31.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 198/4

(1)

În martie 1995, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 477/95 (2), a impus o taxă antidumping definitivă la importurile de uree originare din Federația Rusă („Rusia”). Valoarea taxei impuse era constituită din diferența dintre prețul minim de import de 115 ECU/tonă și prețul net franco la frontiera comunitară, înainte de vămuire, dacă acesta din urmă era mai mic. Ancheta care a dus la adoptarea acestor măsuri va fi denumită „ancheta inițială”. După reexaminarea măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Consiliul a decis, prin Regulamentul (CE) nr. 901/2001 (3), menținerea acestor măsuri. Măsurile în vigoare la ora actuală se prezintă sub forma unei taxe variabile pe baza unui preț minim de import („PMI”) de 115 EUR/tonă („măsurile existente”). Ancheta care a dus la menținerea acestor măsuri va fi denumită „ancheta anterioară privind reexaminarea măsurilor”.

(2)

În decembrie 2003, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 228/2003 (4), a încheiat o reexaminare intermediară parțială lansată la inițiativa Comisiei, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, în scopul de a examina dacă forma măsurilor în vigoare este adecvată, fără nicio modificare adusă măsurilor existente.

(3)

În august 2005, Comisia a publicat un aviz de expirare iminentă a măsurilor existente (5). La 9 februarie 2006, Comisia a primit o cerere de reexaminare a acestor măsuri în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază și o cerere de reexaminare intermediară parțială care să se limiteze la analiza formei măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(4)

Această cerere a fost prezentată de către Asociația Europeană a Producătorilor de Îngrășăminte (EFMA) (denumită în continuare „solicitantul”) în numele producătorilor reprezentând un procent semnificativ, în acest caz mai mult de 50 %, din producția totală de uree a Comunității.

(5)

Solicitantul a invocat și a furnizat probe prima facie suficiente care au dovedit că expirarea măsurilor ar putea duce la continuarea sau reapariția dumpingului și la prejudicierea industriei comunitare în ceea ce privește importurile de uree originară din Rusia („țara în cauză”) și că aplicarea măsurilor în forma actuală nu a fost suficientă pentru a contracara efectele prejudiciabile ale dumpingului.

(6)

În plus, la 14 septembrie 2006, o cerere de reexaminare intermediară parțială a Regulamentului (CE) nr. 901/2001 a fost primită din partea Joint Stock Company „Mineral and Chemical Company EuroChem” („EuroChem”), un producător-exportator de uree din Rusia, care intra sub incidența măsurilor antidumping în vigoare.

(7)

În cererea sa, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, EuroChem a furnizat probe prima facie pentru a-și sprijini argumentele potrivit cărora, în ceea ce privește EuroChem, circumstanțele pe baza cărora au fost stabilite măsurile se schimbaseră, iar aceste schimbări erau susceptibile să dureze. EuroChem a furnizat probe care arată că o comparație între costurile și prețurile sale de export ar duce la o reducere semnificativă a dumpingului, sub nivelul măsurilor actuale. Prin urmare, EuroChem a invocat că impunerea continuă a măsurilor la nivelurile actuale, care se bazează pe nivelul marjei prejudiciului stabilit anterior, nu mai era necesară pentru a compensa dumpingul.

(8)

După consultarea Comitetului consultativ, stabilind că existau probe suficiente care justificau inițierea reexaminării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază și inițierea a două reexaminări intermediare parțiale, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a inițiat aceste trei reexaminări prin publicarea avizelor de inițiere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6).

(9)

În ceea ce privește reexaminarea măsurilor care urmează să expire, ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2005-31 martie 2006 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”) („RIP”). Analiza tendințelor importante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau reapariții a prejudiciului a cuprins perioada începând cu anul 2002 până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada în cauză”). Perioada acoperită în cadrul reexaminării intermediare parțiale pentru analizarea caracterului adecvat al formei măsurilor aplicate a fost aceeași cu perioada luată în considerare pentru reexaminarea măsurilor care urmează să expire. Perioada de anchetă legată de reexaminarea intermediară parțială, care se limita la examinarea dumpingului referitor la „EuroChem”, a fost cuprinsă între 1 octombrie 2005 și 30 septembrie 2006.

(10)

Comisia a informat în mod oficial producătorii-exportatori din Rusia, importatorii și utilizatorii despre care se știe că ar fi interesați, precum și asociațiile acestora, reprezentanții țării exportatoare, solicitantul și producătorii cunoscuți din cadrul Comunității în legătură cu inițierea celor două reexaminări. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris observațiile și de a solicita o audiere până la termenul limită fixat în avizul de inițiere.

(11)

Comisia a informat în mod oficial EuroChem, reprezentanții autorităților ruse, precum și solicitantul cu privire la inițierea reexaminării intermediare parțiale, care se limitează la examinarea dumpingului. Părților interesate li s-a oferit oportunitatea de a-și exprima observațiile în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de inițiere.

(12)

S-a acordat dreptul la o audiere tuturor părților interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că existau motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

(13)

În ceea ce privește reexaminarea măsurilor și reexaminarea intermediară parțială, limitată la forma măsurilor aplicate, și având în vedere numărul aparent ridicat de producători din Comunitate, de importatori către Comunitate și de producători-exportatori din Rusia, s-a considerat necesar, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, să se analizeze dacă este necesară utilizarea de eșantioane reprezentative. Pentru a permite Comisiei să ia o decizie privind necesitatea reală a eșantionării și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, părților de mai sus li s-a cerut, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, să-și exprime opiniile în termen de 15 zile de la inițierea anchetei și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de inițiere.

(14)

În ceea ce privește importatorii către Comunitate, doar un singur importator a furnizat informațiile solicitate în avizul de inițiere și și-a manifestat dorința de a coopera în continuare cu serviciile Comisiei. În consecință, s-a decis că eșantionarea nu este necesară în ceea ce-i privește pe importatori.

(15)

Nouă producători comunitari au completat corespunzător formularul privind eșantionarea și au acceptat în mod oficial să coopereze în continuare în cadrul anchetei. Au fost selectate pentru eșantionare patru dintre cele nouă societăți, acestea fiind considerate reprezentative pentru industria comunitară din perspectiva volumului de producție și al vânzărilor de uree în Comunitate. Cei patru producători comunitari care au constituit eșantionul reprezentau 50 % din producția totală a industriei comunitare, potrivit dispozițiilor considerentului 63, pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), în timp ce cei nouă producători comunitari menționați mai sus reprezentau 60 % din producția comunitară. Acest eșantion constituia cel mai mare volum reprezentativ de producție și de vânzări din Comunitate care putea fi analizat în mod rezonabil în termenul disponibil.

