REGULAMENTUL (CE) NR. 1342/2007 AL CONSILIULUI

din 22 octombrie 2007

privind aplicarea unor restricții asupra importurilor de anumite produse din oțel din Federația Rusă

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament se aplică importurilor în Comunitate de produse din oțel enumerate în anexa I, originare din Federația Rusă.

(2)   Produsele din oțel se clasifică în grupe de produse astfel cum se prevede în anexa I.

(3)   Originea produselor menționate la alineatul (1) se stabilește în conformitate cu normele în vigoare în Comunitate.

(4)   Procedurile pentru verificarea originii produselor menționate la alineatul (1) sunt stabilite în capitolele II și III.

Articolul 2

(1)   Importul în Comunitate al produselor enumerate în anexa I, originare din Federația Rusă, face obiectul limitelor cantitative anuale stabilite în anexa V. Punerea în liberă circulație pe teritoriul Comunității a produselor enumerate în anexa I, originare din Federația Rusă, este supusă prezentării unui certificat de origine, prevăzut în anexa II, precum și a unei autorizații de import emise de autoritățile statelor membre în conformitate cu dispozițiile articolului 4.

Importurile autorizate se deduc din limitele cantitative stabilite pentru anul în care produsele sunt expediate din țara exportatoare.

(2)   Pentru a garanta că acele cantități pentru care se emit autorizații de import nu depășesc în niciun moment limitele cantitative totale pentru fiecare grupă de produse, autoritățile competente din statele membre emit autorizații de import doar în momentul confirmării de către Comisie a faptului că există încă, pentru țara furnizoare, cantități disponibile în cadrul limitelor cantitative pentru grupa respectivă de produse din oțel, pentru care un importator (importatori) a (au) depus cereri pe lângă aceste autorități. Autoritățile competente din statele membre în sensul prezentului regulament sunt enumerate în anexa IV.

(3)   Începând cu 1 ianuarie 2007, importurile de produse pentru care s-a impus o licență în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1872/2006 se deduc din limitele corespunzătoare pentru 2007 stabilite în anexa V.

(4)   În sensul prezentului regulament și începând de la data punerii sale în aplicare, se consideră că expedierea produselor a avut loc la data la care produsele au fost încărcate în mijloacele de transport pentru export.

Articolul 3

(1)   Limitele cantitative menționate în anexa V nu se aplică produselor plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber sau importate în conformitate cu regimurile care reglementează antrepozitele vamale, importurile temporare sau perfecționarea activă (sistem cu suspendare).

(2)   În cazul în care produsele menționate la alineatul (1) sunt ulterior puse în liberă circulație, fie în stare nemodificată, fie după prelucrare sau transformare, se aplică articolul 2 alineatul (2) iar produsele puse astfel în liberă circulație se deduc din limitele cantitative respective prevăzute în anexa V.

Articolul 4

(1)   În scopul aplicării articolului 2 alineatul (2), înaintea emiterii autorizațiilor de import, autoritățile competente din statele membre notifică Comisia cu privire la cantitățile aferente cererilor pentru autorizații de import pe care acestea le-au primit, atestate de licențe de export în original. În schimb, Comisia notifică confirmarea sa cu privire la faptul că respectiva (respectivele) cantitate (cantități) solicitată (solicitate) este (sunt) disponibilă (disponibile) pentru import în ordinea cronologică în care au fost primite notificările din partea statelor membre.

(2)   Cererile incluse în notificările adresate Comisiei sunt valabile dacă se specifică în mod clar, în fiecare caz, țara exportatoare, grupa de produse vizată, cantitățile care urmează să fie importate, numărul licenței de export, anul contingentului și statul membru în care produsele urmează să fie puse în liberă circulație.

(3)   În măsura în care este posibil, Comisia confirmă autorităților statelor membre cantitatea totală înscrisă în cererile notificate pentru fiecare grupă de produse. În plus, Comisia contactează de îndată autoritățile competente din Federația Rusă în situațiile în care cererile notificate depășesc limitele, pentru a obține clarificări și pentru a identifica o soluție rapidă.

