20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/8

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a acceptat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care se bazează pe Strategia Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii economice. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete pe care să le includă în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat, de asemenea, statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă.

(6)

La 3 mai 2011, Franța a prezentat actualizarea pentru 2011 a programului său de stabilitate care acoperă perioada 2011-2014, precum și programul său național de reformă pentru 2011. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(7)

Franța a fost afectată într-o măsură relativ mai redusă decât alte state membre de criza economică și financiară mondială, cu o scădere a PIB-ului de 2,7 % în 2009, în parte datorită stabilizatorilor economici semnificativi și rezilienței consumului casnic. Sectorul bancar s-a dovedit, de asemenea, rezistent. În 2010, economia s-a redresat și, în general, creșterea PIB-ului a ajuns la 1,5 %. Cu toate acestea, criza economică a avut un impact substanțial asupra finanțelor publice ale Franței. Din cauza stabilizatorilor automați și a măsurilor discreționare de stimulare bugetară, deficitul public general a crescut de la 3,3 % din PIB în 2008 la 7,5 % în 2009. În mod similar, criza a exacerbat utilizarea insuficientă a forței de muncă și deficiențele structurale ale pieței forței de muncă din Franța, care s-a confruntat cu un nivel al șomajului relativ ridicat, de 9,7 % în 2010. În plus, balanța comercială de bunuri s-a deteriorat treptat în ultimii zece ani, ceea ce subliniat dificultățile cu care se confruntă întreprinderile franceze în ceea ce privește competitivitatea bazată pe costuri și pe alte elemente decât prețurile.

(8)

Pe baza evaluării, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, a Programului de stabilitate actualizat, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare este optimist, în special în măsura în care nivelurile de creștere preconizate rămân cu mult peste creșterea potențială din ultimii ani. După înregistrarea unui deficit de 7 % din PIB în 2010, mai redus decât se preconizase, Programul de stabilitate își propune să reducă deficitul la 3 % din PIB în 2013, care este termenul-limită stabilit de Consiliu pentru corectarea situației deficitului excesiv, precum și să continue consolidarea după această dată. Pornind de la o datorie de 82 % din PIB în 2010, se preconizează că rata datoriei va crește până în 2012 (86 %), după care va înregistra o ușoară scădere. Traiectoriile de ajustare a deficitului și a datoriei sunt supuse unor riscuri, printre care se numără posibilitatea ca scenariul macroeconomic să se dovedească mai puțin favorabil, faptul că măsurile nu sunt suficient de detaliate pentru a atinge obiectivele începând cu 2012 și faptul că, în trecut, s-a întâmplat adesea ca obiectivele să nu fie îndeplinite, în pofida rezultatului mai bun decât se estimase din 2010. Prin urmare, nu se poate garanta că deficitul excesiv va fi corectat până în 2013, cu excepția cazului în care se vor adopta măsuri suplimentare în funcție de necesități. Obiectivul pe termen mediu al unui buget echilibrat din punct de vedere structural nu va fi realizat în cursul perioadei acoperite de Programul de stabilitate. Efortul fiscal anual mediu pe perioada 2010-2013, astfel cum a fost recalculat de serviciile Comisiei în conformitate cu metodologia stabilită în comun, este ușor sub nivelul menționat în Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2009 („peste 1 % din PIB”).

(9)

Punerea în aplicare a consolidării bugetare rămâne o provocare majoră. Evitarea unor derapaje ale cheltuielilor prin consolidarea poziției bugetare pe baza unor măsuri specificate în detaliu este esențială pentru restabilirea unei poziții bugetare sustenabile, în special deoarece obiectivul pentru 2013 nu prevede nicio marjă de siguranță sub pragul de 3 % din PIB. În plus, astfel cum s-a precizat în Legea de planificare multinanuală a finanțelor publice, votată în decembrie 2010, ar fi oportună utilizarea oricăror venituri excepționale în vederea accelerării reducerii deficitului și a datoriei. Potrivit ultimei evaluări efectuate de Comisie, riscurile referitoare la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice par să fie de nivel mediu. În vederea asigurării sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice, Franța a adoptat o nouă reformă a pensiilor în 2010. Măsurile planificate, inclusiv creșterea treptată a vârstei minime de pensionare de la 60 la 62 de ani și a vârstei legale de pensionare de la 65 la 67 de ani, precum și eliminarea treptată a sistemelor de pensionare anticipată, ar trebui să aibă un impact asupra ratei de ocupare reduse în rândul lucrătorilor în vârstă. În plus, se așteaptă ca sistemul de pensii să fie echilibrat până în 2018. Este probabil să apară un deficit după această dată dacă nu se iau măsuri suplimentare. Ultima reformă a pensiilor a creat, de asemenea, un nou organism public, denumit „Comité de pilotage des régimes de retraite”, care are sarcina de a prezenta evaluări anuale privind situația bugetară a conturilor de pensii și de a propune măsuri corective, în cazul în care există indicii de deteriorare.

