29.6.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 170/1

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 718/2007 AL COMISIEI

din 12 iunie 2007

de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului de instituire a unui instrument de asistenţă pentru preaderare (IPA)

CUPRINS

Partea I

Dispoziţii comune

Titlul I

Principiile şi cadrul general al asistenţei

Capitolul I

Obiect şi principii

Capitolul II

Cadrul general al punerii în aplicare

Titlul II

Norme comune de punere în aplicare

Capitolul I

Principii

Capitolul II

Sisteme de gestionare şi control

Secţiunea 1

Gestionarea descentralizată

Secţiunea 2

Alte forme de gestionare

Capitolul III

Contribuţia financiară a Comunităţii Europene

Capitolul IV

Gestionarea financiară

Secţiunea 1

Angajamente bugetare

Secţiunea 2

Norme privind gestionarea descentralizată

Secţiunea 3

Norme privind gestionarea centralizată şi în comun

Capitolul V

Evaluare şi monitorizare

Capitolul VI

Publicitate, vizibilitate

Partea II

Dispoziţii specifice

Titlul I

Componenta „asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor”

Capitolul I

Obiectul asistenţei şi eligibilitatea

Capitolul II

Programare

Capitolul III

Punerea în aplicare

Secţiunea 1

Cadrul de punere în aplicare şi principii

Secţiunea 2

Gestionarea financiară

Secţiunea 3

Evaluare şi monitorizare

Titlul II

Componenta „cooperare transfrontalieră”

Capitolul I

Obiectul asistenţei şi eligibilitatea

Capitolul II

Programare

Secţiunea 1

Programe

Secţiunea 2

Operaţiuni

Capitolul III

Punerea în aplicare

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Secţiunea 2

Programe transfrontaliere între ţările beneficiare şi statele membre

Secţiunea 3

Programe transfrontaliere între ţările beneficiare

Titlul III

Componentele „dezvoltare regională” şi „dezvoltare a resurselor umane”

Capitolul I

Obiectul asistenţei şi eligibilitatea

Secţiunea 1

Componenta „dezvoltare regională”

Secţiunea 2

Componenta „dezvoltare a resurselor umane”

Capitolul II

Programare

Capitolul III

Punerea în aplicare

Secţiunea 1

Norme generale

Secţiunea 2

Gestionarea financiară

Secţiunea 3

Evaluare şi monitorizare

Titlul IV

Componenta „dezvoltare rurală”

Capitolul I

Obiectul asistenţei şi eligibilitatea

Secţiunea 1

Obiectul asistenţei

Secţiunea 2

Cerinţe generale privind eligibilitatea şi intensitatea ajutorului

Secţiunea 3

Eligibilitatea şi cerinţele specifice pentru asistenţa din cadrul axei prioritare 1

Secţiunea 4

Eligibilitatea şi cerinţele specifice în cadrul axei prioritare 2

Secţiunea 5

Eligibilitatea şi cerinţele specifice în cadrul axei prioritare 3

Secţiunea 6

Asistenţa tehnică

Capitolul II

Programare

Capitolul III

Punerea în aplicare

Secţiunea 1

Principii şi gestionarea financiară

Secţiunea 2

Evaluare şi monitorizare

Partea III

Dispoziţii finale

Anexă

Criterii de acreditare

COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistenţă pentru preaderare (IPA) (1), în special articolul 3 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Obiectul Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 (denumit în continuare „Regulamentul IPA”) este de a furniza asistenţă pentru preaderare ţărilor beneficiare şi de a le sprijini în tranziţia lor de la anexa II la anexa I la regulamentul în cauză şi până la data aderării lor la Uniunea Europeană.

(2)

Regulamentul IPA fiind unicul instrument de preaderare pentru perioada 2007-2013, normele pentru programarea şi furnizarea asistenţei în cadrul regulamentului în cauză ar trebui să fie raţionalizate şi reunite într-un singur regulament de punere în aplicare, care să reglementeze toate cele cinci componente stabilite în Regulamentul IPA (denumite în continuare „componentele IPA”).

(3)

Pentru asigurarea coerenţei, a coordonării şi a eficienţei, în special în contextul planului de acţiune al Comisiei spre un cadru integrat al controlului intern, sunt necesare norme comune de punere în aplicare a asistenţei acordate în temeiul Regulamentului IPA pentru toate cele cinci componente IPA. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare caracteristicile speciale ale componentelor IPA individuale.

(4)

De asemenea, trebuie luate în considerare şi diferenţele de la nivelul contextelor socioeconomic, cultural şi politic din ţările beneficiare, deoarece acestea creează necesitatea unei abordări specifice şi a unui sprijin diferenţiat în funcţie de statutul de candidat sau candidat potenţial al unei ţări, de contextul politic şi economic, de nevoi, precum şi de capacităţile de absorbţie şi de gestionare.

(5)	Asistenţa furnizată în temeiul Regulamentului IPA trebuie să fie în conformitate cu politicile şi acţiunile comunitare în domeniul asistenţei externe.

(6)

Asistenţa trebuie să se încadreze în domeniul de aplicare prevăzut la articolul 2 din Regulamentul IPA. Aceasta ar trebui să fie direcţionată către sprijinirea unei game largi de măsuri de consolidare a instituţiilor în toate ţările beneficiare. Asistenţa ar trebui să consolideze instituţiile democratice şi statul de drept, să reformeze administraţia publică, să realizeze reforme economice, să respecte drepturile omului şi drepturile minorităţilor, să încurajeze egalitatea între sexe şi nediscriminarea, să promoveze drepturile civile şi dezvoltarea societăţii civile, să sprijine intensificarea cooperării regionale, precum şi reconcilierea şi reconstrucţia şi să contribuie la dezvoltarea durabilă, la reducerea sărăciei, precum şi la un nivel înalt de protecţie a mediului în aceste ţări.

(7)

În afară de aceasta, asistenţa pentru ţările candidate ar trebui să se axeze asupra adoptării şi a punerii în aplicare a întregului acquis comunitar, precum şi a respectării criteriilor de aderare; ar trebui, de asemenea, să ajute la pregătirea ţărilor candidate pentru programarea, gestionarea şi punerea în aplicare a Fondului European de Dezvoltare Regională, a Fondului de coeziune, a Fondului Social European şi a dezvoltării rurale la care vor avea acces după data aderării.

(8)

Asistenţa pentru ţările potenţial candidate ar trebui să promoveze un anumit nivel de aliniere la acquis-ul comunitar şi de apropiere faţă de criteriile de aderare, precum şi operaţiuni similare cu cele care vor deveni disponibile pentru ţările candidate în cadrul componentelor IPA referitoare la dezvoltarea regională, dezvoltarea resurselor umane şi dezvoltarea rurală.

(9)	Pentru a garanta consecvenţa, complementaritatea şi concentrarea asistenţei, coerenţa şi coordonarea acţiunilor realizate într-o anumită ţară în cadrul diferitelor componente IPA ar trebui să fie asigurată la nivelul de planificare multianuală prevăzut la articolul 6 din Regulamentul IPA.

(10)	Comisia şi ţările beneficiare ar trebui să semneze acorduri-cadru în vederea stabilirii principiilor cooperării lor în cadrul prezentului regulament.

(11)

Trebuie să se specifice în mod clar care dintre metodele de gestionare prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (2) se aplică în legătură cu fiecare dintre componente în conformitate cu Regulamentul IPA.

(12)

În special, întrucât Regulamentul IPA prevede asistenţă în contextul procesului de preaderare, pentru punerea sa în aplicare trebuie utilizată o gestionare descentralizată a fondurilor, după caz, în scopul de a îmbunătăţi însuşirea gestionării asistenţei de către ţările beneficiare. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibilă utilizarea unei gestionări centralizate, în comun şi repartizate atunci când este nevoie.

(13)	În situaţia unei gestionări descentralizate, trebuie să fie specificate clar rolurile şi obligaţiile respective ale Comisiei şi ale ţărilor beneficiare. Dispoziţiile privind ţările beneficiare ar trebui să fie incluse în acordurile-cadru, în acordurile sectoriale sau în acordurile de finanţare.

(14)

Este necesară stabilirea unor norme detaliate pentru gestionarea financiară a fondurilor în conformitate cu Regulamentul IPA, în funcţie de metoda de gestionare care urmează să fie utilizată pentru punerea în aplicare a asistenţei. Obligaţiile ţărilor beneficiare în această privinţă ar trebui să fie prevăzute în acordurile-cadru, în acordurile sectoriale sau în acordurile de finanţare.

(15)

În afară de evaluarea generală a Regulamentului IPA prevăzută la articolul 22 din acesta, asistenţa furnizată în conformitate cu Regulamentul IPA ar trebui să fie monitorizată şi evaluată periodic. În special, programele ar trebui să facă obiectul unei evaluări de către comitete de monitorizare speciale, iar punerea în aplicare generală a asistenţei acordate în temeiul Regulamentului IPA ar trebui să fie controlată în mod periodic.

(16)

Vizibilitatea programelor de asistenţă IPA şi efectele lor asupra cetăţenilor ţărilor beneficiare sunt de o importanţă primordială pentru asigurarea unei conştientizări publice a acţiunilor UE şi pentru a crea o imagine consecventă a măsurilor respective în toate ţările beneficiare, în conformitate cu planul de acţiune al Comisiei pentru îmbunătăţirea comunicării privind Europa, Cartea albă a Comisiei privind o politică europeană de comunicare şi strategia de comunicare privind extinderea pentru 2005-2009.

(17)	Întrucât Regulamentul IPA se aplică începând cu 1 ianuarie 2007, normele Comisiei pentru punerea în aplicare a regulamentului menţionat anterior trebuie, la rândul lor, să se aplice începând cu aceeaşi dată de 1 ianuarie 2007.

(18)	Dispoziţiile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului IPA,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

DISPOZIŢII COMUNE

TITLUL I

PRINCIPIILE ŞI CADRUL GENERAL AL ASISTENŢEI

CAPITOLUL I

Obiect şi principii

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament instituie normele de punere în aplicare ce reglementează furnizarea de către Comunitate a asistenţei de preaderare instituite de Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului (IPA), „Regulamentul IPA”.

Articolul 2

Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1.	„ţară beneficiară”: orice ţară menţionată în anexa I sau anexa II la Regulamentul IPA;

2.

„pachetul de extindere”: un set de documente prezentat în fiecare an Consiliului şi Parlamentului European de către Comisie, a cărui parte strategică şi politică cuprinde revizuirile, după caz, ale parteneriatelor de aderare şi ale parteneriatelor europene, rapoartele periodice pentru fiecare ţară şi documentul de strategie al Comisiei. Un cadru financiar indicativ multianual completează pachetul;

3.	„acord-cadru”: un acord încheiat între Comisie şi ţara beneficiară şi care se aplică tuturor componentelor IPA, stabilind principiile cooperării între ţara beneficiară şi Comisie în temeiul prezentului regulament;

4.	„acord sectorial”: un acord referitor la o anumită componentă IPA, elaborat, după caz, de Comisie şi de ţara beneficiară şi care stabileşte dispoziţiile relevante care trebuie respectate şi care nu sunt cuprinse în acordul-cadru sau acordurile de finanţare aplicabile ţării în cauză;

5.	„acord de finanţare”: un acord anual sau multianual încheiat între Comisie şi ţara beneficiară, în urma unei decizii de finanţare din partea Comisiei prin care este aprobată contribuţia comunitară la un program sau o operaţiune care fac parte din domeniul de aplicare a prezentului regulament;

6.

„neregulă”: orice încălcare a unei dispoziţii din normele şi contractele aplicabile care decurge dintr-un act sau omisiune a unui operator economic şi care are sau ar avea efectul de a aduce prejudicii bugetului general al Uniunii Europene prin introducerea unei cheltuieli nejustificate în bugetul general;

7.	„exerciţiu financiar”: de la 1 ianuarie la 31 decembrie;

8.

„beneficiar final”: organismul sau întreprinderea, din sectorul public sau privat, care răspunde de iniţierea sau de iniţierea şi punerea în aplicare a operaţiunilor. În contextul sistemelor de ajutoare, beneficiarii finali sunt întreprinderi publice sau private care realizează un proiect individual şi primesc ajutoare publice;

9.	„contribuţie comunitară”: partea din cheltuielile eligibile care este finanţată de către Comunitate;

10.	„cont în euro”: cont bancar purtător de dobândă, deschis de fondul naţional la o instituţie financiară sau la o autoritate financiară, în numele ţării beneficiare şi sub responsabilitatea acesteia, în scopul primirii plăţilor efectuate de Comisie;

11.

„cheltuieli publice”: orice contribuţie publică la finanţarea operaţiunilor a cărei origine este Comunitatea Europeană sau bugetul autorităţilor publice ale ţării beneficiare şi orice contribuţie la finanţarea operaţiunilor a cărei origine este bugetul organismelor de drept public sau al asociaţiilor alcătuite din una sau mai multe autorităţi regionale sau locale sau organisme de drept public;

12.	„cheltuieli totale”: cheltuielile publice şi orice contribuţie privată la finanţarea operaţiunilor.

Articolul 3

Principii ale asistenţei

Comisia asigură aplicarea principiilor următoare în cadrul asistenţei furnizate în temeiul Regulamentului IPA:

—	asistenţa furnizată respectă principiile coerenţei, complementarităţii, coordonării, parteneriatului şi concentrării;

—	asistenţa este conformă cu politicile UE şi favorizează alinierea la acquis-ul comunitar;

—	asistenţa respectă principiile bugetare prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002;

—	asistenţa este adaptată nevoilor identificate în procesul de extindere şi capacităţilor de absorbţie ale ţării beneficiare. Aceasta reflectă, de asemenea, experienţa acumulată în trecut;

—	se încurajează puternic însuşirea programării şi a punerii în aplicare a asistenţei de către ţara beneficiară şi se asigură o vizibilitate adecvată intervenţiei UE;

—	operaţiunile sunt pregătite în mod adecvat, cu obiective clare şi verificabile, care urmează să fie realizate într-o anumită perioadă de timp;

—	trebuie prevenită orice discriminare bazată pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în decursul diferitelor etape ale punerii în aplicare a asistenţei;

—	obiectivele asistenţei pentru preaderare sunt urmărite în cadrul dezvoltării durabile şi al promovării, de către Comunitate, a obiectivului de protecţie şi îmbunătăţire a mediului.

Articolul 4

Priorităţi ale asistenţei

Asistenţa pentru o anumită ţară beneficiară se bazează pe priorităţile identificate în documentele următoare, în cazul în care acestea există:

—	parteneriatul european;

—	parteneriatul pentru aderare;

—	programul naţional pentru adoptarea acquis-ului;

—	rapoartele şi documentul de strategie incluse în pachetul de extindere anual al Comisiei;

—	acordul de stabilizare şi asociere;

—	cadrul de negocieri.

Se iau în considerare şi priorităţile prevăzute în strategiile naţionale, atunci când sunt compatibile cu obiectivele de preaderare şi domeniul de aplicare prevăzut în Regulamentul IPA.

CAPITOLUL II

Cadrul general al punerii în aplicare

Articolul 5

Documente indicative de planificare multianuală

(1)   Documentul indicativ de planificare multianuală asigură coerenţa şi complementaritatea necesare între componentele IPA într-o anumită ţară beneficiară. Documentul reflectă, în special, principiile prevăzute la articolul 9.

(2)   În conformitate cu dispoziţiile articolului 20 alineatul (3) din Regulamentul IPA şi în contextul consultării prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menţionat anterior, Comisia depune eforturi pentru a acorda suficient timp părţilor interesate relevante, inclusiv statelor membre, pentru a-şi prezenta observaţiile privind documentul.

(3)   Pentru fiecare dintre ţările în cauză, documentele indicative de planificare multianuală cuprind:

(a)	un istoric general, inclusiv o scurtă descriere a procesului de consultări cu ţara beneficiară şi în cadrul acesteia;

(b)	descriere a obiectivelor de cooperare ale Uniunii Europene în ţara respectivă;

(c)	evaluare consolidată a aspectelor problematice, a necesităţilor şi a importanţei relative a priorităţilor asistenţei;

(d)	prezentare a cooperării din trecut şi din prezent a Uniunii Europene, care să includă o analiză a necesităţilor şi a capacităţii de absorbţie, şi a lecţiilor învăţate, precum şi a activităţilor relevante ale celorlalţi donatori, atunci când aceste informaţii sunt disponibile;

(e)

pentru fiecare componentă, o descriere a modului în care evaluarea consolidată menţionată la litera (c) de mai sus este transpusă în opţiuni strategice, precum şi o descriere a principalelor sectoare din ţara în cauză care au fost alese pentru a primi asistenţă, însoţită de o descriere a rezultatelor preconizate;

(f)	alocările financiare indicative pentru principalele domenii de intervenţie din cadrul fiecărei componente IPA.

(4)   Programele regionale şi orizontale pot constitui obiectul unor documente separate şi specifice de planificare multianuală indicative, cu mai mulţi beneficiari.

Articolul 6

Programele multianuale sau anuale

(1)   Documentele indicative de planificare multianuală sunt puse în aplicare prin programe multianuale sau, în funcţie de componentă, programe anuale, astfel cum se prevede la articolul 7 din Regulamentul IPA.

(2)   Programele multianuale sau programele anuale sunt formate din documente înaintate de ţara beneficiară sau elaborate de Comisie în cazul programelor regionale şi orizontale şi adoptate de Comisie. Programele prezintă un ansamblu coerent de axe prioritare, orice măsuri sau operaţiuni adecvate, precum şi o descriere a contribuţiei financiare necesare pentru punerea în aplicare a strategiilor definite în documentele indicative de planificare multianuală.

Programele sunt subîmpărţite în axe prioritare, fiecare dintre acestea definind un obiectiv global care trebuie atins şi care, în funcţie de componenta IPA avută în vedere, trebuie pus în aplicare prin măsuri, care pot să fie subîmpărţite în operaţiuni, sau direct prin operaţiuni.

Operaţiunile cuprind un proiect sau un grup de proiecte pus în aplicare de Comisie, iniţiat sau iniţiat şi pus în aplicare de unul sau mai mulţi beneficiari finali, pe baza cărora se pot îndeplini obiectivele măsurii şi/sau se poate îndeplini axa prioritară la care se raportează.

(3)   În conformitate cu articolul 20 din Regulamentul IPA, părţile interesate relevante, inclusiv statele membre, sunt consultate în cursul procesului de programare, conform dispoziţiilor prevăzute în partea II. Comisia şi/sau ţara beneficiară depun eforturi pentru a acorda suficient timp părţilor interesate să îşi prezinte observaţiile în acest context.

Articolul 7

Acorduri-cadru şi acorduri sectoriale

(1)   Comisia şi ţara beneficiară încheie un acord-cadru, pentru a stabili şi conveni asupra regulilor de cooperare privind asistenţa financiară acordată de CE ţării beneficiare. După caz, acordul-cadru poate fi completat printr-un acord sectorial sau prin mai multe acorduri sectoriale cu dispoziţii specifice privind anumite componente.

(2)   Asistenţa în temeiul Regulamentului IPA poate fi furnizată ţării beneficiare numai după încheierea şi intrarea în vigoare a acordului-cadru prevăzut la alineatul (1).

În cazul în care a fost încheiat un acord sectorial cu ţara beneficiară, asistenţa în temeiul Regulamentului IPA poate fi acordată, în cadrul componentei IPA vizate de acordul sectorial, numai după intrarea în vigoare a acordului-cadru şi a acordului sectorial.

Prin derogare de la primul paragraf, atunci când nu s-a încheiat un acord-cadru sau atunci când acordul-cadru în vigoare, încheiat conform Regulamentelor (CEE) nr. 3906/89 (3), (CE) nr. 1267/1999 (4), (CE) nr. 1268/1999 (5), (CE) nr. 2500/2001 (6) sau (CE) nr. 2666/2000 (7) ale Consiliului, nu prevede dispoziţiile minime menţionate la alineatul (3), aceste dispoziţii minime se stabilesc în acordurile de finanţare.

(3)   Acordul-cadru include, în special, dispoziţii privind:

(a)	regulile generale în domeniul asistenţei financiare comunitare;

(b)	stabilirea structurilor şi a autorităţilor necesare pentru gestionare şi menţionate la articolele 21, 32 şi 33, precum şi orice alte organisme specifice relevante;

(c)	responsabilităţile comune ale structurilor, ale autorităţilor şi ale organismelor menţionate anterior, în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 22, 23, 24, 25, 26, 28 şi 29;

(d)

cerinţele şi condiţiile privind controlul pentru: (i) acreditarea şi monitorizarea acreditării ordonatorului de credite naţional de către responsabilul competent în materie de acreditare, în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 11, 12 şi 15; (ii) acreditarea şi monitorizarea acreditării structurii de execuţie de către ordonatorul de credite naţional, în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 11, 13 şi 16; (iii) delegarea, de către Comisie, a competenţelor în materie de gestionare, în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 11, 14 şi 17;

(e)	întocmirea unei declaraţii anuale de asigurare de către ordonatorul de credite naţional, în conformitate cu articolul 27;

(f)	norme privind achiziţiile publice, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 şi Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei (8) de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002;

(g)	încetarea programelor în conformitate cu articolele 47 şi 56;

(h)

definiţiile neregulii, în conformitate cu articolul 2, ale fraudei, precum şi definiţia corupţiei active şi pasive, conform celor prevăzute în legislaţia comunitară; obligaţia ţării beneficiare de a lua măsuri preventive adecvate împotriva corupţiei active şi pasive, măsuri antifraudă şi acţiuni corective; normele privind recuperarea fondurilor în caz de neregulă sau fraudă;

(i)	recuperările şi corecţiile şi ajustările financiare, în conformitate cu articolele 49 şi 50;

(j)	normele privind supravegherea, controlul şi auditul efectuate de Comisie şi de Curtea Europeană de Conturi;

(k)	normele privind taxele, drepturile vamale şi alte taxe fiscale;

(l)	cerinţele de informare şi de publicitate.

(4)   După caz, poate fi încheiat un acord sectorial referitor la o anumită componentă IPA şi care să completeze acordul-cadru. Fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute în acordul-cadru, acordul sectorial cuprinde dispoziţii detaliate şi specifice privind gestionarea, evaluarea şi controlul componentei în cauză.

(5)   Într-o anumită ţară beneficiară, acordul-cadru este aplicabil tuturor acordurilor de finanţare în conformitate cu dispoziţiile articolului 8.

În cazul în care există, acordul sectorial referitor la o anumită componentă este aplicabil tuturor acordurilor de finanţare încheiate în cadrul componentei în cauză.

Articolul 8

Decizii şi acorduri de finanţare

(1)   Deciziile Comisiei de adoptare a unor programe multianuale sau anuale îndeplinesc cerinţele necesare pentru a constitui decizii de finanţare în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(2)   Atunci când decizia de finanţare necesită acest lucru, Comisia şi ţara beneficiară în cauză încheie un acord de finanţare. Acordurile de finanţare pot fi încheiate pe o bază anuală sau multianuală în conformitate cu articolul 39.

(3)   Fiecare program constituie o parte integrantă a acordului de finanţare.

(4)   Acordurile de finanţare prevăd:

(a)	dispoziţii prin care ţara beneficiară acceptă asistenţa comunitară şi îşi exprimă acordul cu privire la regulile şi procedurile privind plăţile acordate în cadrul asistenţei respective;

(b)	modalităţile de gestionare a asistenţei, inclusiv metodele şi responsabilităţile corespunzătoare punerii în aplicare a programului anual sau multianual şi/sau a operaţiunilor;

(c)	dispoziţii privind stabilirea şi actualizarea periodică, de către ţara beneficiară, a unei foi de parcurs cu referinţe şi termene-limită indicative în vederea realizării descentralizării fără controale ex ante de către Comisie, după cum este menţionat la articolele 14 şi 18.

TITLUL II

NORME COMUNE DE PUNERE ÎN APLICARE

CAPITOLUL I

Principii

Articolul 9

Coerenţa punerii în aplicare a asistenţei

(1)   Asistenţa în temeiul Regulamentului IPA este coerentă şi coordonată în cadrul fiecărei componente IPA, precum şi între acestea, atât la nivelul planificării, cât şi la cel al programării.

(2)   Trebuie evitate orice suprapuneri între acţiuni prevăzute de componente diferite şi nu se finanţează nici o cheltuială în mai mult de o operaţiune.

Articolul 10

Principii generale de punere în aplicare a asistenţei

(1)   Cu excepţia cazului în care se dispune altfel la alineatele (2), (3) şi (4), gestionarea descentralizată, prin care Comisia încredinţează gestionarea anumitor acţiuni ţării beneficiare, păstrând însă responsabilitatea finală generală pentru execuţia generală a bugetului în conformitate cu articolul 53c din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 şi cu dispoziţiile relevante din Tratatele CE, se aplică punerii în aplicare a asistenţei în temeiul Regulamentului IPA.

În sensul asistenţei în temeiul Regulamentului IPA, gestionarea descentralizată cuprinde cel puţin licitaţiile, atribuirea contractelor şi plăţile.

În situaţia unei gestionări descentralizate, operaţiunile sunt puse în aplicare în conformitate cu dispoziţiile articolului 53c din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(2)   Gestionarea centralizată, conform definiţiei de la articolul 53a din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, poate fi utilizată în cadrul componentei „asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor”, în special pentru programe regionale şi orizontale, precum şi în cadrul componentei „cooperare transfrontalieră”. De asemenea, poate fi utilizată şi pentru asistenţa tehnică din cadrul oricăreia dintre componentele IPA.

În situaţia unei gestionări centralizate, operaţiunile sunt puse în aplicare în conformitate cu dispoziţiile articolului 53 litera (a) şi ale articolelor 53a şi 54-57 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(3)   Gestionarea în comun, astfel cum este definită la articolul 53d din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, poate fi utilizată în cadrul componentei „asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor”, în special pentru programe regionale şi orizontale şi pentru programe care implică organizaţii internaţionale.

În situaţia unei gestionări în comun cu organizaţii internaţionale, operaţiunile sunt puse în aplicare în conformitate cu dispoziţiile articolului 53 litera (c) şi ale articolului 53d din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(4)   Gestionarea repartizată, astfel cum este definită la articolul 53b din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, poate fi utilizată în cadrul componentei „cooperare transfrontalieră”, pentru programe transfrontaliere care implică state membre.

În situaţia unei gestionări repartizate cu un stat membru, operaţiunile sunt puse în aplicare în conformitate cu dispoziţiile articolului 53 litera (b), ale articolului 53b şi ale titlului II al părţii II din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

CAPITOLUL II

Sisteme de gestionare şi control

Secţiunea 1

Gestionarea descentralizată

Subsecţiunea 1

Acreditarea şi delegarea competenţelor de gestionare

Articolul 11

Cerinţe comune

(1)   Înainte de a lua decizia de a delega unei ţări beneficiare competenţele de gestionare referitoare la o componentă, un program sau o măsură, Comisia se asigură că ţara în cauză îndeplineşte condiţiile menţionate la articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, în special cu privire la sistemele de gestionare şi control stabilite, şi că acreditările prevăzute la articolele 12 şi 13 sunt în vigoare.

(2)   În acest scop, sistemele de gestionare şi control instituite în ţara beneficiară trebuie să permită efectuarea de controale eficiente cel puţin în domeniile specificate în anexă. Dispoziţiile privind alte domenii prevăzute în acordurile sectoriale sau de finanţare se aplică în mod suplimentar faţă de prezentul regulament.

(3)   Atunci când anumitor persoane le-a fost încredinţată responsabilitatea pentru o activitate în legătură cu gestionarea, punerea în aplicare şi controlul programelor, ţara beneficiară permite persoanelor în cauză să exercite sarcinile ce le revin cu privire la responsabilitatea respectivă, inclusiv în cazurile în care nu există o legătură ierarhică între acestea şi organismele care participă la activitatea respectivă. În special, ţara beneficiară acordă acestor persoane autoritatea de a stabili, prin modalităţi de execuţie oficiale între ele şi organismele în cauză:

(a)	un sistem adecvat pentru schimbul de informaţii, inclusiv competenţa de a solicita informaţii şi dreptul de acces la documente şi la personal, la faţa locului, dacă acest lucru este necesar;

(b)	normele care trebuie respectate;

(c)	procedurile care trebuie aplicate.

(4)   Orice alte cerinţe specifice aferente componentelor care au fost stabilite în acorduri sectoriale sau acorduri de finanţare se aplică în mod suplimentar faţă de prezentul regulament.

Articolul 12

Acreditarea ordonatorului de credite naţional şi a fondului naţional

(1)   Responsabilul competent în materie de acreditare menţionat la articolul 24 este însărcinat cu acreditarea ordonatorului de credite naţional descris la articolul 25, atât în calitatea sa de responsabil al fondului naţional în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) litera (a), cât şi cu privire la capacitatea sa de a îndeplini responsabilităţile prevăzute la articolul 25 alineatul (2) litera (b). Acreditarea ordonatorului de credite naţional include şi fondul naţional descris la articolul 26.

(2)   Înainte de acreditarea ordonatorului de credite naţional, responsabilul competent în materie de acreditare se asigură că cerinţele aplicabile prevăzute la articolul 11 sunt îndeplinite, pe baza unui aviz de audit elaborat de un auditor extern, independent din punct de vedere funcţional de toţi actorii din cadrul sistemelor de gestionare şi control. Avizul de audit se bazează pe verificări efectuate în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internaţional.

(3)   Responsabilul competent în materie de acreditare trebuie să notifice Comisiei acreditarea ordonatorului de credite naţional cel târziu la data notificării acreditării primei structuri de execuţie, conform descrierii prevăzute la articolul 13 alineatul (3). Responsabilul competent în materie de acreditare furnizează toate informaţiile suplimentare relevante cerute de Comisie.

(4)   Responsabilul competent în materie de acreditare informează de îndată Comisia cu privire la orice modificări privind ordonatorul de credite naţional sau fondul naţional. Atunci când o modificare afectează ordonatorul de credite naţional sau fondul naţional în legătură cu cerinţele aplicabile prevăzute la articolul 11, responsabilul competent în materie de acreditare trimite Comisiei o evaluare a consecinţelor modificării în cauză asupra validităţii acreditării. Atunci când o astfel de modificare este substanţială, responsabilul competent în materie de acreditare notifică, de asemenea, Comisiei decizia sa cu privire la acreditare.

Articolul 13

Acreditarea structurii de execuţie

(1)   Ordonatorul de credite naţional este însărcinat cu acreditarea structurilor de execuţie menţionate la articolul 28.

(2)   Înainte de a acredita o structură de execuţie, ordonatorul de credite naţional se asigură că cerinţele prevăzute la articolul 11 sunt îndeplinite de structura de execuţie în cauză. Asigurarea menţionată anterior se face pe baza unui aviz de audit elaborat de un auditor extern, independent din punct de vedere funcţional de toţi actorii din cadrul sistemelor de gestionare şi control. Avizul de audit se bazează pe verificări efectuate în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internaţional.

