13.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 302/9

(1)

La 21 februarie 2003, Comisia a primit o plângere (înregistrată sub nr. CP 15/2003) privind utilizarea abuzivă a unei scheme de ajutor regional pentru industria hotelieră din Sardinia, aprobată de Comisie în 1998 (cazul N 272/98).

(2)

Prin scrisoarea din 26 februarie 2003 (D/51335), Comisia solicita clarificări autorităților italiene. Prin scrisoarea din 28 martie 2003, Comisia accepta cererea autorităților italiene de prelungire a termenului pentru prezentarea informațiilor solicitate, care au fost ulterior transmise prin scrisoarea din 22 aprilie 2003 (A/33012).

(3)

La data de 3 februarie 2004, Comisia a adoptat decizia de începere a procedurii de investigație formală „Utilizarea abuzivă a ajutorului N 272/98 – Decizia de deschidere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE”. În decizia Comisiei de deschidere a procedurii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), aceasta a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile.

(4)

Prin scrisoarea din 10 martie 2004 (D/5172), Comisia a acceptat cererea autorităților italiene de prelungire a termenului pentru comunicarea observațiilor, care au fost transmise de către autoritățile italiene prin scrisoarea din 19 aprilie 2004, înregistrată la Comisie la 26 aprilie 2004 (A/32956).

(5)

Prin scrisoarea din 30 aprilie 2004, înregistrată la Comisie la aceeași dată, Comisia a primit observațiile uneia dintre părțile interesate, respectiv de la unul dintre beneficiarii ajutoarelor acordate în cadrul schemei. Comisia nu a primit alte observații ulterioare din partea reclamantului.

(6)

Prin scrisoarea D/53359 din 13 mai 2004, Comisia a transmis observațiile primite autorităților italiene, pentru a le permite acestora să răspundă.

(7)

Autoritățile italiene nu au transmis niciun răspuns la observațiile transmise.

(8)

La data de 7 decembrie 2004, la Bruxelles, a avut loc o reuniune cu autoritățile italiene.

(9)

Prin scrisoarea din 28 iunie 2005, înregistrată la Comisie la data de 30 iunie 2005 (A/35257), autoritățile italiene au transmis informații ulterioare.

(10)

La data de 22 noiembrie 2006, Comisia a adoptat decizia de rectificare și extindere a procedurii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3). Comisia a invitat părțile interesate să-și prezinte observațiile.

(11)

Referitor la decizia de rectificare și extindere a procedurii, nu a fost transmisă nicio observație nici din partea autorităților italiene, nici din partea unor părți terțe interesate.

(12)

Schema de ajutor N 272/98 prevede subvenții destinate investițiilor inițiale în cadrul industriei hoteliere din Sardinia. Schema de ajutor regional fusese aprobată în anul 1998 (4) și considerată de către Comisie compatibil cu piața comună în sensul derogării de la articolul 87, alineatul (3), litera (a) din Tratatul CE.

(13)

Schema de ajutor prevede două măsuri:

Prezenta decizie nu vizează a doua parte a schemei, menționată aici doar pentru a ilustra contextul general.

(14)

Autoritățile italiene au notificat textul Legii regionale nr. 9 din 1998 privind schema de ajutor regional, fără a transmite, la momentul notificării, nicio normă de aplicare.

(15)

În decizia sa de aprobare a schemei, Comisia descria măsura astfel:

(16)

După aprobarea de către Comisie, regiunea Sardinia a emis un decret și diferite hotărâri de punere în aplicare a schemei. După decretul nr. 285, adoptat în aprilie 1999 (5), au urmat unele decizii administrative, în special hotărârile nr. 33/4 și nr. 33/6 din 27 iulie 2000. Hotărârea nr. 33/6 coexistă cu hotărârea nr. 33/4 și stabilește că, în unele cazuri excepționale, ajutorul poate fi acordat chiar dacă lucrările au început înainte de prezentarea cererii.

(17)

In urma adoptării hărții ajutoarelor regionale pentru Italia, pentru perioada 2000-2006, schema a fost adaptată în ceea ce privește intensitatea ajutorului (6). Prin scrisoarea din 2 noiembrie 2000 (A/39177), autoritățile italiene au informat Comisia asupra măsurilor de punere în aplicare adoptate în contextul luării măsurilor necesare, care confirmau:

(18)

Pe baza informațiilor primite de la autoritățile italiene, prin scrisoarea din 17 mai 2001, Comisia a luat notă de faptul că Italia a acceptat propunerea de a lua măsuri adecvate și a confirmat că schema s-a aliniat Orientărilor generale privind ajutorul național regional, din 1998 (denumite în continuare „Orientările 1998”) (8).

