(1)

La 17 ianuarie 2007, Comisia a solicitat informații generale cu privire la mai multe întreprinderi de stat din România, inclusiv SC Tractorul U.T.B. SA Brașov (denumită în continuare „Tractorul”), în contextul procedurii de lichidare voluntară. România a furnizat informații prin scrisoarea din 15 februarie 2007. Comisia a solicitat informații suplimentare la 8 martie 2007 și la 22 mai 2007, pe care România le-a furnizat prin scrisorile din 21 martie 2007, 25 mai 2007 și 31 mai 2007. La 3 mai 2007 a avut loc o întâlnire cu autoritățile române.

(2)

Prin scrisorile din 5 iulie 2007 și 30 iulie 2007, Comisia a solicitat autorităților române să anuleze condițiile specifice asociate contractului de privatizare a întreprinderii Tractorul, menționând în același timp că nesuspendarea oricărui ajutor ilegal ar putea conduce la adoptarea de către Comisie a unei decizii în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE și al articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (2) (ordin de suspendare).

(3)

Autoritățile române au transmis informații suplimentare prin scrisorile din 8 și 10 august 2007.

(4)

Prin scrisoarea din 25 septembrie 2007, Comisia a informat România că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE în legătură cu acordarea unui ajutor ilegal și să emită un ordin de suspendare. Decizia Comisiei de a iniția procedura cu ordin de suspendare a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutor.

(5)

Prin scrisoarea din 27 noiembrie 2007, România și-a prezentat observațiile. Prin scrisoarea din 28 noiembrie 2007, Flavus Investiții SRL (denumită în continuare „Flavus”) și-a prezentat observațiile, care au fost transmise României la 5 decembrie 2007. Prin scrisoarea din 4 ianuarie 2008, România și-a prezentat observațiile cu privire la comentariile transmise de Flavus.

(6)

Prin scrisoarea din 12 decembrie 2007, Comisia a solicitat informații suplimentare, care au fost transmise prin scrisorile din 14 și 15 ianuarie 2008.

(7)

La 19 decembrie 2007 a avut loc o întâlnire între serviciile Comisiei și autoritățile române, însoțite de reprezentanții Flavus.

(8)

Tractorul este o întreprindere cu capital de stat. AVAS, autoritatea română pentru valorificarea activelor statului, deține 80,17 % din acțiuni, 17,15 % sunt deținute de un fond privat de investiții, SIF Transilvania, iar restul de 2,67 % de către persoane fizice și juridice de drept privat. Până la sfârșitul anului 2006 întreprinderea Tractorul a fost un mare producător de tractoare și utilaje agricole, amplasată într-o platformă industrială din apropierea zonei centrale a orașului Brașov. Tractorul a avut aproximativ 2 300 de angajați.

(9)

În 2006 Tractorul a înregistrat pierderi de 46 de milioane EUR și a acumulat datorii de aproximativ 250 de milioane EUR, din care 200 de milioane EUR către bugetul de stat. Din cauza nivelului ridicat de pierderi și datorii, la 23 februarie 2007 Tractorul și-a încetat activitatea și a intrat în lichidare voluntară, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 3/2007.

(10)

Anterior, AVAS încercase în repetate rânduri să privatizeze întreprinderea, însă fără succes.

(11)

Tractorul are sediul în Brașov, o regiune care poate beneficia de ajutor regional, în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE.

(12)

La începutul anului 2007 Tractorul acumulase datorii majore, pe care nu le putea plăti. Cu toate acestea, Guvernul României a amânat cu șase luni procedura de insolvență, prin adoptarea OUG nr. 3/2007, timp în care AVAS, în calitate de acționar, trebuia să decidă fie privatizarea întreprinderii, fie lichidarea voluntară a acesteia.

(13)

La 23 februarie 2007, AVAS a decis lichidarea voluntară a întreprinderii. În acest scop, în mai 2007 AVAS a organizat o licitație publică pentru numirea unui lichidator, în același timp stabilind în documentația licitației obiectul lichidării: două „module funcționale” (4), și anume producția de tractoare și producția de piese forjate din fier. Licitația a fost câștigată de Casa de Insolvență Transilvania (denumită în continuare CIT), în calitate de lichidator, care a fost împuternicită să administreze vânzarea întreprinderii Tractorul.

