(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2604/2000 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de polietilen tereftalat („PET”) originare, între altele, din India („ancheta inițială”). Ca urmare a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 192/2007 (3), a impus o taxă antidumping definitivă pentru o perioadă suplimentară de cinci ani. Măsurile antidumping au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 al Consiliului (4) în urma unei reexaminări intermediare parțiale („ultima anchetă de reexaminare”). Măsurile au fost stabilite la nivelul de eliminare a prejudiciului și au constat în taxe antidumping specifice. Nivelul taxei se încadrează între 87,5 EUR și 200,9 EUR per tonă pentru producătorii indieni desemnați individual, nivelul taxei reziduale aplicabile importurilor de la alți producători ridicându-se la 153,6 EUR per tonă („taxele actuale”).

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2603/2000 (5), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă la importurile de PET originar, între altele, din India. Ca urmare a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 193/2007 (6), a impus o taxă compensatorie definitivă pentru o perioadă suplimentară de cinci ani. Măsurile compensatorii au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 în urma ultimei anchete de reexaminare. Măsurile compensatorii constau într-o taxă specifică. Nivelul taxei se încadrează între 0 EUR și 106,5 EUR per tonă pentru producătorii indieni desemnați individual, nivelul taxei reziduale aplicabile importurilor de la alți producători ridicându-se la 69,4 EUR per tonă („măsurile compensatorii actuale”).

(3)

Prin Decizia 2000/745/CE (7), Comisia a acceptat ofertele de angajament („angajamentul”) ale mai multor producători-exportatori care stabilesc un preț minim de import („PMI”).

(4)

S-a înaintat o cerere de reexaminare intermediară parțială, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, de către Reliance Industries Limited, un producător-exportator indian de PET („solicitantul”). Obiectul cererii s-a limitat la stabilirea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant. Totodată, acesta a solicitat și reexaminarea măsurilor compensatorii actuale. Taxele reziduale antidumping și compensatorii se aplică la importurile de produse fabricate de solicitant, iar vânzările efectuate de solicitant către Uniune sunt guvernate de angajament.

(5)

Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora menținerea taxei actuale la nivelul ei actual nu mai este necesară pentru a compensa dumpingul. Mai exact, solicitantul a susținut că au intervenit modificări semnificative privind costurile de producție ale societății comerciale și că, de la instituirea măsurilor existente, aceste modificări au determinat o marjă de dumping substanțial mai mică. O comparație făcută de solicitant între prețurile practicate de el pe piața autohtonă și prețurile sale la exportul către Uniune a indicat că marja de dumping ar fi substanțial mai mică față de nivelul actual la care se aplică taxele.

(6)

În urma consultării Comitetului consultativ și după ce a constatat că există suficiente elemente de probă prima facie care să justifice deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale („prezenta reexaminarea”), Comisia a anunțat, printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (8) la 10 iunie 2010, deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, limitată la examinarea dumpingului în privința solicitantului.

(7)

Produsul care face obiectul reexaminării este polietilenul tereftalat (PET), cu o viscozitate de minimum 78 ml/g, în conformitate cu standardul ISO 1628-5, încadrat în prezent la codul NC 3907 60 20 și originar din India („produsul în cauză”).

(8)

Ancheta a indicat faptul că produsul în cauză produs în India și vândut către Uniune prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice și este destinat acelorași utilizări ca produsul fabricat și vândut pe piața internă din India. Prin urmare, s-a constatat că produsele vândute pe piața internă și de export sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Întrucât prezenta reexaminare se limita la stabilirea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant, nu s-a ajuns la nicio constatare cu privire la produsul fabricat și vândut de către industria Uniunii pe piața din Uniune.

(9)

Comisia a informat oficial solicitantul, reprezentanții țării exportatoare și asociația producătorilor din Uniune cu privire la deschiderea reexaminării. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(10)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(11)

Pentru a obține informațiile considerate necesare anchetei sale, Comisia a trimis un chestionar solicitantului și a primit răspunsul în termenul stabilit în acest scop.

(12)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea dumpingului. Comisia a efectuat vizite de verificare la sediul solicitantului din Mumbai, India.

(13)

Ancheta privind dumpingul s-a referit la perioada cuprinsă între 1 aprilie 2009 și 31 martie 2010 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(14)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă circumstanțele referitoare la dumping s-au schimbat în mod semnificativ și dacă această schimbare are un caracter durabil.

(15)

Solicitantul a afirmat că schimbările intervenite în valoarea sa normală și în prețurile de export, de la ancheta inițială care a stabilit marja sa de dumping, erau cauzate de o schimbare semnificativă a costurilor de producție. El a susținut că schimbarea costurilor sale de producție era legată de reducerea taxelor de export aplicabile importurilor în India de materie primă folosită în procesul său de producție. Mai mult, solicitantul a afirmat, de asemenea, că reducerea taxelor vamale a dus la o reducere a stimulentelor la export care au dus la schimbarea prețurilor de vânzare pe piața internă utilizate pentru determinarea valorii normale.

