a transmis informații suplimentare la 30 septembrie 2009. La 27 noiembrie 2009, Comisia a solicitat clarificări suplimentare, trimise de Bulgaria la 15 decembrie 2009. În data de 20 decembrie 2009 a fost acordată o nouă prelungire în vederea furnizării informațiilor restante. Bulgaria a transmis informații suplimentare la 17 februarie 2010.

(3)

Prin scrisoarea din data de 14 aprilie 2010, Comisia a informat Bulgaria că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) (2) cu privire la ajutorul menționat anterior.

(4)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3).

(5)

Comisia nu a primit observații de la părțile interesate.

(6)

Prin scrisoarea din data de 10 mai 2010, trimisă Comisiei și înregistrată de aceasta la data de 17 iunie 2010, Bulgaria a prezentat observații cu privire la decizia Comisiei de a iniția procedura. La 7 iunie 2010, autoritățile bulgare au furnizat informații suplimentare.

(7)

O nouă cerere de informații a fost trimisă de Comisie la 29 octombrie 2010, la care autoritățile bulgare au răspuns prin scrisoarea din data de 12 noiembrie 2010, trimisă Comisiei și înregistrată de acesta la data de 23 noiembrie 2010 și, de asemenea, prin scrisoarea din 3 decembrie 2010, trimisă Comisiei și înregistrată de aceasta la 6 decembrie 2010.

(8)

La 11 noiembrie 2010, autoritățile bulgare au introdus o acțiune împotriva Ruse Industry, în vederea declanșării procedurii de faliment.

(9)

Prin scrisoarea din data de 14 iunie 2010 trimisă Comisiei la data de 23 noiembrie 2010, autoritățile bulgare și-au retras notificarea din 30 iunie 2009.

(10)

Beneficiarul măsurii de ajutor este Ruse Industry. Întreprinderea (denumită inițial Ruse Shipyard (4)) a fost înființată în 1991 și este situată în Ruse, Bulgaria, o regiune eligibilă pentru acordarea de ajutor, în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE. Întreprinderea a fost privatizată în aprilie 1999, când 80 % din acțiunile sale au fost vândute firmei germane Rousse Beteiligungsgesellschaft mbH.

(11)

Activitățile întreprinderii Ruse Industry includ fabricarea și repararea structurilor metalice, precum și fabricarea de macarale, nave și echipament marin (5). În 2009, întreprinderea avea 196 de angajați.

(12)

Din punct de vedere financiar, întreprinderea s-a situat pe un trend constant de scădere a cifrei de afaceri și de creștere a pierderilor pe o perioadă de mai mulți ani înainte de notificare, astfel cum se arată în tabelul de mai jos. În 2008, întreprinderea a înregistrat un rezultat din exploatare negativ și un flux de numerar negativ.

Tabelul 1

Cifra de afaceri anuală și profitul întreprinderii Ruse Industry

(13)

La data notificării, Ruse Industry datora statului bulgar suma de 9,85 milioane EUR.

(14)

Datoria provine din acordurile de împrumut (7) care datează din 1996 și 1997 încheiate între Fondul de Stat pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Ruse Shipyard cu privire la un împrumut care, la acea dată, se ridica la suma de 8,45 milioane USD (principalul).

(15)

În aprilie 1999 a fost încheiat un acord („acordul de reeșalonare din 1999”) cu Ministerul de Finanțe („MF”), care a preluat creanțele de la Fondul de stat pentru reconstrucție și dezvoltare; în baza acestui acord, suma de 8 milioane USD din datoria menționată și dobânzile acumulate au fost denominate (8) în euro, iar compania Rousse Beteiligungsgesellschaft mbH s-a angajat să plătească această sumă în perioada 1 decembrie 2000 – 30 iunie 2006, în cadrul unui plan de reeșalonare a rambursării plăților.

(16)

La 21 mai 2001, Ministerul de Finanțe și Ruse Industry au încheiat un nou acord, conform căruia rambursarea integrală către stat a datoriei întreprinderii (9), plus dobânda acumulată, a fost amânată până la 30 septembrie 2015, cu o perioadă de grație (care presupune doar plata dobânzii, nu și a principalului) până la 31 martie 2006 („programul de reeșalonare din 2001”).

