(1)

Prin scrisoarea din 20 iulie 2004, înregistrată la Comisie la 22 iulie 2004 (SG/A/7988), autoritățile daneze au informat Comisia cu privire la măsura descrisă în continuare.

(2)

Prin scrisorile din 13 septembrie 2004 și 14 decembrie 2004 Comisia a solicitat informații suplimentare, care au fost furnizate prin scrisorile din 14 octombrie 2004, înregistrată la 18 octombrie 2004 (A/37970), și, respectiv, 15 martie 2005, înregistrată la 15 martie 2005 (SG/A/2724).

(3)

În urma unei reuniuni cu Direcția Generală Concurență și Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală din 27 aprilie 2005, autoritățile daneze au solicitat mai mult timp pentru a completa notificarea prin scrisoarea din 12 mai 2005, înregistrată la 17 mai 2005 (A/33975).

(4)

După o serie de modificări aduse măsurii, cazul a fost dezbătut în continuare în cadrul unor reuniuni între reprezentați ai Comisiei și ai autorităților daneze, care au avut loc la 12 octombrie 2005, 15 decembrie 2005 și 21 februarie 2006.

(5)

Prin scrisoarea din 10 iulie 2006, înregistrată la 11 iulie 2006 (A/35577), autoritățile daneze au informat Comisia asupra încheierii notificării și au solicitat Comisiei să continue examinarea preliminară a măsurii astfel cum a fost prezentată în cadrul reuniunii din 12 octombrie 2005.

(6)

Prin scrisoarea din 26 septembrie 2006, Comisia a informat Danemarca cu privire la inițierea procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) cu privire la măsura în cauză.

(7)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsura propusă.

(8)

Prin scrisoarea din 24 noiembrie 2006, înregistrată la 27 noiembrie 2006 (A/39579), guvernul danez și-a prezentat observațiile cu privire la deschiderea procedurii.

(9)

Comisia a primit observații din partea următoarelor părți terțe: guvernul suedez (8 decembrie 2006, A/40067), Novo Nordisk (8 decembrie 2006, A/40027), Novozymes (11 decembrie 2006, A/40089) și Dansk Industri (12 decembrie 2006, A/40147). Comisia le-a transmis autorităților daneze, cărora li s-a dat ocazia să răspundă. Comentariile guvernului danez au fost primite prin scrisoarea din 5 februarie 2007, înregistrată în aceeași zi (A/31115).

(10)

La 12 septembrie 2007 a avut loc o reuniune între Cabinetul dnei Kroes și Ministrul Finanțelor din Danemarca, Kristian Jensen. În cadrul acesteia, s-a convenit să se aștepte adoptarea noilor Orientări comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului înaintea de luarea unei decizii cu privire la scutirea de impozit propusă.

(11)

Prin scrisoarea din 14 mai 2008 Comisia a solicitat informații cu privire la normele privind scutirile de taxe de mediu în conformitate cu noile Orientări comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (3). Danemarca a răspuns prin scrisoarea din 22 iulie 2008(A/15183), cu un supliment (A/15244).

(12)

Solicitarea de informații, precum și răspunsul la aceasta au fost comunicate părților terțe, care și-au prezentat observațiile cu privire la deschiderea procedurii formale de investigare. În urma comunicării către părțile terțe, au fost primite observații din partea Dansk Industri (6 octombrie 2008, A/20427), Novo Nordisk (7 octombrie 2008, A/20550), Novozymes (8 octombrie 2008, A/20739) și a guvernului suedez (15 octombrie 2008, A/21433).

(13)

În 1992 a fost introdusă în Danemarca o taxă pe emisiile de CO2 aplicabilă în cazul produselor energetice și al electricității. Taxa ia forma unui impozit pe consum și se ridică în prezent la 90 de coroane daneze per tona de dioxid de carbon emis. Obiectivul taxei pe emisiile de CO2 este în principal acela de a descuraja producerea emisiilor de CO2. Valoarea taxei pentru fiecare carburant este direct proporțională cu conținutul de dioxid de carbon din produsul energetic respectiv (4). În plus, din 1977 se percepe un impozit pe energie.

(14)

În ceea ce privește impozitarea energiei, gospodăriile obișnuite și anumite părți ale sectorului serviciilor plătesc impozitul integral, în timp ce întreprinderile plătitoare de TVA sunt scutite integral de la plata impozitului. Cu privire la taxa pe emisiile de CO2, gospodăriile obișnuite și anumite părți din sectorul serviciilor plătesc taxa integral, în timp ce în cazul întreprinderilor plătitoare de TVA se aplică o taxă specifică întreprinderilor. Așa-numita taxă specifică întreprinderilor a fost aprobată de către Comisie în noiembrie 2005 (5). În cazul energiei utilizate în anumite „procese grele” (6), întreprinderile beneficiază de o reducere suplimentară din valoarea generală a taxei specifice întreprinderilor. Valoarea minimă a impozitului pentru acest tip de procese a fost ultima oară aprobată de către Comisie în septembrie 2005 (7). La baza aprobării a stat faptul că beneficiarii au continuat să plătească taxa pe emisiile de CO2 pentru a respecta nivelul minim comunitar de impozitare, stabilit prin Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (8) (denumită în continuare „Directiva privind impozitarea energiei”). Mai mult decât atât, întreprinderile cu consum energetic ridicat au încheiat acorduri voluntare de economisire a energiei cu guvernul danez. În schimbul îndeplinirii obiectivelor în conformitate cu aceste acorduri, întreprinderile beneficiază de o reducere suplimentară la taxa pe emisiile de CO2, care a fost aprobată ultima dată de către Comisie în aprilie 2003 (9).