(3)   Ordonatorul de credite naţional trebuie să notifice Comisiei acreditarea structurilor de execuţie şi să furnizeze toate informaţiile suplimentare relevante cerute de Comisie, inclusiv o descriere a sistemelor de gestionare şi control.

Articolul 14

Delegarea de către Comisie a competenţelor în materie de gestionare

(1)   Înainte de a delega competenţele în materie de gestionare, Comisia analizează acreditările menţionate la articolele 12 şi 13 şi examinează procedurile şi structurile oricăruia dintre organismele sau autorităţile în cauză din ţara beneficiară. Această procedură poate include verificări la faţa locului efectuate de către serviciile Comisiei sau de către o firmă de audit subcontractantă.

(2)   În decizia sa de delegare a competenţelor în materie de gestionare, Comisia poate stabili condiţii suplimentare pentru a se asigura de îndeplinirea cerinţelor menţionate la articolul 11. Aceste condiţii suplimentare trebuie să fie îndeplinite într-o perioadă de timp stabilită de Comisie pentru ca delegarea competenţelor de gestionare să rămână în vigoare.

(3)   Decizia Comisiei privind delegarea competenţelor de gestionare prevede lista eventualelor controale ex ante care vor fi efectuate de Comisie în etapa procedurii de licitaţie pentru atribuirea de contracte, a lansării cererilor de propuneri şi a atribuirii contractelor şi subvenţiilor. Lista poate varia în funcţie de componentă sau de program. Controalele ex ante se aplică, în funcţie de componentă sau de program, până când Comisia permite gestionarea descentralizată fără controale ex ante, după cum este menţionat la articolul 18.

(4)   Decizia Comisiei poate prevedea dispoziţii privind suspendarea sau retragerea delegării competenţelor în materie de gestionare cu privire la anumite organisme sau autorităţi.

Articolul 15

Retragerea sau suspendarea acreditării ordonatorului de credite naţional şi fondului naţional

(1)   După delegarea competenţelor în materie de gestionare de către Comisie, responsabilul competent în materie de acreditare este însărcinat cu monitorizarea îndeplinirii permanente a tuturor condiţiilor de menţinere a acreditării şi informează Comisia despre orice modificare substanţială intervenită cu privire la acestea.

(2)   În cazul în care oricare dintre cerinţele prevăzute la articolul 11 nu este îndeplinită sau nu mai este îndeplinită, responsabilul competent în materie de acreditare suspendă sau retrage acreditarea ordonatorului de credite naţional şi informează de îndată Comisia despre decizia sa şi cu privire la motivele acestei decizii. Responsabilul competent în materie de acreditare se asigură că cerinţele în cauză sunt din nou îndeplinite înainte de a reacorda acreditarea. Această asigurare se bazează pe un aviz de audit elaborat în conformitate cu dispoziţiile articolului 12 alineatul (2).

(3)   Atunci când acreditarea ordonatorului de credite naţional este retrasă sau suspendată de către responsabilul competent în materie de acreditare, se aplică dispoziţiile prezentului alineat.

Comisia încetează orice transfer de fonduri către ţara beneficiară în perioada de timp în care acreditarea nu este în vigoare.

Pe perioada în care acreditarea nu este în vigoare toate conturile în euro sau conturile în euro aferente componentelor în cauză se blochează şi nici o plată efectuată de fondul naţional din acele conturi în euro care sunt blocate nu este considerată eligibilă pentru finanţare comunitară.

Fără a aduce atingere oricăror alte corecţii financiare, Comisia poate efectua orice corecţii financiare, astfel cum se prevede la articolul 49, referitor la ţara beneficiară cu privire la neîndeplinirea de către aceasta, în trecut, a cerinţelor pentru delegarea de competenţe în materie de gestionare.

Articolul 16

Retragerea sau suspendarea acreditării structurilor de execuţie

(1)   După delegarea de competenţe în materie de gestionare de către Comisie, ordonatorul de credite naţional este însărcinat cu monitorizarea îndeplinirii permanente a tuturor condiţiilor de menţinere a acreditării şi informează Comisia şi responsabilul competent în materie de acreditare despre orice modificare substanţială intervenită cu privire la acestea.

(2)   În cazul în care oricare dintre cerinţele prevăzute la articolul 11 nu este îndeplinită sau nu mai este îndeplinită, ordonatorul de credite naţional suspendă sau retrage acreditarea structurii de execuţie în cauză şi informează de îndată Comisia şi responsabilul competent în materie de acreditare cu privire la decizia sa şi la motivele acestei decizii.

Ordonatorul de credite naţional se asigură că cerinţele în cauză sunt, din nou, îndeplinite înainte de a reacorda acreditarea în cauză. Această asigurare se bazează pe un aviz de audit elaborat în conformitate cu dispoziţiile articolului 13 alineatul (2).

(3)   Atunci când acreditarea unei structuri de execuţie este retrasă sau suspendată de către ordonatorul de credite naţional, se aplică dispoziţiile prezentului alineat.

Comisia nu efectuează nici un transfer de fonduri către ţara beneficiară, cu privire la programele sau operaţiunile puse în aplicare de structura de execuţie în cauză, în perioada în care acreditarea este suspendată sau retrasă.

Fără a aduce atingere oricăror alte corecţii financiare, Comisia poate efectua corecţii financiare, în conformitate cu dispoziţiile articolului 49, referitor la ţara beneficiară cu privire la neîndeplinirea de către aceasta, în trecut, a cerinţelor şi a condiţiilor pentru delegarea competenţelor în materie de gestionare.

Nici un angajament juridic nou-încheiat de structura de execuţie în cauză nu este considerat eligibil în perioada în care acreditarea nu este în vigoare.

Ordonatorul de credite naţional este însărcinat cu adoptarea oricăror măsuri de protecţie adecvate cu privire la plăţile efectuate sau contractele semnate de structura de execuţie în cauză.

Articolul 17

Retragerea sau suspendarea delegării de competenţe în materie de gestionare

(1)   Comisia monitorizează îndeplinirea cerinţelor prevăzute la articolul 11.

(2)   Indiferent de decizia luată de responsabilul competent în materie de acreditare de a menţine, suspenda sau retrage acreditarea ordonatorului de credite naţional sau de decizia luată de ordonatorul de credite naţional de a menţine, suspenda sau retrage acreditarea structurii de execuţie, Comisia poate retrage sau suspenda delegarea de competenţe în materie de gestionare în orice moment, în special în cazul în care oricare dintre cerinţele stipulate la articolul 11 nu este îndeplinită sau nu mai este îndeplinită.

(3)   Atunci când delegarea competenţelor în materie de gestionare este retrasă sau suspendată de către Comisie, se aplică dispoziţiile prezentului alineat.

Comisia încetează efectuarea transferurilor de fonduri către ţara beneficiară.

Fără a aduce atingere oricăror alte corecţii financiare, Comisia poate efectua corecţii financiare, în conformitate cu dispoziţiile articolului 49, referitor la ţara beneficiară cu privire la neîndeplinirea de către aceasta, în trecut, a cerinţelor pentru delegarea competenţelor în materie de gestionare.

Comisia poate stipula alte consecinţe ale unei astfel de suspendări sau retrageri într-o decizie specifică.

Articolul 18

Descentralizarea fără controale ex ante de către Comisie

(1)   Descentralizarea fără controale ex ante de către Comisie reprezintă obiectivul pentru punerea în aplicare a tuturor componentelor IPA în care asistenţa este pusă în aplicare pe o bază descentralizată în conformitate cu articolul 10. Termenul necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv poate varia în funcţie de componenta IPA în cauză.

(2)   Înainte de eliminarea controalelor ex ante prevăzute în decizia Comisiei privind delegarea competenţelor de gestionare, Comisia se asigură că sistemul de gestionare şi control funcţionează în mod eficace, în conformitate cu normele comunitare şi naţionale relevante.

(3)   În special, Comisia monitorizează punerea în aplicare de către ţara beneficiară a foii de parcurs incluse în acordul de finanţare, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (4) litera (c), care poate prevedea o renunţare progresivă la diferite tipuri de controale ex ante.

(4)   Comisia ia în considerare în mod corespunzător rezultatele obţinute de ţara beneficiară în acest context, în special cu privire la furnizarea asistenţei şi la procesul de negociere.

Articolul 19

Măsuri antifraudă

(1)   Ţările beneficiare asigură anchetarea şi prelucrarea eficientă a cazurilor în care există suspiciuni de fraudă şi nereguli şi asigură funcţionarea unui mecanism de control şi raportare echivalent celui menţionat în Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei (9). În cazul unor suspiciuni de fraudă sau neregulă, Comisia trebuie să fie informată de îndată.

(2)   De asemenea, ţările beneficiare iau toate măsurile adecvate pentru a preveni şi a combate orice practici de corupţie activă sau pasivă în price etapă a procedurii de achiziţii publice sau de acordare a subvenţiilor sau pe durata executării contractelor respective.

Articolul 20

Pista de audit

Ordonatorul de credite naţional asigură disponibilitatea informaţiilor relevante în scopul de a asigura, în orice moment, o pistă de audit suficient de detaliată. Aceste informaţii cuprind documente justificative privind autorizarea cererilor de plată, înregistrarea contabilă şi executarea plăţilor aferente cererilor respective, precum şi prelucrarea avansurilor, a garanţiilor şi a datoriilor.

Subsecţiunea 2

Structuri şi autorităţi

Articolul 21

Desemnare

(1)   Ţara beneficiară desemnează următoarele organisme şi autorităţi:

(a)	un coordonator IPA naţional;

(b)	un coordonator strategic pentru componenta „dezvoltare regională” şi pentru componenta „dezvoltare a resurselor umane”;

(c)	un responsabil competent în materie de acreditare;

(d)	un ordonator de credite naţional;

(e)	un fond naţional;

(f)	o structură de execuţie pentru fiecare componentă IPA sau program;

(g)	o autoritate de audit.

(2)   Ţara beneficiară asigură separarea adecvată a funcţiilor organismelor şi ale autorităţilor menţionate la literele (a)-(g) de la alineatul (1), în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(3)   Comisia încredinţează competenţe în materie de gestionare ţării beneficiare, în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament, numai după ce organismele şi autorităţile menţionate la alineatul (1) au fost desemnate şi instituite.

Articolul 22

Funcţiile şi responsabilităţile coordonatorului IPA naţional

(1)   Ţara beneficiară numeşte un coordonator IPA naţional. Acesta este un înalt funcţionar din guvernul sau administraţia publică a ţării beneficiare, care asigură coordonarea generală a asistenţei în temeiul Regulamentului IPA.

(2)   Coordonatorul IPA naţional are, în special, următoarele atribuţii:

(a)	asigură parteneriatul între Comisie şi ţara beneficiară, precum şi o legătură strânsă între procesul general de aderare şi utilizarea asistenţei în temeiul Regulamentului IPA;

(b)

îşi asumă întreaga responsabilitate pentru: — coerenţa şi coordonarea programelor prevăzute în temeiul prezentului regulament; — programarea anuală, la nivel naţional, pentru componenta „asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor”; — coordonarea participării ţării beneficiare la programele transfrontaliere relevante, atât împreună cu statele membre, cât şi cu alte ţări beneficiare, precum şi la programe transnaţionale, interregionale sau de bazin maritim în temeiul altor instrumente comunitare. Coordonatorul IPA naţional poate delega sarcinile referitoare la această coordonare unui coordonator de cooperare transfrontalieră;

(c)

elaborează şi, după examinarea de către comitetul de monitorizare IPA, înaintează Comisiei rapoartele IPA anuale şi raportul IPA final privind punerea în aplicare, în conformitate cu definiţia de la articolul 61 alineatul (3), înaintând o copie a documentelor menţionate anterior ordonatorului de credite naţional.

Articolul 23

Funcţiile şi responsabilităţile coordonatorului strategic

(1)   Ţara beneficiară numeşte un coordonator strategic pentru asigurarea coordonării componentei „dezvoltare regională” şi a componentei „dezvoltare a resurselor umane”, aflat sub responsabilitatea coordonatorului IPA naţional. Coordonatorul strategic este o entitate din cadrul administraţiei publică a ţării beneficiare, fără implicare directă în punerea în aplicare a componentelor în cauză.

(2)   Coordonatorul strategic are, în special, următoarele atribuţii:

(a)	coordonează asistenţa acordată în cadrul componentei „dezvoltare regională” şi în cadrul componentei „dezvoltare a resurselor umane”;

(b)	elaborează cadrul de coerenţă strategică, după cum este definit la articolul 154;

(c)	asigură coordonarea între strategiile şi programele sectoriale.

Articolul 24

Atribuţiile responsabilului competent în materie de acreditare

(1)   Ţara beneficiară numeşte un responsabil competent în materie de acreditare. Acesta este un înalt funcţionar din guvernul sau administraţia publică a ţării beneficiare.

(2)   Responsabilul competent în materie de acreditare este însărcinat cu acordarea, monitorizarea şi suspendarea sau retragerea acreditării ordonatorului de credite naţional şi fondului naţional, în conformitate cu articolele 12 şi 15.

Articolul 25

Funcţiile şi responsabilităţile ordonatorului de credite naţional

(1)   Ţara beneficiară numeşte un ordonator de credite naţional. Acesta este un înalt funcţionar din guvernul sau administraţia publică a ţării beneficiare.

(2)   Ordonatorul de credite naţional:

(a)	în calitate de responsabil al fondului naţional, poartă întreaga responsabilitate pentru gestionarea financiară a fondurilor UE în ţara beneficiară; este responsabil de legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor subiacente;

(b)	este responsabil de buna funcţionare a sistemelor de gestionare şi control în temeiul Regulamentului IPA.

(3)   În sensul alineatului (2) litera (a), ordonatorul de credite naţional are, în special, următoarele atribuţii:

(a)	asigură regularitatea şi legalitatea tranzacţiilor subiacente;

(b)	elaborează şi înaintează Comisiei declaraţiile certificate de cheltuieli şi cererile de plată; ordonatorul de credite naţional îşi asumă întreaga responsabilitate pentru exactitatea cererii de plată şi pentru transferul fondurilor către structurile de execuţie şi/sau beneficiarii finali;

(c)	verifică existenţa şi corectitudinea elementelor de cofinanţare;

(d)	asigură identificarea şi comunicarea imediată a oricărei nereguli;

(e)	efectuează ajustările financiare necesare în legătură cu neregulile constatate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 50;

(f)	constituie punctul de contact pentru informaţiile financiare transmise între Comisie şi ţara beneficiară.

(4)   În sensul alineatului 2 litera (b), ordonatorul de credite naţional are, în special, următoarele atribuţii:

(a)	asigură acordarea, monitorizarea şi suspendarea sau retragerea acreditării structurilor de execuţie;

(b)	asigură existenţa şi buna funcţionare a sistemelor de gestionare a asistenţei în temeiul Regulamentului IPA;

(c)	asigură eficacitatea şi eficienţa sistemului de control intern în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor;

(d)	elaborează rapoarte privind sistemele de gestionare şi control;

(e)	asigură funcţionarea unui sistem adecvat de raportare şi informare;

(f)	ia măsuri în baza constatărilor din cadrul rapoartelor de audit ale autorităţii de audit, în conformitate cu articolul 30 alineatul (1);

(g)	informează de îndată Comisia, trimiţând o copie a notificării către responsabilul competent în materie de acreditare, cu privire la orice modificare semnificativă privind sistemele de gestionare şi control.

(5)   În temeiul responsabilităţilor prevăzute la alineatul 2 literele (a) şi (b), ordonatorul de credite naţional elaborează o declaraţie anuală de asigurare, astfel cum este definită la articolul 27.

Articolul 26

Fondul naţional

Fondul naţional este un organism instituit în cadrul unui minister de stat din ţara beneficiară şi care dispune de competenţă bugetară centrală. Fondul naţional funcţionează ca trezorerie centrală şi este însărcinat cu gestionarea financiară a asistenţei în temeiul Regulamentului IPA, sub responsabilitatea ordonatorului de credite naţional.

Fondul naţional are, în special, sarcina organizării conturilor bancare, a solicitării de fonduri de la Comisie, a autorizării transferului de fonduri primite de la Comisie către structurile de execuţie sau beneficiarii finali, precum şi sarcina raportării financiare către Comisie.

Articolul 27

Declaraţia de asigurare întocmită de ordonatorul de credite naţional

(1)   În conformitate cu articolul 25 alineatul (5), ordonatorul de credite naţional emite o declaraţie anuală de gestionare, sub forma unei declaraţii de asigurare care trebuie să fie transmisă Comisiei până la data de 28 februarie a fiecărui an. El înaintează o copie a declaraţiei de asigurare către responsabilul competent în materie de acreditare.

(2)   Declaraţia de asigurare este bazată pe supravegherea efectivă, de către ordonatorul de credite naţional, a sistemelor de gestionare şi control de-a lungul întregului exerciţiu financiar.

(3)   Declaraţia de asigurare este elaborată conform dispoziţiilor acordului-cadru şi cuprinde:

(a)	o confirmare a funcţionării eficace a sistemelor de gestionare şi control;

(b)	o confirmare a legalităţii şi a regularităţii tranzacţiilor subiacente;

(c)	informaţii cu privire la orice modificări ale sistemelor şi ale controalelor, precum şi elemente de informare relevante privind contabilitatea.

(4)   În cazul în care confirmările cerute în conformitate cu literele (a) şi (b) de la alineatul (3) nu sunt disponibile, ordonatorul de credite naţional informează Comisia cu privire la motive şi cu privire la consecinţele posibile, precum şi cu privire la acţiunile întreprinse în vederea remedierii situaţiei şi a protejării intereselor comunitare. El înaintează o copie a acestor informaţii către responsabilul competent în materie de acreditare.

Articolul 28

Funcţiile şi responsabilităţile structurii de execuţie

(1)   Pentru fiecare componentă sau program IPA, este stabilită o structură de execuţie în vederea gestionării şi a punerii în aplicare a asistenţei în temeiul Regulamentului IPA.

Structura de execuţie este un organism sau un grup de organisme din cadrul administraţiei ţării beneficiare.

(2)   Structura de execuţie este însărcinată cu gestionarea şi punerea în aplicare a programului (programelor) în cauză în conformitate cu principiul bunei gestionări financiare. În acest sens, ea îndeplineşte o serie de funcţii, care includ:

(a)	elaborarea programelor anuale sau multianuale;

(b)	monitorizarea punerii în aplicare a programelor şi orientarea activităţii comitetului de monitorizare sectorial, astfel cum este definit la articolul 59, în special prin furnizarea documentelor necesare pentru monitorizarea calităţii punerii în aplicare a programelor;

(c)

elaborarea raportului sectorial anual privind punerea în aplicare şi a raportului sectorial final privind punerea în aplicare, astfel cum sunt definite la articolul 61 alineatul (1) şi, după examinarea acestora de către comitetul de monitorizare sectorial, înaintarea lor către Comisie, coordonatorul IPA naţional şi ordonatorul de credite naţional;

(d)	asigurarea selecţionării operaţiunilor în vederea finanţării, precum şi a aprobării acestora, în conformitate cu criteriile şi mecanismele aplicabile programelor, şi asigurarea respectării de către acestea a normelor comunitare şi naţionale relevante;

(e)	stabilirea unor proceduri de asigurare a păstrării tuturor documentelor necesare pentru asigurarea unei piste de audit adecvate, în conformitate cu articolul 20;

(f)	organizarea procedurilor de licitaţie, de acordare a subvenţiilor, de acordare a contractelor, de efectuare a plăţilor către beneficiarul final, precum şi de recuperare a plăţilor de la acesta;

(g)	asigurarea faptului că toate organismele implicate în punerea în aplicare a operaţiunilor menţin un sistem contabil separat sau o codificare contabilă separată;

(h)	asigurarea primirii, de către fondul naţional şi ordonatorul de credite naţional, a tuturor informaţiilor necesare privind procedurile şi verificările efectuate cu privire la cheltuieli;

(i)	instituirea, întreţinerea şi actualizarea sistemului de raportare şi informare;

(j)

efectuarea unor verificări pentru a se asigura că cheltuielile declarate au fost efectiv suportate în conformitate cu normele aplicabile, că produsele sau serviciile au fost furnizate în conformitate cu decizia de aprobare şi că cererile de plată emise de beneficiarul final sunt corecte. Aceste verificări cuprind aspectele administrative, financiare, tehnice şi fizice ale operaţiunilor, după caz;

(k)	asigurarea auditării interne a diferitelor sale organisme constitutive;

(l)	asigurarea raportării neregulilor;

(m)	asigurarea respectării cerinţelor de informare şi publicitate.

(3)   Persoanele aflate la conducerea organismelor care constituie structura de execuţie sunt numite în mod clar şi sunt responsabile de sarcinile alocate organismelor lor respective, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3).

Articolul 29

Funcţiile şi responsabilităţile autorităţii de audit

(1)   Ţara beneficiară desemnează o autoritate de audit, independentă din punct de vedere funcţional de toţi actorii din cadrul sistemelor de gestionare şi control şi care respectă standardele de audit acceptate la nivel internaţional. Autoritatea de audit este însărcinată cu verificarea faptului că sistemele de gestionare şi control funcţionează eficace şi bine.

(2)   Autoritatea de audit, sub autoritatea persoanei aflate la conducerea sa, are în special următoarele atribuţii:

(a)

în decursul fiecărui an, stabileşte şi îndeplineşte un plan de audit anual care cuprinde audituri pentru verificarea următoarelor aspecte: — funcţionarea eficace a sistemelor de gestionare şi control; — fiabilitatea informaţiilor contabile furnizate Comisiei. Activitatea de audit include auditarea unui eşantion adecvat al operaţiunilor sau al tranzacţiilor, precum şi o examinare a procedurilor. Planul de audit anual este transmis ordonatorului de credite naţional şi Comisiei înainte de începutul anului în cauză;

(b)

transmite următoarele: — un raport anual privind activitatea de audit, întocmit conform modelului inclus în acordul-cadru, stabilind resursele utilizate de autoritatea de audit şi cuprinzând un rezumat al oricăror vulnerabilităţi constatate cu privire la sistemele de gestionare şi control sau în concluziile referitoare la tranzacţii din auditurile efectuate în conformitate cu planul de audit anual pe parcursul perioadei anterioare de 12 luni, care se încheie la data de 30 septembrie a anului în cauză. Raportul anual privind activitatea de audit este transmis Comisiei, ordonatorului de credite naţional şi responsabilului competent în materie de acreditare până la data de 31 decembrie a fiecărui an. Primul astfel de raport cuprinde perioada de la data intrării în vigoare a prezentului regulament până la data de 30 noiembrie 2007; — un aviz anual, întocmit conform modelului prevăzut în acordul-cadru, privind funcţionarea eficace a sistemelor de gestionare şi control şi conformitatea acestora cu cerinţele prezentului regulament şi/sau orice alte acorduri încheiate între Comisie şi ţara beneficiară. Avizul este transmis Comisiei, ordonatorului de credite naţional şi responsabilului competent în materie de acreditare. Acesta va cuprinde aceeaşi perioadă şi este transmis în acelaşi termen ca şi raportul de audit anual; — un aviz privind orice situaţie finală a cheltuielilor transmisă Comisiei de ordonatorul de credite naţional, pentru încheierea oricărui program sau a oricărei părţi a acestuia. După caz, situaţia finală a cheltuielilor poate include cereri de plată sub formă de conturi transmise anual. Avizul privind orice situaţie finală a cheltuielilor este conform modelului prevăzut în anexa la acordul-cadru. Avizul vizează validitatea cererii de plată finale şi exactitatea informaţiilor financiare şi este însoţit, după caz, de un raport final de audit. Avizul este transmis Comisie şi responsabilului competent în materie de acreditare concomitent cu situaţia finală a cheltuielilor transmisă de ordonatorul de credite naţional sau în cel mult trei luni de la data la care a fost transmisă situaţia finală a cheltuielilor.

Acordurile sectoriale sau de finanţare pot stabili cerinţe specifice suplimentare privind planul de audit anual şi/sau rapoartele şi avizele menţionate la litera (b).

Referitor la metodologia activităţii, a rapoartelor şi a avizelor de audit prevăzute la prezentul articol, autoritatea de audit respectă standardele internaţionale de audit, în special cu privire la domeniile evaluării riscului, materialitatea auditului şi eşantionării. Această metodologie poate fi completată ulterior de orice orientări şi definiţii ale Comisiei, în special cu privire la o abordare generală adecvată a eşantionării, a nivelurilor de încredere şi a materialităţii.

Articolul 30

Consecinţele rapoartelor autorităţii de audit

(1)   În urma primirii rapoartelor şi a avizelor menţionate la articolul 29 alineatul (2) litera (b) prima şi a doua liniuţă, ordonatorul de credite naţional:

(a)	decide dacă sunt necesare îmbunătăţiri ale sistemelor de gestionare şi control, înregistrează deciziile corespunzătoare şi asigură punerea în aplicare, la timp, a acestor îmbunătăţiri;

(b)	efectuează orice ajustări necesare cu privire la cererile de plată adresate Comisiei.

(2)   Comisia poate decide fie să acţioneze ea însăşi ca urmare a rapoartelor şi a avizelor, de exemplu, prin iniţierea unei proceduri de corecţie financiară, fie să ceară ţării beneficiare să ia măsuri, informând ordonatorul de credite naţional şi responsabilul competent în materie de acreditare cu privire la decizia sa.

Articolul 31

Organisme specifice

În cadrul general definit de structurile şi autorităţile prevăzute la articolul 21, funcţiile descrise la articolul 28 pot fi grupate şi acordate unor organisme specifice din interiorul sau din exteriorul structurilor de execuţie desemnate iniţial. Gruparea şi acordarea funcţiilor în cauză respectă separarea adecvată a funcţiilor instituită prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 şi asigură faptul că responsabilitatea finală pentru funcţiile descrise la articolul menţionat anterior rămâne în sarcina structurii de execuţie desemnate iniţial. Această restructurare este formalizată prin acorduri scrise şi face obiectul unei acreditări de către ordonatorul de credite naţional şi al unei delegări a competenţelor în materie de gestionare de către Comisie.

Secţiunea 2

Alte forme de gestionare

Articolul 32

Structuri şi autorităţi implicate în cazul gestionării centralizate sau în comun

(1)   În cazul unei gestionări centralizate sau în comun, ţara beneficiară desemnează un coordonator IPA naţional care acţionează ca reprezentant al ţării beneficiare în relaţia cu Comisia. Acesta asigură menţinerea unei legături strânse între Comisie şi ţara beneficiară, atât cu privire la procesul general de aderare, cât şi la asistenţa UE pentru preaderare în temeiul Regulamentului IPA.

Coordonatorul IPA naţional este însărcinat, de asemenea, cu coordonarea participării ţării beneficiare la programele transfrontaliere relevante, atât împreună cu statele membre, cât şi cu alte ţări beneficiare, precum şi la programe transnaţionale, interregionale sau de bazin maritim în temeiul altor instrumente comunitare. El poate delega sarcinile privind această din urmă responsabilitate unui coordonator de cooperare transfrontalieră.

(2)   În cazul componentei „cooperare transfrontalieră”, structurile de execuţie sunt desemnate şi instituite de ţara beneficiară, în conformitate cu dispoziţiile articolului 139.

Articolul 33

Structuri şi autorităţi implicate în cazul gestionării repartizate

În cazul unor programe transfrontaliere puse în aplicare prin gestionare repartizată cu un stat membru, structurile următoare sunt instituite într-unul dintre statele membre care participă la programul transfrontalier, conform dispoziţiilor articolului 102:

—	o autoritate de gestionare unică;

—	o autoritate de certificare unică;

—	o autoritate de audit unică.

CAPITOLUL III

Contribuţia financiară a Comunităţii Europene

Articolul 34

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   În cazul unei gestionări descentralizate, fără a aduce atingere acreditărilor acordate de responsabilul competent în materie de acreditare şi de ordonatorul de credite naţional, contractele şi actele adiţionale semnate, cheltuielile suportate şi plăţile efectuate de autorităţile naţionale nu sunt eligibile pentru finanţare în temeiul Regulamentului IPA înainte de delegarea, de către Comisie, a competenţelor de gestionare către structurile şi autorităţile în cauză, cu excepţia cazurilor în care se dispune altfel la alineatul (2).

Data finală pentru eligibilitatea cheltuielilor este prevăzută în partea II sau în acordurile de finanţare, în cazul în care acest lucru este necesar.

(2)   Asistenţa tehnică pentru sprijinirea instituirii sistemelor de gestionare şi control poate fi eligibilă înainte de delegarea iniţială a competenţelor de gestionare, pentru cheltuieli suportate după 1 ianuarie 2007.

Lansarea unor cereri de propuneri sau a unor proceduri de licitaţie poate fi, de asemenea, eligibilă înainte de delegarea iniţială a competenţelor de gestionare şi după 1 ianuarie 2007, cu condiţia ca această delegare iniţială a competenţelor să fie în vigoare în cadrul de timp definit într-o clauză de rezervă introdusă în operaţiunile sau cererile de propuneri sau de oferte în cauză şi cu condiţia aprobării prealabile a documentelor în cauză de către Comisie. Cererile de propuneri sau cererile de oferte în cauză pot fi anulate sau modificate în funcţie de decizia privind delegarea competenţelor de gestionare.

(3)   Următoarele cheltuieli nu sunt eligibile în temeiul Regulamentului IPA:

(a)	impozite, inclusiv taxe pe valoarea adăugată;

(b)	taxe vamale, drepturi de import sau orice alte taxe;

(c)	achiziţionarea, închirierea sau leasingul terenurilor şi al clădirilor existente;

(d)	amenzi, penalităţi financiare şi cheltuieli de contencios;

(e)	cheltuieli de exploatare;

(f)	echipamente de ocazie;

(g)	comisioane bancare, costuri ale garanţiilor şi taxe similare;

(h)	costuri de conversie, taxe şi pierderi de schimb asociate cu oricare dintre conturile în euro specifice componentelor, precum şi alte cheltuieli pur financiare;

(i)	contribuţii în natură.

(4)   Cheltuielile finanţate în temeiul prezentului regulament nu constituie obiectul nici unei alte finanţări de la bugetul comunitar.

Articolul 35

Regimul încasărilor

(1)   În scopul prezentului regulament, încasările includ veniturile care rezultă dintr-o operaţiune, în perioada în care este cofinanţată, din vânzări, închirieri, servicii, taxe de înscriere sau alte venituri echivalente, cu excepţia:

(a)	încasărilor generate în cursul duratei de viaţă economică a investiţiilor cofinanţate în cazul investiţiilor în întreprinderi;

(b)	încasărilor generate în cadrul unei măsuri de inginerie financiară, inclusiv capital de risc şi fonduri de împrumut, fonduri de garanţie, leasing;

(c)	dacă este cazul, contribuţiilor sectorului privat la cofinanţarea operaţiunilor, care figurează împreună cu contribuţiile publice în tabelele financiare ale programului.

(2)   Încasările definite la alineatul (1) reprezintă venit care este dedus din valoarea cheltuielilor eligibile pentru operaţiunea în cauză. Cel târziu la încheierea programului, aceste încasări sunt deduse din cheltuielile eligibile ale operaţiunii în cauză, în întregime sau proporţional, în funcţie de generarea lor în întregime sau în parte de operaţiunea cofinanţată.