(4)   Autoritățile competente din statele membre notifică de îndată Comisia după ce au fost informate cu privire la orice cantitate care nu este utilizată în timpul perioadei de valabilitate a autorizației de import. Astfel de cantități neutilizate sunt transferate automat la cantitățile rămase din totalul limitei cantitative comunitare pentru fiecare grupă de produse.

(5)   Notificările menționate la alineatele (1)-(4) sunt comunicate electronic prin intermediul rețelei integrate create în acest scop, sub rezerva cazului în care, din motive tehnice imperative, este necesară utilizarea temporară a altor mijloace de comunicare.

(6)   Autorizațiile de import sau documentele echivalente se emit în conformitate cu capitolul II.

(7)   Autoritățile competente din statele membre notifică Comisia cu privire la orice anulare a autorizațiilor de import sau a documentelor echivalente deja emise, în situațiile în care licențele de export aferente au fost retrase sau anulate de către autoritățile competente din Federația Rusă. Cu toate acestea, în cazul în care Comisia sau autoritățile competente dintr-un stat membru au fost informate de către autoritățile competente din Federația Rusă cu privire la retragerea sau anularea unei licențe de export după ce produsele respective au fost importate în Comunitate, cantitățile în cauză sunt deduse din limita cantitativă pentru anul în care a avut loc expedierea produselor.

Articolul 5

În scopul aplicării articolului 3 alineatele (3) și (4) și a articolului 10 alineatul (1) din acord, Comisia este autorizată să efectueze modificările necesare.

Articolul 6

(1)   În cazul în care, în urma cercetărilor întreprinse în conformitate cu procedurile stabilite în capitolul III, Comisia constată că informațiile pe care le deține constituie o dovadă a faptului că produsele enumerate în anexa I, originare din Federația Rusă, au fost transbordate, redirecționate sau importate prin alte mijloace în Comunitate, prin circumvenția limitelor cantitative menționate la articolul 2, precum și că este necesar să se efectueze modificările care se impun, aceasta solicită deschiderea consultărilor astfel încât să se poată ajunge la un acord cu privire la o modificare echivalentă a limitelor cantitative corespunzătoare.

(2)   În așteptarea rezultatului consultărilor menționate la alineatul (1), Comisia poate solicita Federației Ruse să ia măsurile de precauție necesare pentru a garanta că modificările limitelor cantitative convenite în urma acestor consultări se pot realiza pentru anul în cursul căruia a fost prezentată solicitarea de consultare sau pentru anul următor, în cazul în care limitele cantitative pentru anul curent sunt epuizate și în cazul în care există dovezi clare de circumvenție.

(3)   În cazul în care Comunitatea și Federația Rusă nu ajung la o soluție satisfăcătoare și în cazul în care Comisia constată că există dovezi clare de circumvenție, Comisia deduce din limitele cantitative un volum echivalent de produse originare din Federația Rusă.

CAPITOLUL II

MODALITĂȚI APLICABILE ADMINISTRĂRII LIMITELOR CANTITATIVE

SECȚIUNEA 1

Clasificarea

Articolul 7

Clasificarea produselor reglementate prin prezentul regulament se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC) stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87.

Articolul 8

La inițiativa Comisiei sau a unui stat membru, Secțiunea Nomenclatură tarifară și statistică a Comitetului Codului Vamal, care a fost instituită prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 examinează urgent, în conformitate cu dispozițiile respectivului regulament, toate aspectele legate de clasificarea produselor reglementate prin prezentul regulament, din cadrul Nomenclaturii combinate, în scopul de a le clasifica în grupe de produse corespunzătoare.

Articolul 9

Comisia informează Federația Rusă cu privire la orice schimbări în Nomenclatura Combinată (NC) și codurile Taric care afectează produsele reglementate prin prezentul regulament, cu cel puțin o lună înainte de data intrării acestora în vigoare în Comunitate.