(15)

În conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (10) (denumită în continuare „Directiva privind emisiile”), sistemul comunitar de comercializare a cotelor de emisii (denumit în continuare „EU ETS”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Prin urmare, operatorul care deține o instalație acoperită de directiva în cauză trebuie să dețină cote de emisie pentru gazele cu efect de seră produse. Cotele de emisie sunt fie alocate operatorului în mod gratuit la începutul fiecărei perioade de comercializare, fie achiziționate de către operator în cadrul unei licitații și/sau de pe piață. În cadrul primei perioade de comercializare (1.1.2005-31.12.2007), statele membre au avut obligația de a aloca cel puțin 95 % din cotele de emisie în mod gratuit. Danemarca a ales să comercializeze restul de 5 % din cotele de emisie în cadrul unor vânzări publice. Pentru a doua perioadă de comercializare (1.1.2008-31.12.2012), statele membre au avut posibilitatea de a vinde 10 % din cotele de emisie. Danemarca a ales să atribuie toate cotele de emisie în mod gratuit (11).

(16)

Prin schema de ajutor notificată, autoritățile daneze propun ca întreprinderile cu consum energetic ridicat (12) acoperite de EU ETS să fie scutite integral (prin restituire) de taxa pe emisiile de CO2. Celelalte întreprinderi acoperite de EU ETS ar urma să plătească o taxă pe emisiile de CO2 care să reprezinte 50 % din nivelul minim al taxei. Potrivit autorităților daneze, toate întreprinderile care sunt reglementate în prezent de EU ETS prezintă un consum energetic ridicat, astfel cum este prevăzut în Directiva privind impozitarea energiei. Prin urmare, consumul de carburanți din întregul proces industrial reglementat de EU ETS poate beneficia de o restituire integrală a taxei pe emisiile de CO2 în cazul în care măsura notificată este aprobată.

(17)

Scutirea notificată se aplică exclusiv în cazul carburanților (produse pe bază de uleiuri minerale, gaze naturale și cărbune) utilizați în întreprinderile care sunt acoperite de EU ETS. Scutirea nu acoperă consumul de electricitate și energie termică și, în plus, nu vizează carburanții utilizați pentru încălzirea de încăperi și producerea de apă caldă.

(18)

Temeiul juridic pentru scutirile propuse este Legea nr. 464 din 9 iunie 2004.

(19)

Toate activitățile industriale acoperite de Directiva privind comercializarea cotelor de emisie, cu excepția producției de energie electrică și energie termică, sunt propuse pentru scutirea integrală sau parțială de la taxa pe emisiile de CO2 în cazul utilizării de combustibil astfel cum este descris mai sus. Se estimează că numărul beneficiarilor se ridică la aproximativ 85 de procese de producție răspândite în circa 120 de unități de producție.

(20)

Autoritățile daneze au estimat o pierdere anuală de venituri fiscale cauzată de măsura respectivă de aproximativ 30 de milioane de coroane daneze (circa 4 milioane EUR). Cu toate acestea, în scrisoarea din 22 iulie 2008, autoritățile daneze arată că bugetul schemei de ajutor va fi mai mic decât estimările.

(21)

Autoritățile daneze au adoptat temeiul juridic pentru schema de ajutor propusă în 2004, dar au garantat că îl vor pune în aplicare doar în cazul în care Comisia aprobă schema. În acest caz, schema de ajutor se aplică începând cu 1 ianuarie 2005. Durata acesteia nu este limitată, dar, în cazul în care se primește aprobarea, autoritățile daneze notifică din nou schema de ajutor după 10 ani.

(22)

În decizia sa de a deschide procedura formală de investigare, Comisia a constatat că măsura este finanțată din resurse de stat. Măsura se aplică doar întreprinderilor acoperite de EU ETS și le scutește de cheltuielile pe care în caz contrar acestea le-ar suporta din propriul lor buget de funcționare, ceea ce înseamnă că măsura conferă un avantaj economic întreprinderilor în cauză. Comisia nu avea certitudinea că selectivitatea măsurii se justifică prin natura și structura sistemului fiscal. Beneficiarii sunt activi pe piețe care sunt deschise concurenței și schimburilor comerciale între statele membre. Prin urmare, măsura poate denatura concurența și afecta schimburile comerciale pe piața internă. În consecință, Comisia a considerat că măsura poate reprezenta ajutor de stat.

(23)

Comisia a analizat dacă măsura poate fi considerată compatibilă cu Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului aplicabile la momentul respectiv (13) (EAG 2001), de vreme ce impozitul plătit de întreprinderi în cadrul schemei propuse ar fi mai mic decât nivelul minim din Directiva privind impozitarea energiei, fără ca beneficiarii să încheie vreun acord voluntar pentru a lua măsuri care depășesc îndeplinirea unei obligații comunitare armonizate.

(24)

Comisia a analizat compatibilitatea eventualului ajutor cu piața comună în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, în baza eventualei necesități de a elimina o reglementare dublă. În acest context, Comisia a subliniat că taxele pe emisiile de CO2 practicate la nivel național sunt calculate în funcție de nivelul național de impozitare a energiei, pentru a respecta Directiva privind impozitarea energiei. Prin urmare, scutirea de impozit propusă ar putea denatura concurența pe piața internă, întrucât ar determina creșterea diferenței fiscale într-un domeniu în care taxele au fost armonizate la nivel comunitar. Mai mult, aceasta ar contraveni principiului „poluatorul plătește”, care prevede acordarea unei scutiri de taxa pe emisiile de CO2 tuturor întreprinderilor care participă la sistemul EU ETS, întrucât ar cuprinde întreprinderile care au primit în mod gratuit cote de emisie. Comisia a invitat Danemarca să prezinte informații cu privire la mecanismul în cauză, pentru a garanta posibilitatea stabilirii la nivelul fiecărei întreprinderi a existenței și valorii unei eventuale sarcini fiscale suplimentare, pe lângă taxa pe emisiile de CO2, și a faptului că doar întreprinderile care au suportat o astfel de sarcină beneficiază de scutirile de impozit. Cu toate acestea, Comisia a observat că acordarea scutirii doar întreprinderilor care sunt nevoite să achiziționeze cote suplimentare poate contraveni logicii ecologice, întrucât aceasta ar putea favoriza acele întreprinderi care nu și-au redus nivelul de poluare.