(10)

Legislația actuală privind protecția forței de muncă este în continuare prea strictă: nu există securitate juridică cu privire la condițiile în care se pot face disponibilizări pe motive economice. Acest lucru duce la o situație pe piața forței de muncă în care lucrătorii cu contracte de muncă pe durată nedeterminată (majoritatea „stocului” de forță de muncă) beneficiază de un anumit grad de securitate, iar lucrătorii cu contracte de muncă temporare (majoritatea nou-intraților pe piața forței de muncă) au parte de incertitudine. Prin urmare, ponderea contractelor de muncă temporare este semnificativ mai mare pentru lucrătorii tineri și se realizează puține treceri de la contracte temporare la contracte permanente. Această segmentare se aplică și în ceea ce privește accesul la formarea profesională. În consecință, există o rotație pronunțată a cadrelor și o acumulare limitată de capital uman în rândul acestor lucrători. Lucrătorii tineri și cei slab calificați sunt astfel expuși unor riscuri disproporționate pe piața forței de muncă. Obiectivul Legii privind reînnoirea dialogului social și al Legii din 2008 privind modernizarea pieței forței de muncă era modernizarea dialogului social și abordarea problemei dualismului pieței forței de muncă. Ultima lege menționată a introdus în special o nouă procedură pentru încetarea contractelor permanente prin consimțământ reciproc („rupture conventionnelle”), care este în prezent utilizată din ce în ce mai des.

(11)

Rata șomajului în Franța a fost ușor mai ridicată decât media UE în 2010, iar șomajul de lungă durată este în creștere (3,9 % în 2010 față de 2,9 % în 2008). În acest context, serviciile publice de ocupare a forței de muncă ar trebui să joace un rol important în sprijinirea șomerilor în căutarea unui loc de muncă. În Franța, noul serviciu public de ocupare a forței de muncă de tip „ghișeu unic”, denumit Pôle Emploi, a avut până acum rezultate incerte. În perioada 2009-2010, în contextul crizei și al unei creșteri semnificative a numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, principalul obiectiv al acestuia s-a concentrat asupra fuzionării celor două entități administrative anterioare. Externalizarea serviciilor de plasare a forței de muncă a produs până acum rezultate inegale în ceea ce privește realizarea obiectivelor de reintegrare în muncă stabilite de Pôle Emploi. În același timp, resursele consacrate de Pôle emploi oferirii de sprijin individual persoanelor în căutarea unui loc de muncă rămân insuficient dezvoltate (71 de lucrători echivalent normă întreagă la 10 000 de șomeri, ceea ce reprezintă mult sub nivelul înregistrat în unele țări cu caracteristici similare).

(12)

Deficitul de cont curent al Franței s-a deteriorat treptat în ultimii zece ani, reflectând scăderea balanței comerciale de bunuri, parțial din cauza scăderii competitivității din punctul de vedere al costului cu forța de muncă după reintroducerea, în perioada 2003-2005, a salariului minim unic (reforma anterioară privind săptămâna de lucru de 35 de ore avusese drept rezultat cinci niveluri minime diferite). S-au realizat unele îmbunătățiri în ceea ce privește procedura de indexare a salariilor (crearea unui comitet consultativ format din experți independenți, eliminarea majorărilor discreționare), care au dus la o creștere moderată a salariului minim. Prin urmare, ponderea lucrătorilor plătiți la salariul minim a scăzut în mod substanțial, ceea ce a permis o mai bună diferențiere salarială. Salariul minim în Franța este în continuare printre cele mai ridicate din UE în comparație cu media salariilor, chiar dacă sarcina fiscală este mult mai redusă decât în cazul salariului mediu din cauza reducerilor aplicate contribuțiilor angajatorilor la sistemul de asigurări sociale.