Articolul 10

Comisia informează autoritățile competente din Federația Rusă cu privire la orice decizii adoptate în conformitate cu procedurile în vigoare în Comunitate legate de clasificarea produselor reglementate prin prezentul regulament, în termen de cel mult o lună de la adoptarea acestora. Această comunicare include:

Articolul 11

(1)   În cazul în care o decizie privind clasificarea, adoptată în conformitate cu procedurile comunitare în vigoare, are drept rezultat o schimbare a tehnicii de clasificare sau o schimbare a grupei de produse pentru orice produs reglementat prin prezentul regulament, autoritățile competente din statele membre acordă un termen prealabil de 30 zile, de la data notificării Comisiei, înainte de punerea în aplicare a deciziei.

(2)   Produsele expediate înainte de data aplicării deciziei rămân supuse practicii de clasificare anterioare, cu condiția ca mărfurile în cauză să fie prezentate la import în termen de 60 zile de la data menționată.

Articolul 12

În cazul în care o decizie privind clasificarea, adoptată în conformitate cu procedurile comunitare în vigoare menționate la articolul 11, implică o grupă de produse care face obiectul unei limite cantitative, Comisia inițiază consultări, în cazul în care este necesar și fără întârziere, în conformitate cu articolul 9, în scopul de a se ajunge la un acord privind efectuarea oricăror modificări necesare ale limitelor cantitative corespunzătoare prevăzute în anexa V.

Articolul 13

(1)   Fără a aduce atingere altor dispoziții în acest domeniu, în cazul în care clasificarea înscrisă în documentația necesară pentru importul produselor cuprinse în prezentul regulament este diferită de clasificarea realizată de autoritățile competente din statul membru în care se face importul, produsele în cauză fac temporar obiectul regimurilor de import care, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, sunt aplicabile acestora pe baza clasificării realizate de autoritățile menționate anterior.

(2)   Autoritățile competente din statele membre informează Comisia cu privire la cazurile menționate la alineatul (1), specificând în special:

(3)   Autoritățile competente din statele membre nu eliberează o nouă autorizație de import pentru produsele din oțel care, după reclasificare, fac obiectul unei limite cantitative comunitare stabilite în anexa V, decât după obținerea confirmării din partea Comisiei cu privire la disponibilitatea cantităților care urmează să fie importate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 4.

(4)   Comisia notifică țările exportatoare respective cu privire la cazurile menționate în prezentul articol.

Articolul 14

În cazurile menționate la articolul 13, precum și în cazurile similare semnalate de autoritățile competente din Federația Rusă, Comisia inițiază consultări, dacă este necesar, cu Federația Rusă în vederea ajungerii la un acord privind clasificarea aplicabilă definitiv produselor care au generat divergențe.

Articolul 15

De comun acord cu autoritățile competente din statul membru importator sau din statele membre importatoare și din Federația Rusă, Comisia poate stabili, în cazurile menționate la articolul 14, clasificarea aplicabilă definitiv produselor care au generat divergențe.

Articolul 16

În cazul în care divergențele menționate la articolul 13 nu pot fi soluționate în conformitate cu articolul 14, Comisia adoptă, în conformitate cu dispozițiile articolului 10 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, o măsură de stabilire a clasificării mărfurilor în Nomenclatura Combinată.

SECȚIUNEA 2

Sistemul de dublă verificare pentru administrarea limitelor cantitative

Articolul 17

(1)   Autoritățile competente din Federația Rusă emit o licență de export pentru toate loturile de produse din oțel care fac obiectul limitelor cantitative stabilite în anexa V, până la nivelul limitelor respective.

(2)   Importatorul prezintă licența de export în original în vederea emiterii autorizației de import menționate la articolul 20.

Articolul 18

(1)   Licența de export pentru limite cantitative este în conformitate cu modelul stabilit în anexa II și certifică, printre altele, că respectiva cantitate de produse a fost dedusă din limita cantitativă stabilită pentru grupa de produse în cauză.

(2)   Fiecare licență de export cuprinde doar o singură grupă de produse din cele enumerate în anexa I.

Articolul 19

Exporturile se deduc din limitele cantitative stabilite pentru anul în care produsele înscrise în licența de export au fost expediate în sensul articolului 2 alineatul (4).