(16)

Totuși, s-a constatat că, în pofida reducerii taxelor vamale și a stimulentelor la export, prețurile de vânzare pe piața internă ale societății, utilizate pentru determinarea valorii normale în cursul PAR erau mai mari decât prețurile utilizate în cadrul anchetei inițiale care a stabilit marja de dumping a solicitantului. Prețurile mai ridicate ale vânzărilor pe piața internă se datorau, între altele, costurilor sporite ale unor materii prime și altor inputuri.

(17)

În ceea ce privește prețurile de export către Uniune în cursul PAR, acestea au fost determinate în temeiul articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, a trebuit să se examineze cu precădere dacă existența unui angajament de preț în cadrul cărui solicitantul era obligat să își vândă produsul pe piața din Uniune la un preț superior PMI stabilit pentru fiecare lună în PAR a influențat prețurile de export ale solicitantului. Din motivele de mai jos, s-a constatat că exporturile către Uniune au fost, într-adevăr, influențate de angajamentul de preț. În această privință, dat fiind că solicitantul a trebuit să respecte obligațiile angajamentului PMI, acesta a ales să nu exporte către Uniune în anumite luni din cursul PAR când prețurile sale de export către alte piețe de export erau inferioare PMI.

(18)

S-a constatat că solicitantul și-a vândut produsul către Uniune numai în cursul a șase luni din PAR. Pe de altă parte, acesta a vândut produse în cursul întregii perioade către alte piețe de export unde nu trebuia să respecte obligațiile fixate în angajamentul de preț. S-a observat că prețurile de export către țări terțe în lunile în care solicitantul nu a exportat către Uniune erau în mod semnificativ mai joase decât PMI stabilite. În consecință, în lumina celor de mai sus, se poate presupune, în mod rezonabil, că unicul motiv pentru care solicitantul nu și-a vândut produsele către Uniune în lunile rămase a fost acela că trebuia să respecte angajamentul și nu putea să vândă sub PMI stabilit.

(19)

Solicitantul a contestat constatarea potrivit căreia motivul pentru care nu a vândut produsele către Uniune era legat de angajamentul existent. Solicitantul a susținut că, în ceea ce privește vânzările sale în cursul PAR către alte piețe mari de export, au existat luni în care nu a făcut vânzări și că, prin urmare, vânzările neregulate nu reprezentau un aspect specific al pieței din Uniune. Acesta a susținut, de asemenea, că o comparație lunară a prețurilor de import în Uniune ale produsului în cauză din toate celelalte țări exportatoare și/sau prețurile de import ale produsului în cauză originar din India cu PMI lunar al societății ar arăta că solicitantul ar fi fost capabilă să vândă produsele către Uniune în toate lunile din PAR fără să-și încalce angajamentul.

(20)

Argumentele solicitantului nu pot fi acceptate întrucât, pe de o parte, societatea și-a concentrat activitatea pe piețe individuale selecționate care sunt guvernate de propriile lor specificități de piață și nu oferă indicații cu privire la motivul pentru care societatea nu a vândut către Uniune. Pe de altă parte, comparațiile făcute de solicitant se bazau pe date statistice generale, în timp ce constatările prezentei reexaminări se bazează pe date specifice societății, ceea ce reprezintă o sursă mult mai relevantă și mai fiabilă pentru stabilirea unor constatări. De asemenea, argumentele prezentate de solicitant nu erau valide în totalitate, de exemplu, în anumite luni, prețurile generale de import către Uniune erau într-adevăr mai mari decât PMI, în timp ce în alte perioade prețurile generale de import erau mai mici, neputându-se obține constatări generale pornind de la acestea. Totuși, este neîndoielnic faptul că solicitantul a efectuat vânzări către Uniune numai în lunile în care prețurile generale către Uniune erau la același nivel sau mai mari decât PMI.

(21)

Argumentul solicitantului, precum că ar fi putut, dacă ar fi dorit, să vândă produse pe piața din Uniune în timpul celor șase luni în care vindea produse pe alte piețe de export la un preț inferior propriului său PMI, este respins ca fiind de natură speculativă și nefondată. Solicitantul nu a prezentat nici un alt argument referitor la motivele pentru care nu a vândut produse către Uniune în timpul celor șase luni în cauză în timp ce, în respectiva perioadă, vindea aceleași produse pe alte piețe de export la un preț inferior propriului său PMI. Prin urmare, s-a constatat că solicitantul nu și-a vândut produsele către Uniune în cursul unei anumite perioade din cauza necesității de a respecta obligațiile legate de angajament. În consecință, prețurile de export pretinse pe piața din Uniune în cursul PAR nu sunt fiabile.