(13)

În Franța, sarcina fiscală și de asigurări sociale asupra forței de muncă este una dintre cele mai ridicate din UE, în timp ce taxa pe consum rămâne relativ redusă. În plus, veniturile din taxele de mediu, exprimate ca procent din PIB, sunt de asemenea sub media UE. Este probabil ca reechilibrarea sistemului fiscal, inclusiv, de exemplu, prin trecerea de la impozitarea muncii la impozitarea consumului și la taxele de mediu, să aibă un efect pozitiv atât asupra locurilor de muncă, cât și asupra obiectivelor de mediu.

(14)

Scutirile de taxe și de asigurări sociale (inclusiv „niches fiscales”) în Franța sunt foarte mari. În plus, întreprinderile și gospodăriile trebuie să investească în obținerea de expertiză cuprinzătoare pentru a înțelege și exploata beneficiile sistemului. Deși cheltuielile fiscale sunt utilizate pentru a pune în aplicare o anumită politică economică, până în prezent nu s-a efectuat o evaluare sistematică pentru a se determina dacă acestea au îndeplinit obiectivele urmărite, deși în 2011 este planificată efectuarea unei revizuiri în conformitate cu Legea privind planificarea multianuală a finanțelor publice. În trecut, posibilitatea de substituire cu cheltuielile publice a permis autorităților franceze să respecte formal normele existente privind cheltuielile, cu toate că mutări suplimentare nu mai sunt posibile în conformitate cu articolul 9 din Legea de planificare multianuală a finanțelor publice 2011-2014. O creștere discreționară a veniturilor fiscale (în special prin reducerea cheltuielilor fiscale) cu aproximativ 0,75 % din PIB în perioada 2011-2013 este prevăzută de autoritățile franceze. Cheltuielile fiscale care urmează să fie eliminate pentru perioada de după 2012 au fost identificate doar parțial.

(15)

Concurența în sectorul comerțului cu amănuntul este încă îngreunată de restricțiile administrative privind deschiderea de mari magazine de vânzare cu amănuntul de tip „outlet” și de o interdicție a revânzării la un preț inferior costurilor. În sectorul serviciilor, există în continuare bariere în calea concurenței în cazul mai multor profesii reglementate, care ar putea fi eliminate fie prin revizuirea condițiilor de intrare, fie prin eliminarea progresivă a anumitor cote (numerus clausus) și a drepturilor exclusive de care beneficiază aceste profesii.

(16)

Franța și-a asumat o serie de angajamente în cadrul Pactului Euro Plus. În domeniul bugetar, Franța s-a angajat să pună rapid în aplicare reforma pensiilor din 2010. În vederea consolidării sustenabilității finanțelor publice, Franța își va modifica, de asemenea, constituția pentru a introduce o planificare bugetară multianuală obligatorie. În vederea creșterii participării pe piața forței de muncă, sunt luate în calcul diverse măsuri de susținere a politicilor active pe piața forței de muncă (de exemplu, ucenicii de facilitare a tranziției de la studii la viața profesională pentru tinerii lucrători, deschiderea până în 2012 a unor centre suplimentare de îngrijire a copiilor pentru a îmbunătăți perspectivele de angajare ale femeilor, consolidarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă). Măsurile privind competitivitatea pun accentul pe îmbunătățirea sistemului de învățământ superior și pe promovarea cercetării și dezvoltării (CD) și a inovării („investissements d'avenir”), precum și pe reducerea sarcinii administrative prin punerea în aplicare a unui program cuprinzător de simplificare administrativă. Aceste angajamente se referă la trei dintre cele patru domenii ale pactului, lăsând deoparte sectorul financiar. Deși aceste măsuri sunt luate în domeniile în care Franța se confruntă cu principalele provocări, multe dintre acestea (în special cele privind guvernanța bugetară sau sprijinirea învățământului superior și a CD) reprezintă confirmări ale politicilor/reformelor publice existente. Agenda de reforme nu pare să reflecte pe deplin amploarea provocărilor macroeconomice cu care se confruntă piața forței de muncă sau mediul de afaceri. În plus, există incertitudini politice cu privire la reforma constituțională preconizată. Aceste angajamente în cadrul Pactului Euro Plus au fost evaluate și luate în considerare în formularea recomandărilor.