(17)

În cadrul reeșalonării din 2001, datoria totală era formată din principal, în valoare de 7,97 milioane EUR, la care se adăugau dobânzile, în valoare de 2 milioane EUR (acumulate până la 1 aprilie 1999). În cadrul acestui acord, la principal se aplica o dobândă anuală de 1 %, cu o dobândă de penalizare de 3 % pe an aferentă sumelor restante (și anume, dacă întreprinderea nu efectua la timp rambursările).

(18)

În septembrie 2005, și anume chiar înainte de încheierea perioadei de grație, beneficiarul a solicitat o nouă reeșalonare a datoriei sale publice (în plus față de acordul din 2001). În decembrie 2006, Comisia pentru concurență din Bulgaria a considerat că această cerere era inadmisibilă în temeiul legii privind ajutoarele de stat a Bulgariei. Ruse Industry a introdus recurs împotriva deciziei Comisiei pentru concurență în fața Curții Supreme pentru cauze administrative, însă acesta a fost respins în iulie 2007. A fost respins și un al doilea recurs împotriva deciziei menționate. În pofida acestui fapt, statul nu a încercat să asigure efectiv aplicarea datoriei restante, în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001.

(19)

În iulie 2008, beneficiarul ajutorului s-a oferit în mod voluntar să plătească suma de 1 milion EUR, în două tranșe egale, din suma restantă. Conform acestei oferte, prima tranșă trebuia plătită în octombrie 2008, iar a doua în februarie 2009. Atunci când Ruse Industry nu a reușit să plătească niciuna din aceste tranșe, statul bulgar a prelungit de două ori, la cererea întreprinderii, termenul pentru plata primei tranșe, prima dată până în decembrie 2008 și a doua dată până în ianuarie 2009.

(20)

Întrucât Ruse Industry nu a plătit tranșele restante așa cum se angajase, autoritățile bulgare au trimis o notificare pentru plată, în februarie 2009. Au fost transmise notificări suplimentare pentru plata sumelor restante în luna aprilie și, respectiv, iunie 2010. Cu toate acestea, statul bulgar nu a executat efectiv datoria, care nu a fost rambursată în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001.

(21)

Prin scrisoarea din 4 iunie 2009, Ruse Industry a solicitat din nou autorităților bulgare reeșalonarea datoriei sale către stat până în 2019, cu o perioadă de grație până în 2012. În baza acestei solicitări și în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE, Bulgaria a notificat reeșalonarea datoriei drept ajutor pentru restructurare.

(22)

Prin scrisoarea din data de 28 iunie 2010, Ruse Industry s-a angajat din nou față de statul bulgar să ramburseze datoriile neachitate, în conformitate cu modalitățile de rambursare prevăzute de programul de reeșalonare din 2001. În iulie 2010, întreprinderea s-a angajat să acopere toate sumele restante în două tranșe egale: prima tranșă până la sfârșitul lunii iulie 2010, iar a doua tranșă până la sfârșitul lunii august 2010. Cu toate acestea, întreprinderea nu a reușit să respecte acest angajament.

(23)

Conform informațiilor furnizate de autoritățile bulgare, până la sfârșitul anului 2010 beneficiarul a rambursat 1 milion EUR din suma totală datorată în temeiul programului de reeșalonare din 2001. La sfârșitul anului 2010, soldul datoriei restante din suma totală datorată a fost de 3,7 milioane EUR.

(24)

Din corespondența dintre Ruse Industry și autoritățile bulgare rezultă că acestea din urmă au trimis mai multe notificări pentru plata sumelor restante datorate. Cu toate că beneficiarul și-a exprimat disponibilitatea ori s-a angajat în mod voluntar să efectueze rambursările, în realitate acesta nu a rambursat niciodată în întregime sumele restante, astfel cum prevedea programul de reeșalonare din 2001. În afară de notificări pentru plată, nu există nicio dovadă că autoritățile bulgare au luat vreo măsură pentru a pune efectiv în executare cererile lor.

(25)

În ceea ce privește principalul, Ruse Industry nu a plătit sumele prevăzute (10) și, prin urmare, nu a respectat calendarul de rambursare semestrial. În plus, dobânda obișnuită a fost plătită numai până în iulie 2008.