(16)

Cinci producători-exportatori au completat corespunzător formularul privind eșantionarea în termenul fixat și au acceptat în mod oficial să coopereze în continuare în cadrul anchetei. Acești cinci producători-exportatori reprezentau 60 % din totalul exporturilor ruse către Comunitate în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(17)

Un eșantion reprezentat de trei producători-exportatori care ar putea fi analizat în mod rezonabil în termenul disponibil a fost selectat, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, pe baza celui mai mare volum de exporturi de uree efectuate către Comunitate. Cei trei producători-exportatori din eșantion reprezentau 50 % din totalul exporturilor ruse către Comunitate în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP).

(18)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, părțile interesate au fost consultate cu privire la eșantioanele selectate și nu au ridicat obiecții în legătură cu acestea.

(19)

Ca urmare a informațiilor suplimentare disponibile, s-a stabilit ulterior că unul dintre cei trei producători-exportatori din eșantion nu se afla printre producătorii care dispuneau de cel mai mare volum de exporturi către Comunitate. Prin urmare, acest producător-exportator a fost exclus din eșantion și înlocuit cu producătorul-exportator clasat pe locul patru. Eșantionul astfel modificat reprezenta 48 % din totalul exporturilor ruse către Comunitate în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP).

(20)

Prin urmare, au fost trimise chestionare celor patru producători selectați din Comunitate, celor trei producători-exportatori selectați din Rusia, precum și tuturor importatorilor și utilizatorilor care s-au făcut cunoscuți.

(21)

Răspunsuri la chestionare au fost primite din partea celor patru producători din Comunitate și de la trei producători-exportatori din Rusia, precum și din partea unui importator independent și a șapte utilizatori în cadrul Comunității. În plus, numeroși importatori și utilizatori, precum și asociațiile acestora au prezentat observații fără a răspunde la chestionar.

(22)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru analizele sale și a efectuat vizite de verificare în locațiile următoarelor societăți:

(23)

Produsul în cauză este același ca și în ancheta inițială și în ancheta anterioară privind reexaminarea la expirarea măsurilor, și anume ureea care intră sub incidența codurilor NC 3102 10 10 și 3102 10 90, originară din Rusia.

(24)

Ureea este produsă în principal din amoniu, produs, la rândul său, din gaz natural. Aceasta se poate prezenta sub formă lichidă sau solidă. Ureea solidă poate fi utilizată în scopuri agricole sau industriale. Ureea agricolă poate fi folosită fie ca îngrășământ, aplicat pe sol, fie ca aditiv alimentar pentru hrana animalelor. Ureea industrială este utilizată ca materie primă pentru producerea anumitor adezivi și materiale plastice. Ureea lichidă poate fi utilizată atât ca îngrășământ, cât și în scopuri industriale. Deși ureea se prezintă sub diferitele forme menționate mai sus, aceasta poate fi considerată în scopul prezentei proceduri ca fiind un singur produs, proprietățile chimice ale ureei fiind, în general, aceleași.

(25)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială și în ancheta anterioară privind reexaminarea la expirarea măsurilor, anchetele privind reexaminarea actuală au confirmat faptul că produsul în cauză și ureea produsă și vândută de către producătorii din Comunitate pe piața comunitară, precum și ureea produsă și vândută pe piața internă rusă prezintă aceleași caracteristici chimice și au, în esență, aceleași utilizări. Prin urmare, acestea sunt considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(26)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă dumpingul a avut loc în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP) și, în caz afirmativ, dacă expirarea măsurilor ar putea duce sau nu la o continuare a dumpingului.

(27)

Astfel cum se menționează în considerentul 16, cinci producători-exportatori ruși de uree au cooperat în cadrul anchetei. Acești cinci producători reprezentau 60 % din exporturile de uree originare din Rusia efectuate către Comunitate în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), ceea ce corespundea valorii de 1,39 milioane tone. Importurile către Comunitate a produsului în cauză originar din Rusia reprezenta 16 % din consumul comunitar, ceea ce reprezenta 8,98 milioane tone în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP).

(28)

Prin urmare, nivelul cooperării este considerat ridicat.

(29)

De notat faptul că un producător-exportator controlează două societăți afiliate, ambele fiind producătoare și exportatoare de uree. Prin urmare, eșantionul menționat în considerentul 19 cuprinde patru societăți.

(30)

S-a stabilit inițial pentru fiecare dintre cele patru societăți dacă totalul vânzărilor interne de uree al acestora era reprezentativ în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume dacă acestea reprezentau mai mult de 5 % din volumul total de vânzări al produsului în cauză exportat către Comunitate. Ancheta a arătat că toate cele patru societăți au vândut cantități de uree reprezentative pe piața internă.

(31)

Pentru a stabili dacă vânzările de uree pe piața internă respectau tendința normală a pieței, a trebuit să se stabilească costul de producție. În această privință este necesar să se menționeze că o parte importantă a costului de fabricație și a costului total de producție este reprezentată de costurile energetice, cum ar fi energia electrică și gazul. Prin urmare, s-a examinat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, dacă costurile asociate cu producerea și vânzarea produsului în cauză erau reflectate adecvat în documentația părților în cauză.

(32)

Ancheta nu a relevat niciun indiciu conform căruia energia electrică nu ar fi reflectată în mod adecvat în documentația părților. În acest context este necesar să se menționeze, printre altele, că prețurile pentru energie electrică plătită de către producătorii ruși în cursul perioadei anchetei de reexaminare erau conforme cu prețurile de pe piața internațională, în comparație cu piețele altor țări, cum ar fi Canada și Norvegia. Cu toate acestea, nu același lucru se poate afirma în ceea ce privește prețurile la gaz.

(33)

În ceea ce privește aprovizionarea cu gaz, s-a stabilit, pe baza datelor publicate de către surse recunoscute la nivel internațional, specializate în piața energetică, că prețurile plătite de producătorii ruși erau anormal de scăzute. De exemplu, acestea ajungeau la o cincime din prețul de export pentru gaz natural din Rusia și erau, totodată, considerabil mai scăzute față de prețul gazului plătit de producătorii comunitari. În acest sens, toate datele disponibile arată că prețul gazului pe piața internă rusă erau prețuri reglementate, ceea ce le situează cu mult sub prețurile plătite pe piețele nereglementate ale gazului natural. Dat fiind că în evidențele celor patru societăți nu erau consemnate adecvat costurile pentru gaz, acestea au trebuit să fie ajustate în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Costurile de fabricație ale societăților care constituie eșantionul au fost ajustate în consecință.

