16.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 122/28

(1)

Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (3) urmează să facă obiectul mai multor modificări substanțiale. Din motive de claritate, este necesară reformarea directivei menționate.

(2)

În conformitate cu articolul 15 din Directiva 94/45/CE, Comisia a reexaminat, în consultare cu statele membre și cu partenerii sociali la nivel european, modalitățile de aplicare a directivei menționate și a examinat, în special, dacă pragurile efectivelor sunt adecvate, pentru a propune, dacă este cazul, modificările necesare.

(3)

În urma consultărilor purtate cu statele membre și cu partenerii sociali la nivel european, Comisia a prezentat la 4 aprilie 2000 Parlamentului European și Consiliului un raport privind stadiul de aplicare a Directivei 94/45/CE.

(4)

În conformitate cu articolul 138 alineatul (2) din tratat, Comisia a consultat partenerii sociali la nivel comunitar privind posibila orientare a unei acțiuni comunitare în acest domeniu.

(5)

În urma consultării respective, Comisia a considerat că o acțiune comunitară ar fi de dorit și a consultat, din nou, partenerii sociali la nivel comunitar cu privire la conținutul propunerii prevăzute, în conformitate cu articolul 138 alineatul (3) din tratat.

(6)

La încheierea acestei a doua etape a consultării, partenerii sociali nu au informat Comisia cu privire la intenția lor comună de a lansa procesul care ar putea duce la încheierea unui acord, astfel cum se prevede la articolul 138 alineatul (4) din tratat.

(7)

Este necesară modernizarea legislației comunitare în materie de informare și consultare a lucrătorilor la nivel transnațional, cu scopul de a asigura respectarea efectivă a drepturilor la informare și consultare a lucrătorilor la nivel transnațional, de a crește procentul comitetelor europene de întreprindere înființate, permițând în același timp funcționarea în continuare a acordurilor în vigoare, de a soluționa problemele întâmpinate în aplicarea practică a Directivei 94/45/CE și de a remedia insecuritatea juridică cauzată de anumite dispoziții din directiva menționată sau de lipsa anumitor dispoziții, precum și de a asigura o mai bună corelație între instrumentele legislative comunitare în materie de informare și consultare a lucrătorilor.

(8)

În conformitate cu articolul 136 din tratat, Comunitatea și statele membre au ca obiectiv promovarea dialogului social.

(9)

Prezenta directivă se înscrie în cadrul comunitar care vizează susținerea și completarea acțiunilor statelor membre în domeniul informării și consultării lucrătorilor. Cadrul respectiv ar trebui să reducă la minimum sarcinile impuse întreprinderilor sau unităților, asigurând în același timp exercitarea efectivă a drepturilor acordate.

(10)

Funcționarea pieței interne presupune un proces de concentrare de întreprinderi, de fuziuni transfrontaliere, de preluări și asocieri în participațiune și, în consecință, o transnaționalizare a întreprinderilor și grupurilor de întreprinderi. Pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a activităților economice, trebuie ca întreprinderile și grupurile de întreprinderi care operează în mai multe state membre să informeze și să consulte reprezentanții lucrătorilor afectați de deciziile lor.

(11)

Procedurile pentru informarea și consultarea lucrătorilor, prevăzute în legislația sau practica statelor membre, nu sunt întotdeauna adaptate la structura transnațională a entității care ia deciziile care îi afectează pe acești lucrători. Această situație poate determina un tratament inegal al lucrătorilor afectați de deciziile din cadrul aceleiași întreprinderi sau al aceluiași grup de întreprinderi.

(12)

Trebuie adoptate dispoziții adecvate pentru a asigura că lucrătorii angajați în întreprinderile de dimensiune comunitară sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară sunt corect informați și consultați atunci când deciziile care îi afectează sunt luate într-un alt stat membru decât cel în care lucrează.

(13)

Pentru a asigura că lucrătorii întreprinderilor sau grupurilor de întreprinderi care operează în mai multe state membre sunt corect informați și consultați, este necesar să se instituie un comitet european de întreprindere sau trebuie puse în practică alte proceduri adecvate pentru informarea și consultarea transnațională a lucrătorilor.

