0.1.

Prezenta anexă stabilește procedurile pentru efectuarea corectă a omologării de tip a vehiculelor în conformitate cu dispozițiile articolului 9.

0.2.

Aceasta cuprinde, între altele:

(a)

să verifice dacă toate certificatele de omologare CE de tip emise în conformitate cu actele de reglementare aplicabile pentru omologarea de tip a vehiculelor se referă la tipul respectiv de vehicul și corespund cerințelor specificate;

(b)

să se asigure, făcând trimitere la documentație, că specificațiile vehiculului și datele conținute în partea I a documentului informativ al vehiculului se regăsesc în datele din dosarele de omologare și în certificatele de omologare CE de tip conform actelor de reglementare relevante;

(c)

atunci când un număr de ordine din partea I a documentului informativ nu este inclus în dosarul de omologare CE al niciunui act de reglementare, să confirme că elementul sau caracteristica respectivă este conformă cu datele din dosarul informativ;

(d)

să efectueze sau să dispună efectuarea, pe un eșantion de vehicule din tipul supus omologării, de inspecții ale părților sau sistemelor vehiculelor, pentru a verifica dacă vehiculul (vehiculele) este (sunt) fabricat(e) în conformitate cu datele relevante din dosarul de omologare autentificat, corespunzător certificatelor de omologare CE de tip relevante;

(e)

să efectueze sau să dispună efectuarea, după caz, a verificărilor asamblărilor necesare pentru unitățile tehnice separate;

(f)

să efectueze sau să dispună efectuarea verificărilor necesare privind constatarea prezenței dispozitivelor prevăzute la notele de subsol 1 și 2 din partea I a anexei IV, în cazurile în care acestea sunt aplicabile;

(g)

să efectueze sau să dispună efectuarea verificărilor necesare pentru a garanta că cerințele prevăzute la nota de subsol 5 din partea I a anexei IV sunt îndeplinite.

(a)

să procedeze la încercările și verificările prevăzute de fiecare act de reglementare relevant;

(b)

să verifice dacă vehiculul corespunde datelor din dosarul informativ al vehiculului și dacă îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de fiecare act de reglementare relevant;

(c)

să efectueze sau să dispună efectuarea, după caz, a verificărilor de montare necesare privind unitățile tehnice separate;

(d)

să efectueze sau să dispună efectuarea verificărilor necesare privind constatarea prezenței dispozitivelor prevăzute la notele de subsol 1 și 2 din partea I a anexei IV, în cazurile în care acestea sunt aplicabile;

(e)

să efectueze sau să dispună efectuarea verificărilor necesare pentru a garanta că cerințele prevăzute la nota de subsol 5 din partea I a anexei IV sunt îndeplinite.

1.1.

Categoria A (încercări efectuate în unitățile proprii):

1.2.

Categoria B (supervizarea încercărilor efectuate în unitățile producătorului sau în cele ale unei terțe părți):

2.1.

Categoria C (procedura pentru evaluarea inițială și auditurile de supraveghere a sistemului de management al calității al producătorului):

NISO/IEC 17021:2006 privind cerințele pentru organismele de auditare și certificare a sistemelor de management.

2.2.

Categoria D (inspecția sau încercarea eșantioanelor de producție sau supervizarea acestora):

NISO/IEC 17020:2004 privind criteriile generale pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții.

1.1.

Prezentul apendice stabilește condițiile conform cărora trebuie desfășurată procedura de evaluare a serviciilor tehnice de către autoritatea competentă menționată la articolul 42.

1.2.

Aceste cerințe se aplică mutatis mutandis tuturor serviciilor tehnice, indiferent de statutul juridic al acestora (organizație independentă, producător sau autoritate de omologare care acționează în calitate de serviciu tehnic).

—

independență, care reprezintă fundamentul imparțialității și obiectivității concluziilor;

—

o abordare bazată pe probe, care garantează obținerea de concluzii fiabile și reproductibile.

3.1.

Evaluările trebuie realizate numai de auditori care posedă cunoștințele tehnice și administrative necesare în acest scop.

3.2.

Auditorii trebuie să fi urmat o formare profesională specifică pentru activitățile de evaluare. În plus, trebuie să posede cunoștințele specifice ale domeniului tehnic în care își va desfășura activitatea serviciul tehnic.