(34)

În lipsa oricărui tip de prețuri ale gazului nedenaturate cu privire la piața internă rusă și în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, prețurile pentru gaz au trebuit să fie stabilite „pe orice altă bază rezonabilă, inclusiv informații de pe alte piețe reprezentative”. Prețul ajustat a fost calculat pe baza prețului mediu al gazului rusesc vândut la export la granița germană/cehă („Waidhaus”), fără includerea costurilor de transport. Waidhaus, fiind punctul principal al vânzărilor de gaz din Rusia către UE, care reprezintă cea mai mare piață pentru gazul rusesc și are prețuri care reflectă costurile în mod adecvat, poate fi considerat ca fiind o piață reprezentativă.

(35)

După ajustarea costurilor de producție astfel cum se descrie mai sus, numai două societăți dispuneau de un volum de vânzări reprezentativ pe piața internă față de tendința comercială normală a pieței. Prin urmare, în ceea ce privește aceste două societăți, calcularea valorii normale s-a bazat pe vânzările produselor similare pe piața internă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(36)

În ceea ce privește celelalte două societăți, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor de vânzare pe piața internă ale celor doi producători care înregistrau vânzări reprezentative pe piața internă în cadrul tendinței comerciale normale a pieței, menționate în considerentul 35, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază. Din motive de confidențialitate, aceste informații nu ar putea fi divulgate în mod amănunțit, deoarece una dintre cele două societăți, de la care au provenit informațiile, era afiliată la o societate cu privire la care valoarea normală fusese stabilită. Prin urmare, dacă aceste informații necesare ar fi fost divulgate, respectiva societate ar fi putut să reconstituie date comerciale confidențiale ale celeilalte societăți.

(37)

În toate cazurile în care produsul vizat a fost exportat către clienți independenți din cadrul Comunității, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

(38)

În cazul în care un producător-exportator a efectuat vânzări prin intermediul unui comerciant afiliat din Elveția, prețul de export a fost calculat pe baza prețurilor de revânzare ale acelui comerciant afiliat către clienți independenți. Au fost efectuate ajustări cu privire la toate costurile suportate între achiziționare și revânzare, inclusiv transportul, vânzările, cheltuielile generale și administrative, precum și o marjă de profit rezonabilă.

(39)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe baza prețului de uzină. Pentru o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, sub formă de ajustări, de diferențele constatate cu privire la factorii care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Prin urmare, s-au efectuat ajustări în cazul diferențelor existente cu privire la transport, manipulare, încărcare și costuri auxiliare, costuri aferente creditelor, comisioane, precum și la costuri de ambalare, în cazul în care acestea erau aplicabile și existau date verificate în acest sens.

(40)

Marja de dumping pentru fiecare producător-exportator a fost stabilită pe baza unei comparații efectuate între o valoare normală medie ponderată și un preț de export mediu ponderat, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(41)

Ancheta a arătat că dumpingul a avut loc în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), îndeosebi la un nivel inferior față de ancheta anterioară privind reexaminarea la expirarea măsurilor. Marjele de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF de la frontiera comunitară, fără vămuire, sunt însă semnificative, având o valoare cuprinsă între 6 % și 23 %.

(42)

Astfel cum se menționează în considerentul 1, măsurile în vigoare la ora actuală se prezintă sub forma unui PMI (preț minim de import) de 115 EUR/tonă. În timp ce acest PMI a avut inițial o influență asupra prețurilor de export de uree din Rusia către Comunitate, aceste prețuri au avut un nivel mult mai ridicat față de PMI începând cu 2003, astfel cum se arată în considerentul 67, iar în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), prețurile medii ale exporturilor din Rusia au fost cu 68 % mai mari față de PMI.

(43)

Prin urmare, se poate conchide că măsurile în vigoare la ora actuală nu au avut niciun impact asupra prețurilor sau cantităților exporturilor de uree originare din Rusia. În consecință, este improbabil ca acestea să aibă un impact asupra prețurilor sau cantităților exporturilor de uree originare din Rusia, dacă ar fi abrogate măsurile.

(44)

Fără a aduce atingere dispozițiilor de mai sus, efectele posibile ale: (i) capacităților disponibile actuale ale Rusiei și ale noilor capacități eventuale; și (ii) posibilitatea redirecționării celorlalte vânzări către Comunitate au fost, de asemenea, examinate pe parcursul anchetei, astfel cum se explică mai jos.

(45)

În cererea de reexaminare, solicitantul a prezentat dovezi conform cărora vor fi în total nouă proiecte care vor furniza Rusiei o capacitate nouă substanțială în perioada cuprinsă între 2005 și 2007 care se va datora modernizărilor, îmbunătățirilor și deblocărilor care vor fi efectuate, reprezentând o creștere de cel puțin 10 % din capacitatea actuală.

(46)

Au fost examinate efectele posibile ale capacităților disponibile actuale. Producătorii ruși care constituiau eșantionul au reușit să-și mărească capacitatea de producție cu aproximativ 5 %, în timp ce productivitatea acestora a crescut cu aproximativ 15 % în cursul perioadei în cauză. Prin urmare, capacitatea disponibilă nominală a acestora a scăzut în mod semnificativ la 170 000 tone sau aproximativ la 6 % din capacitatea de producție.

(47)

Un total de cinci proiecte din cele nouă menționate în cerere privea producători-exportatori care au cooperat. Două proiecte au fost deja finalizate în cursul perioadei în cauză și, prin urmare, nu furnizează o capacitate suplimentară față de perioada anchetei de reexaminare (RIP). Numai pentru unul dintre proiectele menționate s-a înregistrat o creștere nesemnificativă a capacității.

(48)

În ceea ce privește cele mai importante două proiecte care stau la baza celei mai mari creșteri a capacității menționate în considerentul 46, s-a stabilit că societatea investește nu numai în capacități destinate producției ureei, ci și în echipamente de producție în aval pentru produse, cum ar fi rășinile ureoformaldehidice (UFR), ureea și soluțiile de nitrat de amoniu (UAN). Aceste proiecte se află fie într-un stadiu avansat, fie au fost deja finalizate după perioada anchetei de reexaminare (RIP). Prin urmare, se poate considera că cea mai mare parte a capacității destinate acestui proiect nu va fi vândută clienților independenți, ci va fi destinată utilizării captive sub formă de stoc de rezervă pentru aceste produse în aval. Prin urmare, această parte nu este luată în considerare în alineatul următor.