(25)

Autoritățile suedeze au afirmat că o analiză generală, atât economică, cât și juridică, a scutirii de impozit propuse ar trebui efectuată de către Comisie. Acestea au făcut trimitere la argumentele prezentate în notificarea unui caz asemănător (14), în care Comisia a trebuit de asemenea să deschidă procedura formală de investigare.

(26)

Dansk Industri a susținut că trebuie menționat, în primul rând, că măsura nu reprezintă ajutor de stat și, în al doilea rând, că aceasta este compatibilă cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE. În această situație, trebuie ținut seama de faptul că Dansk Industri plătește taxa pe emisiile de CO2, impozitul pe energie, impozitul pe SO2 și un supliment de preț care este gestionat de către Energinet.dk și distribuit producătorilor de energie electrică ecologică. Prin urmare, întreprinderile daneze plătesc mult mai mult pentru consumul de energie decât întreprinderile concurente europene și internaționale.

(27)

Potrivit Novo Nordisk A/S, scutirile de impozite anuale în conformitate cu măsura propusă se ridică la 200 000 de coroane daneze. Întreprinderea susține că o astfel de scutire nu denaturează concurența, în special deoarece, conform regimului de cote de emisie, aceasta trebuie să cheltuiască aproximativ 400 000 de coroane daneze pentru a-și reduce emisiile de CO2. Aceasta face trimitere la regulile de minimis care îi permit să primească ajutoare de până la 200 000 EUR (circa 1,5 milioane de coroane daneze) într-un interval de 3 ani. În ceea ce privește respectarea Directivei privind impozitarea energiei, Novo Nordisk menționează faptul că utilizează energie rezultată din producția combinată de căldură și electricitate, și, prin urmare, are dreptul la o scutire sau la o reducere de impozit în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (c) din directivă. Mai mult, aceasta prezintă un consum energetic ridicat și cheltuielile implicate de consumul de energie (impozitul în cauză și cheltuielile implicate de reducerea emisiilor de dioxid de carbon) depășesc în total minima comunitară. Novo Nordisk face trimitere, în plus, la punctul 7 din preambulul Directivei privind impozitarea energiei, care prevede că impozitarea energiei poate fi unul dintre instrumentele folosite în vederea atingerii obiectivelor Protocolului de la Kyoto (același obiectiv ca și în cazul EU ETS) și concluzionează că, în acest caz, există o dublă reglementare. În sfârșit, în ceea ce privește propunerea Comisiei de a evalua sarcina fiscală la nivelul fiecărui beneficiar, Novo Nordisk subliniază că o astfel de abordare ar conduce la mari dificultăți în privința alocării perioadei corecte etc., printre altele deoarece momentul achiziționării cotelor de emisie nu reflectă în mod obligatoriu momentul consumării energiei.

(28)

Novozymes A/S observă, în legătură cu producția sa de enzime, că produce energie electrică și energie termică în instalații industriale care combină electricitatea și căldura. Producția acesteia este considerată drept un proces greu, ceea ce înseamnă că i se aplică un impozit în valoare de 3-25 coroane daneze per tona de CO2 rezultat din carburanții utilizați. Acest aspect este, de asemenea, acoperit de sistemul EU ETS. Observațiile Novozymes sunt identice cu cele prezentate de Novo Nordisk.

(29)

Autoritățile daneze susțin, cu privire la hotărârea Curții din 16 mai 2000 în cauza C-83/98 P (Franța/Ladbroke Racing și Comisia (15)), că nu poate fi vorba despre un avantaj selectiv în cazul de față. Curtea a hotărât în numeroase cazuri (16) că, în situația în care o schemă de ajutor are un caracter economico-politic sau socio-politic general și nu favorizează anumite activități sau sectoare comerciale, schema nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. În hotărârea Adria-Wien, scutirea de impozitul pe energie a conferit întreprinderilor producătoare de bunuri un avantaj economic în comparație cu întreprinderile din sectorul serviciilor, în ciuda faptului că întreprinderile din sectorul serviciilor pot fi de asemenea mari consumatori de energie. Autoritățile daneze susțin că schema de ajutor în cauză nu oferă niciun avantaj unui anumit grup de întreprinderi, ci constă într-o scutire de impozite pentru toate întreprinderile aflate în aceeași situație juridică și de fapt (17). Din aceste motive autoritățile daneze consideră că schema de ajutor propusă nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(30)

Mai mult, autoritățile daneze fac trimitere la concluzia Curții în cauza Adria-Wien, conform căreia o schemă de ajutor care reprezintă în mod cert un avantaj pentru beneficiar, dar care se justifică prin natura sau structura schemei, nu îndeplinește criteriile de selectivitate. În cazul de față, după introducerea EU ETS, autoritățile daneze consideră că impozitul nu mai are o valoare ecologică. Întrucât obiectivul impozitului nu mai poate fi îndeplinit sau este redus, scutirea de impozite a întreprinderilor vizate intră sub incidența sistemului de impozitare.