(19)

Concret, schema a fost pusă în aplicare printr-o procedură de invitație de depunere a candidaturilor, prin publicarea unei invitații de a prezenta cereri de ajutor, în conformitate cu hotărârile sus-menționate.

(20)

Conform autorităților naționale, în anul 2001 a fost publicată prima invitație (denumită invitația 2000) prin care părțile interesate erau invitate să prezinte o cerere formală de finanțare pentru schema de ajutor.

(21)

Pe baza informațiilor disponibile, rezultă că prima invitație a fost urmată de adoptarea următoarelor hotărâri:

(22)

În informațiile transmise la 22 aprilie 2003 (înregistrate la 28 aprilie 2003 cu numărul A/33012), la pagina 13, autoritățile italiene au declarat că „în interesul regiunii, s-a hotărât introducerea pe listă a unor așa-numite proiecte «critice» (sau proiecte ale căror lucrări au început înaintea datei de prezentare a cererii de ajutor, dar după intrarea în vigoare a legii, la 5 aprilie 1998)”. Prin urmare, conform autorităților italiene, în anul 2002 au fost acordate ajutoare pentru 28 de proiecte de investiții demarate înainte de data cererii de ajutor, cu o valoare totală a ajutoarelor de aproximativ 24 milioane euro.

(23)

În deschiderea procedurii de investigație formală, Comisia a amintit faptul că, în conformitate cu punctul 4.2 din Orientările 1998, cererea de ajutor trebuie să fie prezentată înainte de începerea execuției proiectului.

(24)

De asemenea, Comisia a informat că această obligație este susținută și de decizia Comisiei din 1998 de a nu ridica obiecții față de schema de ajutor regional în favoarea industriei hoteliere italiene din regiunea Sardinia (N 272/1998).

(25)

În ciuda faptului că decizia Comisiei a stabilit obligația pentru beneficiari de a prezenta cererea de ajutor înainte de începerea execuției proiectului și autoritățile italiene au confirmat explicit (9) îndeplinirea acestei obligații în cadrul punerii în aplicare a măsurilor necesare în urma intrării în vigoare a Orientărilor 1998, autoritățile italiene au adoptat diverse norme de aplicare (în special hotărârea din 22 decembrie 1998 și hotărârea nr. 33/6 din 27 iulie 2000) care nu au fost niciodată transmise Comisiei. Normele de aplicare menționate prevedeau posibilitatea acordării ajutoarelor, în mod excepțional și doar pentru primul an de aplicare a schemei, în baza primei invitații de depunere a candidaturilor, pentru proiectele de investiții demarate înainte de data prezentării cererii de ajutor. Din acest punct de vedere, Comisia consideră că autoritățile italiene nu au respectat obligațiile impuse de decizia Comisiei care autoriza schema de ajutor și că nu au respectat cerințele stabilite de orientările privind ajutorul regional.

(26)

Comisia a considerat că efectul stimulativ al ajutoarelor ar putea fi compromis, în lipsa prezentării unei cereri de ajutor înainte de începerea efectivă a lucrărilor la proiect. Comisia a considerat că situația poate constitui un caz de utilizare abuzivă a ajutorului N 272/98, în sensul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 659/99 (10) (denumit în continuare „regulamentul de procedură”) și manifesta îndoieli în ceea ce privește compatibilitatea cu piața comună a ajutoarelor acordate pentru proiecte de investiții începute înainte de data prezentării cererii de ajutor.

(27)

În prima decizie de deschidere a procedurii, Comisia a pus în centrul analizei faptul că nu a fost niciodată informată asupra normelor sus-menționate de aplicare a schemei. În plus, hotărârea nr. 33/6 nu a fost deloc menționată în decizia de deschidere a procedurii de investigație formală.

(28)

Totuși, acordarea ajutoarelor menționate la considerentul 22 are legătură cu hotărârea nr. 33/6 și nu cu hotărârea nr. 33/4, menționată eronat în decizia de deschidere a procedurii de investigație formală din 3 februarie 2004.