(14)

După identificarea activelor propuse pentru lichidare, la 5 iulie 2007 CIT a organizat licitația sub forma unei licitații deschise pentru toate activele întreprinderii, formate din active imobile (126 ha de teren) plus spațiile de producție, birourile și apartamentele, utilajele, drepturile de proprietate industrială și mărcile. Prețul de pornire pentru vânzarea la pachet a fost de 77 035 000 EUR.

(15)

Mai multe întreprinderi și-au anunțat participarea, însă doar două au acceptat prețul de pornire de 77 de milioane EUR. Întrucât Flavus a fost prima întreprindere care și-a prezentat oferta, iar celalalt candidat nu a oferit un preț mai mare, câștigătorul licitației a fost Flavus. Contractul-cadru de vânzare și contractul de vânzare-cumpărare au fost semnate la puțin timp după aceea.

(16)

Documentația licitației prevedea diferite obligații pentru cumpărător: menținerea obiectului de activitate, și anume fabricarea de tractoare, pentru următorii 10 ani; reangajarea cu prioritate a foștilor salariați de la Tractorul; asigurarea pieselor de schimb și a activității de service pentru următorii doi ani (garanția) și, respectiv, 10 ani (postgaranția); furnizarea pieselor din fontă pentru următorii 5 ani.

(17)

Procedura oficială de investigație a fost deschisă întrucât existau temeri că procesul de lichidare era de fapt o privatizare cu condiții, asociate contractului, care impuneau continuarea activității de producție a întreprinderii, ceea ce scădea prețul de vânzare și, în acest fel, ar fi putut conferi un avantaj entității vândute sau cumpărătorului.

(18)

În primul rând, în conformitate cu informațiile pe care le deținea la acea dată, bazate în special pe articolele din presă, Comisia avea motive să presupună că AVAS avea în vedere să introducă anumite condiții pentru vânzarea întreprinderii Tractorul, prin care să se asigure menținerea producției și a nivelului de forță de muncă existent. Comisia se temea că aceste condiții ar determina o scădere a prețului de vânzare și i-ar fi putut descuraja chiar pe alți ofertanți de a prezenta oferte.

(19)

În al doilea rând, autoritățile române nu au furnizat nicio informație care să demonstreze că lichidarea voluntară prin vânzarea modulelor funcționale ar fi, prin comparație cu lichidarea judiciară, soluția cea mai avantajoasă pentru stat în calitate de acționar și, de asemenea, pentru creditori. Comisia avea îndoieli cu privire la faptul dacă un agent economic ar fi vândut terenul cu o valoare de piață ridicată, amplasat în apropierea centrului orașului Brașov împreună cu clădiri și echipamente învechite, în loc să fracționeze terenul care nu mai era necesar pentru activitatea de producție și să îl vândă separat obținând eventual un preț mai mare.

(20)

Întrucât, în pofida avertizărilor repetate ale Comisiei, autoritățile române au aplicat procedura de licitație publică pentru modulele viabile și au încheiat contractul de vânzare cu candidatul care a câștigat licitația la puțin timp după aceea, Comisia a emis în același timp un ordin de suspendare.

(21)

România susține că, la vânzarea modulelor viabile de la Tractorul, AVAS a acționat ca un agent economic într-o economie de piață, obținând cel mai mare preț posibil. În acest fel nu s-a recurs la niciun ajutor de stat.

(22)

În primul rând, România argumentează că Tractorul nu a fost privatizat, dimpotrivă, s-a aplicat procedura de lichidare voluntară. Privatizarea înseamnă vânzarea către terți a acțiunilor pe care statul le deține în întreprindere și aceasta din urmă continuă să existe, în timp ce lichidarea voluntară înseamnă vânzarea activelor întreprinderii, plata datoriilor acesteia față de creditori în ordinea stabilită prin lege și distribuirea către acționari a eventualelor profituri suplimentare. La finele operațiunii întreprinderea încetează să existe și este radiată din Registrul Comerțului.

(23)

În plus, România arată că lichidarea voluntară a întreprinderii a fost organizată în cadrul unei licitații deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate. Licitația a fost amplu mediatizată în presa locală și națională.