(31)

Atât cotele EU ETS, cât și taxa pe emisiile de CO2 reprezintă instrumente de piață rentabile care au drept obiectiv reducerea emisiilor de CO2 la consumul de energie. Ambele instrumente conduc la creșterea costurilor marginale la consumul de energie, chiar dacă cotele sunt alocate în mod gratuit. Cotele, precum și impozitele determină cheltuieli de producție mai ridicate. Emisiile totale de CO2 sunt limitate la valoarea totală a cotelor. Prin urmare, în cazul în care o întreprindere își reduce emisiile, de exemplu din cauza impozitelor, aceasta creează ocazia pentru alte întreprinderi să își mărească emisiile. În temeiul dublei reglementări, impozitul nu mai este așadar un instrument de orientare rentabil. Acesta nu mai prezintă un impact ecologic suplimentar ci constituie doar o sarcină fiscală suplimentară pentru întreprinderile respective. Prin urmare, autoritățile daneze consideră că schema în cauză intră sub incidența sistemului de impozitare.

(32)

În primul rând, autoritățile daneze subliniază faptul că Orientările privind ajutoarele pentru protecția mediului din 2001 reprezintă doar așa-numite măsuri juridice fără caracter obligatoriu, conținând criteriile de evaluare a ajutoarelor de stat de către Comisie. La momentul notificării și al deciziei Comisiei de a deschide procedura formală de investigare în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE, orientările relevante aplicabile erau cuprinse în EAG 2001. Nu se poate considera că orientările respective conțin criterii de evaluare a schemelor de ajutor precum cea în cauză, întrucât acestea au intrat în vigoare cu mai bine de doi ani înaintea adoptării Directivei privind comercializarea cotelor de emisie și a Directivei privind impozitarea energiei. Prin urmare, autoritățile daneze consideră că interpretarea Comisiei cu privire la acordurile voluntare și la angajamentele de la punctul 51 alineatul (1) litera (a) este prea strictă, în special deoarece al doilea alineat din punctul respectiv menționează că dispozițiile se aplică și în cazul în care un stat membru subordonează reducerea de impozite unei serii de condiții care au același efect ca și acordurile sau angajamentele de natura acordurilor voluntare. Autoritățile daneze consideră că EU ETS are aceleași efecte ca și cele produse de acordurile voluntare sau în cazul taxei pe emisiile de CO2.

(33)

În cazul în care Comisia nu consideră că schema de ajutor este compatibilă cu Orientările privind ajutoarele pentru protecția mediului din 2001, autoritățile daneze consideră, în schimb, că aceasta poate fi aprobată direct în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, datorită faptului că situația s-a modificat în mod semnificativ de la adoptarea Directivei privind impozitarea energiei și a Directivei EU ETS, iar întreprinderile vizate fac în prezent obiectul unei duble reglementări.

(34)

Danemarca a făcut trimitere la Documentul de lucru al personalului Comisiei (18) elaborat în contextul adoptării Directivei privind impozitarea energiei. În documentul în cauză, Comisia a precizat că este posibil ca scutirea de taxa pe emisiile de CO2, acordată în favoarea întreprinderilor care fac obiectul sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie, să nu constituie ajutor de stat, întrucât atât impunerea unei taxe pe emisiile de CO2, cât și plafonarea emisiilor ar putea conduce la o formă de dublă impozitare care trebuie evitată. Mai mult, în procesele-verbale (19) cu privire la directivă, Consiliul s-a angajat, în baza propunerii Comisiei, să examineze în mod pozitiv măsurile fiscale care vor însoți punerea în aplicare a sistemului EU ETS, în special cu scopul de a evita cazurile de dublă impozitare.

(35)

În decizia sa de a deschide procedura formală de investigare, Comisia a solicitat guvernului danez să prezinte informații care să demonstreze că schema conduce la realizarea obiectivelor de mediu sau la creșterea eficienței energetice, echivalând în mare măsură cu ceea ce s-ar fi realizat în cazul respectării nivelului standard minim comunitar. Autoritățile daneze susțin că astfel de informații reieșeau deja din comparația dintre prețul cotelor de emisie și minima comunitară. În momentul prezentării observațiilor din partea Danemarcei, prețul cotelor de emisie era de 13 EUR per tona de CO2, în timp ce minima comunitară recalculată în euro per tonă era de 1,55 EUR pentru cărbune și cocs, de 6,66 EUR pentru motorină și de 2,64 EUR pentru gazele naturale. Prețul cotelor de CO2 de 13 EUR per tonă reprezintă, prin urmare, un stimulent economic mult mai mare pentru a reduce emisiile în comparație cu impozitul. În conformitate cu Planul național danez de alocare a cotelor de emisie pentru perioada 2005-2007, industriei reglementate prin cotele de emisie din Danemarca i se alocă cote la un nivel mai mic cu 7,1 % decât emisiile de CO2 care ar fi fost înregistrate în cazul continuării practicilor de afaceri curente (inclusiv impozitele și acordurile voluntare) pentru aceeași perioadă.

(36)

Articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE prevede că orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, indiferent de formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției de anumite bunuri, este considerat incompatibil cu piața comună, în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(37)

Măsura propusă conduce la o pierdere de venituri publice, fiind așadar finanțată de Danemarca din resurse de stat. Întrucât beneficiarii sunt activi pe piețe unde există concurență și schimburi comerciale între statele membre, măsura poate denatura concurența și afecta schimburile comerciale dintre statele membre. Pentru a stabili dacă măsura propusă este cuprinsă în articolul 87 alineatul (1), rămâne de evaluat dacă aceasta conferă sau nu un avantaj economic beneficiarilor.