(17)

Comisia a evaluat, în cazul Franței, Programul de stabilitate și Programul național de reformă, inclusiv angajamentele asumate în cadrul Pactului Euro Plus. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestor programe pentru dezvoltarea de către Franța a unei politici bugetare și socioeconomice sustenabile, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientărilor UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare. În lumina celor de mai sus, Comisia consideră că este necesar ca strategia de consolidare fiscală să fie specificată mai detaliat, pentru 2012 și anii următori, în vederea asigurării corectării, până în 2013, a deficitul excesiv și a intrării datoriei pe o pantă descendentă. Orice venit excepțional ar trebui utilizat pentru a accelera reducerea deficitului și a datoriei, în conformitate cu articolul 11 din Legea privind planificarea multianuală a finanțelor publice 2011-2014. Trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la taxele pe consum și la taxele de mediu și raționalizarea cheltuielilor fiscale ar sprijini obiectivele bugetare și de mediu și ar îmbunătăți mediul de afaceri. Acțiunile viitoare din perioada 2011-2012 ar trebui să pună accentul pe adaptarea legislației privind protecția forței de muncă în vederea reducerii dualismului pieței muncii, precum și pe consolidarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă pentru a oferi persoanelor în căutarea unui loc de muncă un sprijin consistent. Politica actuală de moderare a salariului minim ar trebui continuată. Ar trebui stimulată concurența în cadrul profesiilor reglementate și a comerțului cu amănuntul.

(18)

În lumina prezentei evaluări și ținând seama, de asemenea, de Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2009, formulată în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a examinat actualizarea din 2011 a Programului de stabilitate al Franței, iar avizul său (3) se reflectă, în special, în recomandarea 1 de mai jos. Ținând seama de concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a examinat Programul național de reformă al Franței,

1.

Să garanteze efortul fiscal anual mediu recomandat de peste 1 % din PIB în perioada 2010-2013 și să ia măsuri pentru corectarea deficitului excesiv până în 2013, în conformitate cu recomandarea Consiliului în cadrul procedurii de deficit excesiv, determinând astfel revenirea ratei ridicate a datoriei publice pe o pantă descendentă, și să garanteze un progres corespunzător către obiectivul pe termen mediu următor; să specifice măsurile corespunzătoare necesare pentru 2012 și anii următori, să adopte măsuri suplimentare dacă este necesar și să utilizeze orice venit excepțional pentru a accelera reducerea deficitului și a datoriei, conform planificării; să continue revizuirea sustenabilității sistemului de pensii și să ia măsuri suplimentare, dacă este cazul.

2.

Să depună noi eforturi, în conformitate cu practicile naționale de consultare a partenerilor sociali, pentru a combate segmentarea pieței forței de muncă prin revizuirea aspectelor selectate din legislația privind protecția forței de muncă, îmbunătățind în același timp capitalul uman și parcursurile ascendente; să asigure că orice evoluție a salariului minim sprijină crearea locurilor de muncă.

3.

Să încurajeze accesul la învățare pe tot parcursul vieții pentru a contribui la menținerea încadrării în muncă a persoanelor în vârstă și să consolideze măsurile de sprijinire a reîncadrării pe piața muncii. Să accelereze politicile active pe piața forței de muncă și să introducă măsuri de îmbunătățire a organizării, a procesului decizional și a procedurilor serviciilor publice de ocupare a forței de muncă în vederea consolidării serviciilor și a sprijinului individual acordat persoanelor care riscă se devină șomeri de lungă durată.

4.

Să îmbunătățească eficacitatea sistemului fiscal, inclusiv, de exemplu, prin trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la taxele de mediu și la taxele pe consum și prin punerea în aplicare a reducerii planificate a numărului și a costului scutirilor de taxe și de asigurări sociale (inclusiv „niches fiscales”).

5.

Să ia măsuri suplimentare de eliminare a restricțiilor nejustificate privind comerțul și profesiile reglementate, în special în sectorul serviciilor și al comerțului cu amănuntul.