(29)

În plus, prima decizie de deschidere a procedurii de investigație formală se referă la utilizarea abuzivă a unei schemei de ajutor aprobate, în sensul articolului 16 din regulamentul de procedură menționat. Articolul 16 este înțeles ca făcând referire la situații în care beneficiarul unui ajutor aprobat utilizează ajutorul contrar condițiilor deciziei de acordare a ajutorului individual sau contractului aferent ajutorului și nu este înțeles ca vizând situații în care un stat membru, modificând schema de ajutor existentă, creează noi ajutoare ilegale [articolul 1 literele (c) și (f) din regulamentul de procedură].

(30)

Din aceste motive și pentru a evita eventualele neînțelegeri, Comisia a considerat necesar să rectifice și să extindă procedura și a invitat autoritățile naționale și părțile terțe interesate să îi transmită eventuale observații.

(31)

Ca răspuns la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a deciziei din 2004 de deschidere a procedurii formale de investigație, Comisia a primit observații din partea unei părți interesate:

Observațiile primite explică existența efectului stimulativ și a principiului de necesitate a ajutorului.

(32)

Pentru a ilustra respectarea deplină a efectului stimulativ și a principiului de necesitate a ajutorului, partea interesată se bazează pe următoarele considerații:

(33)

Partea interesată motivează necesitatea ajutorului subliniind, printre altele, că în lipsa finanțărilor publice, nu ar fi întreprins un astfel de proiect. Pentru a demara investiția, partea interesată a recurs, de asemenea, la finanțări bancare pe termen foarte scurt, în așteptarea acordării ajutoarelor.

(34)

În urma deciziei de rectificare și extindere a procedurii (12), Comisia nu a primit nicio altă observație.

(35)

Ca răspuns la evaluările Comisiei din scrisoarea de deschidere a procedurii, autoritățile italiene au considerat valabile trei argumente principale privind existența așteptărilor legitime, efectul stimulativ al ajutoarelor și determinarea pragului „de minimis”.

(36)

În observațiile comunicate Comisiei, autoritățile italiene susțin existența unor așteptări legitime și invocă principiul certitudinii juridice. Acestea explică, în primul rând, că Legea regională nr. 9 din 1998 este considerată de beneficiari, într-o anumită măsură, drept o continuare a schemei anterioare, prevăzută de Legea regională nr. 40 din 1993 (aflată încă în vigoare), care a funcționat pe baza sistemului denumit „a sportello” (schema N 611/93, modificată de schema N 250/01), aflată în vigoare în perioada examinată. Autoritățile italiene explică faptul că acest sistem a contribuit la generarea, în rândul beneficiarilor, a unor așteptări legitime de a primi subvenții doar pe baza cererii de ajutor, indiferent dacă proiectele au fost sau nu demarate.

(37)

Autoritățile italiene explică, de asemenea, că normele de aplicare a schemei de ajutor regional au fost adoptate după aprobarea schemei de către Comisie. Prima normă de aplicare a fost adoptată la 29 aprilie 1999 (decretul nr. 285 din 1999). Articolul 17 din decret („Dispoziții tranzitorii”) consideră ca eligibile cheltuielile suportate după intrarea în vigoare a legii (5 aprilie 1998). Decretul nr. 285 din 1999 a fost publicat în Buletinul Oficial al Regiunii Sardinia la data de 8 mai 1999 (13).

(38)

Autoritățile italiene adaugă că decretul nr. 285 din 1999 fusese anulat la data de 27 iulie 2000 prin hotărârea nr. 33/3 din cauza unor deficiențe. În același timp, regiunea Sardinia adopta noi norme de aplicare care au fost notificate Comisiei la 20 septembrie 2000.

(39)

Autoritățile italiene subliniază faptul că, adoptând aceste hotărâri la data de 27 iulie 2000, regiunea Sardinia a trebuit să țină cont de faptul că publicarea decretului nr. 285 din 1999 în Buletinul Oficial a generat așteptări legitime din partea beneficiarilor. Din acest motiv, s-a hotărât ca, pentru prima invitație de depunere a candidaturilor, să fie acceptate cererile de ajutor privind proiecte de investiție deja demarate în temeiul dispozițiilor articolului 9 din Legea regională nr. 9 din 1998. Din acest motiv, hotărârea nr. 33/6, „Dispoziții tranzitorii referitoare la prima invitație de depunere a candidaturilor” indică faptul că, în mod excepțional, pentru cererile prezentate pentru participarea la prima invitație, sunt eligibile pentru ajutor costurile pentru lucrări suportate după data de 5 aprilie 1998, data intrării în vigoare a Legii regionale nr. 9 din 1998.