3.3.

Fără a aduce atingere prevederilor punctelor 3.1 și 3.2 ale prezentului apendice, evaluarea menționată la articolul 42 trebuie efectuată de auditori care independenți față de activitățile pentru care este realizată evaluarea.

4.1.

Unul dintre reprezentanții autorizați ai serviciului tehnic solicitant trebuie să adreseze autorității competente o cerere oficială care să cuprindă următoarele elemente:

4.2.

Autoritatea competentă trebuie să verifice nivelul de adecvare a informațiilor puse la dispoziție de către serviciul tehnic.

6.1.

Autoritatea competentă are dreptul de a subcontracta una sau mai multe părți ale procesului de evaluare către o altă autoritate de desemnare sau să solicite asistență din partea experților tehnici puși la dispoziție de alte autorități competente. Subcontractanții și experții trebuie să fie acceptați de către serviciul tehnic solicitant.

6.2.

Autoritatea competentă ține cont de certificatele de acreditare care acoperă domenii de competență adecvate, pentru a finaliza evaluarea globală a serviciului tehnic.

7.1.

Autoritatea competentă numește în mod oficial o echipă de evaluare. Aceasta se asigură că nivelul general de experiență al echipei de evaluare este corespunzător sarcinii respective. Echipa, în ansamblul său, trebuie, în special:

7.2.

Autoritatea competentă definește clar sarcina echipei de evaluare. Misiunea echipei de evaluare este să evalueze documentele înaintate de serviciul tehnic solicitant și să desfășoare o evaluare la fața locului.

7.3.

Autoritatea competentă stabilește, de comun acord cu serviciul tehnic și cu echipa de evaluare desemnată, data și programul evaluării. Cu toate acestea, este de responsabilitatea autorității competente să încerce stabilirea unei date care este compatibilă cu planul de supraveghere și reevaluare.

7.4.

Autoritatea competentă se asigură că echipa de evaluare are la dispoziție documentele necesare de stabilire a criteriilor, înregistrările evaluărilor precedente precum și documentele și înregistrările relevante ale serviciului tehnic.

9.1.

Echipa de evaluare analizează toate informațiile și elementele relevante colectate în timpul examinării documentelor și a înregistrărilor și în timpul evaluării la fața locului. Această analiză trebuie să fie îndeajuns de amănunțită pentru a permite echipei să determine gradul de competență și de conformitate ale serviciului tehnic cu cerințele privind desemnarea.

9.2.

Procedurile de raportare ale autorității competente trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor cerințe.

9.3.

Autoritatea competentă se asigură că soluțiile serviciului tehnic destinate corectării neconformităților sunt revizuite pentru a constata dacă acțiunile par a fi suficiente și eficiente. Dacă soluțiile serviciului tehnic sunt considerate insuficiente, se solicită informații suplimentare. În plus, se pot solicita dovezi ale punerii în aplicare eficace a acțiunilor sau se poate efectua o evaluare a evoluției ulterioare pentru a verifica punerea în aplicare eficace a acțiunilor corective.

9.4.

Raportul de evaluare trebuie să conțină, ca cerințe minime, următoarele elemente:

10.1.

În cel mai scurt timp posibil, autoritatea de omologare trebuie să decidă cu privire la acordarea, confirmarea sau prelungirea desemnării pe baza raportului (rapoartelor) și a altor informații relevante.

10.2.

Autoritatea de omologare eliberează un certificat serviciului tehnic. Acest certificat trebuie să identifice următoarele elemente:

11.1.

Reevaluarea este similară evaluării inițiale cu excepția faptului că se ia în calcul experiența acumulată cu prilejul evaluărilor anterioare. Evaluările la fața locului efectuate în scopul supravegherii sunt mai puțin cuprinzătoare decât cele care sunt efectuate în scopul reevaluării.

11.2.

Autoritatea competentă elaborează planul de reevaluare și supraveghere pentru fiecare serviciu tehnic desemnat astfel încât elemente reprezentative pentru domeniul de aplicare al desemnării să fie evaluate în mod regulat.

Intervalul dintre evaluările la fața locului, fie în scopul reevaluării, fie pentru supraveghere, depinde de stabilitatea de care serviciul tehnic a dat dovadă.

11.3.

