18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/22

(1)

Substanțele perfluoroalchilate (PAFS) sunt utilizate frecvent în aplicațiile industriale și în cele casnice, incluzând huse rezistente la pete pentru țesături și covoare, huse rezistente la ulei pentru produse din hârtie destinate intrării în contact cu alimentele, spumă extinctoare, tensioactivii utilizați în exploatarea minieră și a puțurilor de petrol, ceara pentru parchet și produsele insecticide. Tensioactivii organici (per)fluorați constituie un subgrup important care cuprinde sulfonatul de perfluoroctan (PFOS) și acidul perfluorooctanoic (PFOA).

(2)

Datorită acestei utilizări frecvente, PFOS, PFOA, sărurile și precursorii acestora au fost găsite în mediu, pești, păsări și mamifere. Prin urmare, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a solicitat Comitetului științific pentru contaminanții din lanțul alimentar să pregătească un aviz privind contribuția relativă a diferitelor produse alimentare și a materialelor care intră în contact cu alimentele la expunerea umană la PFOS și sărurile acestuia și să recomande pașii ce trebuie urmați în legătură cu evaluarea riscului compușilor organici perfluorați.

(3)

La 21 februarie 2008 (1), Comitetul științific pentru contaminanții din lanțul alimentar a adoptat un aviz științific privind PFOS, PFOA și sărurile acestora.

(4)

În respectivul aviz științific, EFSA a considerat ca fiind improbabilă nocivitatea PFOS și PFOA pentru populație, dar a observat anumite incertitudini în ceea ce privește efectul lor asupra organismelor vii. EFSA a recomandat colectarea de date suplimentare privind nivelurile de PFAS în alimente și la oameni, în special în ceea ce privește monitorizarea expunerii la această substanță.

(5)

Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți (POP) solicită părților contractante să monitorizeze POP, soluțiile lor de susbstituție și potențialele POP și a inclus sărurile sale și fluorura de sulfonil perfluorooctanică (PFOSF) în anexa B la Convenție printre substanțele a căror producție și utilizare este supusă restricțiilor,

1.

În 2010 și 2011, statele membre ar trebui să monitorizeze prezența substanțelor perfluoroalchilate în alimente. Pentru a putea permite o evaluare precisă a expunerii la aceste alimente, monitorizarea ar trebui să includă o mare varietate de produse alimentare care să reflecte obiceiurile de consum, inclusiv alimente de origine animală, cum ar fi peștele, carnea, ouăle, laptele și produsele derivate și alimente de origine vegetală.

2.

Statele membre ar trebui să urmeze procedurile de prelevare de probe astfel cum au fost stabilite în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1883/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a metodelor de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine și de PCB-uri asemănători dioxinelor din anumite produse alimentare (2) pentru a se asigura că probele sunt reprezentative pentru lotul din care se prelevează probe.

3.

Se recomandă ca statele membre să efectueze analiza substanțelor perfluoroalchilate în vederea depistării prezenței compușilor PFOS și PFOA și, în cazul în care este posibil, a precursorilor acestora, cum ar fi perfluoroctan sulfonamida (PFOSA), N-etil perfluoroctan sulfonamid-etanol (NEtFOSE) și alcool fluorotelomeric 8:2. Statele membre ar trebui, dacă este posibil, să includă compuși similari PFOS și PFOA, dar cu lungimi diferite ale catenei (C4-C15), și agenți tensioactivi fosfați polifluoroalchilați (PAPS), cum ar fi 8:2 diPAPS și 8:2 monoPAPS în vederea estimării relevanței prezenței acestora în alimente.

4.

Statele membre analizează substanțele perfluoroalchilate în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (3) prin utilizarea metodei de analiză a cărei fiabilitate a fost dovedită. În mod ideal, rata de recuperare ar trebui să varieze între 70 % și 120 %, cu limite de cantitate de 1 μg/kg.

5.

Statelor membre li se recomandă să prezinte în mod regulat EFSA datele monitorizării exprimate pe baza greutății totale împreună cu informații și în formatul electronic definit de EFSA în vederea compilării lor într-o bază de date. De asemenea, acestea prezintă datele disponibile din anii anteriori obținute prin utilizarea unei metode de analiză care s-a dovedit a genera rezultate fiabile în vederea monitorizării expunerii la această substanță.