(26)

În ceea ce privește dobânzile de penalizare, autoritățile bulgare au arătat că dobânda de penalizare de 3 % prevăzută în contract (a se vedea considerentul 17 de mai sus) a fost aplicată asupra tranșelor restante începând din 2006, în perioada în care întreprinderea trebuia să înceapă de rambursarea tranșelor. Dobânda de penalizare menționată anterior a fost plătită de Ruse Industry doar în perioada august 2006 – iulie 2008. Din iulie 2008, întreprinderea nu a mai plătit dobânda de penalizare datorată.

(27)

La 3 noiembrie 2010, autoritățile bulgare au trimis o cerere oficială de rambursare. La data acestei solicitări, datoria restantă se ridica la valoarea totală de 3,7 milioane EUR (din care 3,4 milioane EUR principalul, 151 000 EUR dobânda și 140 000 EUR dobânzile de penalizare).

(28)

La data acestei solicitări, beneficiarul rambursase în total suma de 1 milion EUR (din care 245 000 EUR principalul, 705 000 EUR dobânda și 50 000 EUR dobânzile de penalizare), sumă datorată în cadrul programului de reeșalonare din 2001. Ultima rambursare efectuată de Ruse Industry datează din 11 iulie 2008.

(29)

Ca urmare a solicitării în cauză și a nerespectării de către Ruse Industry a obligațiilor sale, la 11 noiembrie 2010 autoritățile bulgare au introdus o acțiune împotriva Ruse Industry, în vederea declanșării procedurii de faliment, măsură adoptată după nouă ani de la stabilirea programului de reeșalonare din 2001 și după mai mult de patru ani de la încheierea perioadei de grație și mai mult de doi ani de la efectuarea ultimei plăți, indiferent de tip, de către Ruse Industry.

(30)

La 11 noiembrie 2010, autoritățile bulgare au introdus o acțiune împotriva Ruse Industry, în vederea declanșării procedurii de faliment.

(31)

Astfel cum s-a menționat anterior (a se vedea considerentul 21), în iunie 2009 beneficiarul a transmis o nouă cerere pentru planificarea unei reeșalonări a datoriei restante, în baza acordului din 2001. Această nouă reeșalonare a reprezentat măsura notificată Comisiei la 30 iunie 2009 ca fiind ajutor pentru restructurare.

(32)

Conform notificării, planul ar fi trebuit să prevadă rambursarea datoriei de 9,85 de milioane EUR pe o perioadă de 10 ani (respectiv, până la sfârșitul anului 2019), cu o perioadă de grație până la 30 iunie 2012.

(33)

Bulgaria a considerat că măsura planificată a fost compatibilă cu piața internă, fiind un ajutor de restructurare în baza comunicării Comisiei „Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate” (11).

(34)

Comisia avea îndoieli cu privire la compatibilitatea ajutorului notificat. În consecință, la 14 aprilie 2010, Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE.

(35)

În plus, în decizia de inițiere a procedurii s-a exprimat preocuparea dacă neexecutarea datoriilor restante ale întreprinderii în temeiul acordului de reeșalonare din 2001 ar putea constitui un ajutor de stat suplimentar.

(36)

La 23 noiembrie 2010, autoritățile bulgare și-au retras notificare, astfel încât investigația oficială a măsurii notificate a devenit redundantă.

(37)

În legătură cu neexecutarea datoriei, Bulgaria afirmă că statul a acționat ca un investitor privat în economia de piață, sporind la maximum șansele de recuperare a datoriei prin acordarea permisiunii de rambursare voluntară. Autoritățile bulgare nu au prezentat argumente detaliate în acest sens.

(38)

În noiembrie 2010, Bulgaria a retras notificarea privind reeșalonarea datoriei acumulate de Ruse Industry față de stat. În consecință, investigația formală referitoare la măsura notificată privind ajutorul de restructurare nu mai avea obiect, conform articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (12).

(39)

Măsura evaluată constă în neexecutarea datoriei în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001.