(22)

S-a efectuat, de asemenea, o comparație între prețurile de vânzare ale solicitantului către piața din Uniune și prețurile realizate pe alte piețe de export pentru care nu existau angajamente de preț. S-a observat faptul că prețurile de export către acele piețe fără obligații de angajament de preț erau în mod considerabil mai mici pe toată durata PAR.

(23)

Solicitantul a pus sub semnul întrebării constatările rezultate din compararea prețurilor de pe piața din Uniune și de pe alte piețe de export, declarând că o analiză efectuată la nivelul fiecărei țări ar dovedi că există alte piețe de export în care prețurile practicate sunt superioare celor aplicate pe piața Uniunii. În această privință, totuși, compararea prețurilor medii este mai relevantă decât diferențele individuale observate prin comparație cu fiecare țară care sunt legate de dimensiunea, precum și de factorii competitivi distinctivi existenți pe acele piețe individuale.

(24)

În consecință, prețurile de export pe piețele terțe reflectă mai bine practicile normale ale societății în materie de prețuri. Diferența de preț între prețurile de export către Uniune și prețurile de export către restul lumii indică faptul că există argumente economice solide care incită solicitantul să vândă la prețuri inferioare către Uniune dacă nu ar exista PMI. În aceste circumstanțe, se consideră că orice nouă marjă de dumping calculată pe baza prețurilor de export către Uniune în cursul PAR ar fi, astfel, definită pe baza unor prețuri care nu s-au schimbat în mod semnificativ și nici durabil. Aceeași constatare se aplică afirmației solicitantului, menționată la considerentul 5, potrivit căreia o comparare a prețurilor sale pe piața internă și a prețurilor sale de export către Uniune ar indica o marjă de dumping inferioară nivelului actual al taxelor.

(25)

În lumina celor de mai sus, condiția fixată la articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază cu privire la schimbarea semnificativă a circumstanțelor referitoare la dumping nu este îndeplinită. Prin urmare, impunerea în continuare a măsurilor la nivelul lor actual este necesară pentru contrabalansarea dumpingului.

(26)

În urma informațiilor comunicate, solicitantul a insistat asupra faptului că prețurile sale pretinse pe piața din Uniune erau absolut fiabile. Întrucât aceste prețuri de export au crescut în mod semnificativ între perioada anchetei inițiale și PAR, practicile la export ale societății ar trebui să fie considerate, de asemenea, ca fiind schimbate în mod semnificativ și durabil în cursul acestei perioade. Prin urmare, se susține că marja de dumping a societății ar fi fost, de asemenea, redusă în mod semnificativ și durabil.

(27)

Solicitantul a afirmat, în plus, că schimbarea durabilă a circumstanțelor nu este, în mod necesar, elementul determinant al evaluării care urmează să fie efectuată după deschiderea unei reexaminări ci este mai relevant dacă este necesară menținerea taxei pentru compensarea dumpingului. Acesta s-a referit la principiul fundamental stabilit la articolul 11 alineatul (1) din regulamentul de bază și la articolul 11.1 din acordul antidumping al OMC, potrivit căruia măsurile antidumping nu rămân în vigoare decât pe durata și în măsura necesare pentru compensarea dumpingului care provoacă prejudicii. În această privință, solicitantul a invocat faptul că analiza necesității ar trebui să fie o evaluare prospectivă care ar cere cel puțin reapariția probabilă a dumpingului la nivelul stabilit în prealabil.

(28)

Articolul 11 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că „O măsură antidumping nu rămâne în vigoare decât pe perioada și în măsura necesare pentru a contrabalansa un dumping care cauzează un prejudiciu”. Acest principiu se aplică tratamentului reexaminărilor intermediare, precum în cazul de față, în care articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede, printre altele, că „[…]O reexaminare intermediară se efectuează atunci când cererea conține suficiente elemente de probă care dovedesc că menținerea măsurii nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul și/sau continuarea sau reapariția prejudiciului ar fi improbabilă în cazul în care măsura ar fi eliminată sau modificată[…]”. Prevederea de mai sus fixează criteriul care trebuie respectat atunci când o parte interesată consideră că nivelul măsurilor este prea redus sau prea ridicat și cere, în consecință, reexaminarea respectivelor măsuri. Atunci când o astfel de reexaminare este deschisă, articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază continuă și prevede în mod clar că „în cadrul anchetelor efectuate în temeiul prezentului alineat, Comisia poate, printre altele, examina dacă circumstanțele referitoare la dumping […] s-au schimbat semnificativ […]. În acest sens, se ține seama în cadrul determinării finale de toate elementele de probă pertinente și documentate corespunzător”. Astfel, articolul 11 alineatul (3) prevede un criteriu de evaluare suplimentar (și anume analizând necesitatea unei schimbări semnificative a circumstanțelor) în cazul reexaminărilor intermediare care ar trebui să fie luate în considerație în timpul anchetei, în afară de cerința de deschidere (și anume, aprecierea dacă măsurile la nivelul actual mai sunt necesare), astfel cum a declarat solicitantul