(3)   Prezentul articol nu se aplică:

—	componentei „dezvoltare rurală”;

—	infrastructurilor generatoare de încasări, conform definiţiei de la articolul 150.

Articolul 36

Proprietatea asupra dobânzii

Orice dobândă generată în oricare dintre conturile în euro specifice componentelor rămâne proprietatea ţării beneficiare. Dobânda generată de finanţarea comunitară a unui program este alocată exclusiv programului în cauză, fiind considerată ca o resursă pentru ţara beneficiară sub forma unei contribuţii publice naţionale, şi este declarată Comisiei în momentul încheierii finale a programului.

Articolul 37

Finanţarea comunitară

(1)   Contribuţia financiară comunitară pentru cheltuieli din cadrul programelor multianuale sau anuale este determinată în conformitate cu alocările propuse în cadrul financiar indicativ multianual în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul IPA.

(2)   Toate operaţiunile care primesc asistenţă în cadrul diferitelor componente IPA necesită contribuţii naţionale şi comunitare.

Articolul 38

Intensitatea ajutorului şi rata contribuţiei comunitare

(1)   Contribuţia comunitară se calculează în funcţie de cheltuielile eligibile, astfel cum sunt definite în partea II pentru fiecare componentă IPA.

(2)   Deciziile de finanţare de adoptare a programelor anuale sau multianuale pentru fiecare componentă IPA stabilesc valoarea indicativă maximă a contribuţiei comunitare şi rata maximă corespunzătoare fiecărei axe prioritare.

CAPITOLUL IV

Gestionarea financiară

Secţiunea 1

Angajamente bugetare

Articolul 39

Principii

(1)   Un angajament bugetar care corespunde valorii angajamentului juridic, sub forma unui acord de finanţare cu ţara beneficiară în cauză, este adoptat pe baza deciziilor de finanţare de adoptare a programelor anuale.

(2)   Deciziile de finanţare de adoptare a programelor multianuale pot prevedea încheierea unor angajamente juridice multianuale, sub forma unor acorduri de finanţare cu ţara beneficiară în cauză.

Angajamentul bugetar care corespunde valorii angajamentului juridic poate, în astfel de cazuri, să fie defalcat pe mai mulţi ani în tranşe anuale, atunci când decizia de finanţare prevede acest lucru şi luând în considerare cadrul financiar indicativ multianual. Decizia de finanţare şi acordul de finanţare corespunzătoare stabilesc această defalcare în tabele financiare adecvate.

Secţiunea 2

Norme privind gestionarea descentralizată

Articolul 40

Plăţi

(1)   Plata contribuţiei comunitare de către Comisie se efectuează în limita fondurilor disponibile. În cazul programelor multianuale, fiecare plată este alocată celor mai vechi angajamente bugetare deschise ale componentei IPA în cauză.

(2)   Plăţile se fac sub forma prefinanţării, a plăţilor intermediare şi a plăţii soldului final.

(3)   Până la data de 28 februarie a fiecărui an, ţara beneficiară trimite Comisiei o estimare a cererilor sale de plată probabile pentru exerciţiul financiar în cauză şi pentru exerciţiul financiar următor, în legătură cu fiecare componentă sau program IPA. Comisia poate cere, după caz, o actualizare a estimării.

(4)   Schimbul de informaţii privind tranzacţiile financiare între Comisie şi autorităţile şi structurile menţionate la articolul 21 se efectuează, după caz, prin mijloace electronice, pe baza unor proceduri convenite între Comisie şi ţara beneficiară.

(5)   Totalul cumulat al prefinanţării şi al plăţilor intermediare nu poate depăşi 95 % din contribuţia comunitară, astfel cum a fost prevăzută în tabelul de finanţare al fiecărui program.

(6)   Atunci când plafonul menţionat la alineatul (5) este atins, ordonatorul de credite naţional continuă să transmită Comisiei declaraţiile de cheltuieli certificate, precum şi informaţii cu privire la valorile recuperate.

(7)   Valorile prevăzute în programele prezentate de ţara beneficiară, în declaraţiile de cheltuieli certificate, în cererile de plată şi în cheltuielile menţionate în rapoartele de punere în aplicare sunt exprimate în euro. Ţările beneficiare transformă în euro valorile cheltuielilor suportate în monedă naţională, utilizând rata contabilă lunară a monedei euro stabilită de Comisie pentru luna în care s-au înregistrat cheltuielile în conturile structurii de execuţie în cauză.

(8)   Plăţile Comisiei către fondul naţional se efectuează în contul în euro, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 41, 42, 43, 44 şi 45, precum şi în acordurile-cadru, sectoriale sau de finanţare. Se deschide câte un cont în euro pentru fiecare dintre programele IPA în cauză sau, dacă este cazul, pentru fiecare componentă IPA, şi acest cont este utilizat exclusiv pentru tranzacţii privind programul sau componenta în cauză.

(9)   Ţările beneficiare asigură primirea, de către beneficiarii finali, a sumei totale a contribuţiei publice, la timp şi în mod integral. Nu se aplică nici o taxă specială sau o altă taxă cu efect echivalent care ar avea ca rezultat reducerea acestor sume pentru beneficiarii finali.

(10)   Cheltuielile pot beneficia de finanţare comunitară numai dacă au fost suportate şi plătite de beneficiarul final. Cheltuielile plătite de beneficiarii finali sunt justificate prin facturi achitate sau documente contabile cu valoare probatorie echivalentă sau alte documente relevante, atunci când, conform programului, asistenţa nu este de natură financiară. Cheltuielile trebuie să fi fost certificate de ordonatorul de credite naţional.

Articolul 41

Condiţii de acceptare a cererilor de plată

Pentru aprobarea de către Comisie a unei cereri de plată este necesară îndeplinirea cerinţelor minime prevăzute la articolul 42 alineatul (1), articolul 43 alineatul (1) şi articolul 45 alineatul (1).

Articolul 42

Prefinanţare

(1)   În cazul unei cereri de plată pentru plata unei prefinanţări, cerinţele minime menţionate la articolul 41 sunt următoarele:

(a)	ordonatorul de credite naţional a notificat Comisia cu privire la deschiderea contului în euro în cauză;

(b)	acreditările acordate de responsabilul competent în materie de acreditare şi de ordonatorul de credite naţional sunt în vigoare şi delegarea competenţelor de gestionare de către Comisie rămâne valabilă;

(c)	acordul de finanţare corespunzător a intrat în vigoare.

(2)   Plăţile pentru prefinanţare reprezintă o anumită pondere procentuală din contribuţia comunitară la programul în cauză, astfel cum este specificat în partea II a prezentului regulament. În cazul programelor multianuale, prefinanţarea poate fi fracţionată pe mai multe exerciţii financiare.

(3)   Suma totală plătită cu titlu de prefinanţare este rambursată Comisiei în cazul în care nu a fost trimisă nici o cerere de plată pentru programul în cauză în termen de 15 luni de la data efectuării de către Comisie a plăţii primei tranşe de prefinanţare. Contribuţia comunitară la programul în cauză nu este afectată de rambursarea respectivă.

(4)   Suma totală pentru prefinanţare este verificată cel târziu la data de încheiere a programului. Pe întreaga durată a programului, ordonatorul de credite naţional utilizează plăţile pentru prefinanţare numai pentru plata contribuţiei comunitare la cheltuielile conforme cu prezentul regulament.

Articolul 43

Plăţi intermediare

(1)   În cazul unei cereri de plată pentru o plată intermediară, cerinţele minime menţionate la articolul 41 sunt următoarele:

(a)	ordonatorul de credite naţional a trimis Comisiei o cerere de plată şi o declaraţie de cheltuieli privind plata în cauză; declaraţia de cheltuieli este certificată de ordonatorul de credite naţional;

(b)	plafoanele pentru asistenţă comunitară în cadrul fiecărei axe prioritare, astfel cum sunt acestea prevăzute de decizia de finanţare a Comisiei, au fost respectate;

(c)	structura de execuţie a trimis Comisiei rapoartele sectoriale anuale privind punerea în aplicare, menţionate la articolul 61 alineatul (1), inclusiv cel mai recent;

(d)

autoritatea de audit a trimis Comisiei, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) litera (b) prima şi a doua liniuţă, cel mai recent raport anual privind activitatea de audit şi avizul privind conformitatea sistemelor existente de gestionare şi control cu cerinţele prezentului regulament şi/sau ale oricărui acord încheiat între Comisie şi ţara beneficiară;

(e)	acreditările acordate de responsabilul competent în materie de acreditare şi de ordonatorul de credite naţional sunt în vigoare şi delegarea competenţelor de gestionare de către Comisie rămâne valabilă.

Dacă una sau mai multe dintre condiţiile menţionate la prezentul alineat nu sunt îndeplinite, ţara beneficiară ia, la cererea Comisiei şi în cadrul de timp stabilit de Comisie, toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.

(2)   Dacă se constată că normele aplicabile nu au fost respectate sau că fondurile comunitare au fost utilizate în mod abuziv, Comisia poate reduce plăţile intermediare către ţara beneficiară sau le poate suspenda în mod temporar, în conformitate cu dispoziţiile articolului 46. Comisia informează în mod corespunzător ţara beneficiară cu privire la acest lucru.

(3)   Suspendarea sau reducerea plăţilor intermediare respectă principiul proporţionalităţii şi nu aduce atingere deciziilor de conformitate, deciziilor de verificare a conturilor şi corecţiilor financiare.

Articolul 44

Calcularea plăţilor

Plăţile sunt calculate pe baza contribuţiei comunitare la finanţarea operaţiunilor în cauză, până la concurenţa sumei obţinute aplicând cheltuielilor eligibile rata de cofinanţare prevăzută de decizia de finanţare pentru fiecare axă prioritară, sub rezerva contribuţiei comunitare maxime aferente fiecărei axe prioritare.

Articolul 45

Plata soldului final

(1)   În cazul plăţii soldului final, termenul prevăzut la articolul 166 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 se aplică, şi cerinţele minime menţionate la articolul 41 sunt următoarele:

(a)	ordonatorul de credite naţional a trimis Comisiei o cerere de plată finală şi o declaraţie de cheltuieli finală; declaraţia de cheltuieli finală este certificată de ordonatorul de credite naţional;

(b)	structura de execuţie a trimis Comisiei rapoartele sectoriale finale pentru programul în cauză, astfel cum sunt menţionate la articolul 61 alineatul (1);

(c)	autoritatea de audit a trimis Comisiei, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) litera (b) a treia liniuţă, un aviz privind orice declaraţie de cheltuieli finală, fundamentat de un raport de activitate final;

(d)	acreditările acordate de responsabilul competent în materie de acreditare şi de ordonatorul de credite naţional sunt în vigoare, şi delegarea competenţelor de gestionare de către Comisie rămâne valabilă.

(2)   Partea din angajamentele bugetare care priveşte programe multianuale încă deschise la 31 decembrie 2017, pentru care documentele menţionate la alineatul (1) nu au fost transmise Comisiei până la data de 31 decembrie 2018, este dezangajată în mod automat.

Articolul 46

Suspendarea plăţilor

(1)   Comisia poate suspenda plăţile, integral sau parţial, atunci când:

(a)	există o deficienţă gravă a sistemului de gestionare şi control al programului, care afectează fiabilitatea procedurii de certificare a plăţilor şi pentru care nu au fost luate măsuri de remediere; sau

(b)	cheltuielile dintr-o declaraţie de cheltuieli certificată sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost remediată; sau

(c)	sunt necesare clarificări privind informaţiile conţinute în declaraţia de cheltuieli.

(2)   Ţării beneficiare i se oferă posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile într-un termen de două luni anterior adoptării de către Comisie a deciziei de suspendare în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Comisia anulează suspendarea atunci când ţara beneficiară a luat măsurile necesare pentru remedierea deficienţei, a neregulii sau a lipsei de claritate menţionate la alineatul (1).

Dacă aceste măsuri nu au fost luate de ţara beneficiară, Comisia poate decide anularea, integrală sau parţială, a contribuţiei comunitare la programul în cauză în conformitate cu articolul 51.

Articolul 47

Încheierea unui program

(1)   După primirea de către Comisie a unei cereri de plată finală, un program este considerat încheiat de îndată ce se produce una dintre acţiunile următoare:

—	plata soldului final datorat de Comisie;

—	emiterea unui ordin de recuperare de către Comisie;

—	dezangajarea unor credite de către Comisie.

(2)   Încheierea unui program nu aduce atingere dreptului Comisiei de a efectua o corecţie financiară într-o etapă ulterioară.

(3)   Încheierea unui program nu afectează obligaţiile ţării beneficiare de a continua să păstreze documentele aferente, în conformitate cu articolul 48.

Articolul 48

Păstrarea documentelor

Toate documentele referitoare la un anumit program sunt păstrate de ţara beneficiară timp de cel puţin trei ani după încheierea programului. Această perioadă este întreruptă în cazul unor proceduri judiciare sau la cererea motivată corespunzător a Comisiei.

Articolul 49

Corecţii financiare

(1)   Pentru a asigura utilizarea fondurilor în conformitate cu normele aplicabile, Comisia aplică proceduri de verificare a conturilor sau mecanisme de corecţie financiară în conformitate cu articolul 53b alineatul (4) şi articolul 53c alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 şi conform specificaţiilor acordului-cadru sau ale acordurilor sectoriale, dacă acestea din urmă există.

(2)   Corecţia financiară poate fi necesară în cazurile următoare:

(a)	identificarea unei anumite nereguli, inclusiv a unei fraude; sau

(b)	identificarea unei vulnerabilităţi sau deficienţe în cadrul sistemelor de gestionare şi control ale ţării beneficiare.

(3)   În cazul în care Comisia constată că unele cheltuieli din programele reglementate de prezentul regulament au fost suportate într-un mod care încalcă normele aplicabile, Comisia decide sumele ce urmează a fi excluse de la finanţarea comunitară.

(4)   Calcularea şi stabilirea acestor corecţii, precum şi recuperările corespunzătoare sunt efectuate de Comisie pe baza criteriilor şi a procedurilor prevăzute la articolele 51, 52 şi 53. Alte dispoziţii privind corecţiile financiare stipulate în acordurile sectoriale sau de finanţare se aplică în plus faţă de dispoziţiile prezentului regulament.

Articolul 50

Ajustări financiare

(1)   Ordonatorul de credite naţional, care este însărcinat în primă instanţă cu anchetarea neregulilor, efectuează ajustările financiare în cazurile în care sunt constatate nereguli sau neglijenţă în operaţiuni sau în programele operaţionale, prin anularea, integral sau parţial, a asistenţei comunitare pentru operaţiunile sau programele operaţionale în cauză. Ordonatorul de credite naţional ia în considerare natura şi gravitatea neregulilor, precum şi pierderea financiară înregistrată de asistenţa comunitară.

(2)   În cazul unei nereguli, ordonatorul de credite naţional recuperează asistenţa comunitară plătită beneficiarului în conformitate cu procedurile de recuperare naţionale.

Articolul 51

Criterii aplicabile corecţiilor financiare

(1)   Comisia poate efectua corecţii financiare prin anularea, integral sau parţial, a contribuţiei comunitare la un program, în situaţiile menţionate la articolul 49 alineatul (2).

(2)   Atunci când sunt identificate cazuri individuale de nereguli, Comisia ia în considerare natura sistemică a neregulii pentru a determina dacă trebuie aplicată o corecţie financiară forfetară sau extrapolată.

(3)   Atunci când decide valoarea unei corecţii, Comisia ia în considerare natura şi gravitatea neregulii şi/sau dimensiunile şi implicaţiile financiare ale vulnerabilităţilor sau ale deficienţelor constatate în cadrul sistemului de gestionare şi control al programului în cauză.

Articolul 52

Procedura de efectuare a corecţiilor financiare

(1)   Înainte de a adopta o decizie privind o corecţie financiară, Comisia informează ordonatorul de credite naţional cu privire la concluziile sale provizorii şi îi cere prezentarea unor observaţii în termen de două luni.

Atunci când Comisia propune o corecţie financiară pe baza unei extrapolări sau a unei rate forfetare, ţării beneficiare i se oferă posibilitatea de a stabili dimensiunile efective ale neregulii, prin examinarea documentelor în cauză. În acord cu Comisia, ţara beneficiară poate limita dimensiunile acestei examinări la o proporţie sau eşantion adecvat al documentelor în cauză. Cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător, timpul acordat pentru această examinare nu depăşeşte o perioadă de două luni după perioada de două luni menţionată la primul paragraf.

(2)   Comisia ia în considerare orice documente justificative furnizate de ţara beneficiară la termenele menţionate la alineatul (1).

(3)   Comisia depune eforturi pentru a lua o decizie asupra corecţiei financiare în termen de şase luni după iniţierea procedurii, conform dispoziţiilor alineatului (1).

Articolul 53

Rambursare

(1)   Orice rambursare către bugetul general al Uniunii Europene este efectuată înainte de data scadenţei indicate în ordinul de recuperare întocmit în conformitate cu articolul 72 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002. Data scadenţei este ultima zi a celei de-a doua luni următoare lunii în care a fost emis ordinul.

(2)   Orice întârziere a rambursării duce la aplicarea unor penalităţi de întârziere, cu începere de la data scadenţei şi până la data rambursării efective. Rata acestor penalităţi este cu un punct procentual şi jumătate mai mare decât rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operaţiuni de refinanţare în prima zi lucrătoare din luna în care este cuprinsă data scadenţei.

Articolul 54

Reutilizarea contribuţiei comunitare

(1)   Resursele din contribuţia comunitară care au fost anulate în conformitate cu articolul 49 sunt vărsate la bugetul comunitar, inclusiv dobânda aferentă acestora.

(2)   Contribuţia anulată sau recuperată în conformitate cu articolul 50 nu poate fi reutilizată pentru operaţiunea sau operaţiunile care au constituit obiectul recuperării sau al ajustării şi nici, în cazul în care recuperarea sau ajustarea este efectuată pentru o neregulă sistemică, pentru operaţiunile existente care relevă, integral sau parţial, de axa prioritară în care s-a produs neregula sistemică.

Secţiunea 3

Norme privind gestionarea centralizată şi în comun

Articolul 55

Plăţi

(1)   Plata contribuţiei comunitare de către Comisie se efectuează în limita fondurilor disponibile.

(2)   În conformitate cu articolul 81 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, plăţile se efectuează pe baza prezentării dovezii că operaţiunea în cauză este în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului IPA, ale prezentului regulament, ale contractului sau ale subvenţiei.

(3)   Creditele necesare pentru acoperirea cheltuielilor, conform specificaţiilor din programele anuale, sunt puse la dispoziţie prin una sau mai multe dintre acţiunile următoare: plata întregii sume datorate, prefinanţare, una sau mai multe plăţi intermediare şi plata soldului sumelor datorate.

(4)   Ori de câte ori este posibil, Comisia efectuează plăţile în euro către un cont în euro.

Articolul 56

Încheierea unui program

(1)   Un program este încheiat atunci când toate contractele şi subvenţiile finanţate de acel program au încetat.

(2)   După primirea unei cereri de plată finale, se consideră că un contract sau o subvenţie încetează de îndată ce se produce una dintre acţiunile menţionate la articolul 47 alineatul (1).

(3)   Încetarea unui contract sau a unei subvenţii nu aduce atingere dreptului Comisiei de a efectua o corecţie financiară într-o etapă ulterioară.

CAPITOLUL V

Evaluare şi monitorizare

Articolul 57

Evaluare

(1)   Evaluările au scopul de a îmbunătăţi calitatea, eficienţa şi coerenţa asistenţei furnizate din fondurile comunitare, precum şi strategia şi punerea în aplicare a programelor.

(2)   Documentele indicative de planificare multianuală, astfel cum sunt descrise la articolul 5, fac obiectul unei evaluări periodice ex ante, efectuată de Comisie.

(3)   Comisia poate efectua şi evaluări strategice.

(4)   Programele fac obiectul unor evaluări ex ante, precum şi al unor evaluări intermediare şi, după caz, ex post, în conformitate cu dispoziţiile specifice prevăzute în cadrul fiecărei componente IPA în partea II şi la articolul 21 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002.

(5)   În timpul perioadei de punere în aplicare a unui program este efectuată cel puţin o evaluare intermediară, în special atunci când monitorizarea programului indică o abatere semnificativă de la obiectivele stabilite iniţial.

(6)   Evaluarea ex post a punerii în aplicare a asistenţei este de competenţa Comisiei. Evaluarea ex post cuprinde rezultate identificabile specifice pentru componentele IPA. În cazul gestionării în comun, evaluarea ex post poate fi realizată în comun cu alţi donatori.

(7)   Rezultatele evaluării ex ante şi intermediare sunt luate în considerare în ciclul de programare şi punere în aplicare.

(8)   Comisia elaborează metode de evaluare care includ standarde de calitate şi utilizează indicatori obiectivi şi măsurabili.

Articolul 58

Monitorizarea în cazul gestionării descentralizate

(1)   În cazul gestionării decentralizate, în termen de şase luni după intrarea în vigoare a prezentului regulament, ţara beneficiară stabileşte un comitet de monitorizare IPA, de comun acord cu coordonatorul IPA naţional şi cu Comisia, pentru a garanta coerenţa şi coordonarea punerii în aplicare a componentelor IPA.

(2)   Comitetul de monitorizare IPA se asigură de eficacitatea, calitatea şi coerenţa generale ale punerii în aplicare a tuturor programelor şi operaţiunilor, în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în acordurile de finanţare şi în documentele indicative de planificare multianuală. În acest scop, se bazează pe elementele furnizate de comitetele de monitorizare sectoriale, conform dispoziţiilor articolului 59 alineatul (3).

(3)   Comitetul de monitorizare IPA poate face propuneri Comisiei, coordonatorului IPA naţional şi ordonatorului de credite naţional privind orice acţiuni de asigurare a coerenţei şi a coordonării între programele şi operaţiunile puse în aplicare în cadrul diferitelor componente, precum şi privind orice măsuri corective aplicabile mai multor componente, necesare pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor globale ale asistenţei furnizate şi îmbunătăţirea eficacităţii sale generale. El poate, de asemenea, să facă propuneri comitetului (comitetelor) de monitorizare sectoriale în cauză privind decizii referitoare la orice măsuri corective, în scopul de a asigura îndeplinirea obiectivelor programului şi de a îmbunătăţi eficacitatea asistenţei furnizate în cadrul programelor sau al componentei (componentelor) IPA în cauză.

(4)   Comitetul de monitorizare IPA îşi stabileşte regulamentul de procedură în conformitate cu un mandat al comitetului de monitorizare stabilit de Comisie şi în cadrul instituţional, juridic şi financiar al ţării beneficiare în cauză.

(5)   Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în mandatul comitetului de monitorizare, stabilit de Comisie, se aplică dispoziţiile prezentului alineat.

Printre membrii comitetului de monitorizare IPA se numără reprezentanţi ai Comisiei, coordonatorul IPA naţional, ordonatorul de credite naţional, reprezentanţi ai structurilor de execuţie şi coordonatorul strategic.

Un reprezentant al Comisiei şi coordonatorul IPA naţional prezidează împreună reuniunile comitetului de monitorizare IPA.

Comitetul de monitorizare IPA se întruneşte cel puţin o dată pe an. Pot fi convocate şi reuniuni intermediare, în special pe o bază tematică.

Articolul 59

Comitetele de monitorizare sectoriale în cazul gestionării descentralizate

(1)   Comitetul de monitorizare IPA este asistat de comitete de monitorizare sectoriale instituite în cadrul componentelor IPA în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, în conformitate cu dispoziţiile specifice prevăzute în partea II. Comitetele de monitorizare sectoriale corespund unor programe sau componente. Din acestea pot face parte reprezentanţi ai societăţii civile, după caz.

(2)   Fiecare comitet de monitorizare sectorială se asigură de eficacitatea şi calitatea punerii în aplicare a programelor şi a operaţiunilor în cauză, în conformitate cu dispoziţiile specifice prevăzute pentru fiecare componentă în partea II, precum şi pentru acordurile sectoriale şi/sau de finanţare în cauză. El poate face propuneri Comisiei şi coordonatorului IPA naţional, adresând o copie a acestora ordonatorului de credite naţional, privind decizii referitoare la orice măsuri corective menite să asigure îndeplinirea obiectivelor programului şi îmbunătăţirea eficienţei asistenţei acordate.

(3)   Comitetele de monitorizare sectorială răspund de activitatea desfăşurată în faţa comitetului de monitorizare IPA. În special, ele furnizează comitetului de monitorizare IPA informaţii cu privire la:

(a)	progresele realizate în cadrul punerii în aplicare a programelor, pe axe prioritare şi, după caz, pe măsuri sau operaţiuni; acest lucru include rezultatele obţinute, indicatorii de execuţie financiară şi alţi factori, în vederea îmbunătăţirii punerii în aplicare a programelor;

(b)	orice aspecte ale funcţionării sistemelor de gestionare şi control menţionate de autoritatea de audit, ordonatorul de credite naţional sau responsabilul competent în materie de acreditare.

Articolul 60

Monitorizarea în cazul gestionării centralizate şi în comun

În cazul unei gestionări centralizate şi în comun, Comisia poate întreprinde orice acţiuni pe care le consideră necesare pentru a monitoriza programele în cauză. În cazul gestionării în comun, aceste acţiuni pot fi îndeplinite în comun cu organizaţia (organizaţiile) internaţională (internaţionale) în cauză.

Articolul 61

Rapoartele anuale şi finale privind punerea în aplicare

(1)   Structurile de execuţie elaborează un raport sectorial anual şi un raport sectorial final privind punerea în aplicare a programelor de care răspund, în conformitate cu procedurile definite în partea II pentru fiecare componentă IPA.

Rapoartele sectoriale anuale privind punerea în aplicare acoperă exerciţiul financiar. Rapoartele sectoriale finale acoperă întreaga perioadă de punere în aplicare şi pot include ultimul raport anual sectorial.

(2)   Rapoartele menţionate la alineatul (1) sunt trimise coordonatorului IPA naţional, ordonatorului de credite naţional şi Comisiei, după examinarea lor de către comitetele de monitorizare sectoriale.

(3)   Pe baza rapoartelor menţionate la alineatul (1), coordonatorul IPA naţional trimite Comisiei şi ordonatorului de credite naţional, după examinarea lor de către comitetul de monitorizare IPA, raportul anual şi raportul final privind punerea în aplicare a asistenţei în temeiul Regulamentului IPA.

(4)   Raportul anual privind punerea în aplicare menţionat la alineatul (3), care este transmis până la data de 31 august a fiecărui an şi pentru prima dată în 2008, sintetizează diferitele rapoarte anuale sectoriale elaborate pentru diferitele componente şi include informaţii cu privire la:

(a)	progresele realizate în cadrul punerii în aplicare a asistenţei comunitare, referitor la priorităţile stabilite în documentul indicativ de planificare multianuală şi diferitele programe;

(b)	execuţia financiară a asistenţei comunitare.

(5)   Raportul final privind punerea în aplicare, menţionat la alineatul (3), acoperă întreaga perioadă de punere în aplicare şi poate include ultimul raport anual menţionat la alineatul (4).

CAPITOLUL VI

Publicitate, vizibilitate

Articolul 62

Informare şi publicitate

(1)   În cazul gestionării centralizate şi în comun, informaţiile cu privire la programe şi operaţiuni sunt furnizate de Comisie, cu asistenţa coordonatorului IPA naţional, după caz. În cazul gestionării descentralizate şi în toate cazurile în ceea ce priveşte programele sau părţi de programe din cadrul componentei „cooperare transfrontalieră” care nu este pusă în aplicare prin gestionare repartizată, ţara beneficiară şi coordonatorul IPA naţional furnizează informaţii privind programele şi operaţiunile şi asigură publicitatea acestora. În cazul gestionării repartizate, statele membre, ţările beneficiare şi autoritatea de gestionare menţionată la articolul 103 furnizează informaţii privind programele şi operaţiunile şi asigură publicitatea acestora. Informaţiile sunt destinate cetăţenilor şi beneficiarilor, în scopul evidenţierii rolului Comunităţii şi al asigurării transparenţei.

(2)   În cazul gestionării descentralizate, structurile de execuţie sunt însărcinate cu organizarea publicării listei beneficiarilor finali, denumirilor operaţiunilor şi valorii fondurilor comunitare alocate operaţiunilor. Ele se asigură că beneficiarii finali sunt informaţi de faptul că acceptarea finanţării constituie şi o acceptare a includerii lor pe lista beneficiarilor destinată publicării. Toate datele personale incluse pe listă sunt prelucrate în conformitate cu cerinţele Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (10).

(3)   În conformitate cu articolul 90 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, Comisia publică informaţiile relevante cu privire la contracte. Comisia publică rezultatele procedurii de licitaţie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pe site-ul EuropeAid şi prin orice alte mijloace de informare adecvate, în conformitate cu procedurile contractuale aplicabile acţiunilor externe ale Comunităţii.

Articolul 63

Vizibilitate

(1)   Comisia şi autorităţile naţionale, regionale sau locale competente ale ţărilor beneficiare convin o serie coerentă de activităţi pentru punerea la dispoziţie şi publicarea, în ţările beneficiare, a informaţiilor cu privire la asistenţa acordată în temeiul Regulamentului IPA.

Procedurile pentru punerea în aplicare a acestor activităţi sunt specificate în acordurile sectoriale sau de finanţare.

(2)   Punerea în aplicare a activităţilor menţionate la alineatul (1) constituie responsabilitatea beneficiarilor finali şi este finanţată din fondurile alocate programelor sau operaţiunilor în cauză.