Articolul 20

(1)   În măsura în care Comisia a confirmat, în conformitate cu articolul 4, că volumul solicitat este disponibil în cadrul limitei cantitative în cauză, autoritățile competente din statele membre emit o autorizație de import în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la prezentarea de către importator a licenței de export corespunzătoare în original. Această prezentare trebuie efectuată nu mai târziu de 31 martie în anul următor celui în care mărfurile înscrise în licența de export au fost expediate. Autorizațiile de import sunt emise de către autoritățile competente din orice stat membru indiferent de statul membru indicat pe licența de export, în măsura în care Comisia a confirmat, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 4, că volumul solicitat este disponibil în cadrul limitei cantitative în cauză.

(2)   Autorizațiile de import sunt valabile patru luni de la data eliberării. La cererea justificată în mod corespunzător a unui importator, autoritățile competente dintr-un stat membru pot extinde perioada de valabilitate pentru un termen suplimentar care nu poate depăși patru luni.

(3)   Autorizațiile de import se întocmesc în conformitate cu modelul prezentat în anexa III și sunt valabile pe întreg teritoriul vamal al Comunității.

(4)   Declarația sau cererea importatorului pentru obținerea autorizației de import cuprinde următoarele elemente:

(5)   Importatorii nu sunt obligați să importe într-un singur lot cantitatea totală înscrisă în autorizația de import.

(6)   Autorizația de import poate fi emisă prin mijloace electronice în măsura în care birourile vamale respective au acces la document printr-o rețea de calculatoare.

Articolul 21

Valabilitatea autorizațiilor de import emise de autoritățile statelor membre face obiectul valabilității licențelor de export și cantităților înscrise în licențele de export emise de autoritățile competente din Federația Rusă, pe baza cărora au fost emise autorizațiile de import.

Articolul 22

Autorizațiile de import sau documentele echivalente sunt emise de autoritățile competente din statele membre, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și fără discriminare față de orice importator din Comunitate, indiferent de localizarea sediului acestuia în Comunitate, precum și fără a aduce atingere altor condiții impuse în temeiul normelor în vigoare.

Articolul 23

(1)   În cazul în care Comisia constată că totalul cantităților înscrise în licențele de export emise de Federația Rusă pentru o anumită grupă de produse din orice an depășește limita cantitativă stabilită pentru respectiva grupă de produse, autoritățile competente din statele membre sunt informate de îndată pentru a suspenda emiterea în continuare a autorizațiilor de import. În această situație, Comisia inițiază consultări imediate.

(2)   Autoritățile competente dintr-un stat membru refuză emiterea de autorizații de import pentru produsele originare din Federația Rusă care nu sunt înscrise în licențe de export emise în conformitate cu dispozițiile din prezentul capitol.

SECȚIUNEA 3

Dispoziții comune

Articolul 24

(1)   Licența de export menționată la articolul 17 și certificatul de origine menționat la articolul 2 pot include copii suplimentare indicate în mod corespunzător. Originalul și copiile acestor documente se întocmesc în limba engleză.

(2)   În cazul în care documentele menționate la alineatul (1) se completează de mână, acestea trebuie să fie scrise cu cerneală și cu majuscule.

(3)   Licențele de export sau documentele echivalente și certificatele de origine au dimensiunea de 210 × 297 mm. Hârtia folosită este de culoare albă, finisată pentru scris, fără pastă mecanică și cu greutatea de minimum 25 g/m2. Fiecare parte trebuie să aibă imprimat un fond ghioșat pentru a face vizibilă orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(4)   Numai originalul este acceptat de autoritățile competente din statele membre ca fiind valabil în vederea importului în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(5)   Toate licențele de export sau documentele echivalente, precum și certificatul de origine, conțin un număr de serie standard, imprimat sau nu, cu ajutorul căruia pot fi identificate.

(6)   Acest număr este compus din următoarele elemente:

Articolul 25

Licența de export și certificatul de origine pot fi emise după expedierea produselor vizate de acestea. În astfel de cazuri, acestea poartă mențiunea „emis(ă) retroactiv”.