(29)

Ar trebui să se ia notă, de asemenea, că este o practică normală în cursul anchetelor de reexaminare intermediare să se examineze caracterul durabil al circumstanțelor schimbate constate în cursul anchetei. Într-adevăr, în acest sens, jurisprudența Tribunalului Uniunii Europene (9) confirmă că „instituțiile dispun de o mare putere de apreciere, inclusiv capacitatea de a recurge la o evaluare prospectivă a politicii prețurilor exportatorilor în cauză, în cadrul examinării de către acestea a necesității menținerii măsurilor existente”. Elementele de probă disponibile arată că prețurile de export practicate de solicitant pe piața din Uniune nu reflectă adevărata politică de prețuri a solicitantului și că, prin urmare, astfel cum s-a constatat la considerentul 21, prețurile de export practicate pe piața din Uniune în cursul PAR nu sunt fiabile și, în consecință, orice nouă marjă de dumping bazată pe aceste prețuri ar fi stabilită pe baza unor prețuri care nu s-au schimbat în mod semnificativ și durabil, conform celor menționate în considerentul 24.

(30)

În pofida constatării potrivit căreia prețurile de export către Uniune nu s-au schimbat în mod semnificativ și durabil, s-a acordat atenție argumentelor solicitantului și chestiunii dacă măsurile la nivelul lor actual mai sunt necesare pentru a contrabalansa dumpingul. În această privință, solicitantul a afirmat că, întrucât marja sa de dumping ar fi în mod semnificativ mai mică decât cea constatată în cursul anchetei inițiale și că practicile sale la export către alte piețe ar confirma că schimbarea marjei de dumping reflectă tendința care poate fi așteptată, în mod rezonabil, pe viitor, nivelul actual al măsurilor este, în mod clar, excesiv. Totuși, s-a constatat că aceste argumente nu erau susținute de fapte. Mai întâi, în ceea ce privește practicile solicitantului la exportul pe alte piețe, s-a constatat că, în mod contrar afirmațiilor făcute în cererea solicitantului, prețurile de pe aceste piețe erau, în medie, aproape cu 10 % inferioare celor de pe piața din Uniune. Aceste alte piețe de export din țările terțe includ țări ale căror piețe au dimensiuni diferite, unele dintre ele fiind puțin susceptibile de a deține o producție internă de PET. Aceste piețe sunt, deci, definite prin propriile lor caracteristici de concurență, care implică prețuri și tendințe diferite de cele de pe piața din Uniune. În al doilea rând, ținând cont de aceste constatări, chiar dacă s-ar constata că nivelul actual al măsurilor ar trebui să fie schimbat pe motivul că nu ar mai fi necesar să se contrabalanseze dumpingul, nu este posibil să se determine cu suficientă precizie care ar fi nivelul adecvat în absența unor prețuri de export fiabile care decurg din și reflectă condițiile normale de pe piața din Uniune.

(31)

În sfârșit, solicitantul a considerat că se putea efectua o ajustare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază și în special la litera (k) din acesta pentru „diferențele aferente altor factori […] în cazul în care se demonstrează că aceste diferențe afectează comparabilitatea prețurilor, astfel cum se cere în prezentul alineat”.

(32)

Ținând seama de constatarea de mai sus, potrivit căreia prețurile de export nu s-au schimbat în mod semnificativ și durabil, nu este posibil să se stabilească o marjă de dumping. Din acest motiv, cererea de ajustare nu este pertinentă, deci se respinge.

(33)

În lumina constatărilor care confirmă faptul că circumstanțele dumpingului nu s-au schimbat în mod semnificativ și durabil, se consideră că prezenta reexaminare ar trebui încheiată fără a se modifica nivelul taxei pentru solicitant. Prin urmare, măsurile antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 privind importurile de polietilen tereftalat produs de solicitant nu ar trebui modificate.

(34)

Atât solicitantul, cât și celelalte părți în cauză au fost informate cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se propună încheierea prezentei reexaminări. Observațiile primite nu au fost de natură să modifice constatarea formulată mai sus.

(35)

Prezenta reexaminare ar trebui încheiată, prin urmare, fără efectuarea vreunei modificări la Regulamentul (CE) nr. 192/2007,