(49)

Din cele de mai sus rezultă că cele trei proiecte ar duce la o capacitate suplimentară, disponibilă în scopul vânzării către clienți independenți, estimată la aproximativ 150 000-200 000 tone. Această valoare reprezintă 10 %-15 % din totalul exporturilor Rusiei către Comunitate pe parcursul anchetei de reexaminare (RIP) sau o cotă de piață potențială de 1,5 %-2 % din piața comunitară.

(50)

Capacitatea disponibilă totală sub formă de procent din capacitatea de producție a Rusiei este conformă cu capacitatea disponibilă stabilită în cazul producătorilor care au cooperat, conform informațiilor prezentate de către solicitant. Prin urmare, se consideră că producătorii care nu au cooperat dispun, de asemenea, de o capacitate disponibilă de aproximativ 5 % din capacitatea de producție, estimată la aproximativ 140 000 tone pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP).

(51)

Patru proiecte în total din cele nouă menționate în cerere priveau producători-exportatori care nu au cooperat. Aceste proiecte au fost evaluate pe baza materialului disponibil. Cu privire la un singur proiect, s-a stabilit că acesta nu implică produsul în cauză, ci metanolul. Unul dintre proiecte a fost deja finalizat în cursul perioadei analizate și, prin urmare, nu furnizează o capacitate suplimentară față de perioada anchetei de reexaminare (RIP). Unul dintre proiecte privea investiții nesemnificative inferioare valorii de 1 milion EUR p.a. și, prin urmare, a fost considerat a nu avea un impact semnificativ asupra capacității din Rusia. În ceea ce privește proiectul rămas, acesta ar putea duce la o creștere a capacității cu aproximativ 100 000 tone (reprezentând aproximativ 7 % din totalul exporturilor Rusiei către Comunitate pe parcursul anchetei de reexaminare sau o cotă de piață potențială de 1 % din piața comunitară).

(52)

Potrivit constatărilor din cadrul anchetei, capacitatea suplimentară disponibilă pe termen mediu se va apropia de 500 000 tone. Dat fiind că o parte semnificativă din capacitatea suplimentară va fi destinată utilizării captive sub formă de stoc de rezervă, ca urmare a modernizărilor, îmbunătățirilor și deblocărilor, s-a ajuns la concluzia că doar aproximativ jumătate din această cantitate va fi disponibilă pentru vânzarea către clienți independenți.

(53)

Dat fiind că piața internă a Rusiei este redusă și că nu există indicii care să arate că va crește în viitor, orice creștere a producției va fi orientată către export. Dat fiind că utilizarea capacității nominale a producătorilor ruși se apropie de 95 %, numai cantități suplimentare limitate sunt disponibile pentru export.

(54)

Capacitatea disponibilă actuală și capacitatea suplimentară, care nu este destinată utilizării captive, care se așteaptă să fie create în viitorul apropiat, reprezintă împreună aproximativ 550 000-600 000 tone, ceea ce reprezintă aproximativ 40 % din volumul total de exporturi al Rusiei către Comunitate pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare, reprezentând o cotă de piață potențială de aproximativ 6 % din piața comunitară. Cu toate acestea, conform estimărilor agențiilor de consultanță specializate în îngrășăminte, furnizate de către solicitant, se prevede o creștere a cererii de uree la nivel mondial într-un ritm similar cu cel al creșterii capacității la nivel mondial. Prin urmare, cantitățile suplimentare disponibile pentru export ar putea fi direcționate către regiunile în care există o cerere suplimentară. Prin urmare, este probabil ca exporturile din Rusia către Comunitate să crească în cantități semnificative numai în cazul în care există o creștere echivalentă a cererii, și anume aceste exporturi suplimentare nu ar trebui să aibă un efect negativ asupra prețurilor de pe piața comunitară.

(55)

Prin urmare, nu se poate conchide că volumul exporturilor care fac obiectul unui dumping din partea Rusiei către Comunitate va fi afectat de capacitatea disponibilă a Rusiei.

(56)

În cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), prețurile exporturilor către Comunitate ale producătorilor-exportatori care constituiau eșantionul, calculate pe baza prețului de uzină, erau cu aproximativ 1 %-5 % mai scăzute față de prețurile exporturilor către alte țări terțe. Prețurile pieței interne erau, de asemenea, mai mari decât prețurile exporturilor către Comunitate, îndeosebi pentru societățile situate în regiuni îndepărtate, datorită diferenței semnificative dintre costurile de transport.

(57)

Solicitantul invocă faptul că există investiții semnificative în capacitatea de producție de uree, îndeosebi în Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Această nouă capacitate va duce probabil la limitarea oportunităților pentru exportatorii ruși pe alte piețe și va ocaziona o creștere a cantităților de uree originară din Rusia, exportate către Comunitate. Cu toate acestea, s-a stabilit, pe baza estimărilor menționate în considerentul 54, că aceste investiții nu vor avea un impact semnificativ asupra raportului ofertă/cerere la nivel global, dat fiind că se prevede o creștere a cererii globale conform creșterii capacității la nivel mondial.

(58)

Prin urmare, nu se poate conchide că volumul exporturilor, care fac obiectul unui dumping, din partea Rusiei către Comunitate va fi afectat de o redirecționare a bunurilor către Comunitate.

(59)

Pe baza analizei efectuate mai sus și, în special, datorită lipsei unui impact al măsurilor actuale asupra prețurilor de export către Comunitate, se conchide că, în cazul în care s-ar abroga măsurile, există posibilitatea ca dumpingul să continue.

(60)

Pe teritoriul comunitar, produsul similar este fabricat de 16 producători a căror producție este considerată ca fiind reprezentativă pentru producția totală a Comunității, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază. Opt dintre cele 16 societăți au fost integrate în industria comunitară ca urmare a extinderii UE în anul 2004.

(61)

Din cei 16 producători comunitari, nouă societăți au cooperat în cadrul anchetei, toate fiind menționate în cererea de reexaminare. Ceilalți trei producători s-au făcut cunoscuți în termenele stabilite și au trimis informațiile solicitate în scopul eșantionării. Cu toate acestea, ei nu și-au manifestat dorința de a colabora în continuare. Niciun producător comunitar nu s-a opus cererii de reexaminare.