(24)

Licitația modulelor viabile a fost necondiționată, astfel încât prețul de vânzare nu a fost scăzut. Contractul de vânzare-cumpărare dintre Tractorul și Flavus nu prevede nicio obligație pentru cumpărător de a menține activitatea pe o perioadă de 10 ani și de a angaja un anumit număr de salariați ai fostei întreprinderi. Astfel, prețul de vânzare reprezintă valoarea de piață a întreprinderii Tractorul.

(25)

În al doilea rând, România susține că, deși AVAS a intenționat să vândă cele două modele funcționale separat, lichidatorul independent, CIT, a recomandat în urma unei prime evaluări ca platforma industrială să fie vândută în întregime, deoarece ar fi fost mai avantajos decât vânzarea bucată cu bucată, în special pentru faptul că platforma industrială deținea și unele active neatractive (de exemplu, terenuri care nu au acces la infrastructurile locale și/sau se află lângă groapa de gunoi a orașului, clădirile sunt învechite etc.), motiv pentru care, probabil, nu ar fi putut fi vândute bucată cu bucată.

(26)

În conformitate cu raportul de evaluare menționat, valoarea activelor totale ale întreprinderii Tractorul se ridica la aproximativ 100 de milioane EUR. Pentru a evita costurile suplimentare generate de lichidare și de întreținere în cazul în care activele ar fi fost vândute fiecare separat, lichidatorul a oferit activele în bloc (modul funcțional) și a aplicat o reducere de 23 %. Astfel, prețul de pornire a fost de 77 de milioane EUR și a reprezentat valoarea de piață. În plus, niciunul dintre candidați nu a oferit un preț mai mare.

(27)

În final, România a explicat că lichidarea voluntară a fost permisă în temeiul legii naționale privind societățile comerciale (Legea nr. 31/1990) și în temeiul legii speciale privind accelerarea privatizărilor (Legea nr. 137/2002). România a dat asigurări că lichidarea voluntară a fost o procedură mai rapidă, care a implicat costuri mai mici pentru întreprindere și, în același timp, creditorii dispun de instrumente de control identice în temeiul cărora au garanția că nu le sunt încălcate drepturile.

(28)

Prin scrisoarea din 24 octombrie 2007, Flavus a intervenit în procedurile Comisiei în calitate de parte interesată.

(29)

În primul rând, Flavus susține că licitația pentru Tractorul a fost deschisă, transparentă și nediscriminatorie. Licitația a fost amplu mediatizată în presa locală și națională.

(30)

În al doilea rând, Flavus argumentează că nu au existat condiții asociate la vânzarea modulelor viabile de la Tractorul. Cerința privind menținerea obiectului de activitate (adică producția de tractoare) în următorii 10 ani nu poate fi considerată condiție întrucât nu a implicat obligația de a produce efectiv tractoare. În plus, Flavus arată că a cumpărat modulele viabile datorită potențialului economic al terenului din perspectiva dezvoltării imobiliare și că nu are intenția de a redemara producția de tractoare pe acel loc. Astfel, cerința nu a fost oneroasă, ci pur și simplu o procedură administrativă de înregistrare a obiectului de activitate la Registrul Comerțului.

(31)

De asemenea, în legătură cu obligația de a reangaja cu prioritate foștii angajați de la Tractorul, Flavus susține că aceasta nu a fost o condiție oneroasă de natură să determine scăderea prețului de vânzare.

(32)

În concluzie, Flavus susține că așa-zisele condiții asociate caietului de sarcini nu au scăzut prețul de vânzare. Acest fapt este reflectat, de asemenea, de raportul de evaluare întocmit de către un expert independent, desemnat de lichidator să evalueze întreprinderea Tractorul.

(33)

În conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE, cu excepția derogărilor prevăzute de tratat, sunt incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(34)

Articolul 295 din Tratatul CE prevede că normele comunitare sunt neutre în ceea ce privește proprietatea publică și privată. În conformitate cu articolul 86 alineatul (1) din Tratatul CE, întreprinderile publice se supun, de asemenea, normelor privind ajutoarele de stat.

(35)

În conformitate cu jurisprudența constantă a instanțelor europene (5), precum și cu normele și practicile dezvoltate de Comisie în domeniul ajutoarelor de stat în contextul privatizărilor (6), atunci când un stat membru fie deține, fie vinde întreprinderi sau cumpără sau vinde acțiuni ale întreprinderilor, nu ne aflăm în situația unui ajutor de stat în situația în care comportamentul statului membru corespunde celui pe care l-ar avea un investitor în cadrul economiei de piață.