(40)

În ceea ce privește aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană și, prin urmare, în ceea ce privește întrebarea dacă neexecutarea datoriei începând cu 1 ianuarie 2007 ar putea constitui un ajutor nou în sensul articolului 1 litera (e) din regulamentul de procedură, Comisia constată că neplata de către beneficiar a sumelor datorate în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001 și faptul că statul nu a luat nicio măsură a dus la modificarea expunerii totale a statului în cadrul programului de reeșalonare din 2001. Această creștere a datoriei către stat (și anume, neexecutarea datoriei) produce efecte după data aderării și prin urmare, măsura trebuie considerată ca fiind aplicabilă după aderare și, în consecință, constituie un nou ajutor de stat.

(41)

Trebuie remarcat, de asemenea, că această măsură nenotificată nu a fost menționată în apendicele la anexa V din Actul de aderare al Bulgariei (13). Mai exact, nu a fost: (a) pusă în aplicare înainte de 31 decembrie 1994, (b) menționată în apendicele la anexa V sau (c) nu a fost prevăzută de un mecanism intermediar aplicat în legătură cu aderarea.

(42)

În acest context, Comisia analizează în continuare dacă neexecutarea datoriei începând cu 1 ianuarie 2007 nu constituie un ajutor nou în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(43)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE, orice ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției anumitor mărfuri și care afectează comerțul între statele membre este incompatibil cu piața internă.

(44)

Măsura este finanțată din resurse de stat, întrucât are drept consecință renunțarea de către stat la venituri, iar deciziile luate de Ministerul Finanțelor reprezintă decizii directe ale statului.

(45)

Neexecutarea datoriei se referă, de asemenea, la Ruse Industry în mod individual și, ca atare, este selectivă.

(46)

În plus, Ruse Industry este o întreprindere producătoare de bunuri care sunt comercializate în mod liber în Uniunea Europeană. Comisia consideră, prin urmare, că este îndeplinită condiția cu privire la afectarea concurenței și a comerțului în cadrul Uniunii.

(47)

De asemenea, Comisia trebuie să evalueze dacă măsura sub forma neexecutării datoriei conferă un avantaj pentru Ruse Industry, pe care nu l-ar fi putut obține pe piață.

(48)

Astfel cum s-a explicat mai sus, datoria datează din perioada 1996-97 și a fost deja reeșalonată de două ori (în 1999 și 2001). Cu privire la neexecutarea datoriei în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001 și având în vedere neîndeplinirea de către Ruse Industry a obligațiilor sale, niciun creditor privat nu ar fi acționat ca statul bulgar. Într-adevăr, din informațiile disponibile rezultă că nu au fost luate măsuri concrete de executare a datoriei începând din 30 martie 2006, atunci când s-a încheiat perioada de grație și primele tranșe ale principalului au devenit scadente, însă nu au fost plătite. Mai mult, situația financiară a societății a fost modestă (a se vedea tabelul 1 de mai sus) întrucât s-a înregistrat diminuarea cifrei de afaceri și creșterea pierderilor, și nu exista perspectiva ca societatea să redevină rentabilă. În plus, mai trebuie menționat că, deși o parte din datorie (1,13 milioane BGN (14)) a fost securizată cu garanții (15), autoritățile bulgare nu au luat niciun fel de măsuri nici pentru a executa acea parte din datorie.

(49)

În fapt, autoritățile bulgare nu au furnizat nicio justificare privind motivul pentru care nu a fost pus în aplicare calendarul de rambursare și nici nu au justificat afirmația conform căreia așteptarea rambursării voluntare (în contextul unei situații anterioare, când întreprinderea Ruse Industry nu și-a achitat datoria) ar fi maximizat șansa de a-și recupera datoria.

(50)

În împrejurări similare, un creditor privat ar fi urmărit punerea în aplicare a acordului. Prin urmare, nerespectarea programului din 2001 de reeșalonare a plăților și faptul că Bulgaria nu a executat datoria conferă un avantaj întreprinderii Ruse Industry.

(51)

Pe baza celor de mai sus, Comisia consideră că neexecutarea datoriei întreprinderii Ruse Industry către stat constituie un ajutor nou, în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, începând cu 1 ianuarie 2007.