(38)

Autoritățile daneze susțin că scutirea de impozit propusă nu conferă un avantaj selectiv beneficiarilor, întrucât aceasta acoperă toate întreprinderile care se află de drept și de fapt în aceeași situație, mai exact cele care se supun dublei impozitări. Totuși, în cazul în care se constată că este vorba despre un avantaj selectiv, autoritățile daneze consideră că avantajul se justifică prin natura și structura schemei. Explicația constă în faptul că taxa pe emisiile de CO2 și sistemul EU ETS au același obiectiv, și anume reducerea emisiilor de CO2. De la introducerea sistemului EU ETS, taxa pe emisiile de CO2 nu mai deservește vreun obiectiv de mediu. În cazul întreprinderilor acoperite de EU ETS, taxa pe emisiile de CO2 nu reprezintă așadar un instrument eficient pentru reducerea emisiilor de CO2 la nivel global, ci doar o sarcină economică suplimentară.

(39)

Comisia constată că în hotărârea Adria-Wien (20) s-a stabilit că „singura problemă în privința căreia trebuie să se ia o decizie este dacă, în cadrul unei anumit sistem legal, o măsură de stat poate favoriza anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri în sensul articolului 92 alineatul (1) din tratat față de alte întreprinderi care se află într-o situație de drept și de fapt comparabilă din perspectiva obiectivului urmărit de măsura în cauză”. Există o jurisprudență recentă (21) cu privire la interpretarea avantajului și a selectivității. Hotărârea Gibraltar a oferit o analiză standard privind ajutorul de stat în cazul impozitelor (22). Tribunalul de Primă Instanță a susținut că o astfel de analiză ar trebui să cuprindă: (1) identificarea sistemului de referință, (2) stabilirea derogării de la sistemul de referință și (3) posibilitatea justificării derogării prin natura sau structura sistemului.

(40)

În ceea ce privește noțiunea de avantaj selectiv, Comisia trebuie să identifice în primul rând sistemul de referință. În cazul de față, Comisia consideră, în conformitate cu analiza standard, că sistemul de referință este sistemul general de impozitare a energiei, (inclusiv impozitele percepute la consumul fiecărui produs energetic în parte, adică taxa pe emisiile de CO2 și impozitul pe consumul de energie electrică). Aceasta este în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva privind impozitarea energiei, conform căruia toate impozitele indirecte percepute la același produs energetic pot fi cumulate cu scopul de a îndeplini nivelurile minime de impozitare comunitare. Mai mult decât atât, în 2004 Danemarca a prezentat două impozite cumulate ca făcând parte din sistemul național de impozitare a energiei pentru a demonstra conformitatea cu Directiva privind impozitarea energiei și pentru a justifica, din punctul de vedere al ajutorului de stat, scutirea de impozitul pe consumul de energie electrică (23). Prin scutirea beneficiarilor de la plata sarcinii financiare care în alte condiții ar face parte din cheltuielile de producție, schema de ajutor favorizează în mod clar beneficiarii în comparație cu întreprinderile care nu sunt scutite și, prin urmare, face derogare de la sistemul de referință. Autoritățile daneze susțin să analiza eventualului avantaj selectiv care ar putea exista ar trebui să țină cont de faptul că beneficiarii au deja o sarcină în cadrul sistemului EU ETS. Comisia observă că sistemul de impozitare a energiei are doar în mod parțial același obiectiv ca și EU ETS. În timp ce EU ETS urmărește în mod exclusiv reducerea emisiilor de CO2, sistemul de impozitare a energiei are și alte obiective, cum ar fi promovarea eficienței energetice și încasarea veniturilor la stat. În plus, există diferențe semnificative între modul de funcționare a unui impozit și a unui sistem al cotelor de emisie (de exemplu, EU ETS nu conduce întotdeauna la costuri reale suportate de fiecare beneficiar pentru fiecare unitate de energie consumată). În acest context, Comisia nu împărtășește opinia Danemarcei potrivit căreia taxa pe emisiile de CO2 și EU ETS împreună ar trebui considerate sistemul de referință.

(41)

În hotărârea NOx, Tribunalul de Primă Instanță a constatat că nu există nicio selectivitate, întrucât avantajul (alocarea permiselor de emisii gratuite) a fost acordat doar întreprinderilor care aveau o obligație în cadrul aceluiași sistem și care, prin urmare, nu puteau fi considerate în aceeași situație de drept și de fapt ca și întreprinderile din afara sistemului (24). Comisia consideră că situația din cazul NOx este diferită de cea din cazul de față. În cazul NOx, acordarea avantajului (certificatele de emisii gratuite NOx) viza beneficiarii care făceau obiectul plafoanelor de emisii din același sistem. Totuși, în cazul de față, se propune o scutire de taxa pe emisiile de CO2, pe care toți consumatorii de energie sunt în mod normal obligați să o plătească. Motivul scutirii ar fi faptul că beneficiarii sunt acoperiți de o altă schemă (fără caracter fiscal). În opinia Comisiei, cazul de față se aseamănă mai mult cu situația din hotărârea Adria-Wien mai sus menționată, în care Curtea de Justiție a hotărât că a fost vorba de avantaj selectiv, întrucât scutirea de impozitul la energie a favorizat anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri față de alte întreprinderi care se aflau într-o situație de drept și de fapt comparabilă, din perspectiva obiectivului urmărit de impozitul în cauză.

(42)

Conform comunicării Comisiei cu privire la aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul măsurilor legate de impozitarea directă a întreprinderilor (25), măsurile fiscale de ordin pur tehnic (cum ar fi evitarea dublei impozitări) sunt în principiu considerate drept măsuri generale (26). Astfel cum s-a menționat mai sus, există diferențe semnificative între un impozit și EU ETS. Acesta din urmă poate așadar să nu fie considerat drept impozitare în sensul comunicării.