(40)

Autoritățile italiene amintesc, de asemenea, că în cadrul aplicării măsurilor necesare, prin scrisoarea din 17 mai 2001 (D/52027), Comisia a stabilit compatibilitatea schemei cu piața comună după ce a cerut autorităților naționale să aplice articolul 9 din Legea regională nr. 9 din 1998, în sensul Regulamentului (CE) nr. 69/2001 „de minimis”.

(41)

Acestea explică și faptul că aplicarea concretă a schemei după intrarea în vigoare a hotărârii din 27 iulie 2000 a necesitat reintroducerea cererilor de ajutor prezentate înainte de publicarea primei invitații de depunere a candidaturilor, folosind noile formulare.

(42)

Autoritățile italiene insistă și asupra existenței efectului stimulativ, din moment ce subvențiile erau necesare pentru lichidarea împrumuturilor bancare acoperind perioada dintre realizarea cheltuielilor și plata ajutoarelor.

(43)

În sfârșit, autoritățile italiene declară că beneficiarii erau obligați să aleagă schema de ajutor regional de referință deoarece, pentru același proiect, nu puteau prezenta diferite cereri pentru diferite scheme. De asemenea, este subliniat faptul că schema regională privind ajutorul regional, prevăzută de Legea regională nr. 9 din 1998 (N 272/98) și schema națională de ajutor regional din legea nr. 488 din 1992 (N 715/99) se exclud reciproc.

(44)

Autoritățile italiene susțin respectarea principiului efectului stimulativ, în ciuda faptului că lucrările au fost demarate înainte de prezentarea cererii de ajutor, în temeiul dispozițiilor articolului 9 din Legea regională nr. 9 din 1998. Conform autorităților naționale, pentru partea de ajutor acordată înainte de prezentarea cererii, se aplică regula „de minimis”. Acestea afirmă că partea de ajutor, sub pragul de 100 000 euro, acordată înainte de prezentarea cererii, trebuie să se ia în considerare separat, ținând cont doar de cheltuielile efectuate înainte de acea dată și fără a lua în considerare toate costurile proiectului. Aceste evaluări privesc 12 proiecte din 28.

(45)

În urma deciziei de rectificare și de extindere a procedurii, Comisia nu a primit nicio altă observație.

(46)

Trebuie amintit că evaluarea schemei N 272/98 a ajuns la concluzia că măsura reprezenta un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, deoarece respecta toate condițiile prevăzute în articolul menționat.

(47)

Măsura oferă un avantaj economic pentru o categorie specifică de beneficiari, reducându-le costurile normale. Aceasta se acordă prin resurse de stat și amenință să denatureze concurența, deoarece unele societăți devin mai puternice financiar față de concurenții lor. Din moment ce concurența din sectorul hotelier interesează diverși operatori din diferite state membre care caută să atragă turiști, finanțările acordate sectorului turistic riscă să influențeze schimburile intracomunitare (14).

(48)

Schema de ajutor notificată Comisiei și aprobată de aceasta conform articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 659/99 constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(49)

În cadrul aplicării măsurilor necesare, hotărârea nr. 34/73 a garantat compatibilitatea cu Orientările 1998 în ceea ce privește adaptarea intensității ajutoarelor la maximul prevăzut de noua hartă a ajutorului regional pentru Italia, iar hotărârea nr. 33/4 a asigurat respectarea principiului efectului stimulativ. De aceea, Comisia a putut concluziona că normele conținute în hotărârile menționate mai sus nu adăugau elemente noi la schema de ajutor N 272/98 aprobată inițial.

(50)

Cu toate acestea, conform Comisiei, dispozițiile tranzitorii introduse prin decretul nr. 285 din 1999 ar fi putut modifica schema aprobată inițial de Comisie. Comisia informează că, până în acest moment, nu s-a pronunțat niciodată asupra acestor norme de aplicare, chiar dacă recunoaște că decretul nr. 285 din 1999 nu a intrat niciodată în vigoare, fiind anulat prin hotărârea nr. 33/3.