(62)

Prin urmare, următorii nouă producători au fost de acord să coopereze în cadrul anchetei:

(63)

Întrucât acești nouă producători comunitari reprezentau aproximativ 60 % din producția comunitară totală în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), se consideră, prin urmare, că cei nouă producători comunitari menționați mai sus reprezintă un procent important din producția comunitară totală a produsului similar. De aceea, se consideră că aceștia constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria comunitară”. Cei șapte producători comunitari care nu au cooperat vor fi denumiți „alți producători comunitari”.

(64)

Astfel cum se indică mai sus, a fost selectat un eșantion care cuprinde patru societăți. Toți producătorii comunitari care au constituit eșantionul au colaborat și au trimis chestionarele completate în termenul fixat. În plus, ceilalți cinci producători care au participat la anchetă au furnizat în mod corespunzător anumite date de ordin general pentru analiza prejudiciilor.

(65)

Consumul comunitar aparent de uree a fost stabilit pe baza datelor furnizate de către solicitant și a datelor Eurostat privind ansamblul importurilor UE. Având în vedere extinderea UE în anul 2004, pentru a se asigura claritatea și consistența analizei, consumul a fost stabilit pe baza pieței UE-25 pe perioada în cauză. Dat fiind că această anchetă a fost inițiată înainte de integrarea Bulgariei și a României în Comunitate, analiza se limitează la situația UE-25.

(66)

În perioada cuprinsă între 2002 și RIP, consumul comunitar a crescut cu 4 %.

(67)

Volumele, cotele de piață și prețurile medii ale importurilor din Rusia au evoluat după cum urmează. Următoarele tendințe în materie de cantitate și preț sunt bazate pe datele Eurostat.

(68)

Volumul importurilor din Rusia, precum și cota de piață a acestora s-au menținut relativ stabile în cursul perioadei în cauză, cu excepția valorii de vârf din 2004, care se explică prin stocările din cele 10 state membre ale UE înainte de extinderea de la 1 mai 2004. Prețurile importurilor din Rusia au crescut de la 119 la 193 EUR/tonă în cursul perioadei în cauză. Această evoluție reflectă condițiile favorabile de piață descrise de asemenea în considerentul 85.

(69)

Prețurile importurilor din Rusia arată că, de la începutul perioadei în cauză (2002), producătorii ruși au exportat către Comunitate la un preț cu mult peste prețul minim de import de 115 EUR/tonă.

(70)

Pentru a calcula nivelul subcotării prețurilor în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), prețurile de uzină din industria comunitară oferite unor clienți neafiliați au fost comparate cu prețurile de import CIF la frontiera comunitară ale unor producători-exportatori care au cooperat din țara în cauză, ajustate corespunzător pentru a reflecta un preț franco vămuit. Comparația a indicat faptul că importurile din Rusia nu subcotau prețurile industriei comunitare.

(71)

Volumul importurilor din alte țări terțe în cursul perioadei în cauză este prezentat în tabelul de mai jos. Următoarele tendințe în materie de cantitate și preț sunt, de asemenea, bazate pe datele Eurostat.

(72)

Este necesar să se menționeze faptul că atât Egiptul, cât și România și-au redus volumele exporturilor în perioada cuprinsă între 2002 și perioada anchetei de reexaminare (RIP), în timp ce volumul exporturilor Croației a crescut de la 126 000 tone în 2002 la 187 000 tone în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP). Cu toate acestea, cota de piață a Croației pe piața comunitară s-a menținut la un nivel stabil de 1-2 %. În ceea ce privește prețurile exporturilor, Egiptul a exportat către Comunitate la prețuri mai ridicate față de prețurile industriei comunitare în cursul perioadei în cauză, iar România a urmat aceeași tendință începând cu 2004. În schimb, prețurile croate erau mai scăzute decât prețurile industriei comunitare pe parcursul întregii perioade analizate. Cu toate acestea, Croația nu și-a mărit cota de piață pe piața comunitară în cursul perioadei în cauză. Este necesar să se menționeze faptul că importurile originare din Croația sunt, începând din ianuarie 2002, supuse unei taxe antidumping de 9,01 EUR pe tonă, impuse prin Regulamentul (CE) nr. 92/2002 al Consiliului (8).

(73)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a analizat toți factorii și indicatorii economici relevanți care influențează situația industriei comunitare.

(74)

Când se recurge la utilizarea unui eșantion reprezentativ, în conformitate cu practicile stabilite, anumiți indicatori ai prejudiciului (producție, capacitate de producție, productivitate, stocuri, vânzări, cotă de piață, creștere economică și ocuparea forței de muncă) sunt analizați pentru industria comunitară per ansamblu (denumită „IC” în tabelele anexate), în timp ce acei indicatori ai prejudiciului referitori la rezultatele obținute de societăți individuale, precum prețurile, costurile de producție, rentabilitatea, salariile, investițiile, randamentul capitalului investit, fluxul de lichidități, capacitatea de a mobiliza fonduri sunt analizați pe baza informațiilor culese la nivelul producătorilor comunitari care constituie eșantionul (denumiți „PE” în tabelele care figurează în continuare).

(75)

Volumul total al producției industriei comunitare, inclusiv producția destinată utilizării captive, s-a menținut la un nivel stabil de 4,3 milioane de tone între 2002 și perioada anchetei de reexaminare (RIP), cu excepția unei ușoare creșteri temporare în 2003. În ceea ce privește producția totală, componenta producției destinate transferurilor captive s-a menținut, de asemenea, practic stabilă la aproximativ 20 % din producția totală, ceea ce arată că nu poate afecta situația prejudiciului industriei comunitare.

(76)

Capacitatea de producție a crescut ușor din 2002 până în perioada anchetei de reexaminare (5 %). Dat fiind că volumul IC s-a menținut la nivel stabil, rata capacității de utilizare a scăzut ușor în cursul perioadei în cauză, de la un nivel de 84 % în 2002 la un nivel de 81 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP). Cu toate acestea, astfel cum s-a observat în cadrul anchetei anterioare privind reexaminarea la expirarea măsurilor, amoniacul utilizat pentru producerea ureei poate fi de asemenea utilizat pentru producerea altor îngrășăminte. Rata capacității de utilizare cu privire la producția de uree este, în consecință, afectată de asemenea de dezvoltarea altor îngrășăminte și reprezintă, prin urmare, un indicator de prejudiciu mai puțin important.