(43)

Din aceste motive, Comisia consideră că scutirea de impozit per se acordă un avantaj selectiv în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(44)

În ceea ce privește logica sistemului, Comisia observă din nou faptul că sistemul de impozitare a energiei are doar parțial același obiectiv cu EU ETS. În acest caz, sistemul de referință este sistemul de impozitare a energiei. Logica sistemului este de a impozita fiecare produs energetic consumat, iar scutirea de impozit propusă nu corespunde logicii respective. În acest context, Danemarca susține că dubla reglementare conduce la creșterea costurilor marginale ale întreprinderilor, fără a reduce emisiile de CO2 la nivel global. Cu toate acestea, Comisia consideră acest argument ca fiind relevant doar în ceea ce privește compatibilitatea eventualului ajutor de stat, în special cu privire la proporționalitatea ajutorului de stat. Aceasta se explică prin faptul că efectele EU ETS nu fac parte din sistemul de referință al definirii ajutorului de stat. Totuși, chiar dacă Comisia ar include EU ETS în sistemul de referință, nu toate activitățile care generează emisii și obligația aferentă de a restitui cotele de emisie în conformitate cu EU ETS ar putea fi acoperite de scutirea de taxa pe emisiile de CO2 propusă (27). Acest lucru ar produce o deviere de la logica generală susținută de Danemarca, iar scutirea nu ar corespunde în totalitate logicii sistemului.

(45)

Prin urmare, Comisia nu consideră că selectivitatea scutirii propuse se justifică prin natura și logica sistemului de impozitare.

(46)

Clasificarea măsurii notificate ca ajutor de stat este în conformitate cu practica comunitară consacrată, potrivit căreia scutirile sau reducerile taxelor de mediu sunt considerate în mod normal ca fiind ajutoare de stat. În special, Comisia consideră că reducerile de taxa pe emisiile de CO2 introduse pentru întreprinderile acoperite de EU ETS drept scheme de ajutor de stat (28).

(47)

Prin urmare, Comisia consideră că măsura notificată reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(48)

De la emiterea deciziei de deschidere a procedurii formale de investigare, au fost adoptate noile Orientări comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (3) (EAG 2008). Conform punctului 204 din EAG 2008, Comisia aplică noile orientări tuturor măsurilor privind ajutoarele în privința cărora este necesară luarea unei decizii după publicarea orientărilor, chiar și în cazul în care schemele au fost notificate înaintea publicării acestora. Totuși, la punctul 68 din EAG 2008 se menționează că, la momentul elaborării orientărilor, Comisia nu acumulase experiență suficientă în evaluarea compatibilității reducerilor la taxele de mediu în cazul în care întreprinderile în cauză participă la programele de certificate comercializabile, fiind, în consecință, prea devreme, la momentul adoptării EAG 2008, să se ofere recomandări generale. Prin urmare, evaluarea unor astfel de cazuri se realizează în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE. În cazul evaluării cazurilor de mediu care nu sunt acoperite de EAG, Comisia se inspiră de regulă din criteriile stabilite în orientări. În acest caz, există criterii pentru evaluarea reducerilor sau a scutirilor de la impozite la energie, iar a nu ține măcar cont de acestea ar reprezenta o neglijență, în special în cazul analizei necesității și proporționalității ajutorului.

(49)

În primul rând, în momentul evaluării compatibilității ajutorului de stat cu Tratatul CE, Comisia trebuie să țină cont de efectul pozitiv al măsurii de ajutor în cauză în atingerea obiectivului de interes comun (de exemplu, un nivel ridicat al protecției mediului) față de eventualele efecte negative ale acesteia asupra comerțului și concurenței. În acest caz, este dificil să se stabilească dacă în urma introducerii schemei propuse există vreun beneficiu de ordin ecologic. În timp ce obiectivele EU ETS și ale taxei pe emisiile de CO2 sunt de a obține un nivel ridicat al protecției mediului, obiectivul scutirii de impozit per se este de a scuti întreprinderile de o sarcină fiscală. Efectul măsurii propuse îl constituie așadar faptul că beneficiarii obțin un avantaj competitiv care nu poate fi considerat în sine drept un obiectiv de interes comun. Totuși, aceasta nu exclude faptul că din reducerea care înlesnește introducerea sau menținerea unor niveluri de impozitare mai ridicate decât minima comunitară pentru întreprinderi poate decurge un beneficiu direct de ordin ecologic (29).

(50)

În al doilea rând, punctul 152 din EAG 2008 prevede că, pentru a fi aprobate în temeiul articolului 87 din Tratatul CE, reducerile și scutirile de impozite armonizate trebuie să fie în conformitate cu legislația comunitară relevantă. Cerința respectării directivelor privind impozitarea a fost, de asemenea, confirmată în jurisprudență de hotărârea Tribunalului de Primă instanță din 27 septembrie 2001 în cauza T-184/97, BP Chemicals/Comisia (30). În astfel de cazuri, care se referă la o scutire de taxa pe emisiile de CO2, aceasta înseamnă în primul rând respectarea Directivei privind impozitarea energiei. Conform directivei, nivelurile de impozitare trebuie să respecte o anumită minimă comunitară pentru fiecare produs energetic și pentru fiecare formă de energie electrică. Nivelurile minime sunt prevăzute în anexa I la directivă. Astfel cum s-a menționat mai sus, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva privind impozitarea energiei, nivelurile minime pot fi obținute din adunarea tuturor taxelor percepute în privința tuturor impozitelor indirecte (cu excepția TVA), calculate direct sau indirect în funcție de cantitatea de produse energetice și de energie electrică din momentul consumului. În conformitate cu articolul 17 alineatul (4) din aceeași directivă, întreprinderile care beneficiază de un nivel de impozitare inferior minimei comunitare au obligația de a încheia acorduri, scheme de certificate comercializabile sau acorduri echivalente care conduc la realizarea obiectivelor de mediu echivalente în mare măsură cu situația în care minima comunitară ar fi fost respectată. În decizia de deschidere a procedurii formale de investigare, Comisia a invitat Danemarca să prezinte informații suplimentare în sprijinul afirmației potrivit căreia EU ETS are în mare măsură un efect echivalent cu impozitul. Danemarca nu a prezentat informații suplimentare în această privință. Având în vedere nivelul prețurilor la cotele EU ETS în comparație cu nivelurile comunitare minime, nu este totuși exclus faptul că efectele EU ETS sunt în mare măsură echivalente cu eventualele rezultate ale impozitului pe emisiile de CO2 (31).