PARTEA II

DISPOZIŢII SPECIFICE

TITLUL I

COMPONENTA „ASISTENŢĂ PENTRU TRANZIŢIE ŞI CONSOLIDAREA INSTITUŢIILOR”

CAPITOLUL I

Obiectul asistenţei şi eligibilitatea

Articolul 64

Domenii de asistenţă

(1)   Asistenţa din cadrul acestei componente poate fi acordată ţărilor beneficiare, în special în următoarele domenii:

(a)	consolidarea instituţiilor democratice şi a statului de drept;

(b)	promovarea şi protecţia drepturilor şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în Carta europeană a drepturilor fundamentale;

(c)	reforma administraţiei publice;

(d)

realizarea reformelor în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne, precum reforma sistemului juridic, a poliţiei, a procuraturii, a aparatului judiciar, a sistemului penitenciarelor, precum şi a vămilor şi a controalelor la frontieră, acordând o atenţie deosebită combaterii mai eficiente a corupţiei, a criminalităţii organizate, a terorismului şi a imigraţiei ilegale, dar şi instituirii unor sisteme informatice în aceste domenii;

(e)	modernizarea cadrului normativ, inclusiv prin sprijinirea investiţiilor în vederea dotării corespunzătoare a instituţiilor esenţiale, a căror infrastructură sau capacitate de monitorizare şi punere în aplicare a legislaţiei trebuie consolidată;

(f)	crearea sau consolidarea sistemelor de control financiar;

(g)

consolidarea economiei de piaţă, în special prin sprijinirea eforturilor de organizare internă ale actorilor economici şi prin sprijinirea directă a activităţilor economice, inclusiv prin acordarea de asistenţă sectorului privat şi de ajutor pentru restructurarea industrială, precum şi prin diversificarea economiei, modernizarea sectoarelor cheie şi îmbunătăţirea anumitor domenii;

(h)	dezvoltarea societăţii civile şi a dialogului între organismele guvernamentale şi neguvernamentale, în scopul promovării democraţiei, a statului de drept, a drepturilor omului, a respectării şi a protejării minorităţilor, precum şi a dialogului cu societatea civilă;

(i)	iniţierea dialogului social ca element al bunei guvernări şi în vederea promovării unor condiţii de muncă corecte şi echitabile;

(j)	promovarea de măsuri vizând integrarea, reconcilierea şi întărirea încrederii minorităţilor, la toate nivelurile societăţii;

(k)	politica de mediu, bazată pe un nivel ridicat de protecţie, pe promovarea principiului „cine poluează plăteşte”, utilizarea durabilă a resurselor naturale, eficienţa energetică, surse regenerabile şi adoptarea progresivă a politicii comunitare în toate domeniile care includ schimbări climatice;

(l)	îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii şi al administraţiilor publice la diferite mecanisme financiare;

(m)	consolidarea capacităţilor instituţionale în domeniul siguranţei nucleare, al gestionării deşeurilor radioactive şi al protecţiei împotriva radiaţiilor, în conformitate cu acquis-ul comunitar şi cele mai bune practici ale Uniunii Europene;

(n)	sprijinirea participării la programele comunitare, în special la cele al căror obiectiv este creşterea gradului de conştientizare a cetăţeniei europene, şi pregătirea în vederea participării în cadrul agenţiilor comunitare.

(2)   În afară de domeniile acoperite la alineatul (1), se poate acorda asistenţă, în cadrul acestei componente, ţărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul IPA, pentru următoarele domenii:

(a)	în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul IPA, dezvoltare socială, economică şi teritorială, cuprinzând, inter alia, investiţii în favoarea dezvoltării regionale, a dezvoltării resurselor umane şi a dezvoltării rurale;

(b)	eliminarea obstacolelor din calea incluziunii sociale şi sprijinirea unor pieţe ale muncii inclusive, în special prin acţiuni menite să îmbunătăţească nivelul de viaţă, combaterea şomajului şi potenţarea resurselor umane;

(c)	sprijin pentru sectoare şi servicii productive, precum şi pentru îmbunătăţirea infrastructurilor legate de întreprinderi;

(d)	adaptarea, reforma sau, după caz, instituirea unor sisteme educaţionale şi a unor sisteme de formare profesională;

(e)	îmbunătăţirea accesului la reţelele de transport, informaţii, energie şi la alte reţele, precum şi a interconectării acestora;

(f)	reforma sistemelor de asistenţă medicală;

(g)	îmbunătăţirea sistemelor de informaţii şi comunicaţii.

Articolul 65

Forme de asistenţă

(1)   Asistenţa din cadrul acestei componente poate fi acordată, în special, prin:

(a)

măsuri de cooperare administrativă în scopul formării şi al schimbului de informaţii, care implică participarea experţilor din sectorul public trimişi de statele membre sau de organizaţii internaţionale, în special prin intermediul proiectelor de înfrăţire instituţională („twinning”), al proiectelor de înfrăţire instituţională parţială („twinning light”) şi al TAIEX;

(b)	asistenţă tehnică;

(c)

investiţii în infrastructura de reglementare, inclusiv în favoarea instituţiilor multilaterale externe independente, în special în vederea sprijinirii alinierii cu normele şi standardele Uniunii Europene. Aceste investiţii sunt destinate principalelor instituţii de reglementare şi au la bază o strategie clară de reformă a administraţiei publice şi de aliniere cu acquis-ul;

(d)	programe de subvenţionare;

(e)	mecanisme financiare pentru pregătirea proiectelor;

(f)	punerea în aplicare a mecanismelor de finanţare în cooperare cu instituţiile financiare;

(g)	sprijin bugetar, în conformitate cu dispoziţiile articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul IPA.

(2)   Pentru ţările beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul IPA, asistenţa din cadrul acestei componente poate fi, de asemenea, acordată prin măsuri şi acţiuni similare cu cele prevăzute pentru componentele „dezvoltare regională”, „dezvoltare a resurselor umane” şi „dezvoltare rurală”, inclusiv prin operaţiuni de tip investiţii.

(3)   Asistenţa poate fi utilizată şi pentru acoperirea costurilor contribuţiei comunitare la misiunile, iniţiativele sau organizaţiile internaţionale care acţionează în interesul ţării beneficiare, inclusiv a costurilor administrative.

Articolul 66

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   Cheltuielile din cadrul acestei componente sunt eligibile în cazul în care au fost suportate ulterior semnării contractelor de achiziţii publice, a contractelor şi a subvenţiilor, cu excepţia cazurilor prevăzute în mod explicit de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(2)   În afara regulilor prevăzute la articolul 34 alineatul (3), următoarele cheltuieli nu sunt eligibile:

(a)	orice costuri de leasing;

(b)	costurile de amortizare.

(3)   Prin derogare de la articolul 34 alineatul (3), decizia cu privire la eligibilitatea următoarelor cheltuieli este luată de la caz la caz:

(a)	cheltuieli de exploatare, inclusiv costuri de închiriere care se raportează exclusiv la perioada de cofinanţare a operaţiunii în cauză;

(b)	taxele pe valoarea adăugată, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: (i) taxele pe valoare adăugată nu sunt, în nici un fel, recuperabile; (ii) este stabilit faptul că acestea sunt suportate de beneficiarul final; şi (iii) sunt indicate cu claritate în propunerea de proiect.

Articolul 67

Intensitatea ajutorului şi rata contribuţiei comunitare

(1)   În sensul prezentei componente, cheltuielile eligibile menţionate la articolul 38 alineatul (1) se bazează pe cheltuielile publice totale, în cazul gestionării descentralizate, şi pe cheltuielile totale, în cazul gestionării centralizate şi în comun.

(2)   În cazul gestionării descentralizate, în afară de normele generale prevăzute la articolele 37 şi 38, prezentul alineat se aplică asistenţei acordate în cadrul acestei componente.

În cazul subvenţiilor, beneficiarii finali pot fi obligaţi să contribuie la costurile eligibile ale operaţiunii. În cazul unei operaţiuni de investiţii, contribuţia comunitară nu depăşeşte 75 % din cheltuielile publice, restul de 25 % fiind acoperit din fonduri publice în ţara beneficiară. Cu toate acestea, în cazuri excepţionale şi justificate corespunzător, contribuţia comunitară poate depăşi 75 % din cheltuielile publice.

Acţiunile de consolidare a instituţiilor necesită un anumit procent de cofinanţare din partea beneficiarului final şi/sau a fondurilor publice din ţara beneficiară. Cu toate acestea, în cazuri justificate corespunzător, acţiunile de consolidare a instituţiilor pot fi finanţate în procent de până la 100 % din fondurile comunitare.

Asistenţa acordată prin măsuri de cooperare administrativă, astfel cum este menţionată la articolul 65 alineatul (1) litera (a), poate fi finanţată în proporţie de 100 % din fondurile comunitare.

(3)   În cazul gestionării centralizate sau comune, Comisia hotărăşte rata contribuţiei comunitare, care poate fi de până la 100 % din cheltuielile eligibile.

CAPITOLUL II

Programare

Articolul 68

Cadrul de programare

Asistenţa ia, în principiu, forma:

—	programelor naţionale;

—	programelor şi a mecanismelor de finanţare regionale şi orizontale.

Articolul 69

Programele naţionale

(1)   Programele naţionale sunt adoptate anual de către Comisie în baza propunerilor de proiecte înaintate de ţara beneficiară, care trebuie să ţină seama de principiile şi priorităţile prevăzute în documentele indicative de planificare multianuală menţionate la articolul 5.

(2)   Propunerile de proiecte enumeră în special axele prioritare care urmează să fie avute în vedere în ţara beneficiară în cauză, care pot include domeniile de asistenţă prevăzute la articolul 64. Diferitele părţi interesate sunt consultate pe perioada elaborării propunerilor de proiecte.

(3)   În fiecare an, în urma discuţiilor dintre Comisie şi ţara beneficiară cu privire la propunerile de proiecte, ţara beneficiară prezintă Comisiei fişe de proiect. Fişele de proiect indică cu claritate axele prioritare, operaţiunile avute în vedere şi metodele selectate pentru punerea lor în aplicare. Propunerile de finanţare sunt pregătite de Comisie în lumina fişelor de proiect prezentate.

(4)   Propunerile de finanţare sunt adoptate printr-o decizie de finanţare, în conformitate cu articolul 8.

(5)   Comisia şi ţara beneficiară încheie un acord de finanţare, conform articolului 8.

Articolul 70

Participarea la programele comunitare în cadrul programelor naţionale

(1)   Asistenţa poate fi acordată în vederea sprijinirii participării ţărilor beneficiare la programele comunitare. Această participare este stabilită în programele naţionale.

(2)   Valoarea totală a fondurilor acordate ca sprijin comunitar pentru participarea la programele comunitare nu depăşeşte limita stabilită în programul naţional.

(3)   Participarea ţărilor beneficiare la programele comunitare respectă condiţiile specifice prevăzute pentru fiecare astfel de program în memorandumul de înţelegere care urmează să fie încheiat de Comisie şi de ţara beneficiară, în conformitate cu acordurile de stabilire a principiilor generale de participare a ţărilor beneficiare la programele comunitare. Acest memorandum cuprinde dispoziţii atât privind valoarea totală a contribuţiei ţării beneficiare, cât şi privind suma finanţată prin asistenţă, în temeiul Regulamentului IPA.

Articolul 71

Participarea la activităţile agenţiilor comunitare în cadrul programelor naţionale

(1)   Asistenţa poate fi acordată în vederea sprijinirii participării ţărilor beneficiare în cadrul agenţiilor comunitare. Această participare este stabilită în programele naţionale.

(2)   Ţările beneficiare pot fi invitate să participe pe o bază ad hoc la activităţile diferitelor agenţii comunitare. Costurile participării lor pot fi finanţate prin asistenţa acordată acestora în temeiul Regulamentului IPA, într-un mod similar cu cel aplicabil în cazul participării la programele comunitare.

Articolul 72

Programe regionale şi orizontale

(1)   Comisia elaborează programe regionale şi orizontale, în deplină coerenţă şi coordonare cu programele naţionale, pe baza documentelor indicative de planificare multianuală relevante şi în urma consultării cu diferitele părţi interesate.

(2)   Programele regionale şi orizontale sunt destinate promovării cooperării regionale şi intensificării schimburilor cu mai multe ţări în ţările beneficiare, precum şi sprijinirii iniţiativelor de promovare a cooperării ţărilor beneficiare în domeniile de interes comun.

(3)   Programul regional acoperă ţările beneficiare din Balcanii de Vest. Programul vizează în special reconcilierea, reconstrucţia şi cooperarea politică în regiune, în vederea sprijinirii punerii în aplicare a Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est.

(4)   Programele orizontale acoperă o parte sau ansamblul ţărilor beneficiare în domenii de interes comun, în care asistenţa poate fi pusă în aplicare mai eficace şi cu mai puţine costuri prin intermediul unor astfel de programe decât prin programele naţionale.

(5)   În cadrul programelor regionale şi orizontale, asistenţa poate fi acordată în domenii precum mecanismul de finanţare a pregătirii proiectelor, sprijinul pentru societatea civilă, vamă, sprijinul pentru întreprinderile mici şi mijlocii, mecanismele de finanţare a municipalităţilor, infrastructurile municipale, statisticile, siguranţa nucleară, informaţiile şi comunicaţiile.

CAPITOLUL III

Punerea în aplicare

Secţiunea 1

Cadrul de punere în aplicare şi principii

Articolul 73

Principii generale

(1)   Asistenţa din cadrul acestei componente este acordată prin gestionare centralizată, descentralizată sau în comun, în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(2)   Obiectivul este aplicarea gestionării descentralizate atunci când sunt avute în vedere programe naţionale.

(3)   Programele regionale şi orizontale sunt puse în aplicare de Comisie în mod centralizat sau prin gestionare în comun cu organizaţiile internaţionale, în conformitate cu articolul 43d din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

Articolul 74

Structuri şi autorităţi implicate în cazul gestionării centralizate şi în comun

În cazul gestionării centralizate sau în comun, coordonatorul IPA naţional este singura persoană de contact a Comisiei, în conformitate cu articolul 32.

Articolul 75

Structuri şi autorităţi implicate în cazul gestionării descentralizate

(1)   Atunci când, în cazul gestionării descentralizate, în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) litera (b), coordonatorul IPA naţional este însărcinat cu programarea acestei componente la nivel naţional, acesta are următoarele sarcini:

(a)	organizează procesul de pregătire a propunerilor de proiecte, în conformitate cu articolul 69;

(b)	elaborează şi prezintă Comisiei fişele de proiect menţionate la articolul 69;

(c)	monitorizează execuţia tehnică a programelor naţionale.

(2)   În conformitate cu articolul 31, structura de execuţie cuprinde una sau mai multe agenţii de implementare, care sunt înfiinţate în cadrul administraţiilor naţionale ale ţării beneficiare sau se află sub controlul direct al acestora.

În urma consultării coordonatorului IPA naţional, ordonatorul de credite naţional desemnează ordonatori de credite ai programului în fruntea agenţiilor de implementare.

Ordonatorii de credite ai programului sunt funcţionari din administraţia publică ai ţării beneficiare. Aceştia răspund de activităţile agenţiilor de implementare, în conformitate cu articolul 28.

(3)   Ordonatorii de credite ai programului desemnează funcţionari din cadrul administraţiei naţionale în funcţia de responsabili de program principali. Aflaţi în subordinea directă a ordonatorului de credite al programului în cauză, responsabilii de program principali au următoarele sarcini:

(a)	răspund de partea tehnică a operaţiunilor în cadrul ministerelor de resort;

(b)	sprijină ordonatorii de credite ai programului în pregătirea şi realizarea optimă şi în timp util a operaţiunilor din punct de vedere tehnic;

(c)	au atribuţii de coordonare în cadrul fiecărei axe prioritare prevăzute în propunerea de proiect a ţării beneficiare.

Articolul 76

Acreditarea structurii de execuţie şi delegarea competenţelor de gestionare

(1)   Atunci când fondurile comunitare au fost gestionate de organismele naţionale existente în ţările beneficiare, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 sau cu Regulamentul (CE) nr. 2500/2001 înaintea datei de intrare în vigoare a prezentului regulament, aceste organisme (denumite în continuare „organisme naţionale existente”) gestionează fondurile din cadrul componentei „asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor”, până la adoptarea, de către Comisie, a unei decizii privind delegarea competenţelor de gestionare.

(2)   În nici un caz organismele naţionale existente nu pot gestiona fonduri din cadrul componentei „asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor” fără a le fi fost delegate competenţe de gestionare, în conformitate cu prezentul regulament, pentru o perioadă de mai mult de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(3)   Comisia decide dacă să delege competenţe de gestionare organismelor naţionale existente, ţinând seama în special de lista de abateri prezentată în conformitate cu alineatul (4) şi de decizia adoptată de ordonatorul de credite naţional în conformitate cu alineatul (5).

(4)   Ordonatorul de credite naţional efectuează o evaluare a structurii de execuţie, inclusiv a organismelor naţionale existente, ţinând cont de cerinţele menţionate la articolul 11. În special, acesta elaborează, în conformitate cu articolul 11 şi ţinând cont de avizul unui auditor extern independent din punct de vedere funcţional de toţi actorii din sistemul de gestionare şi control, o listă cu toate cerinţele menţionate în prezentul regulament pe care structura de execuţie nu le respectă.

Lista abaterilor este transmisă Comisiei cel târziu în termen de patru luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(5)   Atunci când nerespectarea cerinţelor, menţionată la alineatul (4), este considerată a fi compatibilă cu funcţionarea eficace şi eficientă a structurilor de execuţie, ordonatorul de credite naţional poate decide să acrediteze organismele în cauză, în temeiul prezentului regulament.

În termen de cel mult cinci luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, acesta trimite Comisiei o decizie privind acreditarea organismelor în cauză. Această decizie cuprinde o foaie de parcurs, cu termene precise de realizare a obiectivelor, care indică măsurile care se impun pentru a remedia neîndeplinirea cerinţelor, astfel cum se prevede în lista menţionată la alineatul (4). Foaia de parcurs este adoptată de comun acord cu Comisia.

(6)   Atunci când nerespectarea cerinţelor, menţionată la alineatul (4), nu este considerată a fi compatibilă cu funcţionarea eficace şi eficientă a unei structuri de execuţie, ordonatorul de credite naţional dispune acreditarea structurii de execuţie în cauză, în conformitate cu dispoziţiile articolului 13.

(7)   În cazul în care Comisia decide să delege competenţe de gestionare organismelor naţionale existente, în temeiul prezentului regulament, decizia Comisiei poate impune condiţii suplimentare autorităţilor naţionale. În acest caz, Comisia stabileşte un termen limită în care autorităţile naţionale să îndeplinească cerinţele respective, astfel încât delegarea competenţelor de gestionare să rămână în vigoare. Decizia Comisiei stabileşte, de asemenea, lista controalelor ex ante la care se face referire la articolul 14 alineatul (3).

(8)   Indiferent de decizia ordonatorului de credite naţional, Comisia poate decide să menţină, să suspende sau să retragă în orice moment, oricăruia dintre organismele în cauză, competenţele de gestionare delegate.

(9)   În orice moment, ordonatorul de credite naţional trebuie să se asigure că toate informaţiile cerute de Comisie sunt furnizate de ţara beneficiară.

Articolul 77

Principii de punere în aplicare în cazul proiectelor de înfrăţire instituţională

(1)   Proiectele de înfrăţire instituţională sunt instituite sub forma unei subvenţii prin care administraţiile statelor membre selectate acceptă să furnizeze expertiza din sectorul public cerută în schimbul rambursării cheltuielilor suportate în acest fel.

Subvenţia poate prevedea, în special, detaşarea pe termen lung a unui funcţionar însărcinat să ofere, cu normă întreagă, consiliere administraţiei ţării beneficiare, în calitate de consilier rezident în cadrul proiectului de înfrăţire instituţională.

Subvenţia acordată pentru proiectul de înfrăţire instituţională se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile relevante din partea I titlul VI privind subvenţiile din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 şi din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002.

(2)   Un manual al proiectului de înfrăţire instituţională care cuprinde în special un sistem de rate şi preţuri fixe pentru rambursarea expertizei în sectorul public furnizate de către administraţiile statului membru selectat este elaborat de Comisie şi actualizat periodic.

Articolul 78

Principii de punere în aplicare în cazul participării în cadrul programelor şi al agenţiilor comunitare

În cazul participării în cadrul programelor şi al agenţiilor comunitare, punerea în aplicare constă în plata, către bugetul programului sau al agenţiei respective, a părţii din contribuţia financiară a ţării beneficiare care este finanţată în temeiul IPA. Plata este efectuată de fondul naţional în cazul gestionării descentralizate şi de Comisie în cazul gestionării centralizate.

Secţiunea 2

Gestionarea financiară

Articolul 79

Plăţi efectuate în cadrul gestionării descentralizate

(1)   Prin derogare de la articolul 40 alineatul (6), atunci când plafonul de 95 % este atins, ordonatorul de credite naţional nu trebuie să prezinte o nouă declaraţie de cheltuieli certificată şi informaţii privind sumele recuperate decât atunci când solicită plata soldului final.

(2)   Prefinanţarea reprezintă, în principiu, 50 % din contribuţia comunitară la programul în cauză. Această sumă poate fi plătită eşalonat, în tranşe anuale. Procentul de 50 % poate fi mărit în cazul în care ordonatorul de credite naţional demonstrează că suma rezultată nu va acoperi prefinanţarea contractelor şi a subvenţiilor semnate la nivel naţional.

(3)   Suma care urmează să fie acoperită de prefinanţare se calculează ca suma rezultată prin adunarea sumei estimate a fi contractată într-un an şi suma efectivă pentru care s-au stabilit obligaţii contractuale în anii precedenţi. Cu excepţia prefinanţării acordate pentru participarea în cadrul programelor şi al agenţiilor comunitare, prefinanţarea nu se plăteşte decât după lansarea primei licitaţii sau cereri de propuneri.

(4)   Plăţile pentru participarea în cadrul programelor şi al agenţiilor comunitare se pot ridica la un procent de 100 % din contribuţia comunitară la această participare.

Articolul 80

Păstrarea documentelor

Prin derogare de la articolul 48, documentele referitoare la întreaga procedură de achiziţii publice, de acordare de subvenţii şi de atribuire a contractelor din cadrul acestei componente sunt păstrate de structura de execuţie pentru o perioadă de cel puţin şapte ani de la plata soldului contractului.

Articolul 81

Proprietatea asupra dobânzii

Prin derogare de la articolul 36, dobânda generată prin finanţarea de către comunitate a unui program este declarată Comisiei de fiecare dată când se prezintă Comisiei o cerere de plată.

Secţiunea 3

Evaluare şi monitorizare

Articolul 82

Evaluare

(1)   Toate programele din cadrul componentei „asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor” sunt supuse evaluării intermediare şi/sau ex post, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002.

(2)   Înaintea delegării competenţelor de gestionare ţării beneficiare, se efectuează atât evaluări intermediare, cât şi evaluări ex post. Aceste evaluări sunt efectuate de Comisie.

După delegarea competenţelor de gestionare, responsabilitatea pentru efectuarea evaluărilor intermediare revine ţării beneficiare, fără a aduce atingere drepturilor Comisiei de a efectua orice evaluări intermediare ad hoc ale programelor pe care le consideră necesare.

Evaluarea ex post rămâne o prerogativă a Comisiei chiar şi după delegarea competenţelor de gestionare ţării beneficiare.

(3)   În conformitate cu articolul 22 din regulamentul IPA, sintezele analitice ale rapoartelor de evaluare intermediară şi ex post sunt trimise spre examinare Comitetului IPA.

Articolul 83

Monitorizare

(1)   În cazul gestionării descentralizate, în conformitate cu articolul 59, coordonatorul IPA naţional instituie un comitet sectorial de monitorizare pentru componenta „asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor”, denumit în continuare „comitetul ATCI”.

(2)   Comitetul ATCI se reuneşte cel puţin de două ori pe an, la iniţiativa ţării beneficiare sau a Comisiei. Acesta îşi stabileşte regulamentul de procedură în conformitate cu un mandat al comitetului sectorial de monitorizare stabilit de Comisie şi în cadrul instituţional, juridic şi financiar al ţării beneficiare în cauză. Comitetul adoptă acest regulament de procedură de comun acord cu coordonatorul IPA naţional, cu ordonatorul naţional de credite şi cu comitetul de monitorizare IPA.

(3)   Comitetul ATCI este prezidat de coordonatorul IPA naţional. Printre membrii acestuia se numără ordonatorul de credite naţional, ordonatorii de credite ai programului şi, după caz, alţi reprezentanţi ai structurii de execuţie, reprezentanţi ai Comisiei, precum şi, dacă este cazul, reprezentanţi ai instituţiilor financiare internaţionale şi ai societăţii civile, desemnaţi de ţara beneficiară de comun acord cu Comisia.

(4)   În conformitate cu articolul 59 alineatul (2), comitetul ATCI se asigură de eficacitatea şi calitatea programelor şi a operaţiunilor în cauză, în special prin:

(a)	analizarea rapoartelor privind stadiul punerii în aplicare, în care sunt detaliate progresele înregistrate din punct de vedere financiar şi operaţional în cadrul programelor;

(b)	examinarea gradului de realizare a obiectivelor şi rezultatele programelor;

(c)	analizarea planurilor de achiziţii publice, precum şi recomandările de evaluare relevante;

(d)	discutarea aspectelor şi a operaţiunilor problematice;

(e)	propunerea de acţiuni corective, după caz;

(f)	analizarea cazurilor de fraudă şi a neregulilor şi prezentarea măsurilor adoptate în vederea recuperării fondurilor şi pentru a evita repetarea unor cazuri similare;

(g)	examinarea planului de audit anual elaborat de autoritatea de audit, precum şi constatările şi recomandările auditurilor efectuate.

(5)   Comitetul ATCI monitorizează toate programele aflate în derulare în cadrul acestei componente. În special în cazul operaţiunilor de investiţii, al transferului de active sau al privatizărilor, ţara beneficiară monitorizează programele respective până la încheierea acestora şi informează comitetul ATCI cu privire la orice schimbări legate de rezultatele acestor programe care afectează în mod semnificativ impactul, durabilitatea şi proprietatea asupra acestora.

(6)   Comitetul ATCI poate fi asistat de subcomitete sectoriale de monitorizare, instituite de ţara beneficiară pentru a monitoriza programele şi operaţiunile din cadrul acestei componente, grupate în funcţie de sectoarele monitorizate. Subcomitetele răspund de activitatea desfăşurată în faţa comitetului ATCI. Acestea îşi stabilesc şi adoptă regulamentul de procedură, în conformitate cu mandatul care urmează să fie stabilit de Comisie.

Articolul 84

Rapoartele sectoriale anuale şi finale privind punerea în aplicare

(1)   În cazul gestionării descentralizate, structura de execuţie trimite Comisiei, coordonatorului IPA naţional şi ordonatorului de credite naţional un raport sectorial anual până la data de 30 iunie a fiecărui an.

(2)   Un raport sectorial final este prezentat Comisiei, coordonatorului IPA naţional şi ordonatorului de credite naţional cel târziu în termen de 6 luni de la încheierea programului. Raportul sectorial final acoperă întreaga perioadă de punere în aplicare şi include ultimul raport sectorial anual.

(3)   Rapoartele sectoriale sunt examinate de către comitetul ATCI înainte de a fi transmise Comisiei, coordonatorului IPA naţional şi ordonatorului de credite naţional.

(4)   Rapoartele sectoriale cuprind următoarele informaţii:

(a)	elemente cantitative şi calitative privind progresele realizate în punerea în aplicare a programului, axe prioritare sau operaţiuni, legate de obiective specifice şi verificabile;

(b)	informaţii detaliate privind execuţia financiară a programului;

(c)

informaţii privind măsurile adoptate de structura de execuţie sau de comitetul ATCI pentru a asigura calitatea şi eficacitatea punerii în aplicare, în special: (i) măsurile de monitorizare şi evaluare, inclusiv dispoziţiile privind culegerea datelor; (ii) o sinteză a tuturor problemelor importante întâlnite în cadrul punerii în aplicare a programului şi a tuturor măsurilor luate în consecinţă; (iii) utilizarea asistenţei tehnice;

(d)	informaţii privind activităţile de furnizare de informaţii cu privire la program şi de asigurare a publicităţii acestuia, în conformitate cu articolul 62.

TITLUL II

COMPONENTA „COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ”

CAPITOLUL I

Obiectul asistenţei şi eligibilitatea

Articolul 85

Definiţii suplimentare ale componentei „cooperare transfrontalieră”

În sensul prezentului titlu, în afară de definiţiile de la articolul 2, prin „ţări participante” se înţelege statele membre şi/sau ţările beneficiare care participă la un program transfrontalier în cadrul acestei componente.

Articolul 86

Domenii şi forme de asistenţă

(1)   Componenta „cooperare transfrontalieră” furnizează asistenţă pentru:

(a)	cooperarea transfrontalieră între unul sau mai multe state membre şi una sau mai multe ţări beneficiare;

(b)	cooperarea transfrontalieră între două sau mai multe ţări beneficiare.

(2)   Asistenţa comunitară prevăzută la alineatul (1) vizează întărirea cooperării transfrontaliere prin iniţiative locale şi regionale comune, combinând atât ajutorul extern, cât şi obiectivele de coeziune economică şi socială. Cooperarea urmăreşte, în special, unul sau mai multe dintre următoarele obiective cu sferă mai mare de cuprindere:

(a)	promovarea dezvoltării economice şi sociale durabile în zonele frontaliere;

(b)	conjugarea eforturilor în vederea soluţionării dificultăţilor comune în domenii precum mediul, patrimoniul cultural şi natural, sănătatea publică şi prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;

(c)	asigurarea unor frontiere eficiente şi sigure;

(d)	promovarea unor acţiuni comune de mică amploare, cu implicarea actorilor locali din regiunile de frontieră.

(3)   Obiectivele menţionate la alineatul (2) pot fi atinse în special prin:

(a)	încurajarea spiritului întreprinzător, în special dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, a turismului, a culturii şi a comerţului transfrontalier;

(b)	încurajarea şi îmbunătăţirea protecţiei şi a gestionării în comun a resurselor naturale şi culturale, precum şi prin prevenirea riscurilor de mediu şi tehnologice;

(c)	susţinerea legăturilor dintre zonele urbane şi zonele rurale;

(d)	reducerea izolării, printr-un acces optimizat la reţelele şi serviciile de transport, de informaţii şi de comunicaţii şi la reţelele şi instalaţiile transfrontaliere de distribuţie a apei, de gestionare a deşeurilor şi de aprovizionare cu energie;

(e)	dezvoltarea colaborării, a capacităţii şi a utilizării în comun a infrastructurilor, în special în sectoare precum sănătatea, cultura, turismul şi educaţia;

(f)	promovarea cooperării judiciare şi administrative;

(g)	asigurarea unei gestionări eficiente a frontierelor, prin facilitarea comerţului legal şi a traversării legale a frontierei, protejându-le totodată împotriva contrabandei, a traficului, a criminalităţii organizate, a bolilor transmisibile şi a migraţiei ilegale, inclusiv a migraţiei de tranzit;

(h)	încurajarea contactelor transfrontaliere la nivel local şi regional, prin intensificarea schimburilor şi adâncirea cooperării economice, sociale, culturale şi educaţionale între comunităţile locale;

(i)	promovarea integrării pieţelor forţei de muncă transfrontaliere, încurajarea iniţiativelor locale de ocupare a forţei de muncă, a egalităţii între sexe şi a egalităţii de şanse, a incluziunii sociale şi a celei privind formarea profesională;

(j)	promovarea punerii în comun a resurselor umane şi a infrastructurilor pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică.

(4)   Componenta „cooperare transfrontalieră” poate sprijini, după caz, şi participarea regiunilor eligibile din ţările beneficiare la programe transnaţionale şi interregionale în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană al fondurilor structurale, precum şi la programe multilaterale de bazin maritim, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (11). Normele privind participarea ţărilor beneficiare la programele menţionate anterior sunt stabilite în acordurile de finanţare relevante.

Articolul 87

Parteneriat

Dispoziţiile articolului 11 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (12) se aplică mutatis mutandis statelor membre şi ţărilor beneficiare, în contextul cooperării transfrontaliere menţionate la articolul 86 alineatul (1).