Articolul 26

În eventualitatea furtului, a pierderii sau a distrugerii unei licențe de export sau a unui certificat de origine, exportatorul poate solicita autorității competente care a emis documentul eliberarea unui duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia sa. Licența sau certificatul duplicat emise astfel poartă mențiunea „duplicat”.

Duplicatul poartă data licenței sau a certificatului original.

SECȚIUNEA 4

Licența comunitară de import – formularul comun

Articolul 27

(1)   Formularele care urmează să fie utilizate de către autoritățile competente din statele membre pentru emiterea autorizațiilor de import menționate la articolul 20 respectă modelul autorizației de import prezentate în anexa III.

(2)   Formularele de licențe de import și extrasele acestora se întocmesc în două exemplare, o copie denumită „exemplarul pentru titular”, purtând numărul 1, care este eliberată solicitantului, și cealaltă copie denumită „exemplarul pentru autoritatea emitentă”, purtând numărul 2, care este păstrată de autoritatea care a emis licența. Autoritățile pot adăuga copii suplimentare la formularul 2 în scopuri administrative.

(3)   Formularele se tipăresc pe hârtie de culoare albă fără pastă mecanică, finisată pentru scris și cântărind între 55 și 65 g/m2. Dimensiunile sunt de 210 × 297 mm; spațiul dintre rânduri este de 4,24 mm (o șesime dintr-un inch); formatul formularelor se respectă cu strictețe. Ambele fețe ale copiei nr. 1, care este licența, trebuie să aibă imprimat în plus un fond ghioșat pentru a face vizibilă orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(4)   Statele membre sunt responsabile de tipărirea formularelor. De asemenea, formularele pot fi tipărite de asemenea de tipografii autorizate de statul membru în care sunt stabilite. În cazul din urmă, pe fiecare formular trebuie să figureze o referință la autorizația dată de statul membru respectiv. Fiecare formular conține numele și adresa tipografiei sau un marcaj prin care aceasta să poate fi identificată.

(5)   La eliberarea acestora, licențele sau extrasele de import primesc un număr de înregistrare stabilit de autoritățile competente ale statului membru respectiv. Numărul licenței de import se notifică Comisiei prin mijloace electronice, prin intermediul rețelei integrate înființate în temeiul articolului 4.

(6)   Licențele și extrasele se completează în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului membru emitent.

(7)   La rubrica 10, autoritățile competente indică grupa de produse din oțel corespunzătoare.

(8)   Marcajele agențiilor emitente și ale autorităților de imputare se aplică cu ajutorul unei ștampile. Cu toate acestea, ștampila autorității emitente poate fi înlocuită cu un timbru sec cu litere sau cifre obținute prin perforare sau imprimare pe licență. Autoritățile emitente utilizează orice metodă împotriva falsificării pentru a înregistra cantitatea alocată, făcând imposibilă inserția de cifre sau de referințe.

(9)   Copia verso nr. 1 și copia verso nr. 2 dispun de o căsuță în care se pot introduce cantitățile, fie de către autoritățile vamale atunci când se realizează formalitățile de import, fie de autoritățile administrative competente atunci când se emite un extras. Dacă spațiul rezervat deducerilor pe o licență sau pe un extras din aceasta este insuficient, autoritățile competente pot anexa una sau mai multe pagini având căsuțe care se potrivesc cu cele de pe copia verso nr. 1 și copia verso nr. 2 a licenței sau a extrasului. Autoritățile de imputare aplică ștampila lor astfel încât o jumătate să fie pe licență sau extras și cealaltă jumătate pe pagina anexată. Dacă există mai mult de o pagină anexată, se aplică încă o ștampilă în mod similar pe fiecare pagină anexată și pe cea precedentă.

(10)   Licențele de import și extrasele emise, precum și mențiunile și vizele aplicate de către autoritățile unui stat membru au în fiecare dintre celelalte state membre aceleași efecte juridice ca și documentele emise și mențiunile și vizele aplicate de către autoritățile statelor membre respective.