(36)

În consecință, atunci când privatizarea se realizează prin vânzare de acțiuni la bursa de valori, se presupune, în general, că aceasta se desfășoară în condițiile pieței și că nu implică un ajutor de stat. Atunci când, însă, privatizarea este realizată printr-o vânzare comercială, se poate presupune, că nu este implicat niciun ajutor de stat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: în primul rând, întreprinderea este vândută printr-o licitație desfășurată în condiții concurențiale, deschisă tuturor participanților, transparentă și nediscriminatorie; în al doilea rând, nu sunt asociate condiții care nu sunt practicate în mod obișnuit în tranzacții comparabile între părți private și care ar putea reduce prețul de vânzare; în al treilea rând, întreprinderea este vândută ofertantului care prezintă oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere financiar; și, în al patrulea rând, ofertanților trebuie să li se acorde timp și informații suficiente pentru a realiza o evaluare adecvată a activelor pentru care își prezintă oferta (7). În alte cazuri, vânzările comerciale trebuie examinate cu privire la posibile ajutoare și, de aceea trebuie notificate.

(37)

În astfel de cazuri, evaluarea faptului dacă o tranzacție privind active ale statului implică un ajutor presupune în general determinarea faptului dacă un agent economic în cadrul economiei de piață aflat într-o situație similară s-ar fi comportat în același mod, și anume dacă ar fi vândut întreprinderea la același preț. În aplicarea principiului investitorului în cadrul economiei de piață, considerentele de altă natură decât cea economică, precum motivele legate de politica industrială, considerentele referitoare la ocuparea forței de muncă sau obiectivele de dezvoltare regională, care nu ar fi acceptabile pentru un agent economic într-o economie de piață, nu pot fi luate în considerare ca motive pentru acceptarea unui preț mai mic, ci, dimpotrivă, acestea indică existența unui ajutor. Acest principiu a fost explicat în repetate rânduri de către Comisie (8) și a fost confirmat în mod constant de către Curte (9).

(38)

Prin urmare, dacă oricare dintre condițiile menționate anterior nu este îndeplinită, Comisia consideră că privatizarea trebuie analizată pentru a se identifica dacă implică ajutor de stat și trebuie, de aceea, notificată (10). În consecință, respectarea acestor cerințe ar garanta obținerea de către stat a celui mai bun preț pentru acțiunile sale, respectiv prețul pieței, și, prin urmare, nu ar fi implicat niciun ajutor de stat.

(39)

Impunând anumite condiții cumpărătorului, statul poate reduce prețul de vânzare, renunțând astfel la venituri suplimentare. De asemenea, condițiile pot descuraja potențialii investitori interesați să prezinte o ofertă, astfel încât mediul concurențial al licitației este perturbat și chiar și cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere financiar care a fost prezentată nu reprezintă neapărat valoarea de piață reală (11).

(40)

Impunând astfel de condiții și acceptând, în consecință, că nu va obține cel mai bun preț pentru acțiunile sau activele pe care le deține, statul nu acționează asemenea unui agent economic în cadrul economiei de piață, care ar încerca să obțină cel mai ridicat preț posibil. În schimb, statul alege să vândă întreprinderea la un preț care este sub valoarea de piață. Un agent economic în cadrul economiei de piață nu ar avea un interes economic să impună condiții comparabile (în special cele precum menținerea nivelului de ocupare a forței de muncă, condiții care avantajează regiunea geografică în cauză sau care asigură un anumit nivel al investițiilor), ci ar vinde întreprinderea ofertantului a cărui ofertă este cea mai avantajoasă din punct de vedere financiar, care ar fi apoi liber să decidă viitorul întreprinderii sau al activelor achiziționate (12).

(41)

Aceasta nu înseamnă că toate condițiile în cadrul unei privatizări conduc în mod automat la prezența unor elemente de ajutor de stat. În primul rând, condițiile care în mod obișnuit se regăsesc și în tranzacțiile dintre părți private (anumite indemnizații standard, dovada solvabilității ofertantului sau conformarea cu legislația internă privind raporturile de muncă) nu constituie o problemă. În al doilea rând, condițiile care nu par a fi în mod obișnuit prezente în tranzacțiile dintre persoane private, conduc la prezența ajutorului de stat numai în măsura în care pot reduce prețul de vânzare și pot oferi un avantaj. Faptul că aceste condiții nu conduc la un ajutor de stat trebuie demonstrat în fiecare caz în parte (13).