În cazul în care, în timpul supravegherii sau reevaluării, sunt identificate neconformități, autoritatea competentă definește termene stricte pentru punerea în aplicare de acțiuni corective.

11.4.

În cazul în care acțiunile corective sau menite să ducă la ameliorarea situației nu au fost inițiate în termenele convenite sau sunt considerate insuficiente, autoritatea competentă adoptă măsuri adecvate, cum ar fi o evaluare suplimentară, suspendarea/retragerea desemnării pentru una sau mai multe din activitățile pentru care a fost desemnat serviciul tehnic.

11.5.

În cazul în care autoritatea competentă decide să suspende sau să retragă desemnarea unui serviciu tehnic, acesta este informat printr-o scrisoare recomandată. În orice caz, autoritatea competentă adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura continuitatea activităților aflate deja în desfășurare în cadrul serviciului tehnic.

12.1.

Autoritatea competentă păstrează înregistrări cu privire la serviciile tehnice pentru a demonstra că cerințele privind desemnarea, inclusiv cele de competență, au fost îndeplinite în mod adecvat.

12.2.

Autoritatea competentă asigură securitatea înregistrării datelor privind serviciile tehnice, pentru garantarea confidențialității.

12.3.

Înregistrările privind serviciile tehnice trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

1.

În cazul fiecăruia dintre actele de reglementare din partea I a anexei IV, raportul de încercare trebuie să fie conform cu dispozițiile standardului NISO/IEC 17025:2005. În special, el trebuie să conțină informațiile precizate la punctul 5.10.2, inclusiv la nota de subsol 1 din standardul în cauză.

2.

Modelul rapoartelor de încercare trebuie stabilit de autoritatea de omologare în conformitate cu regulile de bune practici ale acesteia.

3.

Raportul de încercare trebuie întocmit în limba oficială din Comunitate determinată de autoritatea de omologare.

4.

În plus, raportul trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

5.

Dacă încercările sunt efectuate pe un vehicul, o componentă sau o unitate tehnică care combină o serie de caracteristici din cele mai nefavorabile în ceea ce privește nivelul de performanță care trebuie atins (de exemplu, cel mai rău caz), raportul de încercare trebuie să conțină o referință care să precizeze modul de selecționare folosit de producător în acord cu autoritatea de omologare.

0.1.

Conformitatea procesului de producție vizează asigurarea conformității fiecărui vehicul, sistem, componentă și unitate tehnică separată produse cu tipul omologat.

0.2.

Procedurile includ în mod solidar evaluarea sistemelor de management al calității, denumite în continuare «evaluare inițială», și verificarea subiectului omologării și a controalelor legate de produs, denumite în continuare «reguli privind conformitatea produselor».

1.1.

Autoritățile de omologare ale unui stat membru trebuie să verifice existența unor reguli și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control eficace, astfel încât componentele, sistemele, unitățile tehnice separate sau vehiculele în curs de producție să fie conforme cu tipul omologat.

1.2.

Orientările pentru desfășurarea evaluărilor pot fi găsite în standardul EN ISO 19011:2002 – Linii directoare pentru auditarea sistemelor de gestionare a calității și/sau de mediu.

1.3.

Respectarea cerințelor de la punctul 1.1 este verificată de autoritatea care acordă omologarea de tip.

Autoritatea este satisfăcută de evaluarea inițială și de regulile inițiale de conformitate a produsului de la secțiunea 2 de mai jos, luând în considerare, în funcție de necesități, una dintre dispozițiile menționate la punctele 1.3.1-1.3.3 sau o combinație a tuturor sau a unei părți a acestor dispoziții, după caz.

1.4.

În scopul omologării de tip a vehiculului, evaluările inițiale efectuate pentru acordarea omologării sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate ale vehiculului nu trebuie repetate, însă trebuie completate cu o evaluare care să acopere locațiile și activitățile referitoare la asamblarea întregului vehicul, care nu au fost incluse în evaluările anterioare.

2.1.

Toate vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate omologate în conformitate cu prezenta directivă sau cu o directivă separată ori cu un regulament separat trebuie să fie produse astfel încât să fie conforme cu tipul omologat prin îndeplinirea cerințelor din prezenta directivă sau din actele de reglementare aplicabile enumerate în lista din anexa IV.

2.2.