(51)

La data de 27 iulie 2000, prin adoptarea hotărârilor nr. 33/4 și 33/6, au fost introduse modificări ulterioare la schema N 272/98. Astfel cum este descris mai sus (considerentele 16-21), rezultă că hotărârea nr. 33/6 a introdus modificări la măsura notificată care nu sunt compatibile cu termenii deciziei Comisiei de aprobare a schemei de ajutor.

(52)

Astfel cum este menționat la considerentul 38, autoritățile italiene susțin că au notificat Comisiei aceste norme de aplicare în cadrul exercitării măsurilor necesare.

(53)

Comisia relevă faptul că, în primul rând, autoritățile naționale nu au notificat hotărârile mai sus-menționate, iar Comisia a fost informată de autorități, în cadrul exercitării măsurilor necesare, că hotărârea nr. 33/4 asigura respectarea principiului efectului stimulativ. Totuși, autoritățile italiene nu au informat niciodată Comisia asupra hotărârii nr. 33/6 în cadrul exercitării măsurilor necesare, încălcând articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE și obligația de cooperare care le revine în temeiul articolului 10 din tratat (15).

(54)

Schema de ajutor, aplicată ulterior prin adoptarea dispozițiilor mai sus-menționate, nu respectă decizia inițială de aprobare, emisă de către Comisie.

(55)

Prin urmare, proiectele de ajutor a căror executare a fost demarată înainte de prezentarea unei cereri de ajutor trebuie considerate ilegale.

(56)

Nici autoritățile italiene, nici partea interesată nu au pus explicit în discuție îndoielile exprimate de Comisie prin scrisorile de deschidere a procedurii de investigație formală din 3 februarie 2004 și 22 noiembrie 2006. Comisia confirmă propria evaluare, rezumată în continuare.

(57)

Așa cum am indicat mai sus, există cel puțin 28 de proiecte de investiții demarate într-o fază în care aceste investiții nu puteau beneficia de ajutor în temeiul schemei în discuție.

(58)

Orientările 1998 solicită ca toate cererile de ajutor să fie prezentate înainte de începerea execuției proiectului.

(59)

Această cerință este, de asemenea, menționată de decizia Comisiei din 1998 de a nu ridica obiecții față de schema de ajutor regional în favoarea industriei hoteliere italiene – regiunea Sardinia (N 272/1998), care stabilește explicit că beneficiarii trebuie să prezinte cererea de ajutor înainte de a începe executarea proiectelor.

(60)

De asemenea, în cadrul exercitării măsurilor necesare în urma intrării în vigoare a Orientărilor 1998, autoritățile italiene au transmis Comisiei hotărârea nr. 33/4 din 27 iulie 2000 care, la articolul 6, stabilește explicit eligibilitatea cheltuielilor efectuate după prezentarea cererii de finanțare.

(61)

Trebuie amintit că principiul necesității ajutorului este un principiu general pe care Curtea l-a recunoscut prin sentința în cauza Philip Morris (16) și că acesta constituie, fără niciun echivoc, un element esențial în scopul determinării eligibilității pentru ajutor a investițiilor realizate de societăți, în temeiul Orientărilor 1998. Atât decizia sus-menționată a Comisiei, cât și orientările stabilesc că cererea de finanțare trebuie să fie prezentată înainte de demararea proiectelor.

(62)

Autoritățile italiene au arătat că sistemul național a generat așteptări legitime de a primi subvenții doar pe baza prezentării cererii de ajutor, indiferent dacă proiectele au fost sau nu deja demarate.

(63)

Comisia nu consideră acceptabil acest argument, deoarece decizia care aprobă schema de ajutor regional în discuție solicită explicit ca cererea de ajutor să fie prezentată înainte de a începe executarea proiectului.

(64)

De asemenea, hotărârea nr. 33/6 nu a fost niciodată transmisă Comisiei până la momentul plângerii. De fapt, aceasta i-a fost transmisă doar prin nota nr. 5245 din 22 aprilie 2003 în cadrul procedurii deschise în urma plângerii (CP 15/2003). Argumentul așteptărilor legitime înaintat de autoritățile italiene nu este acceptabil, din moment ce Comisia nu a furnizat garanții specifice autorităților menționate sau părților terțe interesate, care să determine așteptări legitime în ceea ce privește nerespectarea condiției în discuție. Este jurisprudență constantă ca principiul protecției așteptărilor legitime să poată fi invocat de agentul economic, acolo unde o instituție a dat naștere unor așteptări fondate (…) Dimpotrivă, nimeni nu poate invoca o încălcare a așteptărilor legitime în lipsa unor asigurări precise furnizate de administrația comunitară (17).