(77)

La sfârșitul exercițiului, nivelul stocurilor industriei comunitare era volatil în cursul perioadei în cauză. O creștere de 27 % a fost înregistrată între 2002 și 2005, o scădere radicală s-a înregistrat însă în cursul ultimelor trei luni ale perioadei anchetei de reexaminare (RIP) (ianuarie-martie 2006). Volatilitatea ridicată a nivelurilor stocurilor poate fi, de asemenea, explicată prin caracterul sezonier al vânzărilor și prin faptul că ureea utilizată în scopuri captive este stocată împreună cu ureea vândută pe piața liberă. Prin urmare, nivelul stocurilor nu reprezintă un indicator de prejudiciu important.

(78)

Vânzările realizate de industria comunitară pe piața comunitară au scăzut ușor între 2002 și perioada anchetei de reexaminare (RIP), și anume cu 13 %.

(79)

Cota de piață deținută de industria comunitară a scăzut, de asemenea, ușor în cursul perioadei în cauză, situându-se la 36,5 % în 2002 și la 34,0 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP).

(80)

Industria comunitară a pierdut o anumită parte din cota sa de piață (1,5 puncte procentuale) pe o piață în ușoară creștere (4 %) în cursul perioadei în cauză. Cota de piață pierdută de industria comunitară nu a fost preluată de importurile din Rusia, dat fiind că, astfel cum se menționează în considerentul 67, cota de piață a importurilor din Rusia a rămas stabilă din 2002 până în perioada anchetei de reexaminare (RIP). Totodată, având în vedere scăderea cu 3,5 puncte procentuale a cotei de piață a importurilor din alte țări, trebuie să se ajungă la concluzia potrivit căreia cota de piață pierdută de către industria comunitară a fost câștigată de către ceilalți producători comunitari.

(81)

Rata ocupării forței de muncă din industria comunitară a scăzut cu 6 % între 2002 și perioada anchetei de reexaminare (RIP), în timp ce producția a crescut ușor, reflectând astfel o creștere a productivității.

(82)

Productivitatea anuală pe lucrător angajat în industria comunitară a crescut cu 6 % între 2002 și perioada anchetei de reexaminare (RIP), datorită nivelului redus de ocupare a forței de muncă cu aceeași amploare asupra unei producții stabile a industriei comunitare.

(83)

În ceea ce privește impactul asupra industriei comunitare al cuantumului marjei actuale de dumping înregistrate în cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), dacă se ține seama de faptul că: (i) volumul importurilor din Rusia a înregistrat un nivel relativ stabil în perioada în cauză, (ii) prețurile importurilor din Rusia au crescut semnificativ în cursul aceleiași perioade, (iii) nu s-au înregistrat subcotări în cursul perioadei anchetei de reexaminare și (iv) situația financiară globală a industriei comunitare, acest impact nu este considerat ca fiind semnificativ și indicatorul este considerat a fi nesemnificativ.

(84)

Indicatorii examinați mai sus și mai jos arată în mod clar o îmbunătățire semnificativă a situației economice și financiare a industriei comunitare.

(85)

Prețurile medii nete de vânzare ale producătorilor din industria comunitară care au constituit eșantionul reprezentativ către clienți neafiliați au crescut semnificativ între anul 2002 și perioada anchetei de reexaminare, reflectând condițiile favorabile dominante de pe piața internațională privind ureea în cursul aceleiași perioade.

(86)

Între 2002 și perioada anchetei de reexaminare (RIP), nivelul costului anual al forței de muncă per angajat a crescut în mod moderat cu 11 %.

(87)

Fluxul anual de investiții în produsul similar realizat de cei patru producători care au constituit eșantionul reprezentativ s-a dezvoltat în mod pozitiv în perioada analizată, și anume a crescut cu 10 % din 2002 până în perioada anchetei de reexaminare, deși a prezentat unele fluctuații.

(88)

Rentabilitatea producătorilor comunitari care au constituit eșantionul reprezentativ indică o ameliorare semnificativă din anul 2002 până în perioada anchetei de reexaminare, când aceasta a atins nivelul de 16,9 %. În această privință, se poate observa că, în cursul anchetei inițiale, se stabilise o marjă a profitului de 5 % care poate fi atinsă în absența unui dumping prejudiciabil. Randamentul investițiilor (RI), exprimat ca reprezentând profitul ca procent din valoarea contabilă netă a investițiilor, a urmat în linii mari tendința rentabilității. În cursul perioadei în cauză, acesta a crescut mai mult de trei ori.

(89)

În cursul perioadei în cauză, fluxul de lichidități a crescut de trei ori. Această evoluție corespunde evoluției rentabilității și a randamentului investițiilor per ansamblu în cursul perioadei în cauză.

(90)

Ancheta nu a evidențiat niciun fel de dificultăți întâlnite de producătorii comunitari care au constituit eșantionul reprezentativ la mobilizarea capitalurilor.

(91)

Între anul 2002 și perioada anchetei de reexaminare (RIP), cota de piață a industriei comunitare a scăzut ușor, astfel cum a scăzut și volumul său de vânzări pe piața comunitară. Cu toate acestea, situația financiară globală a industriei comunitare s-a îmbunătățit în general în cursul perioadei în cauză față de perioada care a precedat reexaminarea anterioară la expirarea măsurilor care a avut ca efect în 2001 menținerea măsurilor existente, acestea fiind în vigoare începând din 1995.

(92)

În cursul perioadei în cauză, rentabilitatea producătorilor care au constituit eșantionul a crescut în mod semnificativ, depășind considerabil, în fiecare an al perioadei analizate, nivelul rentabilității stabilit ca profit țintă în ancheta inițială. De asemenea, randamentul investițiilor și fluxul de lichidități a crescut în mod semnificativ. Volumul de producție al industriei comunitare a rămas stabil. Prețurile de vânzare ale producătorilor care au constituit eșantionul au evoluat pozitiv pe parcursul întregii perioade în cauză. Salariile au înregistrat o evoluție moderată, iar industria comunitară a continuat să investească.

(93)

De notat faptul că evoluția pozitivă globală a rentabilității industriei comunitare s-a înregistrat în contextul unor prețuri ale exporturilor din Rusia către Comunitate care se situau cu mult peste PMI, deși făceau obiectul unui dumping. Prin urmare, în cursul perioadei în cauză, prețurile exporturilor din Rusia nu au afectat industria comunitară.