Autoritatea de omologare a unui stat membru trebuie să verifice existența reglementărilor și planurilor de control documentate adecvate, care sunt stabilite de comun acord cu producătorul pentru fiecare omologare, să efectueze la intervale specificate încercările și verificările corespunzătoare pentru a constata continuitatea conformității cu tipul omologat, incluzând în mod specific încercările precizate în actele de reglementare.

2.3.

Titularul omologării trebuie, în special:

3.1.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție.

3.2.

La fiecare revizie, se vor pune la dispoziția inspectorului arhive privind încercările sau controalele și arhive privind producția, în special cele ale încercărilor sau controalelor documentate conform punctului 2.2.

3.3.

Inspectorul poate selecționa eșantioane în mod aleatoriu pentru a le supune încercărilor în laboratorul producătorului sau în instalațiile serviciului tehnic. Într-un astfel de caz, trebuie efectuate numai încercări fizice. Numărul minim de eșantioane poate fi stabilit în conformitate cu rezultatele propriei verificări a producătorului.

3.4.

Atunci când nivelul controlului rezultă a fi nesatisfăcător sau atunci când se consideră necesar să se verifice validitatea încercărilor realizate în conformitate cu punctul 3.2, inspectorul trebuie să aleagă eșantioane pentru a fi trimise unui serviciu tehnic care să efectueze încercări fizice.

3.5.

În cazul în care, în timpul unei inspecții sau al unei revizii de monitorizare, se constată că rezultatele sunt nesatisfăcătoare, autoritatea de omologare se asigură că se iau toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției în cel mai scurt termen posibil.”

0.1.

Prezenta anexă stabilește lista actelor de reglementare pentru care un producător poate fi desemnat drept serviciu tehnic în conformitate cu articolul 41 alineatul (6).

0.2.

De asemenea, anexa include dispoziții corespunzătoare privind desemnarea unui producător ca serviciu tehnic, care trebuie aplicate în cadrul omologării de tip a vehiculelor, componentelor și unităților tehnice separate vizate de partea I a anexei IV.

0.3.

Totuși, ea nu se aplică în cazul producătorilor care solicită omologarea seriilor mici în conformitate cu articolul 22.

1.1.

Un producător numit drept serviciu tehnic este un producător care a fost desemnat de autoritatea de omologare drept laborator de încercare destinat efectuării de încercări de omologare în numele ei, în sensul articolului 3 punctul 31.

În conformitate cu articolul 41 alineatul (6), un producător poate fi desemnat ca serviciu tehnic numai pentru activități din categoria A.

1.2.

Expresia «efectuarea de încercări» nu este limitată la măsurarea performanțelor, ci acoperă, de asemenea, înregistrarea rezultatelor încercărilor și transmiterea către autoritatea de omologare a unui raport care să conțină concluziile relevante.

Aceasta include și verificarea respectării acelor dispoziții pentru care măsurătorile nu sunt neapărat necesare, cum este cazul evaluării proiectării în raport cu cerințele legislative.

De exemplu, «verificarea respectării dispozițiilor de la punctul 5.10 al anexei I la Directiva 70/221/CEE în ceea ce privește amplasamentul rezervorului de combustibil pe un vehicul» trebuie înțeleasă ca parte a «efectuării încercării».

1.1.

Desemnarea și notificarea unui producător ca serviciu tehnic trebuie făcută în conformitate cu dispozițiile articolelor 41-43, precum și cu măsurile practice incluse în prezentul apendice.

1.2.

Producătorul trebuie să fie acreditat în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025:2005 – Cerințe generale privind competența laboratoarelor de etalonări și încercări.

2.1.

În conformitate cu dispozițiile articolului 41 alineatul (6) primul paragraf, un producător poate numi un subcontractant pentru efectuarea încercărilor în numele lui.

Prin subcontractant se înțelege:

2.2.

Apelarea la serviciile unui subcontractant nu îl scutește pe producător de obligația de a respecta dispozițiile articolului 41, în special pe cele referitoare la calificările serviciilor tehnice și la conformitatea cu standardul EN ISO/IEC 17025:2005.

2.3.

Secțiunea 1 a anexei XV se aplică subcontractantului.

(a)

scop;

(b)

modelul structurii;

(c)

condiții limită;

(d)

parametri de încărcare;

(e)

calcul;

(f)

evaluare;

(g)

documentare.

1.