(65)

Comisia consideră, de asemenea, de neadmis argumentele aduse de autoritățile italiene, conform cărora efectul stimulativ este respectat în cazul în care beneficiarul a prezentat o cerere de ajutor înainte de demararea lucrărilor în cadrul unei alte scheme de ajutor regional.

(66)

Comisia consideră că nu este posibil să se transfere efectul stimulativ de la o schemă la alta; alegerea de către o societate de a prezenta cererea în cadrul unei scheme sau a alteia nu poate fi acceptată ca motiv valabil în dovedirea respectării principiului efectului stimulativ. Autoritățile italiene au subliniat, de altfel, (a se vedea considerentul 43) că beneficiarul nu poate prezenta pentru același proiect decât o singură cerere în cadrul unor scheme de ajutor, subliniind ulterior că schema de ajutor regional, cuprinsă în Legea regională nr. 9 din 1998 (ajutorul de stat N 272/98), și schema națională de ajutor regional, prevăzută în legea nr. 488 din 1992 (ajutor de stat N 715/99), se exclud reciproc.

(67)

Comisia consideră, de asemenea, de neadmis argumentele înaintate de autoritățile naționale, conform cărora efectul stimulativ subzistă din moment ce subvențiile sunt necesare pentru a se lichida împrumuturi bancare în acoperirea perioadei cuprinse între realizarea cheltuielilor și alocarea ajutoarelor. Disponibilitatea unui agent economic de a demara executarea unui proiect și de a contracta împrumuturi pentru a finanța costurile nu demonstrează în niciun mod că ajutoarele sunt necesare pentru a continua proiectul sau că garantează un efect stimulativ pentru a întreprinde un proiect care altfel nu ar fi fost realizat. S-ar putea spune că disponibilitatea unui agent economic de demarare a lucrărilor și de suportare a riscurilor inerente proiectului, fără a prezenta o cerere de ajutor în cadrul schemei respective, demonstrează că ajutoarele nu sunt necesare pentru a produce un astfel de efect stimulativ.

(68)

În sfârșit, Comisia nu consideră admisibile argumentele adoptate de partea italiană privind regula „de minimis”, pentru că această regulă nu poate fi folosită pentru a elimina obligația impusă de orientări de a prezenta cererea de ajutor înainte de începerea executării proiectului, pentru a fi respectat principiul efectului stimulativ. De fapt, suma care trebuie luată în considerare ar trebui să privească proiectul în întregul său și nu doar partea de ajutor acordată înainte de cererea de ajutor. Comisia nu poate accepta posibilitatea de a considera eligibile lucrările inițiale în temeiul regulii de minimis, prin derogare de la prevederile orientărilor. De asemenea, nu numai că în calculul pragului de minimis, autoritățile italiene nu au ținut cont de proiecte în ansamblul lor, ci același beneficiar poate să fi primit ajutoare de minimis din alte surse, aspect pe care, după cum se pare, autoritățile italiene nu l-au luat în considerare.

(69)

În concluzie, conform Comisiei, autoritățile italiene nu au demonstrat că acordarea ajutoarelor a avut loc în conformitate cu termenii definiți în decizia de aprobare. De asemenea, și în ipoteza că ar fi fost vorba de un ajutor de funcționare, acesta nu ar putea fi considerat un ajutor compatibil. Conform Orientărilor 1998, ajutoarele de funcționare pot fi acordate, în mod excepțional, în regiunile eligibile, în conformitate cu derogarea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE. Sardinia figura printre regiunile eligibile în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (a), pentru perioada 1998-2006. Totuși, cu excepția ajutoarelor de minimis, nu au fost aprobate ajutoare de funcționare în cadrul schemei în discuție. În cadrul prezentei proceduri, autoritățile italiene nu au furnizat elemente care să demonstreze că ajutorul a fost justificat prin contribuția la dezvoltarea regională, sau prin natura sa, nici nu au demonstrat că ajutorul a fost proporțional cu dificultățile care trebuiau depășite.

(70)

Autoritățile italiene nu au adus niciun argument conform căruia ajutoarele în discuție ar putea fi compatibile cu alte dispoziții din Tratatul CE, cu reglementările în materie de ajutor de stat sau cu alte norme, directive sau orientări.