Articolul 88

Eligibilitatea teritorială

(1)   În sensul cooperării transfrontaliere, astfel cum este aceasta definită la articolul 86 alineatul (1) litera (a), regiunile eligibile pentru finanţare sunt după cum urmează:

(a)	regiuni de nivel NUTS 3 sau, în absenţa clasificării NUTS, zone echivalente situate de-a lungul frontierelor terestre dintre Comunitate şi ţările beneficiare;

(b)

regiuni de nivel NUTS 3 sau, în absenţa clasificării NUTS, zone echivalente situate de-a lungul frontierelor maritime dintre Comunitate şi ţările beneficiare, separate, ca regulă generală, de cel mult 150 de kilometri, ţinând seama de eventualele ajustări necesare pentru asigurarea coerenţei şi a continuităţii acţiunii de cooperare.

Imediat după intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia adoptă lista regiunilor eligibile din interiorul Comunităţii şi din ţările beneficiare. Lista respectivă este valabilă de la 1 ianuarie 2007 la 31 decembrie 2013.

(2)   În sensul cooperării transfrontaliere, astfel cum este aceasta menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (b), regiunile eligibile pentru finanţare sunt după cum urmează:

(a)	regiuni de nivel NUTS 3 sau, în absenţa clasificării NUTS, zone echivalente situate de-a lungul frontierelor terestre dintre ţările beneficiare;

(b)

regiuni de nivel NUTS 3 sau, în absenţa clasificării NUTS, zone echivalente situate de-a lungul frontierelor maritime dintre ţările beneficiare, separate, ca regulă generală, de cel mult 150 de kilometri, ţinând seama de eventualele ajustări necesare pentru asigurarea coerenţei şi a continuităţii acţiunii de cooperare.

Lista regiunilor eligibile este inclusă în programele transfrontaliere relevante, menţionate la articolul 94.

(3)   În sensul participării la programele menţionate la articolul 86 alineatul (4), regiunile eligibile din ţările beneficiare sunt stabilite, după caz, în documentul de programare relevant.

Articolul 89

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   Cheltuielile din cadrul acestei componente sunt eligibile în cazul în care au fost plătite efectiv în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie a celui de-al treilea an următor ultimului angajament bugetar, în ceea ce priveşte operaţiunile sau părţile de operaţiuni puse în aplicare în statele membre şi în cazul în care au fost suportate după semnarea acordului de finanţare, în ceea ce priveşte operaţiunile sau părţile de operaţiuni puse în aplicare în ţările beneficiare.

(2)   În afara regulilor prevăzute la articolul 34 alineatul (3), următoarele cheltuieli nu sunt eligibile:

(a)	dobânzile debitoare;

(b)	cumpărarea de terenuri a căror valoare depăşeşte 10 % din cheltuielile eligibile ale operaţiunii în cauză.

(3)   Prin derogare de la articolul 34 alineatul (3), următoarele cheltuieli sunt eligibile:

(a)	taxele pe valoarea adăugată, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: (i) acestea nu pot fi în nici un fel recuperate; (ii) este stabilit faptul că acestea sunt suportate de beneficiarul final; şi (iii) sunt indicate cu claritate în propunerea de proiect;

(b)	costurile tranzacţiilor financiare transfrontaliere;

(c)	atunci când punerea în aplicare a unei operaţiuni necesită deschiderea unui cont separat sau a unor conturi separate, comisioanele bancare pentru deschiderea şi administrarea conturilor respective;

(d)	costul consultanţei juridice, taxele notariale, costul expertizei tehnice şi financiare, precum şi costurile de audit sau de contabilitate, în cazul în care acestea sunt direct legate de operaţiunea cofinanţată şi sunt necesare pentru pregătirea sau punerea în aplicare a acesteia;

(e)	costul garanţiilor acordate de o bancă sau alte instituţii financiare, în măsura în care garanţiile respective sunt cerute de legislaţia naţională sau comunitară;

(f)

cheltuielile generale, cu condiţia ca acestea să se bazeze pe costuri reale, care pot fi atribuite punerii în aplicare a operaţiunii în cauză. Cheltuielile forfetare bazate pe costuri medii nu pot depăşi 25 % din costurile directe ale unei operaţiuni care pot afecta nivelul cheltuielilor generale. Calculul trebuie susţinut în moc corespunzător cu documente justificative şi verificat periodic.

(4)   În afara cheltuielilor pentru asistenţa tehnică acordată pentru programul transfrontalier menţionat la articolul 94, sunt eligibile următoarele cheltuieli, plătite de către autorităţile publice pentru pregătirea sau punerea în aplicare a unei operaţiuni:

(a)	costurile serviciilor profesionale furnizate de o autoritate publică alta decât beneficiarul final, pentru pregătirea sau punerea în aplicare a unei operaţiuni;

(b)

costurile furnizării de servicii legate de pregătirea şi punerea în aplicare a unei operaţiuni furnizate de o autoritate publică ce este ea însăşi beneficiarul final şi care execută o operaţiune pentru sine, fără să apeleze la alţi furnizori de servicii externi, în cazul în care aceste costuri reprezintă costuri suplimentare şi sunt legate de cheltuielile plătite efectiv şi direct pentru operaţiunea cofinanţată.

Autoritatea publică în cauză fie facturează costurile menţionate la prezentul alineat litera (a) către beneficiarul final, fie certifică aceste costuri pe baza documentelor cu valoare probatorie echivalentă, care permit identificarea costurilor reale suportate de autoritatea respectivă pentru operaţiunea în cauză.

Costurile menţionate la prezentul alineat litera (b) trebuie certificate prin documente care să permită identificarea costurilor reale suportate de autoritatea publică în cauză pentru operaţiunea respectivă.

(5)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatelor (1)-(4), pot fi prevăzute, de către ţările participante la programul transfrontalier, norme suplimentare privind eligibilitatea cheltuielilor.

Articolul 90

Intensitatea ajutorului şi rata contribuţiei comunitare

(1)   În sensul prezentei componente, cheltuielile eligibile menţionate la articolul 38 alineatul (1) se bazează fie pe cheltuielile publice, fie pe cheltuielile totale, astfel cum se convine de ţările participante şi se prevede în programul transfrontalier.

(2)   Contribuţia comunitară la programele transfrontaliere la nivelul axei prioritare nu depăşeşte plafonul de 85 % din cheltuielile eligibile.

(3)   Contribuţia comunitară pentru fiecare axă prioritară nu este mai mică de 20 % din cheltuielile eligibile.

(4)   Nici o operaţiune nu beneficiază de o rată de cofinanţare superioară celei acordate pentru axa prioritară în cauză.

(5)   Pe perioada de eligibilitate menţionată la articolul 89 alineatul (1), în plus faţă de dispoziţiile articolului 34 alineatul (4):

(a)	o operaţiune nu poate beneficia de asistenţă din partea Comunităţii în cadrul mai multor programe transfrontaliere simultan;

(b)	o operaţiune nu beneficiază de o asistenţă a cărei valoare este superioară cheltuielilor publice alocate totale.

(6)   În cazul ajutoarelor de stat acordate întreprinderilor, în sensul articolului 87 din tratat, ajutorul public acordat în cadrul programelor transfrontaliere respectă plafoanele privind ajutorul de stat.

CAPITOLUL II

Programare

Secţiunea 1

Programe

Articolul 91

Elaborarea şi aprobarea programelor transfrontaliere

(1)   Asistenţa pentru cooperarea transfrontalieră menţionată la articolul 86 alineatul (1) se acordă, în principiu, în cadrul programelor multianuale de cooperare transfrontalieră, denumite în continuare „programe transfrontaliere”.

(2)   Programele transfrontaliere sunt elaborate pentru fiecare frontieră sau grup de frontiere în funcţie de o grupare corespunzătoare de regiuni de nivel NUTS 3 sau, în absenţa clasificării NUTS, de zone echivalente.

(3)   Fiecare program transfrontalier este elaborat în comun de ţările participante, în cooperare cu partenerii menţionaţi la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

(4)   Ţările participante prezintă împreună Comisiei o propunere de program transfrontalier, care conţine toate elementele menţionate la articolul 94.

(5)   Comisia evaluează programul transfrontalier propus, verificând dacă acesta conţine toate elementele menţionate la articolul 94 şi eventuala contribuţie a acestuia la realizarea obiectivelor şi a priorităţilor prevăzute în documentul (documentele) indicativ(e) de planificare multianuală relevante menţionate la articolul 5.

Atunci când consideră că un program transfrontalier nu conţine toate elementele menţionate la articolul 94 sau nu este conform cu obiectivele şi priorităţile din documentul (documentele) indicativ(e) de planificare multianuală, Comisia poate invita ţările participante să furnizeze orice informaţii suplimentare necesare şi, după caz, să revizuiască în consecinţă programul propus.

(6)   Comisia adoptă programul transfrontalier prin decizie.

Articolul 92

Acorduri de finanţare

(1)   În cazul programelor transfrontaliere referitoare la cooperarea menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (a), acordurile de finanţare multianuală se încheie între Comisie şi fiecare dintre ţările beneficiare care participă la program, pe baza deciziei menţionate la articolul 91 alineatul (6).

Atunci când programul transfrontalier este pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii menţionate la articolul 99, acordurile anuale de finanţare se încheie între Comisie şi fiecare dintre ţările beneficiare care participă la program. Fiecare astfel de acord de finanţare acoperă contribuţia comunitară pentru ţara beneficiară şi anul în cauză, astfel cum se specifică în planul de finanţare menţionat la articolul 99 alineatul (2).

(2)   În cazul programelor transfrontaliere referitoare la cooperarea menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (b), acordurile de finanţare anuală se încheie între Comisie şi fiecare dintre ţările beneficiare care participă la program, pe baza deciziei menţionate la articolul 91 alineatul (6). Fiecare astfel de acord de finanţare acoperă contribuţia comunitară pentru ţara beneficiară şi anul în cauză, astfel cum se specifică în planul de finanţare menţionat la articolul 94 alineatul (2) paragraful al doilea.

Articolul 93

Revizuirea programelor transfrontaliere

(1)   La iniţiativa ţărilor participante sau a Comisiei, în acord cu ţările participante în cauză, programele transfrontaliere pot fi reexaminate şi, după caz, restul programului poate fi revizuit, în unul sau mai multe dintre următoarele cazuri:

(a)	în vederea actualizării planului de finanţare, în conformitate cu revizuirea cadrului financiar indicativ multianual menţionat la articolul 5 din Regulamentul IPA;

(b)	ca urmare a unor schimbări socioeconomice importante;

(c)	pentru a ţine seama, într-o mai mare măsură sau dintr-o altă perspectivă, de schimbările importante în priorităţile comunitare, naţionale sau regionale;

(d)	în lumina evaluării menţionate la articolul 109 sau la articolul 141;

(e)	ca urmare a unor dificultăţi de punere în aplicare;

(f)	ca urmare a rezilierii dispoziţiilor tranzitorii menţionate la articolul 100 sau a oricărei modificări a dispoziţiilor de punere în aplicare, inclusiv a tranziţiei, în ţările beneficiare, de la gestionarea centralizată la cea descentralizată.

(2)   Comisia adoptă programul transfrontalier revizuit prin decizie şi se încheie, în consecinţă, un nou (noi) acord(uri) de finanţare, astfel cum se menţionează la articolul 92. După caz, se aplică dispoziţiile articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul IPA.

Articolul 94

Conţinutul programelor transfrontaliere

(1)   Fiecare program transfrontalier conţine următoarele informaţii:

(a)	o listă a zonelor eligibile acoperite de program, în conformitate cu articolul 88, inclusiv a zonelor de flexibilitate menţionate la articolul 97;

(b)	o analiză a situaţiei zonelor de cooperare eligibile, care să indice punctele forte şi vulnerabilităţile acestora, precum şi necesităţile şi obiectivul pe termen mediu care rezultă în urma analizei respective;

(c)

o descriere a strategiei de cooperare şi a priorităţilor şi a măsurilor alese pentru asistenţă, ţinând seama de documentul (documentele) indicativ(e) de planificare multianuală relevante ale ţării (ţărilor) beneficiare, de alte documente strategice naţionale şi regionale relevante, precum şi de rezultatele evaluării ex ante menţionate la articolul 109 sau la articolul 141;

(d)

informaţii privind axele prioritare, măsurile aferente şi obiectivele lor specifice. Aceste obiective sunt cuantificate cu ajutorul unui număr limitat de indicatori ai realizărilor şi ai rezultatelor, ţinând seama de principiul proporţionalităţii. Aceşti indicatori permit măsurarea progreselor în raport cu situaţia iniţială şi eficienţa obiectivelor care pun în aplicare aceste priorităţi;

(e)	normele privind eligibilitatea cheltuielilor menţionate la articolul 89;

(f)

o axă prioritară specifică destinată asistenţei tehnice, care acoperă activităţile de pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, informare şi control legate de punerea în aplicare a programului, împreună cu activităţile de consolidare a capacităţii administrative în vederea punerii în aplicare a programului, în limita a cel mult 10 % din contribuţia comunitară alocată programului. În cazuri excepţionale, o sumă de peste 10 % din contribuţia comunitară la program poate fi alocată acestei priorităţi, astfel cum s-a convenit între Comisie şi ţările beneficiare;

(g)	informaţii privind complementaritatea cu măsurile finanţate de alte componente ale IPA sau de alte instrumente comunitare, după caz;

(h)

dispoziţiile de punere în aplicare a programului transfrontalier, inclusiv: (i) desemnarea de către ţările participante a structurilor şi a autorităţilor prevăzute la articolul 102 şi, după caz, la articolul 139; (ii) o descriere a sistemelor de monitorizare şi de evaluare; (iii) după caz, informaţii privind organismul competent să încaseze plăţile efectuate de Comisie şi organismul sau organismele responsabile cu efectuarea plăţilor către beneficiari; (iv) după caz, o definiţie a procedurilor privind mobilizarea şi circulaţia fluxurilor financiare, cu scopul asigurării transparenţei acestora; (v) elementele destinate să asigure publicitatea şi să informeze cu privire la programul transfrontalier, astfel cum se menţionează la articolul 62; (vi) după caz, o descriere a procedurilor convenite de Comisie şi de ţările participante pentru schimbul de date computerizate.

(2)   În plus, programele transfrontaliere referitoare la cooperarea menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (a) conţin un plan unic de finanţare, bazat pe cadrul financiar indicativ multianual, care nu este defalcat pe ţări participante şi cuprinde un tabel care indică, pentru fiecare an acoperit de cadrul financiar indicativ multianual şi pentru fiecare axă prioritară, valoarea contribuţiei comunitare şi rata acesteia, precum şi suma finanţată de autorităţile naţionale.

Programele transfrontaliere referitoare la cooperarea menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (b) conţin un plan de finanţare bazat pe cadrul financiar indicativ multianual, care cuprinde un tabel pentru fiecare ţară participantă, în care se indică, pentru fiecare an acoperit de cadrul financiar indicativ multianual şi pentru fiecare axă prioritară, valoarea contribuţiei comunitare şi rata acesteia, precum şi, după caz, suma finanţată de autorităţile naţionale.

Secţiunea 2

Operaţiuni

Articolul 95

Selectarea operaţiunilor

(1)   Programele transfrontaliere finanţează operaţiuni comune care au fost selectate în comun de către ţările participante, printr-o singură cerere de propuneri pentru întreaga zonă eligibilă.

Ţările participante pot, de asemenea, identifica operaţiuni comune în afara cererilor de propuneri. În acest caz, operaţiunea comună este menţionată în mod explicit în programul transfrontalier sau, în cazul în care este conformă cu prioritatea sau măsurile programului transfrontalier, într-o decizie luată de comitetul mixt de monitorizare menţionat la articolul 110 sau la articolul 142, în orice moment după adoptarea programului.

(2)   Operaţiunile selectate pentru programele transfrontaliere includ beneficiari finali din cel puţin două ţări participante care, pentru fiecare operaţiune, cooperează în cel puţin una dintre următoarele modalităţi: dezvoltare în comun, punere în aplicare în comun, personal utilizat în comun şi finanţare în comun.

(3)   În cazul programelor transfrontaliere referitoare la cooperarea menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (a), operaţiunile selectate includ beneficiari din cel puţin unul dintre statele membre participante şi una dintre ţările beneficiare participante.

(4)   Operaţiunile selectate care îndeplinesc condiţiile menţionate anterior pot fi puse în aplicare într-o singură ţară, cu condiţia obţinerii de către aceasta a unui beneficiu transfrontalier evident.

(5)   Fiecare program stabileşte norme de eligibilitate pentru selectarea operaţiunilor, în măsură să evite duplicarea eforturilor între diferitele programe transfrontaliere, în cadrul IPA sau al altor instrumente comunitare.

Articolul 96

Responsabilităţile primului beneficiar şi ale celorlalţi beneficiari

(1)   În cazul programelor transfrontaliere referitoare la cooperarea menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (a), beneficiarii finali ai unei operaţiuni desemnează un prim beneficiar din rândul lor, înainte de a prezenta propunerea de operaţiune. Primul beneficiar îşi asumă următoarele responsabilităţi:

(a)	stabileşte modalităţile de desfăşurare a relaţiilor sale cu beneficiarii finali care participă la operaţiune într-un acord ce cuprinde, inter alia, dispoziţii care garantează buna gestionare financiară a fondurilor alocate operaţiunii, inclusiv modalităţile de recuperare a sumelor necuvenite;

(b)	are sarcina de a asigura punerea în aplicare a întregii operaţiuni;

(c)	are responsabilitatea de a transfera contribuţia comunitară beneficiarilor finali care participă la operaţiune;

(d)	se asigură că toate cheltuielile prezentate de beneficiarii finali care participă la operaţiune au fost efectuate în scopul punerii în aplicare a operaţiunii şi corespund activităţilor convenite de beneficiarii finali care participă la operaţiune;

(e)	verifică dacă toate cheltuielile prezentate de beneficiarii finali care participă la operaţiune sunt validate de controlorii menţionaţi la articolul 108.

(2)   În cazul programelor transfrontaliere referitoare la cooperarea menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (a), puse în aplicare în cadrul dispoziţiilor tranzitorii prevăzute la articolul 99:

(a)

beneficiarii finali ai unei operaţiuni în statele membre participante desemnează un prim beneficiar din rândul lor înainte de a prezenta propunerea de operaţiune. Primul beneficiar îşi asumă responsabilităţile prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(e) pentru partea de operaţiune care se desfăşoară în statele membre;

(b)

beneficiarii finali ai unei operaţiuni în fiecare ţară participantă desemnează un prim beneficiar din rândul lor înainte de a prezenta propunerea de operaţiune. Primul beneficiar îşi asumă responsabilităţile enumerate la alineatul (1) literele (a)-(d) pentru partea de operaţiune care se desfăşoară în ţara respectivă.

Primii beneficiari din statele membre şi din ţările beneficiare participante asigură o coordonare strânsă a punerii în aplicare a operaţiunii.

(3)   În cazul programelor transfrontaliere referitoare la cooperarea menţionată la articolul 86 alineatul (1) litera (b), beneficiarii finali ai unei operaţiuni în fiecare ţară beneficiară desemnează un prim beneficiar din rândul lor înainte de a prezenta propunerea de operaţiune. Primul beneficiar îşi asumă responsabilităţile enumerate la alineatul (1) literele (a)-(d) pentru partea de operaţiune care se desfăşoară în ţara respectivă.

Primii beneficiari din ţările beneficiare participante asigură o coordonare strânsă a punerii în aplicare a operaţiunii.

(4)   Fiecare beneficiar final care participă la operaţiune este responsabil pentru orice nereguli în ceea ce priveşte cheltuielile declarate.

Articolul 97

Condiţii speciale care determină situarea operaţiunilor

(1)   În cazuri justificate în mod corespunzător, fondurile comunitare pot finanţa cheltuielile suportate pentru punerea în aplicare a unor operaţiuni sau părţi de operaţiuni, în limita a 20 % din valoarea contribuţiei comunitare la programul transfrontalier în regiunile de nivel NUTS 3 sau, în absenţa clasificării NUTS, în zonele echivalente învecinate cu zonele eligibile în cadrul programului respectiv. În situaţii excepţionale, convenite de către Comisie şi ţările participante, această flexibilitate poate fi extinsă la regiunile de nivel NUTS 2 sau, în absenţa clasificării NUTS, la zonele echivalente în care se situează zonele eligibile.

La nivel de proiect, în situaţii excepţionale, cheltuielile suportate de parteneri situaţi în afara zonei vizate de program, astfel cum este definită la primul paragraf, pot fi eligibile în cazul în care este dificilă realizarea obiectivelor unui proiect fără participarea acestor parteneri.

(2)   Ţările participante la fiecare program asigură legalitatea şi regularitatea acestor cheltuieli.

Selectarea operaţiunilor în afara zonelor eligibile, astfel cum se menţionează la alineatul (1), trebuie confirmată:

(a)	de către autoritatea de gestionare menţionată la articolul 102, pentru programele sau părţile de programe puse în aplicare în cadrul gestionării în comun cu statele membre;

(b)	de către structurile de execuţie menţionate la articolul 28, pentru programele sau părţile de programe puse în aplicare în ţările beneficiare în cadrul gestionării descentralizate;

(c)	de Comisie, pentru programele sau părţile de programe puse în aplicare în ţările beneficiare în cadrul gestionării centralizate.

CAPITOLUL III

Punerea în aplicare

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 98

Norme de punere în aplicare

(1)   În cazul cooperării transfrontaliere menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (a), programele sunt, în principiu, puse în aplicare prin gestionare în comun cu statele membre de către autorităţile menţionate la articolul 102 care au sarcina punerii în aplicare a programului transfrontalier în statele membre şi în ţările participante.

În acest scop, statele membre şi ţările beneficiare care participă la programul transfrontalier trebuie să poată pune în aplicare întregul program, pe întreg teritoriul eligibil, în conformitate cu dispoziţiile menţionate în secţiunea 2 din acest capitol.

Înaintea adoptării programului transfrontalier în conformitate cu articolul 91 alineatul (6), Comisia poate solicita ţărilor participante orice informaţii pe care le consideră necesare pentru a evalua capacitatea autorităţilor menţionate la articolul 102 de a respecta obligaţiile prevăzute în secţiunea 2 din acest capitol.

Atunci când statele membre şi ţările beneficiare care participă la un program transfrontalier nu sunt încă pregătite să pună în aplicare întregul program, în conformitate cu aceste norme, se aplică dispoziţiile tranzitorii prevăzute la articolul 99.

(2)   În cazul cooperării transfrontaliere menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (b), programele sunt puse în aplicare în cadrul gestionării centralizate sau descentralizate, în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, Comisia sau ordonatorul de credite naţional şi structurile de execuţie din fiecare ţară participantă fiind responsabile de punerea în aplicare a programului în ţara respectivă.

În acest context, programele transfrontaliere sunt puse în aplicare în conformitate cu dispoziţiile menţionate în secţiunea 3 din acest capitol.

În cazul cooperării transfrontaliere menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (b), pentru toate ţările beneficiare obiectivul este gestionarea descentralizată.

Articolul 99

Dispoziţii tranzitorii

(1)   În cazul cooperării transfrontaliere menţionate la articolul 86 alineatul (1) litera (a), atunci când ţările participante nu sunt încă pregătite să pună în aplicare întregul program transfrontalier în cadrul gestionării comune cu statele membre, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în secţiunea 2 din acest capitol, programul este pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii de la prezentul articol.

(2)   Planul de finanţare inclus în programul transfrontalier menţionat la articolul 94 alineatul (2) primul paragraf conţine:

(a)	un tabel cu toate statele membre participante; şi

(b)	un tabel pentru fiecare dintre ţările beneficiare participante.

(3)   Partea din programul transfrontalier referitoare la statele membre participante este pusă în aplicare în conformitate cu dispoziţiile menţionate în secţiunea 2 din acest capitol.

Partea din programul transfrontalier referitoare la ţările beneficiare participante este pusă în aplicare în conformitate cu dispoziţiile menţionate în secţiunea 3 din acest capitol, cu excepţia articolului 142. Se aplică dispoziţiile articolului 110 privind comitetul mixt de monitorizare.

(4)   Dispoziţiile de punere în aplicare cuprinse în programul transfrontalier, menţionate la articolul 94 alineatul (1) litera (h), fac deosebire între normele care se aplică statelor membre participante şi cele care se aplică ţărilor beneficiare participante.

(5)   În urma selectării operaţiunilor comune în conformitate cu dispoziţiile articolului 95, autoritatea de gestionare acordă o subvenţie primului beneficiar din statele membre participante.

În cazul gestionării descentralizate, structurile de execuţie din ţările beneficiare participante acordă o subvenţie primilor beneficiari din ţările respective.

În cazul gestionării centralizate, Comisia acordă o subvenţie primului beneficiar din fiecare ţară beneficiară participantă.

Articolul 100

Rezilierea dispoziţiilor tranzitorii

(1)   Atunci când sunt pregătite să treacă la punerea în aplicare prin gestionare în comun, în conformitate cu articolul 98 alineatul (1), ţările participante prezintă Comisiei un program transfrontalier revizuit care cuprinde un plan unic de finanţare bazat pe cadrul financiar indicativ multianual pentru următorii trei ani, împreună cu o descriere revizuită a sistemelor de gestionare şi control, însoţite de un raport şi un aviz revizuite, în conformitate cu articolul 117.

Comisia reexaminează programul transfrontalier şi evaluează documentele prezentate în conformitate cu articolul 117. Aceasta hotărăşte dacă este necesar să adopte o nouă decizie de modificare a programului, astfel încât acesta să poată fi pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile menţionate la articolul 98 alineatul (1).

(2)   Angajamentele bugetare pentru partea din program referitoare la ţările beneficiare participante care au fost contractate pe perioada aplicării dispoziţiilor tranzitorii sunt puse în aplicare în continuare în conformitate cu dispoziţiile menţionate la articolul 99.

Secţiunea 2

Programe transfrontaliere între ţările beneficiare şi statele membre

Subsecţiunea 1

Sisteme de gestionare şi control

Articolul 101

Principii generale

Sistemele de gestionare şi control ale programelor transfrontaliere instituite de statele membre prevăd:

(a)	definiţia funcţiilor organismelor implicate în gestionarea, controlul şi repartizarea funcţiilor în cadrul fiecărui organism;

(b)	respectarea principiului separării funcţiilor între aceste organisme şi în interiorul fiecăruia dintre ele;

(c)	proceduri pentru asigurarea corectitudinii şi a regularităţii cheltuielilor declarate în cadrul programului transfrontalier;

(d)	sisteme de contabilitate, de monitorizare şi de informare financiară fiabile şi informatizate;

(e)	un sistem de comunicare a informaţiilor şi de monitorizare, în cazul în care organismul responsabil încredinţează executarea sarcinilor unui alt organism;

(f)	dispoziţii privind auditul funcţionării sistemelor;

(g)	sisteme şi proceduri care garantează o pistă de audit adecvată;

(h)	proceduri de comunicare a informaţiilor şi de monitorizare pentru nereguli şi pentru recuperarea sumelor necuvenite.

Articolul 102

Desemnarea autorităţilor

(1)   Ţările care participă la un program transfrontalier desemnează o autoritate de gestionare unică, o autoritate de certificare unică şi o autoritate de audit unică, toate situate în unul dintre statele membre care participă la programul transfrontalier. Autoritatea de certificare încasează plăţile efectuate de Comisie şi, ca regulă generală, efectuează plăţile către primul beneficiar, în conformitate cu dispoziţiile articolului 104.

În urma consultării ţărilor care participă la program, autoritatea de gestionare stabileşte un secretariat tehnic comun. Acesta din urmă asistă autoritatea de gestionare şi comitetul mixt de monitorizare menţionat la articolul 110 şi, după caz, autoritatea de audit şi autoritatea de certificare, în exercitarea atribuţiilor care le revin.

Secretariatul tehnic comun poate avea antene în alte ţări participante.

(2)   Autoritatea de audit a programului transfrontalier este asistată de un grup de auditori compus dintr-un reprezentant din fiecare ţară participantă la programul transfrontalier, care exercită atribuţiile prevăzute la articolul 105. Grupul de auditori este constituit în termen de cel mult trei luni de la adoptarea deciziei de aprobare a programului transfrontalier. Grupul îşi stabileşte regulamentul de procedură. Acesta este prezidat de autoritatea de audit a programului transfrontalier.

Ţările participante pot decide, în unanimitate, ca autoritatea de audit să fie autorizată să exercite ea însăşi atribuţiile prevăzute la articolul 105 pe întregul teritoriu acoperit de program, fără să fie necesar un grup de auditori, astfel cum este definit la primul paragraf.

Auditorii sunt independenţi de sistemul de control menţionat la articolul 108.

(3)   Fiecare ţară participantă la programul transfrontalier îşi desemnează reprezentanţii în cadrul comitetului mixt de monitorizare menţionat la articolul 110.

(4)   Atunci când una sau mai multe dintre atribuţiile unei autorităţi de gestionare sau ale unei autorităţi de certificare sunt exercitate de un organism intermediar, dispoziţiile corespunzătoare sunt consemnate în mod oficial în scris.

Dispoziţiile prezentului regulament privind autoritatea de gestionare, autoritatea de audit şi autoritatea de certificare se aplică organismului intermediar respectiv.

Articolul 103

Funcţiile autorităţii de gestionare

(1)   Autoritatea de gestionare are sarcina de a gestiona şi de a pune în aplicare programul transfrontalier în conformitate cu principiul bunei gestionări financiare, în special:

(a)	de a se asigura că operaţiunile sunt selectate pentru finanţare în conformitate cu criteriile aplicabile programului transfrontalier şi că acestea sunt conforme, pe toată durata punerii lor în aplicare, cu normele comunitare şi naţionale aplicabile;

(b)

de a se asigura că există un sistem de înregistrare şi stocare în format electronic a documentelor contabile aferente fiecărei operaţiuni din cadrul programului transfrontalier şi că datele privind punerea în aplicare, necesare pentru gestionarea financiară, monitorizare, verificări, audituri şi evaluare, au fost culese;

(c)	de a verifica regularitatea cheltuielilor. În acest scop, ea se asigură că toate cheltuielile fiecărui beneficiar final care participă la o operaţiune au fost validate de controlorul menţionat la articolul 108;

(d)	de a se asigura că operaţiunile sunt puse în aplicare în conformitate cu dispoziţiile privind achiziţiile publice menţionate la articolul 121;

(e)	de a se asigura că beneficiarii finali şi alte organisme care participă la punerea în aplicare a operaţiunilor aplică fie un sistem de contabilitate separat, fie o codificare contabilă adecvată pentru toate tranzacţiile privind operaţiunea, fără a aduce atingere standardelor contabile naţionale;

(f)	de a se asigura că evaluările programelor transfrontaliere se efectuează în conformitate cu articolul 109;

(g)	de a stabili proceduri pentru păstrarea, în conformitate cu articolul 134, a tuturor documentelor privind cheltuielile şi auditurile necesare pentru a se garanta o pistă de audit adecvată;

(h)	de a se asigura că autoritatea de certificare primeşte toate informaţiile necesare privind procedurile urmate şi verificările efectuate cu privire la cheltuieli, în scopul certificării;

(i)	de a orienta lucrările comitetului mixt de monitorizare şi de a furniza acestuia documentele necesare pentru a permite monitorizarea calitativă a punerii în aplicare a programului transfrontalier, în lumina obiectivelor sale specifice;

(j)	de a întocmi şi, după aprobarea comitetului mixt de monitorizare, de a prezenta Comisiei raportul anual şi raportul final privind punerea în aplicare, menţionate la articolul 112;

(k)	de a se asigura de respectarea obligaţiilor în materie de informare şi de asigurare a publicităţii prevăzute la articolul 62.