(14)

Este necesar ca modalitățile de informare și consultare a lucrătorilor să fie definite și puse în practică astfel încât să se asigure eficacitatea lor în raport cu dispozițiile prezentei directive În acest scop, informarea și consultarea comitetului european de întreprindere ar trebui să permită transmiterea, în timp util, a unui aviz către întreprindere, fără a afecta capacitatea de adaptare a acesteia. Numai purtarea unui dialog la nivelul la care se elaborează orientările și implicarea efectivă a reprezentanților lucrătorilor permit anticiparea și gestionarea schimbărilor.

(15)

Trebuie să li se garanteze lucrătorilor și reprezentanților acestora informarea și consultarea la un nivel pertinent de conducere și de reprezentare, în funcție de subiectul tratat. În acest scop, competența și sfera de intervenție care revin comitetului european de întreprindere trebuie să se distingă de cele care revin organismelor naționale de reprezentare și să se limiteze la aspectele transnaționale.

(16)

Este necesară stabilirea caracterului transnațional al unei anumite chestiuni prin luarea în considerare atât a efectelor potențiale ale acesteia, cât și a nivelului de conducere și de reprezentare pe care îl implică. În acest scop, sunt considerate drept transnaționale chestiunile care se referă la ansamblul întreprinderii sau al grupului de întreprinderi sau care afectează cel puțin două state membre. Acestea includ chestiuni care, indiferent de numărul statelor membre implicate, prezintă importanță pentru forța de muncă europeană în ceea ce privește amploarea posibilelor efecte ale acestora sau care presupun transferuri de activități între statele membre.

(17)

Este necesară definirea „întreprinderii care exercită controlul” exclusiv în înțelesul prezentei directive și fără a aduce atingere definițiilor noțiunilor de „grup” și de „control” prevăzute în alte acte.

(18)

Mecanismele de informare și consultare a lucrătorilor din întreprinderi sau grupuri de întreprinderi care au activitate în două sau mai multe state membre trebuie să cuprindă toate unitățile sau, după caz, toate întreprinderile membre ale grupului situate în statele membre, indiferent dacă întreprinderea sau – în cazul grupurilor de întreprinderi – întreprinderea care exercită controlul își are conducerea centrală pe teritoriul sau în afara teritoriului statelor membre.

(19)

În conformitate cu principiul autonomiei părților, le revine reprezentanților lucrătorilor și conducerii întreprinderii sau întreprinderii care exercită controlul unui grup rolul de a determina de comun acord natura, componența, atribuțiile, modalitățile de funcționare, procedurile și resursele financiare ale comitetului european de întreprindere sau ale altor proceduri de informare și consultare, astfel încât să fie adaptate propriilor împrejurări specifice.

(20)

În conformitate cu principiul subsidiarității, le revine statelor membre rolul de a determina care sunt reprezentanții lucrătorilor și, mai ales, de a prevedea, dacă acestea consideră necesar, o reprezentare echilibrată a diferitelor categorii de lucrători.

(21)

Ar trebui să se clarifice noțiunile de informare și consultare a lucrătorilor, în concordanță cu definițiile prevăzute în cele mai recente directive în acest domeniu și care se aplică la nivel național, având drept obiective să sporească gradul de eficiență a dialogului la nivel transnațional, să permită o corelație adecvată între nivelul național și cel transnațional de dialog și să asigure securitatea juridică necesară în aplicarea prezentei directive.

(22)

Este necesar ca termenul „informare” să fie definit avându-se în vedere obiectivul unei examinări adecvate de către reprezentanții lucrătorilor, fapt care presupune că informarea se efectuează într-un moment, într-un mod și cu un conținut corespunzător, fără a încetini procesul decizional din cadrul întreprinderilor.

(23)

Este necesar ca termenul „consultare” să fie definit avându-se în vedere obiectivul de a permite exprimarea unui aviz care să fie util în procesul de adoptare a unei decizii, fapt care presupune efectuarea consultării într-un moment, într-un mod și cu un conținut corespunzător.

(24)

Dispozițiile prezentei directive referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor trebuie să fie puse în practică, în cazul unei întreprinderi sau al unei întreprinderi care exercită controlul unui grup a cărui conducere centrală este situată în afara teritoriului statelor membre, de către reprezentantul său într-un stat membru, care urmează să fie desemnat, dacă este necesar, sau, în absența unui astfel de reprezentant, de către unitatea sau întreprinderea controlată care angajează cel mai mare număr de lucrători în statele membre.