(51)

Danemarca a făcut trimitere la Cartea verde privind instrumentele de piață utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe (32), pe care Comisia a prezentat-o ca punct de plecare în vederea revizuirii Directivei privind impozitarea energiei (33). În acest context, trebuie menționat faptul că respectiva carte verde este un document de reflecție care invită la dezbateri în privința opțiunilor de politică care preced pregătirea propunerilor, adică nu este un act obligatoriu. În cartea verde, Comisia recunoaște faptul că EU ETS și Directiva privind impozitarea energiei, urmăresc, cel puțin într-o anumită măsură, același obiectiv și menționează că suprapunerile sunt de evitat. Cu privire la impozitarea energiei, cartea ridică, de asemenea, problema obiectivelor multiple care stau la baza impozitării energiei și sugerează o repartizare a impozitării energiei într-o componentă CO2 și într-o componentă care să cuprindă toate produsele legate de energie. În mod logic, componenta CO2 nu ar trebui să se aplice tuturor instalațiilor din EU ETS. Având în vedere faptul că, în Danemarca, întreprinderile din EU ETS sunt deja scutite de impozitul pe energie, acestea nu ar mai plăti niciun fel de impozit pe energia consumată în procesele de producție în cazul în care măsura este aprobată. Prin urmare, Comisia nu consideră că măsura propusă de Danemarca este în conformitate cu ideile cărții verzi menționate mai sus.

(52)

În cazul în care legislația comunitară relevantă ar fi respectată, principiul care ar sta la baza normelor privind ajutoarele de stat cu privire la reducerile sau scutirile de taxele de mediu este acela de a accepta situațiile în care nivelurile comunitare de impozitare sunt respectate, adoptând în același timp o perspectivă mai strictă în situațiile în care beneficiarii s-ar situa sub condițiile de egalitate stabilite de nivelul minim. Aceasta înseamnă că scutirile de impozite în cazul cărora se respectă minima comunitară pot fi aprobate fără a fi necesară o analiză suplimentară, în timp ce, în schimb, scutirile de impozit inferioare minimei sunt considerate ca fiind denaturante, drept pentru care Comisia analizează în detaliu necesitatea și proporționalitatea unui astfel de ajutor. În vederea acestei analize, Comisia se bazează pe informații primite de la statele membre.

(53)

În ceea ce privește necesitatea ajutorului, conform punctului 158 din EAG 2008, Comisia evaluează (1) dacă selecția beneficiarilor se bazează pe criterii obiective și transparente, (2) dacă există o creștere semnificativă a cheltuielilor de producție și, în acest caz, (3) dacă respectiva creștere poate fi transferată consumatorilor fără a determina scăderi importante ale vânzărilor (acest fapt poate fi demonstrat prin estimări privind elasticitatea prețurilor produselor, pierderile de vânzări și/sau reducerea profitabilității întreprinderilor sau a sectoarelor vizate).

(54)

În cazul de față, beneficiarii sunt într-adevăr selectați în baza unor criterii obiective și transparente, mai exact în funcție de participarea la EU ETS. În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu, cel puțin pentru moment, toate întreprinderile vizate prezintă un consum energetic ridicat în sensul articolului 17 alineatul (1) din Directiva privind impozitarea energiei, prin urmare, se presupune că acest criteriu este îndeplinit. Informații privind scăderea cifrei de afaceri și/sau a cotelor de pe piață ale beneficiarilor vizați ar fi constituit indicii importante în ceea ce privește necesitatea măsurii. Cu toate acestea, Danemarca nu a prezentat astfel de informații. În schimb, Danemarca a prezentat o listă cu toți beneficiarii care menționează emisiile acestora de CO2 pentru anii 2005, 2006 și 2007. Unele dintre întreprinderi și-au redus emisiile în decursul perioadei de trei ani, în timp ce alte întreprinderi și-au mărit emisiile în decursul perioadei respective. Cea mai mare parte a beneficiarilor provin din industria de prelucrare a cimentului (în cazul căreia baza de impozitare este de aproximativ 2,8 milioane de tone de emisii de CO2 pe an), din industria zahărului (0,2 milioane de tone pe an) și din rafinăriile de petrol (0,1 milioane de tone pe an). Prin urmare, Danemarca nu a demonstrat că faptul că cele două scheme au fost aplicabile în paralel a determinat o creștere semnificativă a cheltuielilor de producție care nu pot fi transferate consumatorilor fără scăderi semnificative ale vânzărilor.

(55)

Prin urmare, Comisia nu poate concluziona că schema propusă este necesară.

(56)

În ceea ce privește aspectul proporționalității, fiecare beneficiar trebuie, conform punctului 159 din EAG 2008, să îndeplinească unul dintre următoarele criterii: (1) trebuie să plătească o parte din impozitul național care echivalează în mare măsură cu rezultatele în materie de mediu ale fiecărui beneficiar în parte față de rezultatele generate de cea mai performantă tehnică din SEE. Beneficiarii pot cel mult beneficia de o reducere de impozit în funcție de creșterea cheltuielilor de producție prin utilizarea celei mai performante tehnici și care nu pot fi transferate consumatorilor; (2) trebuie să plătească cel puțin 20 % din impozitul național, cu excepția cazului în care o valoare mai scăzută este justificată; sau (3) poate încheia acorduri cu statul membru prin care se angajează să realizeze obiective de mediu cu același efect pe care l-ar fi avut punctele 1 și 2 sau în cazul în care ar fi fost aplicată minima comunitară.