(2)   Autoritatea de gestionare stabileşte, după caz, de comun acord cu primul beneficiar, dispoziţiile privind punerea în aplicare a fiecărei operaţiuni.

Articolul 104

Funcţiile autorităţii de certificare

Autoritatea de certificare a unui program transfrontalier are, în special, sarcina:

(a)	de a redacta şi de a prezenta Comisiei declaraţii de cheltuieli certificate şi cereri de plată;

(b)

de a certifica faptul că: (i) declaraţia de cheltuieli este exactă, este efectuată pe baza unor sisteme contabile fiabile şi a unor documente justificative care pot fi verificate; (ii) cheltuielile declarate sunt conforme cu normele comunitare şi naţionale aplicabile şi au fost suportate pentru operaţiunile selectate pentru finanţare, în conformitate cu criteriile aplicabile programului şi cu normele comunitare şi naţionale aplicabile;

(c)	de a se asigura, în scopul certificării, că a primit informaţiile adecvate din partea autorităţii de gestionare privind procedurile urmate şi verificările efectuate cu privire la cheltuielile indicate în declaraţiile de cheltuieli;

(d)	de a ţine seama, în scopul certificării, de rezultatele tuturor auditurilor efectuate de autoritatea de audit sau sub responsabilitatea acesteia;

(e)

de a păstra o contabilitate informatizată a cheltuielilor declarate Comisiei; Autorităţile de gestionare şi autorităţile de audit au acces la aceste informaţii. La cererea scrisă a Comisiei, autoritatea de certificare furnizează Comisiei aceste informaţii, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii sau în orice alt termen convenit în scopul efectuării controalelor de documentare şi la faţa locului;

(f)

de a ţine contabilitatea sumelor care pot fi recuperate şi a sumelor retrase în urma anulării integrale sau parţiale a contribuţiei la o operaţiune. Sumele recuperate se varsă la bugetul general al Uniunii Europene, înainte de încheierea programului transfrontalier, prin deducerea acestora din declaraţia de cheltuieli următoare;

(g)

de a trimite Comisiei, până la data de 28 februarie a fiecărui an, o declaraţie care să specifice, pentru fiecare axă prioritară a programului transfrontalier: (i) sumele retrase din declaraţiile de cheltuieli prezentate în cursul anului anterior, în urma anulării integrale sau parţiale a contribuţiei publice la o operaţiune; (ii) sumele recuperate care au fost deduse din aceste declaraţii de cheltuieli; (iii) o declaraţie cu sumele care trebuie recuperate la data de 31 decembrie a anului anterior, clasificate după anul în care au fost emise ordinele de recuperare.

Articolul 105

Funcţiile autorităţii de audit

(1)   Autoritatea de audit a unui program transfrontalier este independentă din punct de vedere funcţional de autoritatea de gestionare şi de autoritatea de certificare şi are, în special, sarcina:

(a)	de a se asigura că se efectuează audituri în vederea verificării funcţionării eficace a sistemului de gestionare şi control al programului transfrontalier;

(b)	de a se asigura că se efectuează audituri ale operaţiunilor, pe baza unui eşantion adecvat, pentru verificarea cheltuielilor declarate;

(c)

până la data de 31 decembrie a fiecărui an, începând din anul care urmează adoptării programului transfrontalier până în al patrulea an care urmează ultimului angajament bugetar: (i) de a înainta Comisiei un raport anual de control care să prezinte rezultatele auditurilor efectuate pe parcursul perioadei precedente de 12 luni care se încheie la data de 30 iunie a anului în cauză şi care să indice eventualele disfuncţionalităţi ale sistemelor de gestionare şi control ale programului. Primul raport trebuie prezentat până la data de 31 decembrie a anului următor adoptării programului şi acoperă perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie a anului de adoptare şi data de 30 iunie a anului următor adoptării programului. Informaţiile privind auditurile efectuate după data de 1 iulie a celui de-al patrulea an care urmează ultimului angajament bugetar se includ în raportul final de control, care însoţeşte declaraţia de încheiere menţionată la prezentul alineat litera (d). Acest raport se bazează pe auditurile sistemelor şi pe auditurile operaţiunilor efectuate conform prezentului alineat literele (a) şi (b); (ii) de a formula un aviz, pe baza controalelor şi a auditurilor care au fost efectuate sub responsabilitatea sa, indicând dacă sistemul de gestionare şi control funcţionează eficient, astfel încât să ofere garanţii rezonabile că declaraţiile de cheltuieli prezentate Comisiei sunt corecte şi, prin urmare, că tranzacţiile subiacente sunt legale şi regulamentare. În cazul în care se aplică un sistem comun mai multor programe IPA transfrontaliere, informaţiile menţionate la punctul (i) pot fi prevăzute într-un raport unic, iar avizul şi declaraţia menţionate la punctul (ii) pot acoperi toate programele transfrontaliere în cauză;

(d)

de a prezenta Comisiei, cel târziu până la data de 31 decembrie a celui de-al cincilea an care urmează ultimului angajament bugetar, o declaraţie de încheiere care să evalueze valabilitatea cererii de plată a soldului final, precum şi legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor aferente din declaraţia finală de cheltuieli, care este însoţită de un raport de control final. Această declaraţie de încheiere se bazează pe toate lucrările de audit efectuate de autoritatea de audit sau sub responsabilitatea sa.

(2)   Autoritatea de audit se asigură că lucrările de audit ţin seama de standardele de audit acceptate la nivel internaţional.

(3)   Atunci când auditurile şi controalele menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b) sunt efectuate de un alt organism decât autoritatea de audit, aceasta din urmă se asigură că organismul respectiv dispune de independenţa funcţională necesară.

(4)   În cazul în care disfuncţionalităţile sistemelor de gestionare sau control sau nivelul cheltuielilor afectate de nereguli nu permit acordarea unui aviz fără rezerve în cadrul avizului anual menţionat la alineatul (1) litera (c) sau în declaraţia de încheiere menţionată la alineatul (1) litera (d), autoritatea de audit expune motivele şi evaluează amploarea problemei şi impactul financiar al acesteia.

Articolul 106

Pista de audit

În sensul auditurilor menţionate la articolul 105 alineatul (1) litera (b), o pistă de audit este considerată adecvată atunci când, pentru programul transfrontalier în cauză, aceasta respectă următoarele criterii:

(a)

permite corelarea sumelor globale certificate Comisiei cu registrele contabile detaliate şi documentele justificative deţinute de autoritatea de certificare, de autoritatea de gestionare, de organismele intermediare şi de primii beneficiari cu privire la operaţiunile cofinanţate în cadrul programului transfrontalier;

(b)	permite verificarea efectuării plăţii contribuţiei publice către primul beneficiar şi fiecare beneficiar final;

(c)	permite verificarea aplicării criteriilor de selectare stabilite de către comitetul mixt de monitorizare pentru programul transfrontalier;

(d)	cuprinde, pentru fiecare operaţiune, specificaţiile tehnice şi planul de finanţare, documente privind aprobarea subvenţiei, documente legate de procedurile de achiziţii publice, rapoarte de progres şi rapoarte privind verificările şi auditurile efectuate.

Articolul 107

Auditurile operaţiunilor

(1)   Auditurile menţionate la articolul 105 alineatul (1) litera (b) sunt efectuate la fiecare 12 luni, începând cu data de 1 iulie a anului următor adoptării programului transfrontalier, pentru un eşantion de operaţiuni selectate printr-o metodă stabilită sau aprobată de autoritatea de audit de comun acord cu Comisia.

Aceste audituri sunt efectuate la faţa locului, pe baza documentaţiei şi a registrelor deţinute de beneficiarul final.

Ţările participante asigură repartizarea adecvată a acestor audituri de-a lungul perioadei de punere în aplicare.

(2)   Acestea verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a)	operaţiunea îndeplineşte criteriile de selectare a programului transfrontalier, a fost pusă în aplicare în conformitate cu decizia de aprobare şi îndeplineşte toate condiţiile aplicabile cu privire la funcţionalitatea şi utilizarea sa, precum şi la obiectivele de atins;

(b)	cheltuielile declarate corespund cu înregistrările din registrele contabile şi documentele justificative deţinute de beneficiarul final;

(c)	cheltuielile declarate de beneficiarul final sunt conforme cu normele comunitare şi naţionale;

(d)	contribuţia publică a fost plătită beneficiarului final în conformitate cu articolul 40 alineatul (9).

(3)   Atunci când problemele constatate par să aibă un caracter sistematic şi, prin urmare, prezintă riscuri pentru alte operaţiuni derulate în cadrul programului transfrontalier, autoritatea de audit se asigură că se efectuează verificări suplimentare, inclusiv audituri suplimentare dacă este cazul, pentru a stabili amploarea acestor probleme. Autorităţile competente întreprind acţiunile preventive şi corective necesare.

(4)   Nu mai puţin de 5 % din cheltuielile totale declarate de primii beneficiari şi certificate Comisiei în declaraţia de cheltuieli finală sunt supuse controalelor de audit, în conformitate cu alineatul (2), înainte de încheierea programului transfrontalier.

Articolul 108

Sistemul de control

(1)   Pentru a asigura validarea cheltuielilor, fiecare ţară participantă instituie un sistem de control care să îi permită să verifice furnizarea bunurilor şi a serviciilor care fac obiectul cofinanţării, validitatea cheltuielilor declarate pentru operaţiunile sau părţile de operaţiuni puse în aplicare pe teritoriul său şi conformitatea acestor cheltuieli şi a operaţiunilor sau a părţilor de operaţiuni corespunzătoare cu normele comunitare şi, după caz, cu normele naţionale.

În acest sens, fiecare ţară participantă desemnează controlorii însărcinaţi să verifice legalitatea şi regularitatea cheltuielilor declarate de fiecare beneficiar final care participă la operaţiune. Ţările participante pot decide desemnarea unui controlor unic pentru întregul teritoriu care face obiectul programului.

Atunci când verificarea furnizării de bunuri şi de servicii cofinanţate nu poate avea loc decât pentru întreaga operaţiune, această verificare se realizează de controlorul din ţara participantă în care îşi are sediul primul beneficiar sau de către autoritatea de gestionare.

(2)   Fiecare ţară participantă se asigură că toate cheltuielile pot fi validate de controlori în termen de trei luni de la data la care primul beneficiar le-a prezentat controlorilor.

Subsecţiunea 2

Evaluare şi monitorizare

Articolul 109

Evaluare

(1)   Evaluările urmăresc îmbunătăţirea calităţii, a eficacităţii şi a coerenţei asistenţei acordate din fondurile comunitare, precum şi a strategiei şi a punerii în aplicare a programelor transfrontaliere, ţinând seama de obiectivul de dezvoltare durabilă şi de dispoziţiile legislative comunitare pertinente în materie de impact asupra mediului şi de analiză strategică de mediu.

(2)   Ţările participante efectuează împreună o evaluare ex ante a fiecărui program transfrontalier.

Evaluările ex ante urmăresc optimizarea alocării resurselor bugetare în cadrul programului transfrontalier şi îmbunătăţirea calităţii programării. Acestea identifică şi evaluează disparităţile, lacunele şi potenţialul de dezvoltare, obiectivele de realizat, rezultatele preconizate, obiectivele cuantificate, coerenţa cu documentul (documentele) relevant(e) indicativ(e) de planificare multianuală, valoarea adăugată comunitară, învăţămintele desprinse din programarea anterioară şi calitatea procedurilor de punere în aplicare, monitorizare, evaluare şi gestionare financiară.

Evaluarea ex ante se anexează la programul transfrontalier.

(3)   Pe parcursul perioadei de programare, ţările participante efectuează evaluări legate de monitorizarea programului transfrontalier, în special atunci când monitorizarea evidenţiază faptul că rezultatele lor diferă semnificativ de obiectivul prevăzut iniţial sau atunci când se prezintă propuneri pentru revizuirea programului transfrontalier. Rezultatele acestor evaluări se transmit comitetului mixt de monitorizare a programului transfrontalier şi Comisiei.

Atunci când aceste rezultate argumentează în favoarea unei revizuiri a restului programului, conform articolului 93, acestea trebuie discutate în cadrul comitetului IPA cu ocazia prezentării programului transfrontalier revizuit.

(4)   Evaluările se efectuează de către experţi sau organisme interne sau externe independente din punct de vedere funcţional de autorităţile de certificare şi de audit menţionate la articolul 102. Rezultatele lor se fac publice în conformitate cu normele aplicabile în materie de acces la documente.

(5)   Evaluările sunt finanţate din bugetul prevăzut pentru asistenţa tehnică, menţionat la articolul 94 alineatul (1) litera (f).

Articolul 110

Comitetul mixt de monitorizare

(1)   Ţările participante instituie un comitet mixt de monitorizare pentru fiecare program transfrontalier, în termen de trei luni de la data notificării ţărilor participante cu privire la decizia de aprobare a programului transfrontalier.

Comitetul mixt de monitorizare se întruneşte cel puţin de două ori pe an, la iniţiativa ţărilor participante sau a Comisiei.

În cazul unui program transfrontalier pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii menţionate la articolul 99, pentru ţările beneficiare în care asistenţa este acordată în mod descentralizat, comitetul mixt de monitorizare îndeplineşte rolul comitetului sectorial de monitorizare menţionat la articolul 59.

(2)   Fiecare comitet mixt de monitorizare îşi stabileşte regulamentul de procedură în cadrul instituţional, juridic şi financiar al ţărilor participante şi în conformitate cu mandatul unui comitet mixt de monitorizare stabilit de Comisie, pentru a-şi exercita atribuţiile în conformitate cu prezentul regulament. Comitetul adoptă regulamentul de procedură de comun acord cu autoritatea de gestionare şi, în cazul unui program pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii menţionate la articolul 99, de comun acord cu coordonatorul (coordonatorii) IPA naţionali din ţara (ţările) beneficiară (beneficiare).

(3)   Comitetul mixt de monitorizare este prezidat de un reprezentant al uneia dintre ţările participante sau al autorităţii de gestionare.

Atunci când stabilesc structura sa, în conformitate cu articolul 102 alineatul (3), ţările participante ţin seama în mod corespunzător de dispoziţiile articolului 87.

(4)   Comisia participă la lucrările comitetului mixt de monitorizare cu titlu consultativ. Un reprezentant al Băncii Europene de Investiţii şi al Fondului European de Investiţii poate să participe la lucrări cu titlu consultativ, pentru programele transfrontaliere la care contribuie Banca Europeană de Investiţii sau Fondul European de Investiţii.

(5)   Comitetul mixt de monitorizare se asigură cu privire la eficacitatea şi calitatea punerii în aplicare a programului transfrontalier, în conformitate cu următoarele dispoziţii:

(a)	examinează şi aprobă criteriile de selectare a operaţiunilor finanţate de programul transfrontalier şi aprobă orice revizuire a acestor criterii în funcţie de necesităţile de programare;

(b)

evaluează periodic progresele realizate pentru atingerea obiectivelor specifice ale programului transfrontalier, pe baza documentelor prezentate de către autoritatea de gestionare şi, în cazul programelor puse în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii menţionate la articolul 99, de către structurile de execuţie din ţările beneficiare participante;

(c)	examinează rezultatele punerii în aplicare, în special realizarea obiectivelor stabilite pentru fiecare axă prioritară şi evaluările menţionate la articolul 57 alineatul (4) şi la articolul 109;

(d)	examinează şi aprobă raportul anual şi raportul final privind punerea în aplicare menţionate la articolul 112 şi, în cazul unui program pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii menţionate la articolul 99, analizează rapoartele menţionate la articolul 144;

(e)

este informat cu privire la raportul anual de control menţionat la articolul 105 alineatul (1) litera (c) şi, în cazul unui program pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii menţionate la articolul 99, cu privire la raportul (rapoartele) anual(e) privind activitatea de audit menţionat(e) la articolul 29 alineatul (2) litera (b) prima liniuţă, precum şi cu privire la eventualele observaţii pertinente ale Comisiei în urma examinării acestor rapoarte;

(f)	este însărcinat cu selectarea operaţiunilor, dar poate delega această funcţie unui comitet director, care răspunde de activitatea sa în faţa acestuia;

(g)	poate propune orice revizuire sau orice examinare a programului transfrontalier de natură să permită atingerea obiectivelor menţionate la articolul 86 alineatul (2) sau să îmbunătăţească gestionarea sa, inclusiv gestionarea financiară;

(h)	examinează şi aprobă orice propunere de modificare a conţinutului programului transfrontalier.

Articolul 111

Modalităţi de monitorizare

(1)   Autoritatea de gestionare şi comitetul mixt de monitorizare se asigură cu privire la calitatea punerii în aplicare a programului transfrontalier.

(2)   Autoritatea de gestionare şi comitetul mixt de monitorizare efectuează monitorizarea cu ajutorul indicatorilor financiari şi a celor menţionaţi la articolul 94 alineatul (1) litera (d).

(3)   Schimburile de date dintre Comisie şi autorităţile menţionate la articolul 102, în scopul monitorizării, se realizează cu mijloace electronice.

Articolul 112

Raportul anual şi raportul final privind punerea în aplicare

(1)   Până cel târziu la data de 30 iunie a fiecărui an, autoritatea de gestionare prezintă Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a programului transfrontalier aprobat de comitetul mixt de monitorizare. Primul raport anual este prezentat în cel de-al doilea an care urmează adoptării programului.

Autoritatea de gestionare prezintă un raport final privind punerea în aplicare a programului transfrontalier până cel târziu la data de 31 decembrie a celui de-al patrulea an care urmează ultimului angajament bugetar.

(2)   Rapoartele menţionate la alineatul (1) conţin următoarele informaţii:

(a)

progresele realizate în punerea în aplicare a programului transfrontalier şi a priorităţilor în raport cu obiectivele lor specifice, verificabile, efectuând, atunci când acest lucru este posibil, o cuantificare, utilizând indicatorii menţionaţi la articolul 94 alineatul (1) litera (d) la nivelul axei prioritare;

(b)

execuţia financiară a programului transfrontalier, prezentând, pentru fiecare axă prioritară: (i) evidenţa cheltuielilor plătite de beneficiar incluse în cererea de plată adresată autorităţii de gestionare şi contribuţia publică corespunzătoare; (ii) evidenţa plăţilor totale primite din partea Comisiei şi cuantificarea indicatorilor financiari menţionaţi la articolul 111 alineatul (2); şi (iii) evidenţa cheltuielilor plătite de organismul responsabil de execuţia plăţilor către beneficiari;

(c)

măsurile adoptate de autoritatea de gestionare sau de comitetul mixt de monitorizare în vederea asigurării calităţii şi a eficienţei punerii în aplicare, în special: (i) măsuri de monitorizare şi evaluare, inclusiv dispoziţii privind culegerea datelor; (ii) o sinteză a eventualelor probleme importante apărute în punerea în aplicare a programului transfrontalier şi eventualele măsuri adoptate, inclusiv, după caz, răspunsurile la observaţiile prezentate în temeiul articolului 113; (iii) utilizarea asistenţei tehnice;

(d)	măsurile adoptate pentru asigurarea informării şi a publicităţii cu privire la programul transfrontalier;

(e)	informaţii privind problemele importante legate de respectarea normelor comunitare, constatate cu ocazia punerii în aplicare a programului transfrontalier, precum şi măsurile de remediere a acestora;

(f)	utilizarea asistenţei care, în urma corecţiilor financiare menţionate la articolul 138, a fost pusă la dispoziţia autorităţii de gestionare sau a altei autorităţi publice pe perioada punerii în aplicare a programului transfrontalier;

(g)	în cazul programelor puse în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii menţionate la articolul 99, progresele realizate în punerea în aplicare a programului transfrontalier, în cadrul gestionării în comun, pe întregul teritoriu acoperit de acesta.

După caz, informaţiile menţionate la prezentul alineat literele (a)-(g) pot fi furnizate sub formă sintetică.

Nu este necesar să fie incluse informaţiile menţionate la literele (c) şi (f) în cazul nu s-au înregistrat modificări importante de la raportul precedent.

(3)   Comisia informează ţările participante cu privire la avizul său privind conţinutul unui raport anual privind punerea în aplicare prezentat de către autoritatea de gestionare, în termen de trei luni de la data primirii acestuia. Pentru raportul final privind programul transfrontalier, acest termen este de cel mult cinci luni de la data primirii raportului. În cazul în care Comisia nu răspunde în termenul stabilit, raportul se consideră acceptat.

Articolul 113

Examinarea anuală a programelor

(1)   În fiecare an, în urma prezentării raportului anual privind punerea în aplicare menţionat la articolul 112, Comisia şi autoritatea de gestionare examinează progresele realizate în punerea în aplicare a programului transfrontalier, principalele rezultate obţinute în anul precedent, execuţia financiară, precum şi alte aspecte, în vederea îmbunătăţirii punerii în aplicare.

Pot fi, de asemenea, examinate, orice aspecte legate de funcţionarea sistemului de gestionare şi control incluse în ultimul raport anual de control menţionat la articolul 105 alineatul (1) litera (c) punctul (i).

(2)   În urma examinării menţionate la alineatul (1), Comisia poate adresa observaţii ţărilor participante şi autorităţii de gestionare, care informează comitetul mixt de monitorizare cu privire la acestea. Ţările participante informează Comisia cu privire la acţiunile întreprinse ca răspuns la aceste observaţii.

Subsecţiunea 3

Responsabilitatea ţărilor participante şi a Comisiei

Articolul 114

Gestionare şi control

(1)   Ţările participante răspund de gestionarea şi controlul programelor transfrontaliere, în special prin următoarele măsuri:

(a)	se asigură că au fost instituite sisteme de gestionare şi de control ale programelor transfrontaliere, în conformitate cu articolele 101 şi 105, şi că acestea funcţionează eficace;

(b)	previn, identifică şi corectează neregulile şi recuperează plăţile necuvenite, pentru care se percep, după caz, dobânzi de întârziere. Ţările participante notifică aceste aspecte Comisiei şi informează Comisia cu privire la evoluţia procedurilor administrative şi legale.

(2)   Fără a aduce atingere responsabilităţii ţărilor participante în ceea ce priveşte identificarea şi remedierea neregulilor, precum şi recuperarea plăţilor necuvenite, autoritatea de certificare se asigură că orice plată efectuată ca urmare a unei nereguli este recuperată de la primul beneficiar. Beneficiarii finali rambursează primului beneficiar plăţile necuvenite, în conformitate cu acordul încheiat între ei. În cazul în care primul beneficiar nu reuşeşte să fie rambursat de un beneficiar final, ţara participantă pe teritoriul căreia îşi are sediul beneficiarul final în cauză rambursează autorităţii de certificare suma necuvenită plătită beneficiarului final respectiv.

Articolul 115

Descrierea sistemelor de gestionare şi control

(1)   Înainte de plata prefinanţării menţionate la articolul 128, statul membru pe teritoriul căruia îşi are sediul autoritatea de gestionare prezintă Comisiei o descriere a sistemelor de gestionare şi control, care indică, în special, organizarea şi procedurile:

(a)	autorităţilor de gestionare şi de certificare, precum şi ale organismelor intermediare menţionate la articolul 102;

(b)	autorităţii de audit şi ale oricăror alte organisme care efectuează audituri sub responsabilitatea acesteia, conform articolului 102.

(2)   În ceea ce priveşte autoritatea de gestionare, autoritatea de certificare şi fiecare organism intermediar, statul membru menţionat la alineatul (1) furnizează Comisiei următoarele informaţii:

(a)	descrierea sarcinilor care le-au fost încredinţate;

(b)	organigrama organismului respectiv, repartizarea sarcinilor între departamente sau în interiorul acestora şi numărul indicativ de posturi alocate;

(c)	procedurile de selectare şi aprobare a operaţiunilor;

(d)	procedurile prin care cererile de rambursare ale beneficiarilor sunt primite, verificate şi validate, precum şi procedurile prin care sunt autorizate, executate şi contabilizate plăţile către beneficiari;

(e)	procedurile prin care sunt redactate, certificate şi prezentate Comisiei declaraţiile de cheltuieli;

(f)	trimiteri la procedurile scrise stabilite în sensul literelor (c), (d) şi (e);

(g)	regulile de eligibilitate prevăzute de ţările participante şi aplicabile programului transfrontalier;

(h)	sistemul de contabilizare detaliată a operaţiunilor în cadrul programului transfrontalier.

(3)   În ceea ce priveşte autoritatea de audit şi alte organisme, statul membru menţionat la alineatul (1) furnizează Comisiei următoarele informaţii:

(a)	descrierea sarcinilor acestora şi interrelaţiile existente între ele;

(b)	organigrama autorităţii de audit şi a fiecăruia dintre organismele implicate în efectuarea de audituri cu privire la programul transfrontalier, descriind modalităţile de garantare a independenţei acestora, numărul indicativ de posturi atribuite şi calificările personalului;

(c)	procedurile de monitorizare a punerii în aplicare a recomandărilor şi a măsurilor corective care decurg din rapoartele de audit;

(d)	după caz, procedura de supraveghere a activităţii organismelor implicate în efectuarea de audituri cu privire la programul transfrontalier de către autoritatea de audit;

(e)	procedurile de pregătire a raportului anual de control şi a declaraţiilor de încheiere.

Articolul 116

Evaluarea sistemelor de gestionare şi control

(1)   Descrierea menţionată la articolul 115 este însoţită de un raport care prezintă rezultatele unei evaluări a sistemelor instituite şi un aviz privind conformitatea acestora cu dispoziţiile articolelor 101 şi 105. În cazul în care acest aviz conţine rezerve, raportul indică gravitatea deficienţelor constatate. Ţara participantă în cauză informează Comisia cu privire la măsurile corective care se impun şi la calendarul punerii lor în aplicare şi confirmă ulterior că măsurile în cauză au fost luate şi că rezervele respective sunt retrase.

(2)   Raportul şi avizul menţionate la alineatul (1) sunt stabilite de autoritatea de audit sau de un organism public sau privat independent din punct de vedere funcţional de autorităţile de gestionare şi de certificare, care îşi desfăşoară activitatea ţinând cont de standardele de audit acceptate la nivel internaţional.

(3)   Atunci când sistemul de gestionare şi control în cauză este în esenţă acelaşi ca cel deja instituit pentru acordarea de asistenţă şi aprobat prin Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, se poate ţine seama de rezultatele auditurilor efectuate de auditori naţionali şi comunitari cu privire la sistemul în cauză, în scopul elaborării raportului şi a avizului menţionate la alineatul (1).

(4)   Raportul menţionat la alineatul (1) se consideră acceptat şi se efectuează prefinanţarea în următoarele condiţii:

(a)	în termen de două luni de la data primirii raportului, atunci când avizul menţionat anterior nu conţine nici o rezervă şi în absenţa observaţiilor din partea Comisiei;

(b)	în cazul în care avizul conţine rezerve, după ce i se confirmă Comisiei că au fost adoptate măsuri corective cu privire la elementele esenţiale ale sistemelor, că au fost retrase rezervele formulate şi în absenţa observaţiilor din partea Comisiei, în termen de două luni de la data confirmării.

Articolul 117

Cerinţe la încetarea aplicării dispoziţiilor tranzitorii

(1)   În cazul unui program transfrontalier pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii menţionate la articolul 99, atunci când ţările participante sunt pregătite să adopte normele de punere în aplicare menţionate la articolul 98 alineatul (1), acestea prezintă Comisiei o descriere revizuită a sistemelor de gestionare şi control, însoţită de un raport şi un aviz revizuit, în conformitate cu articolul 116 alineatul (1).

(2)   Atunci când avizul conţine rezerve, decizia Comisiei de modificare a programului nu poate fi adoptată decât în cazul în care Comisia a primit confirmarea că au fost adoptate măsuri corective privind elementele esenţiale ale sistemelor, iar rezervele corespunzătoare au fost retrase.

Articolul 118

Stabilirea şi comunicarea modalităţilor convenite de ţările participante

În afara informaţiilor enumerate la articolul 115 alineatele (2) şi (3), descrierea sistemului de gestionare şi control include modalităţile convenite de ţările participante pentru a permite autorităţii de gestionare, autorităţii de certificare şi autorităţii de audit să îşi exercite atribuţiile care decurg din prezentul regulament şi să garanteze respectarea de către ţările participante a obligaţiilor acestora cu privire la recuperarea plăţilor necuvenite, în conformitate cu articolul 114 alineatul (2).

Aceste modalităţi, împreună cu dispoziţiile privind normele şi procedurile privind achiziţiile publice menţionate la articolul 121, sunt incluse într-un acord scris încheiat de ţările participante şi anexate la descrierea sistemelor de gestionare şi control menţionată la articolul 115.

Articolul 119

Responsabilităţile Comisiei

(1)   Comisia se asigură, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 116, că ţările participante au instituit sisteme de gestionare şi control care respectă dispoziţiile articolelor 101 şi 105 şi, pe baza rapoartelor de control anuale, a avizului anual al autorităţii de audit, menţionat la articolul 105 alineatul (1) litera (c), şi a propriilor sale audituri, că sistemele funcţionează eficace pe perioada punerii în aplicare a programelor transfrontaliere.

(2)   Fără a aduce atingere auditurilor efectuate de ţările participante, funcţionarii Comisiei sau reprezentanţii autorizaţi ai acesteia pot să efectueze audituri la faţa locului pentru a verifica funcţionarea eficace a sistemelor de gestionare şi control, care pot include audituri ale operaţiunilor incluse în programele transfrontaliere, cu preaviz de cel puţin 10 zile lucrătoare, cu excepţia cazurilor urgente. Funcţionarii ţărilor participante sau reprezentanţii autorizaţi ai acestora pot să participe la astfel de audituri.

Funcţionarii Comisiei sau reprezentanţii autorizaţi ai acesteia, abilitaţi în mod corespunzător pentru a efectua audituri la faţa locului, au acces la registre şi la orice alte documente, inclusiv la documentele şi metadatele întocmite sau primite şi înregistrate pe suport electronic, care au legătură cu cheltuielile finanţate din fonduri comunitare.

Aceste competenţe de audit nu afectează punerea în aplicare a dispoziţiilor naţionale, care rezervă anumite acţiuni unor agenţi desemnaţi în mod expres în acest scop de legislaţia naţională.

(3)   Comisia poate solicita unui stat membru să efectueze un control de audit la faţa locului pentru a verifica funcţionarea eficace a sistemelor sau conformitatea uneia sau a mai multor tranzacţii. Funcţionarii Comisiei sau reprezentanţii autorizaţi ai acesteia pot să participe la auditurile respective.