(25)

Responsabilitatea care revine unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi de a transmite informațiile necesare pentru deschiderea negocierilor trebuie să fie precizată astfel încât să se permită lucrătorilor să stabilească dacă întreprinderea sau grupul de întreprinderi în care lucrează este de dimensiune comunitară și să inițieze contactele necesare în vederea formulării unei cereri de deschidere a negocierilor.

(26)

Organismul special de negociere trebuie să reprezinte, în mod echilibrat, lucrătorii din diferite state membre. Reprezentanții lucrătorilor trebuie să fie în măsură să coopereze pentru a-și defini pozițiile în cadrul negocierilor cu conducerea centrală.

(27)

Ar trebui recunoscut rolul pe care organizațiile sindicale recunoscute îl pot avea în cadrul negocierilor sau în renegocierea acordurilor constitutive ale comitetelor europene de întreprindere, în sprijinul reprezentanților lucrătorilor care au nevoie de un astfel de sprijin. Pentru a putea monitoriza înființarea de noi comitete europene de întreprindere și promova bunele practici, organizațiile sindicale și organizațiile patronale competente, recunoscute ca parteneri sociali europeni, trebuie informate cu privire la deschiderea negocierilor. Organizațiile sindicale și patronale europene competente și recunoscute sunt organizațiile care au calitatea de partener social și care sunt consultate de Comisie în temeiul articolului 138 din tratat. Lista acestor organizații este actualizată și publicată de Comisie.

(28)

Acordurile care reglementează înființarea și funcționarea comitetelor europene de întreprindere trebuie să includă modalitățile de modificare, denunțare sau renegociere a acestora, în cazul în care este necesar, în special atunci când se modifică perimetrul sau structura întreprinderii sau a grupului de întreprinderi.

(29)

Aceste acorduri trebuie să stabilească modalitățile de corelare între nivelul național și cel transnațional de informare și consultare a lucrătorilor, adaptate la condițiile particulare ale întreprinderii sau grupului de întreprinderi. Aceste modalități trebuie să fie definite respectându-se, în același timp, competențele și sfera de intervenție corespunzătoare ale organismelor de reprezentare ale lucrătorilor, în special în privința anticipării și a gestionării schimbărilor.

(30)

Aceste acorduri trebuie să prevadă, în cazul în care este necesar, înființarea și funcționarea unui comitet restrâns pentru a facilita coordonarea și o mai mare eficacitate a activităților periodice ale comitetului european de întreprindere, precum și informarea și consultarea cât mai rapidă în cazul unor circumstanțe excepționale.

(31)

Reprezentanții lucrătorilor pot decide să nu solicite instituirea unui comitet european de întreprindere sau părțile interesate pot conveni asupra altor proceduri de informare și de consultare transnațională a lucrătorilor.

(32)

Este necesar să se prevadă anumite cerințe subsidiare care vor fi aplicabile, dacă părțile decid astfel sau în cazul refuzului din partea conducerii centrale de a iniția negocierile sau, în absența unui acord, la încheierea acestor negocieri.

(33)

Pentru a-și putea exercita pe deplin atribuțiile și a asigura utilitatea comitetului european de întreprindere, reprezentanții lucrătorilor trebuie să raporteze lucrătorilor pe care îi reprezintă și trebuie să poată beneficia de formarea necesară.

(34)

Este necesar să se prevadă că reprezentanții lucrătorilor care activează în condițiile prevăzute de prezenta directivă se bucură, în exercitarea propriilor atribuții, de aceeași protecție și de garanții similare celor prevăzute pentru reprezentanții lucrătorilor de către legislația și/sau practica țării în care sunt încadrați în muncă. Aceștia nu trebuie să sufere nicio discriminare ca urmare a exercitării legitime a activității lor și trebuie să se bucure de o protecție adecvată în privința concedierii și a altor sancțiuni.

(35)

Statele membre trebuie să ia măsuri adecvate în caz de neaplicare a obligațiilor prevăzute de prezenta directivă.

(36)

În conformitate cu principiile generale ale dreptului comunitar, este indicat să se aplice proceduri administrative sau judiciare, precum și sancțiuni concrete, proporționale și cu caracter de descurajare în funcție de gravitatea încălcării, în cazul încălcării obligațiilor care decurg din prezenta directivă.