(42)

La inițierea procedurii în temeiul articolului 88 alineatul (2) din tratat, Comisia a pus sub semnul întrebării dacă vânzarea întreprinderii Tractorul s-a desfășurat în cadrul unei licitații deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate. În conformitate cu informațiile pe care le deținea la acea dată, bazate în special pe articolele din presă, Comisia a suspectat că, în conformitate cu documentația licitației publicată de AVAS în vederea numirii lichidatorului, AVAS a decis să lichideze Tractorul pe module funcționale, adăugând deja, în faza inițială, condiții care să asigure menținerea activității de producție în următorii 10 ani și reangajarea foștilor salariați. Comisia a considerat că aceste condiții erau de natură să scadă prețul de vânzare și, în acest fel, prin adăugarea acestor condiții, statul nu a acționat ca un agent economic într-o economie de piață. În concluzie, condițiile ar fi putut avea drept rezultat un ajutor de stat.

(43)

Pe baza informațiilor furnizate de România, Comisia constată că condițiile asociate vânzării întreprinderii Tractorul au fost formulate de o așa manieră încât nu impuneau nicio obligație oneroasă potențialilor cumpărători, ci erau doar niște cerințe formale. Condiția de a menține obiectul de activitate în următorii 10 ani avea în vedere înregistrarea obiectului de activitate, și anume producția de tractoare și a altor utilaje agricole, în Registrul Comerțului și nu obliga cumpărătorul să continue producția de tractoare existentă. Cumpărătorul, Flavus, a explicat că, de asemenea, consultantul său juridic a confirmat că respectiva clauză nu ar presupune obligația desfășurării unei activități productive. Oricum, Flavus nu intenționează să reînceapă o activitate productivă pe locul respectiv, indiferent de natura acesteia.

(44)

De asemenea, obligația de a acorda prioritate foștilor angajați de la Tractorul sau de a livra piese de schimb și componente nu sunt obligații oneroase. Acestea au fost incluse în documentația licitației drept clauze de diligență și, în acest fel, nu reprezintă o obligație pentru noul proprietar.

(45)

Autoritățile române au explicat că AVAS a fost motivat să adauge aceste cerințe simbolice din dorința de a menține renumele întreprinderii și al produselor sale, care pot fi găsite încă din abundență pe piața românească.

(46)

Pe baza considerentelor prezentate anterior, Comisia concluzionează că, întrucât condițiile respective nu au un caracter oneros, aceasta fiind evident pentru toți potențialii cumpărători din formularea documentației licitației, ele nu au determinat scăderea prețului de vânzare și nici nu au avut potențialul de a-i descuraja pe eventualii investitori de a prezenta oferte. Astfel, acestea nu au implicat pentru stat pierderea resurselor sale. Această concluzie este susținută, de asemenea, de faptul că niciunul dintre cei patru ofertanți care au participat la licitație nu avea nici cea mai mică legătură cu producția de tractoare. Prin urmare, Comisia consideră că toate aceste condiții nu au implicat un ajutor de stat.

(47)

La inițierea procedurii în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE, Comisia și-a manifestat îndoieli cu privire la faptul că lichidarea voluntară prin vânzarea modulelor viabile ar fi soluția cea mai avantajoasă pentru stat în calitate de acționar și pentru creditori, comparativ cu lichidarea judiciară sau vânzarea cu bucata.

(48)

România susține că AVAS a acționat ca un agent economic într-o economie de piață și a obținut pentru Tractorul cel mai mare preț posibil. În acest scop, pentru desfășurarea lichidării voluntare, AVAS a numit un lichidator independent în urma unei licitații deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate.

(49)

Pe baza informațiilor furnizate de România, Comisia constată că, într-o primă etapă, AVAS intenționa să vândă separat cele două module viabile – fabrica de tractoare, topitoria de fontă și forja. Cu toate acestea, în calitate de lichidator și pe baza evaluării pe care a efectuat-o cu privire la cele 37 de active individuale, CIT a recomandat vânzarea platformei industriale în bloc, în vederea obținerii unor profituri maxime, urmând să procedeze la vânzarea bucată cu bucată a activelor întreprinderii numai în eventualitatea în care nu va exista un interes pentru toată platforma din partea unui potențial cumpărător.