(94)

După primirea concluziilor Comisiei, solicitantul a invocat faptul că cerințele legate de rentabilitatea pe termen lung, măsurată în termeni de profit obținut din vânzări, ar trebui să se situeze în domeniul industriei ureei la un nivel de 25 % după impozitare. Acest lucru ar reprezenta un profit pe cifra de afaceri de 36 %, înainte de impozitare. Solicitantul a invocat faptul că acest lucru este justificat prin costurile de realizare a unei noi componente amoniu/uree, ceea ce ar necesita un randament al investițiilor de 11 % (presupus a fi echivalent cu profitul pe cifra de afaceri de 36 %, înainte de impozitare). De notat, în această privință, faptul că solicitantul nu a invocat niciodată o marjă de profit atât de ridicată în cadrul acestei proceduri, iar ancheta inițială a stabilit că poate fi obținută o marjă de profit de 5 % în lipsa dumpingului prejudiciabil. În plus, Tribunalul de Primă Instanță a confirmat, în hotărârea sa privind Cauza T-210/95, că „… marja de profit, care urmează să fie utilizată de către Consiliu în momentul calculării prețului țintă, înlăturând prejudiciul în cauză, trebuie limitată la marja de profit pe care industria comunitară s-ar putea baza în condiții normale de concurență, în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping” (9). În cadrul aceleiași cauze, tribunalul a confirmat că „… argument(ul) potrivit căruia marja de profit, care urmează să fie utilizată de către instituțiile comunitare, trebuie să fie marja necesară garantării supraviețuirii industriei comunitare și/sau un randament adecvat pe capital nu dispune de niciun temei în regulamentul de bază” (10). Într-adevăr, în cazul de față, solicitantul nu a prezentat nicio dovadă conform căreia, în lipsa importurilor care fac obiectul dumpingului, industria comunitară ar fi putut să obțină randamente la nivelul solicitat. Totodată, solicitantul nu a demonstrat ce marjă de profit ar fi putut obține industria comunitară în lipsa importurilor care fac obiectul dumpingului. Prin urmare, această solicitare a fost respinsă.

(95)

În lumina celor de mai sus, se conchide că producerea prejudiciului material asupra industriei comunitare nu a fost continuată.

(96)

Întrucât nu a continuat prejudicierea materială provocată de importurile originare din țara în cauză, analiza s-a axat pe probabilitatea reapariției prejudiciului în cazul abrogării măsurilor existente. În această privință, a fost analizată lipsa impactului măsurilor existente asupra volumului și prețurilor importurilor din Rusia. În plus, au fost analizate efectele eventuale ale capacității disponibile actuale a Rusiei și ale unei noi capacități eventuale, precum și posibilitatea redirecționării altor vânzări de către producătorii ruși către Comunitate.

(97)

Astfel cum indică tabelul de mai jos, începând cu anul 2002, prețurile exporturilor din Rusia ale produsului în cauză către Comunitate s-au situat întotdeauna peste PMI reprezentând 115 EUR/tonă, în timp ce începând cu anul 2003 până la sfârșitul perioadei în cauză, aceste prețuri s-au situat cu mult peste PMI. În cursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), prețurile medii ale exporturilor din Rusia către piața comunitară au depășit cu 68 % PMI. Acest lucru indică în mod clar că, începând cu anul 2003, prețurile exporturilor din Rusia au fost afectate de măsurile existente.

(98)

Prin urmare, ceteris paribus, nu există motive pentru care producătorii-exportatori din Rusia să aplice prețuri mai mici în cazul în care măsurile existente ar fi abrogate, dat fiind că aceștia au reușit să mențină prețuri mult mai ridicate anterior.

(99)

În plus, astfel cum se arată în considerentul 67, exportatorii ruși și-au menținut volumul exporturilor către Comunitate la un nivel relativ stabil pe ansamblul perioadei în cauză, în pofida faptului că măsurile existente nu au avut niciun efect practic asupra prețurilor exporturilor începând cu anul 2002, neconstituind prin urmare un obstacol în calea creșterii exporturilor din Rusia.

(100)

Prin urmare, ceteris paribus, este puțin probabil ca producătorii-exportatori ruși să vândă volumuri suplimentare pe piața comunitară, în cazul abrogării măsurilor existente, dat fiind că aceste măsuri nu au afectat volumul exporturilor din Rusia.

(101)

Prin urmare, se conchide că, având în vedere că măsurile existente nu au influențat nici prețurile exporturilor aplicate de către exportatorii ruși, nici prețurile plătite de către importatorii comunitari pentru aceleași importuri, nici cantitățile exportate din Rusia către Comunitate, este puțin probabil ca înlăturarea măsurilor să aibă vreun efect asupra prețurilor sau cantităților. Prin urmare, înlăturarea măsurilor nu ar avea niciun impact asupra situației industriei comunitare. În consecință, nu se poate concluziona că există posibilitatea să se aducă din nou un prejudiciu industriei comunitare, în cazul abrogării măsurilor existente.

(102)

Fără a aduce atingere concluziilor de mai sus, au fost examinate totodată în cadrul anchetei diferitele motive invocate de către industria comunitară cu privire la efectele posibile ale capacității disponibile actuale a Rusiei și ale noii sale capacități eventuale asupra Comunității, precum și privind posibilitatea redirecționării celorlalte vânzări ale producătorilor din Rusia către Comunitate, astfel cum se explică mai jos.

(103)

Astfel cum se explică în considerentele 46 și 50, niciuna dintre societățile ruse eșantionate nu dispunea de o capacitate semnificativă în cursul perioadei anchetei de reexaminare, iar nivelul global al capacității disponibile a tuturor producătorilor ruși era estimat la aproximativ 5 %. În această privință, rezultatele anchetei sunt întru totul conforme cu ceea ce a invocat solicitantul.

(104)

Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 52, s-a stabilit totodată că cele nouă proiecte menționate de către solicitant nu sunt susceptibile să aibă un efect negativ considerabil asupra pieței comunitare, dat fiind că o parte semnificativă a capacității suplimentare create prin aceste proiecte va fi destinată utilizării captive. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 54, este probabil ca exporturile Rusiei către Comunitate să crească în cantități semnificative numai în cazul în care are loc o creștere echivalentă a cererii, caz în care aceste exporturi suplimentare nu ar trebui să aibă un efect negativ asupra nivelului prețurilor pe piața comunitară.