(37)

Din motive de eficacitate, coerență și securitate juridică, este necesară o corelare între directivele și nivelurile de informare și consultare a lucrătorilor stabilite prin dreptul și practica de la nivel comunitar și/sau național. Trebuie acordată prioritate negocierii acestor modalități de corelare în cadrul fiecărei întreprinderi sau grup de întreprinderi. În lipsa unui acord în acest domeniu și în cazul în care sunt prevăzute decizii care ar putea duce la modificări importante ale modului de organizare a muncii sau la modificări ale contractelor de muncă, procesul trebuie să se desfășoare concomitent la nivel național și la nivel european, fiind respectate competențele și sfera de intervenție corespunzătoare ale organismelor de reprezentare ale lucrătorilor. Exprimarea unui aviz de către comitetul european de întreprindere nu trebuie să aducă atingere capacității conducerii centrale de a organiza consultările necesare, respectând, în același timp, termenele prevăzute de legislațiile și/sau practicile naționale. Legislațiile și/sau practicile naționale trebuie, eventual, să fie adaptate pentru a permite comitetului european de întreprindere, dacă este cazul, să fie informat înaintea sau concomitent cu organismele naționale de reprezentare ale lucrătorilor, fără a se reduce nivelul general de protecție a lucrătorilor.

(38)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere procedurilor de informare și consultare menționate în Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (4) și procedurilor specifice menționate la articolul 2 din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (5) și la articolul 7 din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (6).

(39)

Ar trebui să se acorde un tratament special întreprinderilor și grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară în care exista, la data de 22 septembrie 1996, un acord aplicabil tuturor lucrătorilor, care prevede informarea și consultarea transnațională a lucrătorilor.

(40)

În cazul în care intervin modificări semnificative ale structurii întreprinderii sau grupului de întreprinderi, de exemplu în caz de fuziune, achiziționare sau divizare, comitetul sau comitetele european (europene) de întreprindere existent(e) trebuie să fie adaptat(e) conform situației. Această adaptare trebuie efectuată în mod prioritar, conform clauzelor acordului aplicabil, în cazul în care aceste clauze permit efectuarea adaptării necesare. În lipsa unui acord și în cazul în care este înaintată o cerere care stabilește necesitatea acestuia, se deschid negocieri pentru un nou acord, la care ar trebui să fie asociați membrii comitetului sau ai comitetelor european (europene) de întreprindere existent(e). Pentru a permite informarea și consultarea lucrătorilor pe parcursul perioadei de schimbare a structurii – perioadă care este, adesea, decisivă – comitetul sau comitetele european (europene) de întreprindere existent(e) trebuie să poată funcționa în continuare, eventual sub formă adaptată, până la momentul încheierii unui nou acord. La momentul semnării unui nou acord trebuie să se dizolve comitetele înființate anterior și acordurile prin care comitetele respective au fost înființate trebuie abrogate, indiferent de dispozițiile în materie de valabilitate sau de denunțare a acestor acorduri.

(41)

Cu excepția cazului în care această clauză de adaptare se aplică, ar trebui să se permită ca acordurile în vigoare să se aplice în continuare, pentru a evita renegocierea obligatorie a acestora în cazul în care acest lucru ar fi inutil. Ar trebui să se prevadă ca obligațiile care decurg din prezenta directivă să nu se aplice acordurilor încheiate înainte de 22 septembrie 1996 în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 94/45/CE sau în temeiul Directivei 97/74/CE (7), cât timp aceste acorduri continuă să fie în vigoare. Mai mult decât atât, prezenta directivă nu creează o obligație generală de renegociere a acordurilor încheiate în temeiul articolului 6 din Directiva 94/45/CE în perioada cuprinsă între data de 22 septembrie 1996 și data 5 iunie 2011.