(52)

În ceea ce privește eventuala compatibilitate a măsurii, trebuie remarcat faptul că Bulgaria nu a avansat argumente în acest sens.

(53)

Chiar dacă Ruse Industry poate fi considerată în mod oficial o societate în dificultate în sensul Liniilor directoare ale Uniunii privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, nu sunt îndeplinite criteriile de compatibilitate privind ajutorul de salvare și restructurare. Mai precis, în ceea ce privește ajutorul pentru salvare, nu s-a demonstrat că măsura ar fi limitată la minimul necesar, ar fi asigurată pe motive care țin de dificultăți sociale grave și nu ar avea efecte colaterale negative nedorite asupra altor state membre. În plus, aceasta depășește șase luni. Din punct de vedere al ajutoarelor de restructurare, în absența unui plan de restructurare, restabilirea viabilității pe termen lung nu este dovedită. În plus, nu s-a demonstrat faptul că ajutorul ar fi menținut la un nivel minim și că ar fi evitate denaturări nedorite ale concurenței.

(54)

Ruse Industry este amplasată într-o zonă asistată în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, prin urmare, este eligibilă pentru ajutor regional în conformitate cu liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013 (16). Cu toate acestea, măsura nu este conformă cu aceste linii directoare. În special, în ceea ce privește eventualitatea unui ajutor de exploatare, acest ajutor nu facilitează dezvoltarea unor activități sau regiuni economice și nu este limitat în timp, degresiv sau proporțional cu ceea ce este necesar pentru a remedia dificultăți economice specifice.

(55)

Nu se aplică nici un alt motiv de compatibilitate. Prin urmare, ajutoarele sunt ilegale și incompatibile cu TFUE.

(56)

În conformitate cu TFUE și cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție, Comisia are competența de a decide ca statul în cauză să anuleze sau să modifice măsura de ajutor care s-a dovedit a fi incompatibilă cu piața internă (17). Curtea a susținut, de asemenea, că obligația unui stat de a elimina ajutorul privit de Comisie ca fiind incompatibil cu piața comună are rolul de a restabili situația existentă anterior (18). În acest context, Curtea a stabilit faptul că obiectivul este atins o dată cu rambursarea de către beneficiar a sumelor acordate sub formă de ajutor ilegal, pierzând astfel avantajul de care beneficiase față de concurenții săi de pe piață, și cu restabilirea situației anterioare acordării ajutorului (19).

(57)

Urmând jurisprudența menționată, articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 prevede că „atunci când se adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar”.

(58)

Prin urmare, dat fiind că măsura în cauză trebuie considerată ajutor ilegal și incompatibil, sumele reprezentând ajutorul trebuie să fie recuperate pentru a se reveni la situația care exista pe piață înainte de acordarea ajutorului. Prin urmare, recuperarea trebuie să fie aplicată din momentul în care beneficiarul a obținut un avantaj, și anume atunci când ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, și trebuie să suporte dobânda de recuperare până la finalizarea recuperării.

(59)

Elementul de ajutor incompatibil al măsurilor se calculează ca sumă datorată și neachitată, în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001, începând din 1 ianuarie 2007 până la 11 noiembrie 2010, atunci când Bulgaria a înregistrat cererea în procedura de faliment. La acea dată, suma restantă era de 3,7 milioane EUR. Bulgaria va trebui să calculeze valoarea exactă a sumei care trebuie recuperată, inclusiv dobânda aferentă. Plățile efectuate, altele decât sumele acordate în temeiul acordului, pot fi deduse din suma care urmează a fi recuperată cu titlu de ajutor ilegal și incompatibil.

(60)

În primul rând, Comisia ia notă de faptul că Bulgaria a retras notificarea privind reeșalonarea datoriilor notificate în valoare de 9,85 milioane EUR, astfel încât procedura oficială de investigare cu privire la această măsură devine redundantă.

(61)

În al doilea rând, Comisia conchide că neexecutarea datoriei către stat începând din 1 ianuarie 2007 reprezintă un nou ajutor de stat în favoarea întreprinderii Ruse Industry, în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(62)

Având în vedere că ajutorul de stat în cauză este ilegal și incompatibil, acesta trebuie recuperat de la beneficiar,