(105)

Pe baza celor menționate mai sus, s-a ajuns la concluzia că producătorii ruși vor dispune numai de cantități suplimentare limitate pentru creșterea vânzărilor datorită modernizărilor, îmbunătățirilor și deblocărilor. Acest lucru indică faptul că producătorii ruși nu ar avea posibilitatea de a-și mări vânzările la export către Comunitate în mod semnificativ, cu ajutorul capacităților lor disponibile.

(106)

Astfel cum se menționează în considerentul 67, importurile din Rusia către Comunitate au rămas relativ stabile pe parcursul perioadei în cauză, reprezentând o cotă de piață de aproximativ 16 % din consumul comunitar în cursul perioadei în cauză, cu excepția unui nivel maxim atins în 2004 (aproximativ 20 %). Această situație se prezintă astfel în ciuda faptului că, astfel cum se arată mai sus, măsurile existente nu au avut practic niciun efect asupra prețurilor exporturilor și a cantităților exportate pe durata întregii perioade analizate și, în consecință, nu au constituit un obstacol în calea creșterii exporturilor din Rusia.

(107)

Ancheta a arătat faptul că pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare (RIP), prețurile de export către Comunitate ale producătorilor-exportatori care au constituit eșantionul, calculate pe baza prețului de uzină, erau cu aproximativ 1 %-5 % mai mici decât prețurile de export către alte țări terțe. Astfel cum se menționează în considerentul 56, prețurile de vânzare pe piața internă a Rusiei, calculate pe baza prețului de uzină, erau totodată mai mari decât prețurile vânzărilor la export către Comunitate, îndeosebi pentru societățile situate în zone îndepărtate, datorită diferențelor semnificative între costurile de transport, astfel cum s-a menționat mai sus. Pe baza celor menționate anterior, se poate conchide că, în ceea ce privește prețurile, piața comunitară nu este deosebit de atractivă în comparație cu celelalte piețe principale pentru producătorii ruși.

(108)

În plus, astfel cum se menționează în considerentul 57, solicitantul a invocat că producția care rezultă din capacitățile suplimentare dezvoltate îndeosebi în Africa de Nord (Algeria și Egipt) și în Orientul Mijlociu (Iran) ar exercita o presiune asupra prețurilor mondiale, reducând astfel capacitatea de pătrundere a exportatorilor ruși pe aceste piețe și conducându-i pe aceștia să-și mărească cantitățile exportate către piața comunitară. În această privință, s-a stabilit, pe baza estimărilor menționate în considerentul 54, că aceste investiții nu vor avea un impact semnificativ asupra raportului ofertă/cerere la nivel global, dat fiind că se prevede o creștere a cererii globale conform creșterii capacității la nivel mondial. În plus, ancheta arată că producătorii-exportatori ruși au pierdut deja cote de piață semnificative în Asia (în special în Republica Populară Chineză) și pe piețele africane și că fac față destul de bine presiunii pe piețele Americii Latine. Având în vedere estimarea raportului ofertă/cerere la nivel global, argumentul conform căruia producătorii-exportatori ruși ar putea pierde cote de piață suplimentare pe celelalte piețe, cu excepția Europei, nu este fundamentat.

(109)

Solicitantul a argumentat că avantajele neloiale privind costurile de care au beneficiat producătorii ruși, datorate existenței prețului dublu al gazului, ar putea duce la o subcotare semnificativă din partea exportatorilor ruși, inter alia, în cazul în care raportul ofertă/cerere la nivel internațional ar deveni nefavorabil. Deși acest aspect nu poate fi exclus, dat fiind că ancheta a arătat că structura costurilor exportatorilor ruși este într-adevăr denaturată în mod semnificativ datorită prețului dublu al gazului practicat de către Rusia, subcotarea potențială nu ar fi o consecință directă a înlăturării măsurilor, ci s-ar datora altor circumstanțe.

(110)

Prin urmare, nu se poate conchide că producătorii ruși au intenția de a redirecționa o parte semnificativă a volumurilor exportate la ora actuală către țări terțe sau vândute pe piața internă sau de a-și reduce prețurile în urma înlăturării măsurilor, chiar dacă nu se poate exclude faptul că acest lucru s-ar putea întâmpla ca urmare a altor circumstanțe.

(111)

Astfel cum se arată mai sus, măsurile existente nu au avut un efect nici asupra prețurilor de export aplicate de către exportatorii ruși, nici asupra prețurilor plătite de către importatorii comunitari pentru aceleași importuri, și nici asupra volumurilor exporturilor rusești către piața comunitară. În același timp, în pofida continuării furnizării de importuri provenind din Rusia supuse dumpingului, industria comunitară nu a suferit niciun prejudiciu. Prin urmare, abrogarea măsurilor existente nu va avea niciun impact asupra prețurilor exporturilor și asupra volumurilor exportate din Rusia și, în consecință, nu va avea niciun impact asupra situației industriei comunitare.

(112)

În plus, analiza altor factori externi invocați de către solicitant nu pune sub semnul întrebării concluziile de mai sus, dat fiind că aceștia nu indică nici pe departe vreo posibilitate rezonabilă de creștere a volumurilor și de scădere a prețurilor importurilor din Rusia către piața comunitară datorate unor factori externi.

(113)

Pe baza celor menționate mai sus, nu se poate conchide că există probabilitatea unei reapariții a prejudiciului cauzat industriei comunitare, în cazul abrogării măsurilor existente.

(114)

Toate părțile au fost informate cu privire la datele și considerentele esențiale în baza cărora se intenționează recomandarea abrogării măsurilor existente. Părților li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma prezentei comunicări.

(115)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping privind importurile de uree originare din Rusia ar trebui abrogate, iar procedura ar trebui încheiată.

(116)

Având în vedere circumstanțele descrise în considerentul 109, și anume că structura costurilor exportatorilor ruși este denaturată în mod semnificativ datorită prețului dublu al gazului practicat de către Rusia, se consideră necesar să se monitorizeze îndeaproape evoluția importurilor de uree originare din Rusia, în vederea facilitării unei acțiuni rapide corespunzătoare, dacă va fi cazul.

(117)

Întrucât, în conformitate cu considerentele precedente, măsurile existente ar trebui abrogate și procedura ar trebui încheiată, reexaminarea intermediară parțială privind caracterul adecvat al formei măsurilor și reexaminarea intermediară parțială limitată la examinarea dumpingului referitor la „EuroChem” ar trebui, de asemenea, încheiate,