(42)

Fără a aduce atingere posibilității părților de a conveni altfel, un comitet european de întreprindere instituit în absența unui acord între părți, în scopul îndeplinirii obiectivului prezentei directive, trebuie să fie informat și consultat în privința activităților întreprinderii sau grupului de întreprinderi, astfel încât să poată evalua posibilul impact asupra intereselor lucrătorilor din cel puțin două state membre diferite. În acest scop, întreprinderea sau întreprinderea care exercită controlul trebuie să comunice reprezentanților desemnați ai lucrătorilor informații generale cu privire la interesele lucrătorilor și informații care privesc în special aspectele activităților întreprinderii sau grupului de întreprinderi care afectează interesele lucrătorilor. Comitetul european de întreprindere trebuie să poată emite un aviz la sfârșitul reuniunii.

(43)

Anumite decizii care afectează în mod considerabil interesele lucrătorilor trebuie să facă, cât mai curând posibil, obiectul unei informări și unei consultări a reprezentanților desemnați ai lucrătorilor.

(44)

Ar trebui clarificat conținutul cerințelor subsidiare, care se aplică în absența unui acord și care sunt utilizate ca referință în cadrul negocierilor, și trebuie ca aceste cerințe să fie adaptate conform evoluției necesităților și practicilor în materie de informare și consultare la nivel transnațional. Este necesar să se facă distincție între domeniile care trebuie să facă obiectul unei informări și cele cu privire la care trebuie consultat și comitetul european de întreprindere, fapt care implică posibilitatea de a primi un răspuns motivat la orice aviz exprimat. Pentru a permite comitetului restrâns să aibă rolul necesar de coordonare și să trateze cu eficacitate circumstanțele excepționale, acest comitet trebuie să fie compus din cel mult cinci membri și trebuie să se poată reuni periodic.

(45)

Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv îmbunătățirea respectării dreptului la informare și consultare a lucrătorilor din întreprinderile de dimensiune comunitară și din grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(46)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezenta directivă vizează să asigure respectarea deplină a dreptului lucrătorilor sau al reprezentanților acestora de a beneficia, la nivelurile corespunzătoare, de informare și consultare în timp util în cazurile și condițiile prevăzute de dreptul comunitar și de legislațiile și practicile naționale (articolul 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene).

(47)

Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui limitată la acele dispoziții care reprezintă o schimbare de fond față de directivele anterioare. Obligația de transpunere a dispozițiilor nemodificate decurge din directivele anterioare în materie.

(48)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (8), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, tabele care să reflecte, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(49)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa II partea B,

(a)

„întreprindere de dimensiune comunitară” înseamnă orice întreprindere care angajează cel puțin 1 000 de lucrători în statele membre și cel puțin 150 de lucrători în fiecare din cel puțin două state membre diferite;

(b)

„grup de întreprinderi” înseamnă un grup care cuprinde o întreprindere care exercită controlul și întreprinderile controlate;

(c)

„grup de întreprinderi de dimensiune comunitară” înseamnă un grup de întreprinderi cu următoarele caracteristici:

(d)

„reprezentanți ai lucrătorilor” înseamnă reprezentanții lucrătorilor prevăzuți în legislația și/sau practica națională;

(e)

„conducere centrală” înseamnă conducerea centrală a întreprinderii de dimensiune comunitară sau, în cazul unui grup de întreprinderi de dimensiune comunitară, întreprinderea care exercită controlul;

(f)

„informare” înseamnă transmiterea de date de către angajator reprezentanților lucrătorilor pentru a le permite să se familiarizeze cu subiectul tratat și să îl examineze; informarea se efectuează într-un moment, într-un mod și cu un conținut corespunzător pentru a permite reprezentanților lucrătorilor să realizeze o evaluarea aprofundată a posibilului impact și, atunci când este cazul, să se pregătească în vederea acțiunilor de consultare cu organul competent din cadrul întreprinderii de dimensiune comunitară sau grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară în cauză;

(g)

„consultare” înseamnă stabilirea unui dialog și schimbul de opinii între reprezentanții lucrătorilor și conducerea centrală sau orice alt nivel mai adecvat de conducere, într-un moment, într-un mod și cu un conținut care să le permită reprezentanților lucrătorilor să emită un aviz, pe baza informațiilor puse la dispoziția lor, privind măsurile propuse la care se referă consultarea, fără a afecta responsabilitățile conducerii, și într-un termen rezonabil, care poate fi luat în considerare în cadrul întreprinderii de dimensiune comunitară sau al grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară;

(h)

„comitet european de întreprindere” înseamnă un comitet instituit în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) sau cu dispozițiile anexei I, în vederea punerii în practică a informării și consultării lucrătorilor;

(i)

„organism special de negociere” înseamnă organismul constituit în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) în scopul negocierii cu conducerea centrală cu privire la instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în conformitate cu articolul 1 alineatul (2).