(57)

În cazul de față, autoritățile daneze au răspuns că nu dețin informații cu privire la cea mai performantă tehnică și, în orice caz, aceasta nu reprezintă o cerință în conformitate cu măsura propusă. Al doilea criteriu nu este îndeplinit, iar plata a 20 % din impozitul național ar conduce în cazul acestora la o valoare a impozitului care este mult superioară minimei comunitare. În ceea ce privește cel de-al treilea criteriu, unii dintre beneficiari fac deja obiectul unor acorduri voluntare conform cărora pot plăti o valoare inferioară minimei comunitare. Ideea care stă la baza măsurii în cauză este de a înlocui astfel de acorduri cu EU ETS. EU ETS înlocuiește în mod independent măsura fiscală propusă, și, prin urmare, Danemarca nu trebuie să facă niciun efort suplimentar în cazul scutirii de impozit propuse.

(58)

În decizia sa de a deschide procedura formală de investigare, Comisia a invitat Danemarca să prezinte informații cu privire la mecanismele care pot fi avute în vedere de către autoritățile daneze pentru a garanta că scutirile sunt acordate doar acelor întreprinderi individuale care prezintă costuri nete din participarea la EU ETS și acoperă doar costurile nete respective. Astfel de informații ar fi putut oferi indicii cu privire la proporționalitatea ajutorului, cu toate că logica de mediu a unei astfel de perspective poate fi pusă sub semnul întrebării, întrucât ar fi favorizate întreprinderile care au cumpărat premise de emisii, întrucât nu și-au redus nivelul de poluare. În orice caz, autoritățile daneze nu au demonstrat și nici nu au garantat faptul că scutirile s-ar limita la întreprinderile care au cumpărat cote de emisie (34).

(59)

În consecință, autoritățile daneze nu au demonstrat că ajutorul propus este proporțional.

(60)

În ceea ce privește denaturarea concurenței, întreprinderile din Danemarca care nu sunt acoperite de EU ETS, precum și întreprinderile din alte state membre fie respectă condițiile de egalitate stabilite de minima comunitară, fie respectă regulile menționate în EAG 2008. Prin urmare, scutirea propusă ar conduce la creșterea competitivității întreprinderilor din cadrul EU ETS care funcționează în Danemarca și ar duce în mod inutil la denaturarea concurenței cu întreprinderile din celelalte state membre.

(61)

În acest context, Comisia consideră, în lumina EAG 2008, că măsura de față nu poate fi considerată compatibilă în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE.

(62)

În urma deschiderii procedurii formale de investigare, Comisia a primit observații din partea părților terțe referitoare la faptul că valoarea scutirilor sau a reducerilor este în majoritatea cazurilor inferioară pragurilor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis (35) (denumit în continuare „regulamentul de minimis”). Dacă autoritățile daneze s-ar angaja să garanteze că regulile de minimis sunt respectate în toate cazurile, s-ar considera că măsura privind ajutorul nu îndeplinește criteriile din articolul 87 alineatul (1) și, prin urmare, aceasta ar putea fi pusă în aplicare fără a fi notificată Comisiei.

(63)

Astfel cum a subliniat Comisia în decizia sa de deschidere a procedurii formale de investigare, schema propusă ar putea fi considerat compatibilă cu piața comună în cazul în care ar fi respectat nivelul minim armonizat din Directiva privind impozitarea energiei. Preocupările Comisiei din aceeași decizie cu privire la respectarea principiului „poluatorul plătește” ar dispărea, de asemenea, în cazul în care beneficiarii ar plăti minima comunitară. De fapt, reducerile de impozite la energie inferioare minimei comunitare sunt acoperite de articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare (36)) și, prin urmare, acestea nu trebuie notificate Comisiei.

(64)

Articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (37) prevede faptul că Comisia poate încheia procedura formală de investigare printr-o decizie pozitivă prevăzând condiții conform cărora un ajutor poate fi considerat compatibil cu piața comună. Respectarea unor astfel de condiții este urmărită îndeaproape.

(65)

În cazul de față, Comisia consideră că ajutorul poate fi aprobat cu condiția ca beneficiarii să plătească cel puțin nivelurile minime de impozitare comunitare aplicabile fiecărei surse de energie, fie sub forma impozitului pe emisiile de CO2, fie sub forma unui alt impozit la energie. Totuși, Comisia consideră că, în cazul în care scutirea de impozit este inferioară minimei, ajutorul este incompatibil cu Tratatul CE și, prin urmare, nu poate fi pus în aplicare.

(66)

În condițiile stabilite mai sus, este foarte clar faptul că schema notificată respectă Directiva privind impozitarea energiei, în special articolul 17 alineatul (1) litera (a). Într-adevăr, toți beneficiarii prezintă un consum energetic ridicat în sensul dispoziției în cauză, iar nivelurile minime de impozitare stabilite în directivă sunt respectate.

(67)

Comisia consideră că schema propusă „Modificarea taxei pe emisiile de CO2 la consumul de carburanți reglementat prin sistemul cotelor în industrie” reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(68)

Ajutorul este declarat ca fiind compatibil cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, cu condiția ca beneficiarii să continue să plătească un impozit pe fiecare sursă de energie care respectă nivelurile minime de impozitare la nivel comunitar.

(69)

Partea din schema propusă care conduce la un nivel de impozitare inferior minimei armonizate este incompatibilă cu Tratatul CE,