(11)   Autoritățile competente din statele membre în cauză pot solicita, în cazul în care este indispensabil, traducerea conținutului licențelor sau extraselor în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului membru respectiv.

CAPITOLUL III

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

Articolul 28

Comisia comunică autorităților statelor membre numele și adresele autorităților din Federația Rusă competente să elibereze certificate de origine și licențe de export, precum și specimenele de ștampile utilizate de autoritățile respective.

Articolul 29

(1)   Verificările ulterioare ale certificatelor de origine sau ale licențelor de export se efectuează prin sondaj, sau ori de câte ori autoritățile competente din statele membre au îndoieli rezonabile în ceea ce privește autenticitatea certificatului de origine sau a licenței de export sau în ceea ce privește exactitatea informațiilor referitoare la originea reală a produselor în cauză.

În asemenea situații, autoritățile comunitare competente returnează certificatul de origine sau licența de export sau o copie a acestora către autoritățile competente din Federația Rusă, specificând, dacă este cazul, motivele de formă sau de fond care justifică o investigație. În cazul în care a fost emisă o factură, factura respectivă sau o copie a acesteia se anexează la certificatul de origine sau licența de export sau la copia acestor documente. De asemenea, autoritățile competente transmit orice informație obținută care sugerează că mențiunile înscrise pe certificatul de origine sau licența de export sunt inexacte.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) se aplică, de asemenea, verificărilor ulterioare ale declarațiilor de origine.

(3)   Rezultatele verificărilor ulterioare realizate în conformitate cu alineatul (1) se comunică autorităților comunitare competente în termen de cel mult trei luni. Informațiile comunicate indică dacă certificatul, licența sau declarația care face obiectul litigiului se aplică în cazul mărfurilor efectiv exportate și dacă mărfurile sunt eligibile pentru exportul în Comunitate în temeiul prezentului capitol. Autoritățile comunitare competente pot, de asemenea, solicita copii ale tuturor documentelor necesare pentru a determina integral faptele, în special pentru a stabili originea mărfurilor.

(4)   În cazul în care aceste verificări scot în evidență abuzuri sau nereguli majore în utilizarea declarațiilor de origine, statul membru în cauză informează Comisia cu privire la aceasta. Comisia transmite informațiile către celelalte state membre.

(5)   Recurgerea la procedura prin sondaj menționată în prezentul articol nu constituie o piedică pentru punerea în liberă circulație a produselor în cauză.

Articolul 30

(1)   În situația în care procedura de verificare menționată la articolul 29 sau informațiile deținute de autoritățile comunitare competente indică că dispozițiile prezentului capitol sunt încălcate, autoritățile în cauză solicită Federației Ruse să efectueze investigațiile corespunzătoare sau să dispună efectuarea acestor investigații cu privire la operațiunile care încalcă sau par să încalce dispozițiile prezentului capitol. Rezultatele acestor investigații se comunică autorităților comunitare competente împreună cu orice alte informații relevante care permit stabilirea originii reale a mărfurilor.

(2)   În decursul acțiunilor desfășurate în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, autoritățile comunitare competente pot face schimb de informații cu autoritățile competente din Federația Rusă, referitor la orice informații considerate utile pentru prevenirea încălcării dispozițiilor prezentului capitol.

(3)   În cazul în care se stabilește că dispozițiile prezentului capitol au fost încălcate, Comisia poate lua măsurile necesare pentru a împiedica repetarea unor astfel de încălcări.

Articolul 31

Comisia coordonează acțiunile întreprinse de autoritățile competente din statele membre în temeiul dispozițiilor prezentului capitol. Autoritățile competente din statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la acțiunile întreprinse și rezultatele obținute.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 32

Regulamentul (CE) nr. 1872/2006 se abrogă.

Articolul 33

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1)  JO L 327, 28.11.1997, p. 3.

(2)  A se vedea pagina 52 din prezentul Jurnal Oficial.

(3)  JO L 256, 7.9.1987, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 733/2007 (JO L 169, 29.6.2007, p. 1).

(4)  JO L 360, 19.12.2006, p. 41.