(a)

deține majoritatea capitalului subscris al întreprinderii;

(b)

dispune de majoritatea voturilor atașate acțiunilor emise de întreprindere;

sau

(c)

poate numi mai mult de jumătate din membrii consiliului de administrație, de conducere sau de supervizare a întreprinderii.

(a)

statele membre determină modul de alegere sau de desemnare a membrilor organismului special de negociere care trebuie să fie aleși sau desemnați pe teritoriul lor.

Statele membre prevăd că lucrătorii întreprinderilor și/sau unităților în care nu există reprezentanți ai lucrătorilor, din motive independente de voința acestora, au dreptul de a alege sau de a desemna ei înșiși membrii organismului special de negociere.

Al doilea paragraf nu aduce atingere legislațiilor și/sau practicilor naționale care prevăd praguri pentru constituirea organismelor de reprezentare a lucrătorilor;

(b)

membrii organismului special de negociere sunt aleși sau numiți în număr proporțional cu numărul de lucrători angajați în fiecare stat membru de către întreprinderea de dimensiune comunitară sau de grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară, alocându-se fiecărui stat membru câte un loc pentru fiecare tranșă de lucrători angajați în statul membru respectiv care reprezintă 10 % din numărul de lucrători angajați în toate statele membre în ansamblu, sau o fracțiune din tranșa respectivă;

(c)

conducerea centrală și conducerea locală, precum și organizațiile europene competente ale lucrătorilor și ale angajatorilor sunt informate asupra componenței organismului special de negociere și asupra deschiderii negocierilor.

(a)

întreprinderile membre ale grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară sau unitățile din întreprinderea de dimensiune comunitară, care sunt reglementate de acord;

(b)

componența comitetului european de întreprindere, numărul membrilor, repartiția locurilor, ținând seama, în măsura posibilităților, de necesitatea unei reprezentări echilibrate a lucrătorilor în funcție de activități, categorii și sexe, și durata mandatului;

(c)

atribuțiile și procedura de informare și de consultare a comitetului european de întreprindere, precum și modalitățile de corelare a informării și consultării comitetului european de întreprindere și a informării și consultării organismelor naționale de reprezentare a lucrătorilor, respectându-se în același timp principiile enunțate la articolul 1 alineatul (3);

(d)

locul, frecvența și durata reuniunilor comitetului european de întreprindere;

(e)

după caz, componența, modalitățile de numire, atribuțiile și modalitățile de reunire a comitetului restrâns constituit în cadrul comitetului european de întreprindere;

(f)

resursele financiare și materiale care vor fi alocate comitetului european de întreprindere;

(g)

data de intrare în vigoare a acordului și durata acestuia, modalitățile conform cărora acordul poate fi modificat sau denunțat, precum și cazurile în care acordul este renegociat și procedura de renegociere a acestuia inclusiv, după caz, atunci când intervin modificări ale structurii întreprinderii de dimensiune comunitară sau a grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară.

—

în cazul în care conducerea centrală și grupul de negociere special decid astfel;

—

în cazul în care conducerea centrală refuză deschiderea negocierilor în termen de șase luni de la data solicitării prevăzute la articolul 5 alineatul (1);

sau

—

în cazul în care, după trei ani de la această solicitare, aceștia nu sunt în măsură să încheie un acord, după cum se prevede la articolul 6, și dacă organismul special de negociere nu a luat decizia prevăzută la articolul 5 alineatul (5).

(a)

a fost încheiat un acord sau au fost încheiate acorduri valabile pentru întreaga forță de muncă, care prevăd informarea și consultarea transnațională a lucrătorilor în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 94/45/CE sau al articolului 3 alineatul (1) din Directiva 97/74/CE sau aceste acorduri au fost adaptate în funcție de schimbările produse în structura întreprinderilor sau a grupurilor de întreprinderi;

fie

(b)

un acord încheiat în temeiul articolului 6 din Directiva 94/45/CE a fost semnat sau revizuit în perioada cuprinsă între 5 iunie 2009 și 5 iunie 2011.