(50)

Lichidatorul a prezentat argumente privind avantajele acestei vânzări în bloc. În primul rând, din hărțile furnizate de autoritățile române rezultă că mai multe terenuri sunt amplasate în spatele platformei lângă groapa de gunoi a orașului și nu au ieșire la nicio cale de acces, astfel încât, de fapt, terenurile respective nu pot fi accesate în mod independent. În al doilea rând, au existat diferențe semnificative în ceea ce privește valoarea fiecărui activ al platformei industriale, din cauza amplasamentului fiecăruia, a stării clădirilor și a căii de acces la infrastructura locală. În al treilea rând, majoritatea investitorilor potențiali a fost interesată de platformă din motive de dezvoltare imobiliară și, din cele 26 de caiete de sarcini achiziționate, 17 au fost cumpărate pentru platforma Tractorul în ansamblu.

(51)

În consecință, lichidatorul a considerat că este foarte probabil ca activele neatractive să nu poată fi vândute cu bucata unui potențial investitor. Prin urmare, aceste active erau de natură să determine costuri suplimentare de administrare și de întreținere atât pentru întreprinderea Tractorul, cât și, în ultimă instanță, pentru AVAS, în calitate de proprietar. De asemenea, parcelarea loturilor de teren ar fi produs costuri administrative substanțiale, de exemplu costuri legate de măsurătorile cadastrale și de intabularea terenului.

(52)

Strategia privind vânzarea întreprinderii Tractorul ca întreg a fost aprobată ulterior și de AVAS.

(53)

În ceea ce privește prețul obținut, Comisia ia notă de faptul că, în conformitate cu raportul de evaluare comandat de lichidator, valoarea activelor Tractorul (și anume valoarea totală a celor 37 de active) era de aproximativ 100 de milioane de EUR, căreia lichidatorul i-a aplicat o reducere de 23 % pentru toate activele, astfel încât a ajuns la un preț de pornire a vânzării de 77 de milioane de EUR. Această reducere are la bază experiența lichidatorului, precum și faptul că o vânzare în bloc comportă avantaje semnificative prin comparație cu vânzarea bucată cu bucată.

(54)

Procedura aleasă de lichidator pentru vânzarea întreprinderii Tractorul a fost licitația deschisă de tip concurențial. Potrivit regulilor procedurale prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, în cazul în care există cel puțin doi ofertanți, dar niciunul nu dorește să supraliciteze (la începutul licitației s-a stabilit pragul de 5 %) licitația va fi câștigată de acel ofertant care are numărul de înregistrare inferior (14). Având în vedere că Flavus și un al doilea investitor au acceptat prețul de pornire însă niciunul dintre cei doi nu a vrut să supraliciteze, întreprinderea Tractorul a fost vândută contra unei sume de 77 de milioane de EUR ofertantului cu numărul de înregistrare cel mai mic, și anume Flavus. În consecință, lichidatorul a obținut prețul pieței pentru activele întreprinderii și, astfel, nu a renunțat la resursele statului.

(55)

În urma celor prezentate mai sus, Comisia conchide că, având în vedere particularitățile acestui caz, prin vânzarea activelor Tractorul la pachet, AVAS a obținut pentru acestea prețul pieței, nu a renunțat la resursele statului și a acționat ca un agent economic într-o economie de piață.

(56)

Din evaluarea de mai sus rezultă că la vânzarea întreprinderii Tractorul nu au fost asociate condiții de natură să reducă prețul de vânzare sau să descurajeze potențialii investitori de a depune o ofertă. Prin vânzarea tuturor activelor ca întreg în cadrul lichidării voluntare, AVAS a obținut prețul cel mai ridicat de pe piață, nu a renunțat la resursele statului și a acționat ca un agent economic într-o economie de piață. În consecință, vânzarea întreprinderii Tractorul nu implică un ajutor de stat.

(57)

Comisia constată că vânzarea întreprinderii Tractorul de către autoritatea română pentru valorificarea activelor statului, AVAS, la data de 6 iulie 2007, nu constituie un ajutor,