(71)

Comisia nu a găsit alte baze juridice pentru aprobarea ajutoarelor. Așa cum a fost ilustrat mai sus, măsura nu poate beneficia de derogarea în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, care autorizează ajutoarele destinate facilitării dezvoltării unor activități sau a unor regiuni economice, cu condiția de a nu altera condițiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Nu se aplică prezentului caz derogările de la articolul 87 alineatul (2) din Tratatul CE privind ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare și ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania. Măsura nu poate fi considerată un proiect important de interes european comun sau o măsură destinată a remedia perturbări grave ale economiei Italiei, în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE. Măsura nu are ca scop promovarea culturii și conservarea patrimoniului conform articolului 87 alineatul (3) litera (d) din Tratatul CE.

(72)

Comisia consideră incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate proiectelor a căror executare a fost demarată înainte de prezentarea cererii de ajutor în cadrul schemei de ajutor regional în favoarea industriei hoteliere din Sardinia, aprobată de Comisie în anul 1998 (cazul N 272/1998), așa cum este aplicată prin hotărârea nr. 33/6 și pe baza primei invitații de depunere a candidaturilor.

(73)

Opinia privind incompatibilitatea se aplică tuturor ajutoarelor acordate proiectelor ale căror cheltuieli eligibile au fost suportate înainte de prezentarea unei cereri de ajutor, pe baza măsurilor de aplicare în vigoare la momentul prezentării cererii, mai mari decât valoarea de minimis la care beneficiarul ar fi putut avea acces la momentul respectiv, calculată în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 69/2001.

(74)

Comisia consideră că Italia a aplicat ilegal ajutorul în discuție, încălcând articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE.

(75)

Pe baza propriei evaluări, Comisia concluzionează că ajutoarele acordate proiectelor sus-menționate în cadrul schemei „Legea regională nr. 9 din 1998 – utilizarea abuzivă a ajutorului N 272/98”, în baza primei invitații de depunere a candidaturilor și a hotărârii nr. 33/6, nu respectă condițiile din Orientările privind ajutorul regional, din 1998. Ajutorul este acordat ilegal și este incompatibil cu piața comună în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE și al articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE.

(76)

Conform unei practici consacrate, Comisia, în conformitate cu articolul 87 din Tratatul CE, impune beneficiarului recuperarea ajutoarelor acordate ilegal și incompatibile în sensul articolului 88 din Tratatul CE. Această practică a fost confirmată de articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/99 al Consiliului.

(77)

Italia trebuie să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutoarelor de la beneficiari. În acest scop, Italia trebuie să le solicite beneficiarilor să ramburseze ajutorul în termen de patru luni de la data notificării acestei decizii.

(78)

În baza articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 659/99, la ajutorul de recuperat conform unei decizii de recuperare se adaugă dobânzile calculate pe baza unui procent stabilit de Comisie. Dobânzile se aplică de la data la care ajutorul ilegal a devenit disponibil pentru beneficiar, până la data recuperării.

(79)

Dobânzile sunt calculate în conformitate cu dispozițiile din capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (18). În acest scop, Comisia cere Italiei să le impună potențialilor beneficiari ai schemei rambursarea ajutorului, inclusiv dobânzile, așa cum s-a detaliat, în cel mult patru luni de la prezenta decizie.

(80)

Comisia invită Italia să furnizeze informațiile solicitate folosind chestionarul din anexa la prezenta decizie, completând o listă a beneficiarilor și menționând clar măsurile prevăzute și cele deja adoptate pentru recuperarea imediată și efectivă a ajutoarelor de stat ilegale. Comisia invită Italia să prezinte, în cel mult două luni de la adoptarea prezentei decizii, toate documentele care demonstrează inițierea procedurii de recuperare de la beneficiari a ajutoarelor ilegale (cum ar fi circulare, ordine de recuperare etc.),

(a)

lista beneficiarilor care au primit ajutor în cadrul schemei menționate la articolul 1 și valoarea totală a ajutorului primit de fiecare dintre ei în cadrul schemei. Informațiile solicitate sunt comunicate prin chestionarul din anexa la prezenta decizie;

(b)

valoarea totală (principal și dobânzi) de recuperat de la fiecare beneficiar;

(c)

o descriere detaliată a măsurilor adoptate și prevăzute în vederea respectării prezentei decizii;

(d)

documente care să demonstreze că beneficiarul a fost somat să ramburseze ajutorul.