Articolul 120

Cooperarea cu autorităţile de audit

Comisia cooperează cu autorităţile de audit ale programelor transfrontaliere pentru a coordona planurile şi metodologiile de audit ale acestora şi îşi pun de îndată la dispoziţie reciproc rezultatele auditurilor efectuate cu privire la sistemele de gestionare şi control, pentru a garanta o utilizare optimă a resurselor şi a evita duplicarea nejustificată a eforturilor.

Comisia şi autorităţile de audit se întrunesc la intervale regulate, cel puţin o dată pe an, cu excepţia cazului în care convin altfel, pentru a examina raportul de control anual şi avizul prezentate în temeiul articolului 105 şi pentru a face schimb de opinii cu privire la alte aspecte legate de îmbunătăţirea gestionării şi a controlului programelor transfrontaliere.

Articolul 121

Achiziţii publice

(1)   Pentru atribuirea de contracte de servicii, de furnizare de bunuri şi de executare de lucrări, procedurile de achiziţii publice respectă dispoziţiile titlului IV partea 2 capitolul 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 şi ale titlului III partea 2 capitolul 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, precum şi ale Deciziei C(2006) 117 a Comisiei din 24 ianuarie 2006 privind regulile şi procedurile aplicabile contractelor de servicii, de furnizare de bunuri şi de executare de lucrări finanţate din bugetul general al Comunităţilor Europene în scopul cooperării cu ţări terţe.

Aceste dispoziţii se aplică pe întreg teritoriul acoperit de programul transfrontalier, atât pe teritoriul statelor membre, cât şi al ţărilor beneficiare.

(2)   Dispoziţiile de la alineatul (1) sunt cuprinse în acordul scris încheiat de ţările participante, menţionat la articolul 118.

(3)   În cazul programelor transfrontaliere puse în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii menţionate la articolul 99 alineatul (1) nu se aplică părţii de program puse în aplicare pe teritoriul statelor membre, cu excepţia unei decizii contrare a statelor membre participante.

Subsecţiunea 4

Gestionarea financiară

Articolul 122

Norme comune în materie de plăţi

(1)   Plata de către Comisie a contribuţiei din fonduri comunitare se efectuează în conformitate cu creditele bugetare. Fiecare plată se atribuie celor mai vechi angajamente bugetare deschise.

(2)   Plăţile se efectuează sub formă de prefinanţare, plăţi intermediare şi plată a soldului final. Plăţile se efectuează către organismul desemnat de ţările participante.

(3)   Până la data de 30 aprilie a fiecărui an, autoritatea de certificare transmite Comisiei o estimare provizorie a cererilor probabile de plată pentru exerciţiul financiar în curs şi pentru cel următor.

(4)   Toate schimburile de informaţii privind tranzacţiile financiare dintre Comisie şi autorităţile şi organismele desemnate de ţările participante se realizează cu mijloace electronice. În caz de forţă majoră, în special în caz de disfuncţionalităţi ale sistemului informatic comun sau probleme de continuitate a conexiunii, autoritatea de certificare poate să transmită declaraţia de cheltuieli şi cererea de plată pe suport hârtie.

Articolul 123

Norme comune în materie de calculare a plăţilor intermediare şi a soldului final

Plăţile intermediare şi plata soldului final se calculează prin aplicarea ratei de cofinanţare stabilite pentru fiecare axă prioritară la cheltuielile eligibile menţionate în cadrul axei prioritare respective în fiecare declaraţie de cheltuieli certificată de autoritatea de certificare.

Cu toate acestea, contribuţia Comisiei prin intermediul plăţilor intermediare şi al plăţii soldului final nu poate depăşi contribuţia publică şi valoarea maximă a asistenţei din fondurile comunitare pentru fiecare axă prioritară, în conformitate cu decizia Comisiei de aprobare a programului transfrontalier.

Articolul 124

Declaraţia de cheltuieli

(1)   Toate declaraţiile de cheltuieli cuprind, pentru fiecare axă prioritară, valoarea totală a cheltuielilor eligibile, în conformitate cu articolul 89, plătite de beneficiari finali pentru punerea în aplicare a operaţiunilor, şi cheltuielile publice corespunzătoare plătite sau care trebuie plătite beneficiarilor finali în conformitate cu dispoziţiile privind cheltuielile publice. Cheltuielile plătite de beneficiarii finali se justifică prin facturi achitate sau documente contabile cu valoare probatorie echivalentă.

(2)   Atunci când contribuţia din fondurile comunitare se calculează în conformitate cu articolul 90 alineatul (2), orice informaţie privind cheltuielile, altele decât cheltuielile publice, nu afectează suma datorată, calculată pe baza cererii de plată.

Articolul 125

Cumulul prefinanţării şi al plăţilor intermediare

Dispoziţiile articolului 40 alineatul (5) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 126

Integralitatea plăţilor către beneficiari

Dispoziţiile articolului 40 alineatul (9) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 127

Utilizarea monedei euro

(1)   Sumele prevăzute în programele transfrontaliere prezentate de ţările participante, declaraţiile de cheltuieli certificate, cererea de plată şi cheltuielile menţionate în raportul anual şi în raportul final de execuţie sunt exprimate în euro.

(2)   Sumele din deciziile Comisiei privind programele transfrontaliere, din angajamentele şi plăţile Comisiei sunt exprimate şi plătite în euro.

(3)   Primii beneficiari ai proiectelor ai căror beneficiari finali din ţările participante nu au adoptat moneda euro ca monedă proprie la data cererii de plată transformă în euro sumele cheltuielilor suportate în moneda naţională.

Suma respectivă se transformă în euro pe baza ratei lunare de schimb contabil a Comisiei, în cursul lunii în care cererea de plată a fost prezentată autorităţii de certificare de către primul beneficiar. Această rată se publică în format electronic de către Comisie în fiecare lună.

(4)   Atunci când euro devine moneda unei ţări participante, procedura de conversie monetară prevăzută la alineatul (3) se aplică în continuare pentru toate cheltuielile contabilizate de autoritatea de certificare înaintea datei de intrare în vigoare a ratei fixe de schimb între moneda naţională şi euro.

Articolul 128

Prefinanţare

(1)   În urma deciziei Comisiei de aprobare a programului transfrontalier şi după acceptarea raportului menţionat la articolul 116, Comisia plăteşte o sumă de prefinanţare unică organismului desemnat de ţările participante.

Cuantumul prefinanţării este de 25 % din primele trei angajamente bugetare ale programului.

Suma de prefinanţare poate fi plătită în două tranşe, dacă este cazul ţinându-se seama de disponibilitatea angajamentului bugetar.

(2)   Suma totală plătită ca prefinanţare se rambursează Comisiei de către organismul desemnat de ţările participante, în cazul în care nu s-a trimis nici o cerere de plată în cadrul programului transfrontalier în termen de 24 de luni de la plata de către Comisie a primei tranşe din prefinanţare.

Articolul 129

Dobânzi

Dispoziţiile articolului 36 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 130

Lichidarea conturilor

Suma plătită ca prefinanţare este lichidată integral din conturile Comisiei atunci când programul transfrontalier este încheiat în conformitate cu articolul 133.

Articolul 131

Condiţii de acceptare a cererilor de plăţi intermediare

(1)   Fiecare plată intermediară efectuată de Comisie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

(a)	Comisia trebuie să fi primit o cerere de plată şi o declaraţie de cheltuieli, în conformitate cu dispoziţiile articolului 124;

(b)	Comisia nu a plătit, pentru fiecare dintre axele prioritare şi pentru toată perioada, mai mult decât suma maximă de asistenţă din fondurile comunitare prevăzută de decizia Comisiei de aprobare a programului transfrontalier;

(c)	autoritatea de gestionare trebuie să fi transmis Comisiei cel mai recent raport anual privind punerea în aplicare, în conformitate cu articolul 112;

(d)	Comisia nu a emis un aviz motivat pentru o încălcare a dreptului comunitar, în temeiul articolului 226 din tratat, în ceea ce priveşte operaţiunea (operaţiunile) pentru care s-au declarat cheltuieli în cererea de plată respectivă.

(2)   În cazul în care una sau mai multe dintre condiţiile menţionate la alineatul (1) nu sunt îndeplinite, ţările participante şi autoritatea de certificare sunt informate de către Comisie cu privire la acest lucru în termen de o lună, astfel încât să poată fi luate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.

Articolul 132

Data de prezentare a cererilor de plăţi intermediare şi termene de plată

(1)   Autoritatea de certificare trimite Comisiei cereri de plăţi intermediare pentru fiecare program transfrontalier, în măsura posibilului, de trei ori pe an. Pentru ca o plată să poată fi efectuată de către Comisie în anul în curs, cererea de plată trebuie trimisă până la data de 31 octombrie.

(2)   Sub rezerva disponibilităţii fondurilor şi dacă nu are loc nici o suspendare a plăţilor în conformitate cu articolul 136, Comisia efectuează plata intermediară în termen de cel mult două luni de la data înregistrării la Comisie a unei cereri de plată care îndeplineşte condiţiile menţionate anterior, specificate la articolul 131.

Articolul 133

Condiţii de plată a soldului final

(1)   Comisia efectuează plata soldului final dacă:

(a)

autoritatea de certificare a transmis până la data de 31 martie a celui de-al cincilea an următor ultimului angajament bugetar o cerere de plată care conţine următoarele documente: (i) o cerere de plată a soldului final şi o declaraţie de cheltuieli, în conformitate cu articolul 124; (ii) raportul final privind punerea în aplicare a programului transfrontalier, inclusiv informaţiile prevăzute la articolul 112; (iii) o declaraţie de încheiere menţionată la articolul 105 alineatul (1) litera (d); şi

(b)	Comisia nu a emis un aviz motivat pentru o încălcare a dreptului comunitar, în temeiul articolului 226 din tratat, în ceea ce priveşte operaţiunea (operaţiunile) pentru care s-au declarat cheltuieli în cererea de plată în cauză.

(2)   Netrimiterea către Comisie a unuia dintre documentele menţionate la alineatul (1) determină dezangajarea automată a soldului final, în conformitate cu dispoziţiile articolului 137.

(3)   Comisia informează ţările participante cu privire la avizul său referitor la conţinutul declaraţiei de încheiere în termen de cinci luni de la data primirii acesteia.

Declaraţia de încheiere se consideră acceptată în absenţa observaţiilor Comisiei în termen de cinci luni.

(4)   Sub rezerva disponibilităţii fondurilor, Comisia efectuează plata soldului final în termen de 45 de zile de la ultima dintre următoarele date:

(a)	data la care acceptă raportul final în conformitate cu articolul 112; şi

(b)	data la care acceptă declaraţia de încheiere.

(5)   Fără a aduce atingere alineatului (6), soldul angajamentului bugetar este dezangajat în termen de 12 luni de la data plăţii soldului final. Programul transfrontalier este considerat încheiat la prima dintre următoarele date:

(a)	data plăţii soldului final determinat de Comisie pe baza documentelor menţionate la alineatul (1);

(b)	data trimiterii unei note de debit pentru sumele necuvenite plătite de Comisie ţărilor participante pentru programul transfrontalier;

(c)	data dezangajării soldului final al angajamentului bugetar.

Comisia informează ţările participante cu privire la data încheierii programului transfrontalier în termen de două luni.

(6)   Fără a aduce atingere rezultatelor auditurilor eventuale efectuate de Comisie sau de Curtea Europeană de Conturi, soldul final plătit de Comisie pentru programul transfrontalier poate fi modificat în termen de nouă luni de la data la care este plătit sau, în cazul unui sold negativ care trebuie rambursat de ţările participante, în termen de nouă luni de la data emiterii notei de debit. Astfel de modificări ale soldului nu afectează data încheierii programului transfrontalier, astfel cum este prevăzută la alineatul (5).

Articolul 134

Disponibilitatea documentelor

(1)   Fără a aduce atingere normelor privind ajutorul de stat de la articolul 87 din tratat, autoritatea de gestionare se asigură că toate documentele justificative privind cheltuielile şi auditurile programului transfrontalier în cauză sunt ţinute la dispoziţia Comisiei şi a Curţii Europene de Conturi pentru o perioadă de trei ani de la încheierea programului transfrontalier, astfel cum este definită la articolul 133 alineatul (5).

Perioada respectivă se suspendă fie în cazul unei proceduri judiciare, fie la cererea motivată corespunzător a Comisiei.

(2)   Documentele sunt păstrate fie în original, fie în copii certificate conforme cu originalele, pe suporturi de date comun acceptate.

(3)   Autoritatea de gestionare ţine evidenţa organismelor care deţin documentele justificative originale legate de cheltuieli şi controale, inclusiv:

(a)	documente legate de cheltuieli specifice suportate şi plăţi declarate efectuate în cadrul asistenţei şi necesare pentru a asigura o pistă de audit suficientă, inclusiv documente care fac dovada furnizării efective a bunurilor sau a serviciilor care fac obiectul cofinanţării;

(b)	rapoarte şi documente legate de controale efectuate de organismele menţionate la articolul 102.

(4)   Autoritatea de gestionare se asigură că documentele menţionate la alineatul (1) sunt puse la dispoziţie în vederea inspecţiei şi sunt furnizate extrase şi copii ale acestora persoanelor şi organismelor abilitate în acest sens, inclusiv cel puţin personalului autorizat din cadrul autorităţii de gestionare, al autorităţii de certificare, al organismelor intermediare şi al autorităţii de audit, precum şi funcţionarilor autorizaţi ai Comunităţii şi reprezentanţilor autorizaţi ai acestora.

(5)   Sunt considerate a fi suporturi de date comun acceptate, astfel cum se menţionează la alineatul (2), următoarele:

(a)	fotocopii ale documentelor originale;

(b)	microfişe ale documentelor originale;

(c)	versiuni electronice ale documentelor originale;

(d)	documente care există exclusiv în versiune electronică.

(6)   Procedura de certificare de conformitate cu documentul original a documentelor stocate pe suporturi de date comun acceptate este stabilită de autorităţile naţionale şi urmăreşte să garanteze faptul că versiunile deţinute respectă cerinţele juridice naţionale şi sunt fiabile pentru efectuarea controalelor de audit.

(7)   Atunci când documentele există exclusiv în versiune electronică, sistemele electronice utilizate trebuie să îndeplinească standarde de securitate acceptate care garantează faptul că documentele deţinute respectă cerinţele juridice naţionale şi sunt fiabile pentru efectuarea controalelor de audit.

Articolul 135

Întreruperea termenului de plată

(1)   Termenul de plată poate fi întrerupt de ordonatorul de credite delegat în sensul Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 pentru o perioadă de cel mult şase luni, în cazul în care:

(a)	în raportul unui organism de audit naţional sau comunitar există elemente care sugerează o disfuncţionalitate importantă în funcţionarea sistemelor de gestionare şi control;

(b)	ordonatorul de credite delegat trebuie să procedeze la verificări suplimentare în urma unor informaţii primite conform cărora cheltuielile dintr-o declaraţie de cheltuieli certificată sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată.

(2)   Ţările participante şi autoritatea de certificare sunt informate de îndată cu privire la motivele întreruperii. Întreruperea ia sfârşit în momentul în care ţările participante iau măsurile necesare.

Articolul 136

Suspendarea plăţilor

(1)   Toate sau o parte din plăţile intermediare la nivelul axelor prioritare sau al programelor pot fi suspendate de către Comisie atunci când:

(a)	există o disfuncţionalitate gravă a sistemului de gestionare şi control al programului, care afectează fiabilitatea procedurii de certificare a plăţilor şi în privinţa căreia nu s-au luat măsuri corective; sau

(b)	cheltuielile dintr-o declaraţie de cheltuieli certificată sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată; sau

(c)	există o încălcare gravă de către ţările participante a obligaţiilor care le revin în temeiul articolului 114.

(2)   Comisia poate decide suspendarea parţială sau totală a plăţilor intermediare după ce a dat ţărilor participante posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile în termen de două luni.

(3)   Comisia încetează suspendarea parţială sau totală a plăţilor intermediare atunci când ţările participante au luat măsurile necesare pentru a permite încetarea suspendării. Atunci când ţările participante nu au adoptat măsurile necesare, Comisia poate decide anularea parţială sau totală a contribuţiei comunitare la programul operaţional în conformitate cu articolul 138.

Articolul 137

Dezangajarea automată

Dezangajarea automată şi definitivă a oricărei părţi a angajamentului bugetar pentru un program transfrontalier respectă normele prevăzute la articolul 166 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

Articolul 138

Corecţii financiare şi nereguli

(1)   În sensul corecţiilor financiare, dispoziţiile relevante de la articolele 98, 99, 100, 101 şi 102 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 se aplică mutatis mutandis.

(2)   În sensul neregulilor, dispoziţiile relevante ale articolelor 27-34 din Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei (13) de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 şi a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului se aplică mutatis mutandis.

Secţiunea 3

Programe transfrontaliere între ţările beneficiare

Subsecţiunea 1

Sisteme de gestionare şi control

Articolul 139

Structuri şi autorităţi

(1)   Pentru fiecare program transfrontalier, fiecare ţară beneficiară participantă creează o structură de execuţie pentru partea din program referitoare la ţara în cauză.

(2)   Atribuţiile structurilor de execuţie includ pregătirea programelor transfrontaliere în conformitate cu articolul 91.

(3)   Structurile de execuţie ale ţărilor beneficiare participante cooperează strâns cu privire la programarea şi punerea în aplicare a programului transfrontalier în cauză.

(4)   Pentru fiecare program transfrontalier între ţări beneficiare, structurile de execuţie relevante instituie un secretariat tehnic comun care să asiste structurile de execuţie şi comitetul mixt de monitorizare menţionat la articolul 142 în îndeplinirea atribuţiilor acestora.

Secretariatul tehnic comun poate avea antene în fiecare ţară participantă.

(5)   În cazul gestionării descentralizate, funcţiile şi responsabilităţile structurilor de execuţie sunt, mutatis mutandis, cele enumerate la articolul 28. În afara acestora, se aplică următoarele dispoziţii:

(a)	structurile de execuţie din fiecare ţară beneficiară participantă includ o agenţie de implementare care este creată în cadrul administraţiei naţionale sau sub controlul direct al acesteia;

(b)

ordonatorul de credite naţional din fiecare ţară beneficiară participantă desemnează, în urma consultării coordonatorului IPA naţional, un ordonator de credite al programului în fruntea agenţiei de implementare. Ordonatorii de credite ai programului sunt funcţionari ai administraţiei publice din ţările beneficiare. Aceştia răspund de activitatea desfăşurată de agenţia de implementare;

(c)

agenţiile de implementare răspund de partea de organizare a licitaţiilor şi atribuire a contractelor, de contabilizare a plăţilor şi raportare financiară a achiziţiilor publice care au ca obiect prestarea de servicii, furnizarea de bunuri, executarea de lucrări şi acordarea de subvenţii pentru partea din programul transfrontalier referitoare la ţara respectivă.

După caz, se aplică mutatis mutandis dispoziţiile articolului 76.

(6)   În cazul gestionării centralizate, funcţiile şi responsabilităţile structurilor de execuţie sunt definite în cadrul programelor transfrontaliere relevante, cu excepţia responsabilităţilor legate de organizarea de licitaţii, atribuirea de contracte şi efectuarea plăţilor, care sunt responsabilitatea Comisiei.

Articolul 140

Rolul Comisiei în selectarea operaţiunilor

(1)   În cazul gestionării centralizate, Comisia:

(a)	aprobă criteriile de selectare a operaţiunilor finanţate de programul transfrontalier;

(b)	validează cererile de propuneri şi dosarele de candidatură aferente (Ghid pentru candidaţi) înaintea publicării;

(c)	după caz, aprobă structura comitetului director însărcinat cu selectarea operaţiunilor;

(d)	confirmă în mod oficial operaţiunile selectate de comitetul mixt de monitorizare menţionat la articolul 142. În toate situaţiile, Comisia îşi menţine dreptul de aprobare finală a unei operaţiuni selectate pentru finanţare.

(2)   În cazul gestionării descentralizate, dreptul Comisiei de a exercita un control ex ante asupra selectării operaţiunilor este definit în decizia Comisiei privind delegarea competenţelor de gestionare, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3).

Subsecţiunea 2

Evaluare şi monitorizare

Articolul 141

Evaluare

Articolul 109 se aplică mutatis mutandis. Cu toate acestea, în cazul gestionării centralizate, evaluările menţionate la articolul 109 alineatul (3) se efectuează sub responsabilitatea Comisiei. În acest caz, dispoziţiile menţionate la articolul 109 alineatul (4) şi la articolul 109 alineatul (5) nu se aplică.

În cazul programelor transfrontaliere între ţările beneficiare, necesitatea efectuării evaluării ex ante menţionată la articolul 109 alineatul (2) este decisă de către Comisie de comun acord cu ţările beneficiare participante, ţinând seama de fondurile comunitare alocate programului şi în conformitate cu principiul proporţionalităţii. Evaluarea ex ante poate fi efectuată cu sprijinul Comisiei.

În cazul gestionării descentralizate, Comisia poate efectua orice evaluări intermediare ad hoc ale programelor transfrontaliere pe care le consideră necesare.

Articolul 142

Comitetul mixt de monitorizare

(1)   În cazul programelor transfrontaliere între ţările beneficiare participante, acestea instituie un comitet mixt de monitorizare pentru fiecare program transfrontalier. Comitetul mixt de monitorizare îndeplineşte rolul comitetului sectorial de monitorizare menţionat la articolul 59. Prin derogare de la articolul 59 alineatul (1), comitetul mixt de monitorizare este instituit în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a primului acord de finanţare referitor la program.

Comitetul mixt de monitorizare se întruneşte cel puţin de două ori pe an, la iniţiativa ţărilor participante sau a Comisiei.

(2)   Fiecare comitet mixt de monitorizare îşi elaborează regulamentul de procedură în conformitate cu un mandat al comitetului mixt de monitorizare stabilit de Comisie şi în cadrul instituţional, juridic şi financiar al ţărilor participante în cauză, astfel încât să îşi exercite atribuţiile în conformitate cu prezentul regulament. Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

(3)   Comitetul mixt de monitorizare este prezidat de un reprezentant al uneia dintre ţările participante.

Fiecare ţară participantă îşi numeşte reprezentanţii, inclusiv reprezentanţii structurii de execuţie responsabile de program, în cadrul comitetului mixt de monitorizare. În ceea ce priveşte structura comitetului mixt de monitorizare, trebuie să se ţină seama în mod corespunzător de dispoziţiile articolului 87.

(4)   Comisia participă la lucrările comitetului mixt de monitorizare cu titlu consultativ.

(5)   Comitetul mixt de monitorizare se asigură de eficacitatea şi calitatea punerii în aplicare a programului transfrontalier, în conformitate cu următoarele dispoziţii:

(a)	examinează şi aprobă criteriile de selectare a operaţiunilor finanţate de programul transfrontalier şi aprobă orice revizuire a acestor criterii în funcţie de necesităţile de programare;

(b)	analizează periodic progresele realizate în atingerea obiectivelor specifice ale programului transfrontalier, pe baza documentelor prezentate de structurile de execuţie ale ţărilor beneficiare participante;

(c)	examinează rezultatele punerii în aplicare, în special realizarea obiectivelor stabilite pentru fiecare axă prioritară şi evaluările menţionate la articolul 57 alineatul (4) şi la articolul 141;

(d)	examinează raportul anual şi raportul final privind punerea în aplicare menţionate la articolul 144;

(e)

este informat, după caz, cu privire la raportul (rapoartele) anual(e) privind activitatea de audit, menţionate la articolul 29 alineatul (2) litera (b) prima liniuţă, şi cu privire la orice eventuale observaţii pertinente formulate de Comisie în urma examinării raportului (rapoartelor) respectiv(e);

(f)	este însărcinat cu selectarea operaţiunilor, dar poate delega această funcţie unui comitet director;

(g)	poate să propună orice revizuire sau orice examinare a programului transfrontalier de natură să permită atingerea obiectivelor menţionate la articolul 86 alineatul (2) sau să îmbunătăţească gestionarea sa, inclusiv gestionarea financiară;

(h)	examinează şi aprobă orice propunere de modificare a conţinutului programului transfrontalier.

Articolul 143

Sarcini comune ale structurilor de execuţie şi ale comitetului mixt de monitorizare

Structurile de execuţie ale ţărilor beneficiare participante şi comitetul mixt de monitorizare se asigură de calitatea punerii în aplicare a programului transfrontalier. Acestea desfăşoară activităţi de monitorizare pe baza indicatorilor menţionaţi la articolul 94 alineatul (1) litera (d) şi, în cazul gestionării descentralizate, a indicatorilor financiari indicaţi în programul transfrontalier.

Articolul 144

Raportul anual şi raportul final privind punerea în aplicare

(1)   Structurile de execuţie ale ţărilor beneficiare care participă la programul transfrontalier trimit Comisiei şi coordonatorilor IPA naţionali în cauză un raport anual şi un raport final privind punerea în aplicare a programului transfrontalier, după examinarea acestuia de către comitetul mixt de monitorizare.

În cazul gestionării descentralizate, rapoartele sunt trimise, de asemenea, ordonatorilor de credite naţionali în cauză.

Raportul anual este prezentat până la data de 30 iunie a fiecărui an şi pentru prima dată în cel de-al doilea an care urmează adoptării programului transfrontalier.

Raportul final este prezentat în termen de cel mult 6 luni de la încheierea programului transfrontalier.

(2)   Rapoartele menţionate la alineatul (1) conţin următoarele informaţii:

(a)

progresele realizate în punerea în aplicare a programului transfrontalier şi a priorităţilor în raport cu obiectivele lor specifice, verificabile, efectuând, atunci când acest lucru este posibil, o cuantificare, utilizând indicatorii menţionaţi la articolul 94 alineatul (1) litera (d) la nivelul axei prioritare;

(b)	informaţii detaliate privind execuţia financiară a programului transfrontalier;

(c)

măsurile adoptate de structurile de execuţie şi/sau de comitetul mixt de monitorizare pentru asigurarea calităţii şi a eficienţei punerii în aplicare, în special: (i) măsuri de monitorizare şi evaluare, inclusiv dispoziţii privind culegerea datelor; (ii) o sinteză a tuturor problemelor importante constatate în punerea în aplicare a programului transfrontalier şi a tuturor măsurilor luate în consecinţă; (iii) utilizarea asistenţei tehnice;

(d)	măsurile adoptate pentru asigurarea informării şi a publicităţii cu privire la programul transfrontalier.

După caz, informaţiile menţionate la prezentul alineat literele (a)-(d) pot fi furnizate sub formă sintetică.

Informaţiile menţionate la litera (b) sunt incluse în rapoartele respective numai în cazul gestionării descentralizate.

Nu este necesar ca informaţiile menţionate la litera (c) să fie incluse în cazul în care nu s-au înregistrat modificări importante de la raportul precedent.

Subsecţiunea 3

Gestionarea financiară

Articolul 145

Subvenţii

În urma selectării operaţiunilor comune, în conformitate cu articolul 95, structurile de execuţie, în cazul gestionării descentralizate, şi Comisia, în cazul gestionării centralizate, acordă o subvenţie primului beneficiar din ţara beneficiară participantă în cauză.

Articolul 146

Norme aplicabile

În cazul gestionării descentralizate, se aplică dispoziţiile articolului 79 alineatele (1), (2) şi (3) şi ale articolului 80.

TITLUL III

COMPONENTELE „DEZVOLTARE REGIONALĂ” ŞI „DEZVOLTARE A RESURSELOR UMANE”

CAPITOLUL I

Obiectul asistenţei şi eligibilitatea

Secţiunea 1

Componenta „dezvoltare regională”

Articolul 147

Domenii şi forme de asistenţă

(1)   Componenta „dezvoltare regională” poate susţine operaţiuni din cadrul următoarelor priorităţi:

(a)	infrastructura de transport, în special interconectarea şi interoperabilitatea între reţelele naţionale şi între acestea şi reţelele transeuropene;

(b)

măsurile în domeniul mediului privind gestionarea deşeurilor, aprovizionarea cu apă, apele reziduale urbane şi calitatea aerului; reabilitarea siturilor şi a a terenurilor contaminate; domenii legate de dezvoltarea durabilă care prezintă beneficii ecologice, şi anume eficienţa energetică şi producţia de energie regenerabilă;

(c)

operaţiuni care contribuie la intensificarea competitivităţii regionale şi a mediului productiv şi încurajează crearea şi menţinerea de locuri de muncă durabile, în special prin: (i) furnizarea de servicii comerciale şi tehnologice întreprinderilor, în special în domeniul gestiunii, al cercetării şi dezvoltării pieţei şi al creării de reţele; (ii) accesul şi utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor; (iii) promovarea dezvoltării tehnologice, a cercetării şi inovaţiei, inclusiv prin cooperarea cu instituţiile de învăţământ superior şi de cercetare şi cu centrele tehnologice şi de cercetare; (iv) dezvoltarea reţelelor de întreprinderi şi a grupurilor de întreprinderi; (v) crearea şi dezvoltarea de instrumente de finanţare care facilitează accesul la finanţarea cu reînnoire automată prin intermediul capitalului de risc, al fondurilor pentru credite şi al fondurilor de garantare; (vi) asigurarea unei infrastructuri şi a unor servicii locale care să contribuie la facilitarea înfiinţării, a dezvoltării şi a extinderii întreprinderilor noi şi a celor existente; (vii) infrastructuri în domeniul educaţiei şi al formării, atunci când acestea sunt necesare pentru dezvoltarea regională şi se află în strânsă coordonare cu componenta „dezvoltare a resurselor umane”.

(2)   În cadrul acestei componente, asistenţa tehnică poate fi acordată pentru studii preliminare şi suport tehnic legate de activităţile eligibile, inclusiv celor necesare pentru punerea acestora în aplicare.

Asistenţa tehnică poate finanţa, de asemenea, activităţi pregătitoare, de gestionare, de monitorizare, de evaluare, de informare şi de control şi activităţi de consolidare a capacităţii administrative în vederea punerii în aplicare a asistenţei prevăzute în Regulamentul IPA acordate în cadrul acestei componente.

Articolul 148

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   Cheltuielile din cadrul acestei componente sunt eligibile în cazul în care au fost într-adevăr efectuate după semnarea acordului de finanţare care urmează adoptării programului relevant. În cazul unor proiecte majore, precum cele menţionate la articolul 157, cheltuielile nu sunt eligibile înainte de adoptarea deciziei Comisiei de aprobare a proiectelor majore, în conformitate cu dispoziţiile articolului 157 alineatul (3).

(2)   În afara cheltuielilor prevăzute la articolul 34 alineatul (3), următoarele tipuri de cheltuieli nu sunt eligibile:

(a)	costurile de întreţinere şi de închiriere;

(b)	costurile de amortizare a infrastructurilor.

Articolul 149

Intensitatea ajutorului şi rata contribuţiei comunitare

(1)   În sensul acestei componente, cheltuielile eligibile menţionate la articolul 38 alineatul (1) se bazează pe cheltuielile publice.

(2)   Contribuţia comunitară nu poate depăşi plafonul de 75 % din cheltuielile eligibile la nivelul axei prioritare. În cazuri excepţionale şi justificate în mod corespunzător cu privire la domeniul de aplicare a axei prioritare, acest plafon poate fi de până la 85 %.

(3)   Nici o operaţiune nu beneficiază de o rată de cofinanţare superioară celei care corespunde axei prioritare în cauză.

Articolul 150

Proiecte generatoare de venituri

(1)   În sensul acestei componente, „proiect generator de venituri” reprezintă orice operaţiune propusă pentru asistenţă de preaderare care implică o investiţie în infrastructură pentru a cărei utilizare este necesară plata unor redevenţe suportate direct de către utilizatori şi care generează venituri sau orice operaţiune care implică vânzarea sau închirierea de terenuri sau de imobile.

(2)   Cheltuielile publice cu proiectele generatoare de venituri, utilizate la calcularea contribuţiei comunitare în conformitate cu articolul 149, sunt egale cu valoarea preconizată a costului investiţiei în proiectul propus din care se deduce valoarea preconizată a venitului net, calculată prin deducerea costurilor de exploatare din veniturile globale din investiţia pe perioada de referinţă adecvată, în funcţie de caracteristicile financiare ale proiectului.

(3)   Atunci când costul investiţiei nu este în întregime eligibil pentru cofinanţare, venitul net este alocat în mod proporţional pentru părţile eligibile şi neeligibile din costul investiţiei.

(4)   La efectuarea calculului, structura de execuţie ia în considerare perioada de referinţă adecvată categoriei investiţiei în cauză, categoria de proiect, rentabilitatea scontată în mod normal, ţinând cont de categoria investiţiei în cauză şi de aplicarea principiului „poluatorul plăteşte”, şi, după caz, de aspectele legate de accesibilitatea financiară, în special în domeniul mediului.

Secţiunea 2

Componenta „dezvoltare a resurselor umane”

Articolul 151

Domenii şi forme de asistenţă

(1)   Componenta „dezvoltare a resurselor umane” contribuie la consolidarea coeziunii economice şi sociale, precum şi la priorităţile Strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă în domeniul ocupării forţei de muncă, al educaţiei, al formării şi al incluziunii sociale.

(2)   Domeniul de aplicare a acestei componente acoperă, în special, asistenţa acordată persoanelor şi se axează asupra următoarelor priorităţi, combinaţiile şi concentrarea exactă a acestora depinzând de specificul economic şi social al fiecărei ţări beneficiare:

(a)

creşterea capacităţii de adaptare a lucrătorilor, a întreprinderilor şi a antreprenorilor, în scopul îmbunătăţirii anticipării şi a gestionării pozitive a schimbărilor de natură economică, în special prin promovarea: (i) formării pe toată durata vieţii şi a creşterii investiţiilor întreprinderilor şi ale lucrătorilor în resurse umane; (ii) creării şi a diseminării unor forme inovatoare şi mai productive de organizare a muncii;

(b)

îmbunătăţirea accesului la încadrarea în muncă şi incluziunea durabilă în cadrul pieţei forţei de muncă a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi a persoanelor inactive, prevenirea şomajului, în special a şomajului de lungă durată şi a şomajului tinerilor, încurajarea îmbătrânirii active şi prelungirea vieţii profesionale, intensificarea participării pe piaţa forţei de muncă, în special prin promovarea: (i) creării, a modernizării şi a consolidării instituţiilor de pe piaţa forţei de muncă; (ii) punerii în aplicare a măsurilor active şi preventive care asigură identificarea timpurie a necesităţilor; (iii) îmbunătăţirii accesului la încadrarea în muncă şi intensificarea participării şi a avansării durabile a femeilor pe piaţa forţei de muncă; (iv) creşterii participării migranţilor pe piaţa forţei de muncă, consolidând astfel integrarea socială a acestora; (v) facilitării mobilităţii geografice şi ocupaţionale a lucrătorilor şi integrarea pieţelor forţei de muncă transfrontaliere;

(c)

consolidarea incluziunii şi a integrării sociale a persoanelor defavorizate în vederea integrării lor durabile pe piaţa forţei de muncă şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa forţei de muncă, în special prin promovarea: (i) demersurilor privind integrarea şi reintegrarea pe piaţa forţei de muncă a persoanelor defavorizate; (ii) acceptării diversităţii la locul de muncă şi a nediscriminarii;

(d)

promovarea parteneriatelor, a pactelor şi a iniţiativelor prin interrelaţionarea părţilor interesate relevante, precum partenerii sociali şi organizaţiile neguvernamentale, la nivel naţional, regional şi local, în scopul mobilizării acestora în vederea realizării de reforme în domeniul ocupării forţei de muncă şi al incluziunii pe piaţa forţei de muncă;

(e)

extinderea şi sporirea investiţiilor în capitalul uman, în special prin promovarea: (i) creării, a introducerii şi a punerii în aplicare a reformelor din sistemele de educaţie şi de formare, în vederea dezvoltării potenţialului de ocupare a forţei de muncă şi a relevanţei pieţei forţei de muncă; (ii) creşterii participării la educaţie şi la formare pe întreaga durată a vieţii; (iii) dezvoltării potenţialului uman în domeniul cercetării şi al inovării; (iv) activităţilor de interrelaţionare a unităţilor de învăţământ superior, a centrelor de cercetare şi tehnologice şi a întreprinderilor;

(f)

consolidarea capacităţii instituţionale şi a eficienţei administraţiilor şi a serviciilor publice la nivel naţional, regional şi local şi, după caz, a partenerilor sociali şi a organizaţiilor neguvernamentale în vederea realizării de reforme şi a unei bune guvernări în domeniul ocupării forţei de muncă, al educaţiei şi formării, precum şi în domeniile sociale.

(3)   La iniţiativa ţării beneficiare, asistenţa tehnică poate fi acordată în cadrul acestei componente în vederea susţinerii activităţilor de pregătire, de gestionare, de monitorizare, de sprijin administrativ, de informare, de evaluare şi de control ale programului şi a activităţilor de pregătire întreprinse în perspectiva viitoarei gestionări a fondurilor structurale europene.

(4)   Asistenţa se axează asupra acelor politici şi activităţi care pot juca rolul de catalizator al schimbării politicii şi care consolidează buna guvernare şi parteneriatul.

Articolul 152

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   Următoarele cheltuieli pot fi eligibile pentru operaţiunile care intră în domeniul de aplicare a articolului 151:

(a)

costurile de amortizare, în cazul în care toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite: (i) investiţia în cauză nu a fost achiziţionată cu ajutorul unor subvenţii naţionale sau comunitare; (ii) costurile de amortizare sunt calculate în conformitate cu normele contabile naţionale aplicabile; (iii) costurile se raportează exclusiv la perioada de cofinanţare a operaţiunii în cauză;

(b)	în cazul subvenţiilor, costurile indirecte declarate în mod forfetar, în limita a 20 % din costurile directe ale unei operaţiuni, cu condiţia ca acestea să fie suportate în conformitate cu dispoziţiile naţionale, inclusiv cu normele contabile;

(c)

achiziţionarea de mobilier, de echipamente, adaptarea şi modernizarea infrastructurilor existente, cu condiţia ca: (i) valoarea corespunzătoare operaţiunilor în cauză să facă obiectul unei limite de 15 % din finanţare, în conformitate cu Regulamentul IPA, pentru fiecare axă prioritară a programului (programelor) din cadrul acestei componente; (ii) investiţiile să fie necesare pentru punerea în aplicare satisfăcătoare a programului (programelor) din cadrul acestei componente şi să contribuie la creşterea impactului asistenţei; (iii) evaluarea realizată sub responsabilitatea structurii de execuţie să demonstreze că achiziţionarea este preferabilă altor soluţii în termeni de rentabilitate economică.

(2)   Prin derogare de la articolul 34 alineatul (3), următoarele cheltuieli pot fi, de asemenea, eligibile:

(a)	taxele, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, în cazul în care nu sunt recuperabile prin alte mijloace şi s-a stabilit faptul că sunt suportate de beneficiarul final;

(b)	cheltuielile de exploatare, inclusiv costurile de închiriere, care se raportează exclusiv la perioada de cofinanţare a operaţiunii;

(c)	chiria sau redevenţele, cu condiţia ca acestea să se raporteze exclusiv la perioada de cofinanţare a operaţiunii şi să fie preferabile altor soluţii în termeni de rentabilitate economică.

Articolul 153

Intensitatea ajutorului şi rata contribuţiei comunitare

(1)   În sensul prezentei componente, cheltuielile eligibile menţionate la articolul 38 alineatul (1) se bazează fie pe cheltuielile publice, fie pe cheltuielile totale, această alegere aplicându-se întregului program în cauză.

(2)   Contribuţia comunitară nu poate depăşi plafonul de 85 % din cheltuielile eligibile la nivelul axei prioritare.

(3)   Nici o operaţiune nu beneficiază de o rată de cofinanţare superioară celei care corespunde axei prioritare în cauză.

CAPITOLUL II

Programare

Articolul 154

Cadrul de coerenţă strategică

(1)   Ţările beneficiare elaborează, pe baza documentului indicativ de planificare multianuală, un cadru de coerenţă strategică care urmează să fie analizat împreună cu Comisia. Cadrul de coerenţă strategică reprezintă un document de referinţă pentru programarea componentei „dezvoltare regională” şi a componentei „dezvoltare a resurselor umane”.

(2)   Cadrul de coerenţă strategică include:

(a)

o analiză sumară, care evidenţiază punctele forte, vulnerabilităţile, oportunităţile şi ameninţările din sectoarele eligibile, în cadrul componentelor „dezvoltare regională” şi „dezvoltare a resurselor umane”, asupra cărora ţara beneficiară intenţionează să îşi axeze asistenţa, precum şi priorităţile tematice;

(b)	o descriere a obiectivelor urmărite în cadrul componentelor „dezvoltare regională” şi „dezvoltare a resurselor umane”, în conformitate cu priorităţile naţionale şi comunitare relevante, astfel cum sunt stabilite în primul document indicativ de planificare multianuală;

(c)	o listă de programe însoţită de o descriere sumară a principalelor axe prioritare din cadrul fiecărui program;

(d)

o defalcare indicativă a alocaţiilor financiare între programele subiacente pe o perioadă de trei ani, în conformitate cu cadrul indicativ financiar multianual şi cu documentul indicativ de planificare multianuală, şi echilibrul bugetar indicativ între programele subiacente pentru anii următori, în cadrul fiecărei componente.

(3)   În afară de aceasta, cadrul de coerenţă strategică conţine, după caz, dispoziţii cu privire la:

(a)	coordonarea cu alte programe naţionale susţinute de instituţii financiare internaţionale sau cu alte forme de asistenţă externă relevante;

(b)	coordonarea cu alte componente IPA, în special cu componenta „dezvoltare rurală”.

(4)   Cadrul de coerenţă strategică reprezintă o condiţie prealabilă pentru aprobarea programelor din cadrul componentelor „dezvoltare regională” şi „dezvoltare a resurselor umane”. Acesta este trimis Comisiei înainte sau, cel târziu, odată cu înaintarea spre aprobare a primului program din cadrul componentelor menţionate anterior.

(5)   Cadrul de coerenţă strategică este elaborat de către coordonatorul strategic, sub responsabilitatea globală a coordonatorului IPA naţional.

Articolul 155

Programe operaţionale

(1)   Asistenţa este pusă în aplicare prin programe operaţionale multianuale. Aceste programe operaţionale sunt elaborate de către structurile de execuţie. Acestea sunt stabilite în urma unei consultări strânse cu Comisia şi cu părţile interesate relevante şi sunt aprobate printr-o decizie a Comisiei, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1).

(2)   Programele operaţionale cuprind:

(a)	o evaluare a necesităţilor şi a obiectivelor pe termen mediu, punând în evidenţă punctele forte, vulnerabilităţile, oportunităţile şi ameninţările din sectoarele, domeniile şi regiunile relevante;

(b)	o prezentare generală a consultării cu partenerii socioeconomici relevanţi şi, după caz, cu reprezentanţii societăţii civile;

(c)	o descriere a priorităţilor strategice alese, ţinând seama de cadrul de coerenţă strategică şi de mecanismele sectoriale, tematice şi/sau geografice de concentrare a asistenţei, precum şi de rezultatele evaluării ex ante menţionate la articolul 57 alineatul (4) şi la articolul 166;

(d)

informaţii privind axa prioritară, măsurile conexe şi obiectivele specifice ale acestora. Astfel de obiective sunt cuantificate, atunci când este cazul, cu ajutorul unui număr limitat de indicatori de rezultate. Aceşti indicatori permit determinarea progresului realizat în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor selectate, inclusiv eficienţa obiectivelor atribuite axelor prioritare şi măsurilor;

(e)	atunci când se intenţionează punerea în aplicare a anumitor măsuri prin intermediul unor sisteme de ajutoare destinate întreprinderilor, este necesară descrierea modalităţilor conexe;

(f)

o descriere a operaţiunilor de asistenţă tehnică care se efectuează în cadrul unei axe prioritare specifice. Sprijinul comunitar pentru această axă prioritară poate fi acordat doar în limita unui plafon de 6 % din contribuţia comunitară alocată programului operaţional respectiv. Acest plafon poate atinge 10 % în cazuri excepţionale şi atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător din perspectiva domeniului de aplicare a programului;

(g)	identificarea, pentru fiecare măsură, a beneficiarilor finali prevăzuţi, a modalităţilor de selecţie avute în vedere şi a eventualelor criterii specifice de selecţie;

(h)

un tabel financiar care să precizeze, pentru fiecare an acoperit de cadrele financiare indicative multianuale, pentru fiecare axă prioritară şi, cu titlu indicativ, pentru fiecare măsură conexă: (i) cuantumul total al contribuţiei comunitare; (ii) contribuţia naţională, identificând, după caz, alte contribuţii externe. Atunci când contribuţia comunitară, din cadrul componentei „dezvoltare a resurselor umane”, este calculată în raport cu cheltuielile totale, tabelul prezintă defalcarea indicativă între componenta publică şi cea privată a contribuţiei naţionale; (iii) rata rezultantă a contribuţiei comunitare;

(i)	indicatorii şi modalităţile de evaluare şi monitorizare propuse, inclusiv activităţile de evaluare indicative şi încadrarea acestora în timp;

(j)	pentru componenta „dezvoltare regională”, o listă indicativă a proiectelor majore, însoţită de o descriere a caracteristicilor lor tehnice şi financiare, inclusiv sursele de finanţare scontate, precum şi calendarele indicative de punere în aplicare a acestora;

(k)	o descriere a structurilor şi a autorităţilor competente pentru gestionarea şi controlul programului operaţional, în conformitate cu articolele 21-26, 28, 29 şi 31.

Articolul 156

Revizuirea programelor operaţionale

(1)   La iniţiativa ţării beneficiare sau a Comisiei, programele operaţionale pot fi reexaminate şi, după caz, partea programului care nu a fost încă realizată poate fi revizuită. Această revizuire poate avea loc în special în cazurile următoare:

(a)	ca urmare a unor schimbări socioeconomice importante;

(b)	pentru a lua în considerare mai mult sau în mod diferit schimbările majore la nivelul priorităţilor comunitare sau naţionale;

(c)	ca urmare a revizuirii anuale a documentului indicativ de planificare multianuală;

(d)	pentru a ţine seama de evaluările menţionate la articolul 166 alineatul (2);

(e)	ca urmare a unor dificultăţi privind punerea în aplicare.

(2)   Decizia Comisiei privind o cerere de revizuire a oricărui program operaţional se adoptă în cel mai scurt timp de la depunerea oficială a cererii de către coordonatorul strategic în cooperare cu coordonatorul IPA naţional.

(3)   Atunci când, prin revizuirea unui program operaţional, astfel cum se menţionează la alineatul (1), este extins domeniul de aplicare eligibil al acestuia, orice cheltuială suplimentară efectuată în legătură cu acesta este eligibilă de la data adoptării deciziei Comisiei.

Articolul 157

Proiecte majore din cadrul componentei „dezvoltare regională”

(1)   Ca parte a unui program operaţional, asistenţa din cadrul componentei „dezvoltare regională” poate servi la finanţarea unor proiecte majore.

(2)   Un proiect major cuprinde o serie de lucrări, activităţi sau servicii şi are drept scop propriu aducerea la îndeplinire a unei misiuni definite şi indivizibile de natură economică sau tehnică precisă, care are la bază obiective identificate cu precizie şi un cost total care depăşeşte valoarea de 10 milioane euro.

(3)   Proiectele majore sunt prezentate Comisiei spre aprobare de către structura de execuţie competentă. Decizia de aprobare a proiectului defineşte obiectul material şi cheltuielile eligibile cu privire la care se aplică rata de cofinanţare pentru axa prioritară. Decizia este urmată de un acord bilateral cu ţara beneficiară, care stabileşte aceste elemente.

(4)   Cu ocazia prezentării unui proiect major Comisiei, structura de execuţie furnizează următoarele informaţii:

(a)	informaţii privind organismul responsabil de punerea în aplicare;

(b)	informaţii privind natura investiţiei, precum şi o descriere a volumului financiar şi a localizării acesteia;

(c)	rezultatele studiilor de fezabilitate;

(d)	un calendar privind punerea în aplicare a proiectului înaintea încheierii programului operaţional conex;

(e)

o evaluare a echilibrului socioeconomic general al operaţiunii, pe baza unei analize cost-beneficiu şi incluzând o evaluare a riscurilor şi o evaluare a impactului scontat asupra sectorului în cauză, asupra situaţiei socioeconomice a ţării beneficiare şi, în cazul în care operaţiunea implică transferul unor activităţi dintr-o regiune a unui stat membru, impactul socioeconomic asupra acestei regiuni;

(f)	o analiză a impactului asupra mediului;

(g)

planul de finanţare, care prevede contribuţiile financiare totale scontate şi contribuţia planificată în cadrul Regulamentului IPA, precum şi din alte surse comunitare de finanţare şi din alte surse externe de finanţare. În planul de finanţare se furnizează o justificare a contribuţiei IPA solicitate prin intermediul unei analize a viabilităţii financiare.

CAPITOLUL III

Punerea în aplicare

Secţiunea 1

Norme generale

Articolul 158

Selecţia operaţiunilor

(1)   Toate operaţiunile care nu reprezintă proiecte majore şi care sunt puse în aplicare de către beneficiarii finali, alţii decât organismele publice naţionale, sunt selectate prin intermediul unor cereri de propuneri. Criteriile de selecţie sunt stabilite de către structura de execuţie şi sunt publicate odată cu cererea de propuneri.

(2)   Structura de execuţie instituie o comisie de selecţie pentru fiecare cerere de propuneri, care analizează şi selectează propunerile, şi face recomandări, cu privire la rezultatele selecţiei, structurii de execuţie.

Structura de execuţie decide dacă aprobă rezultatele procedurii de selecţie şi comunică motivele care au stat la baza deciziei sale.

Compunerea comisiei de selecţie şi modalităţile sale de funcţionare sunt definite în acordul de finanţare relevant.

Articolul 159

Instrumente de inginerie financiară

(1)   Ca parte a unui program operaţional, contribuţia comunitară poate finanţa cheltuielile suportate în legătură cu o operaţiune care cuprinde contribuţii în vederea sprijinirii unor instrumente de inginerie financiară pentru întreprinderi, precum fondurile cu capital de risc, fondurile de garantare şi fondurile de împrumut. Întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de prioritate.

(2)   Norme detaliate de punere în aplicare sunt prevăzute în acordul de finanţare ulterior adoptării unui program operaţional care prevede o contribuţie comunitară destinată instrumentelor de inginerie financiară.

Secţiunea 2

Gestionarea financiară

Articolul 160

Plăţi

(1)   Fără a aduce atingere articolului 40 alineatul (5), suma totală combinată a plăţilor de prefinanţare şi intermediare nu poate depăşi 90 % din contribuţia comunitară, astfel cum prevede tabelul financiar al programelor operaţionale.

(2)   Toate schimburile referitoare la tranzacţiile financiare dintre Comisie şi autorităţile şi organismele menţionate la articolul 21 se realizează prin mijloace electronice, în conformitate cu prevederile acordului de finanţare.

(3)   În afara dispoziţiilor articolului 42, plăţile de prefinanţare se ridică la 30 % din contribuţia comunitară pentru primii trei ani de desfăşurare a programului în cauză şi se efectuează după ce condiţiile prevăzute la articolul 42 alineatul (1) au fost îndeplinite. Atunci când este necesar, în ceea ce priveşte disponibilitatea angajamentului bugetar, prefinanţarea se poate efectua în două tranşe.

Articolul 161

Condiţii de acceptare a cererilor de plată

(1)   În cazul unei cereri de plată pentru o plată intermediară, în afara dispoziţiilor articolului 43 alineatul (1), se aplică dispoziţiile prezentului alineat în cadrul componentelor „dezvoltare regională” şi „dezvoltare a resurselor umane”.

O cerere de plată nu poate fi acceptată în cazul în care plăţile au fost suspendate în conformitate cu articolul 163. Cererea de plată trebuie să certifice faptul că toate cerinţele prevăzute la articolul 43 alineatul (1) şi la prezentul alineat au fost îndeplinite.

Declaraţia de cheltuieli certificată menţionată la articolul 43 alineatul (1) se elaborează pentru fiecare axă prioritară şi măsură. Ordonatorul naţional de credite certifică faptul că declaraţia de cheltuieli este exactă, este efectuată pe baza unor sisteme contabile fiabile şi a unor documente justificative care pot fi verificate. Ordonatorul naţional de credite trimite prezentul document Comisiei însoţit de:

(a)

un certificat privind cheltuielile care atestă faptul că cheltuielile declarate sunt conforme cu normele comunitare şi naţionale aplicabile şi au fost suportate în legătură cu operaţiuni selectate în vederea finanţării în conformitate cu criteriile aplicabile programului şi care sunt în conformitate cu normele comunitare şi naţionale aplicabile relevante;

(b)	o listă, pe suport electronic, a operaţiunilor corespunzătoare fiecărei măsuri şi cheltuielile corespunzătoare acestora, inclusiv contribuţia din cadrul Regulamentului IPA, contribuţiile naţionale publice şi, după caz, private;

(c)	informaţii cu privire la sumele care pot fi recuperate în urma anulării integrale sau parţiale a contribuţiei comunitare la o operaţiune;

(d)	cuantumul fondurilor comunitare din contul în euro specific componentei la data ultimului debit la care se referă declaraţia de cheltuieli respectivă şi dobânzile generate.

(2)   În cazul unei cereri de plată privind plata soldului final, în afara dispoziţiilor articolului 45 alineatul (1), se aplică dispoziţiile prezentului alineat în cadrul componentelor „dezvoltare regională” şi „dezvoltare a resurselor umane”.

Pentru ca o cerere de plată să poată fi acceptată, contribuţia comunitară, pentru fiecare axă prioritară, trebuie să corespundă tabelului financiar al programului operaţional.

Declaraţia de cheltuieli certificată menţionată la articolul 45 alineatul (1) este elaborată de către ordonatorul naţional de credite şi trimisă Comisiei în conformitate cu cerinţele prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol.

Comisia comunică ţării beneficiare concluziile sale cu privire la conţinutul avizului autorităţii de audit, astfel cum este acesta menţionat la articolul 45 alineatul (1) litera (c). Acest aviz se consideră acceptat în cazul în care Comisia nu prezintă observaţii în termen de cinci luni de la data primirii acestuia.

Articolul 162

Termene de plată

(1)   Fondul naţional se asigură de trimiterea de trei ori pe an a cererilor de plăţi intermediare pentru fiecare program operaţional către Comisie. În vederea efectuării unei plăţi de către Comisie într-un anumit an, cererea de plată trebuie depusă până la data de 31 octombrie a acelui an.

(2)   Sub rezerva disponibilităţii fondurilor, Comisia efectuează plata intermediară în termen de cel mult două luni de la data la care a fost înregistrată la Comisie o cerere de plată care îndeplineşte condiţiile menţionate la articolul 43 alineatul (1) şi la articolul 161 alineatul (1).

(3)   Sub rezerva disponibilităţii fondurilor, Comisia efectuează plata soldului final după ce următoarele condiţii au fost îndeplinite:

(a)	Comisia a acceptat raportul sectorial final privind punerea în aplicare, în conformitate cu dispoziţiile articolului 169 alineatele (4) şi (5);

(b)	Comisia a acceptat avizul emis de autoritatea de audit, prevăzut la articolul 45 alineatul (1) litera (c), şi raportul de activitate corespunzător, prevăzut la articolul 29 alineatul (2) litera (b) prima liniuţă.

(4)   Termenul de plată poate fi întrerupt de ordonatorul de credite delegat al Comisiei, în sensul dispoziţiilor Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002, pentru o perioadă de cel mult şase luni, în cazul în care:

(a)	în raportul unui organism de audit naţional sau comunitar există elemente care sugerează o carenţă importantă în funcţionarea sistemelor de gestionare şi control; sau

(b)	ordonatorul de credite delegat al Comisiei trebuie să procedeze la verificări suplimentare în urma unor informaţii primite conform cărora cheltuielile dintr-o declaraţie de cheltuieli certificată sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată; sau

(c)	sunt necesare anumite clarificări cu privire la informaţiile cuprinse în declaraţia de cheltuieli.

Coordonatorul IPA naţional şi ordonatorul naţional de credite sunt informaţi de îndată cu privire la motivele întreruperii. Întreruperea ia sfârşit de îndată ce ţara beneficiară a luat măsurile necesare.

Articolul 163

Suspendarea plăţilor

Dispoziţiile articolului 46 se aplică tuturor sau unei părţi din plăţile intermediare la nivelul axelor prioritare sau al programelor.

Articolul 164

Încheierea unui program

(1)   Programul operaţional se încheie în conformitate cu dispoziţiile articolului 47 alineatul (1), plata soldului final fiind determinată de către Comisie pe baza documentelor menţionate la articolul 45 alineatul (1) şi la articolul 161 alineatul (2).

Comisia informează ţara beneficiară cu privire la data încheierii programului operaţional.

(2)   Fără a aduce atingere rezultatelor eventualelor audituri realizate de către Comisie sau de către Curtea Europeană de Conturi, soldul final plătit de către Comisie pentru programul operaţional poate fi modificat în termen de nouă luni de la data la care a fost plătit sau, în cazul în care ţara beneficiară trebuie să ramburseze un sold negativ, în termen de nouă luni de la data emiterii ordinului de recuperare. O asemenea modificare a soldului nu afectează data încheierii programului operaţional astfel cum este prevăzută la alineatul (1).

Articolul 165

Reutilizarea contribuţiei comunitare

Ţara beneficiară informează Comisia cu privire la modul în care îşi propune să reutilizeze fondurile anulate în conformitate cu dispoziţiile articolului 54 şi, după caz, să modifice planul financiar de asistenţă, în conformitate cu dispoziţiile articolului 156.

Secţiunea 3

Evaluare şi monitorizare

Articolul 166

Evaluare

(1)   Ţările beneficiare efectuează câte o evaluare ex ante pentru fiecare program operaţional. Cu toate acestea, în cazuri justificate în mod corespunzător şi de comun acord cu Comisia, ţările beneficiare pot efectua o singură evaluare ex ante care să acopere mai multe programe operaţionale.

Evaluările ex ante se efectuează sub responsabilitatea structurii de execuţie.

Evaluările ex ante urmăresc optimizarea alocării resurselor bugetare în cadrul programelor operaţionale şi îmbunătăţirea calităţii programării. Acestea identifică şi evaluează disparităţile, lacunele şi potenţialul de dezvoltare, obiectivele de realizat, rezultatele scontate, obiectivele cuantificate, în cazul în care este necesar, coerenţa strategiei propuse şi calitatea procedurilor de punere în aplicare, monitorizare, evaluare şi de gestiune financiară.

Evaluarea ex ante se anexează programului (programelor) operaţional(e) la care se referă.

(2)   Pe parcursul perioadei de programare, ţările beneficiare efectuează evaluări legate de monitorizarea programelor operaţionale, în special atunci când această monitorizare evidenţiază o diferenţă semnificativă faţă de obiectivele prevăzute iniţial sau atunci când se prezintă propuneri de revizuire a programelor operaţionale, astfel cum sunt menţionate la articolul 156. Rezultatele sunt trimise comitetului sectorial de monitorizare pentru programul operaţional şi Comisiei.

(3)   Evaluările sunt efectuate de către experţi sau de către organisme interne sau externe independente din punct de vedere funcţional de autorităţile prevăzute la articolul 21. Rezultatele acestora se fac publice în conformitate cu normele aplicabile în materie de acces la documente.

Articolul 167

Comitetul sectorial de monitorizare

(1)   În conformitate cu articolul 59, structura de execuţie instituie un comitet sectorial de monitorizare pentru fiecare program. Este posibilă instituirea unui singur comitet sectorial de monitorizare pentru mai multe programe din cadrul aceleiaşi componente. Acest comitet se întruneşte cel puţin de două ori pe an, la iniţiativa ţării beneficiare sau a Comisiei.

(2)   Fiecare comitet sectorial de monitorizare îşi elaborează normele de procedură în conformitate cu mandatul comitetului sectorial de monitorizare stabilit de către Comisie şi în cadrul instituţional, juridic şi financiar din ţara beneficiară în cauză. Comitetul îşi adoptă regulamentul de procedură de comun acord cu structura de execuţie şi cu comitetul de monitorizare IPA, în vederea exercitării atribuţiilor sale în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament.

(3)   Persoana aflată la conducerea structurii de execuţie şi Comisia prezidează împreună comitetul sectorial de monitorizare. Componenţa comitetului este stabilită de către structura de execuţie de comun acord cu Comisia.

Din comitetul sectorial de monitorizare fac parte Comisia, coordonatorul IPA naţional, coordonatorul strategic pentru componentele „dezvoltare regională” şi „dezvoltare a resurselor umane” şi structura de execuţie a programului. După caz, din acesta pot face parte, de asemenea, reprezentanţi ai societăţii civile şi parteneri socioeconomici. Un reprezentant al Băncii Europene de Investiţii poate participa cu titlu consultativ pentru programele operaţionale la care contribuie Banca Europeană de Investiţii.

(4)   Comitetul sectorial de monitorizare:

(a)

analizează şi aprobă criteriile generale de selectare a operaţiunilor, după caz în conformitate cu articolul 155 alineatul (2) litera (g), în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a acordului de finanţare a programului şi aprobă orice revizuire a acestor criterii în funcţie de necesităţile de programare;

(b)	evaluează, în cadrul fiecărei reuniuni, pe baza documentelor prezentate de către structura de execuţie, progresul înregistrat în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor specifice ale programului operaţional;

(c)

examinează, în cadrul fiecărei reuniuni, rezultatele punerii în aplicare, în special realizarea obiectivelor stabilite pentru fiecare axă prioritară şi pentru fiecare măsură şi evaluările intermediare prevăzute la articolul 57 alineatul (5); comitetul desfăşoară această activitate de monitorizare pe baza indicatorilor menţionaţi la articolul 155 alineatul (2) litera (d);

(d)	examinează rapoartele sectoriale anuale şi finale privind punerea în aplicare prevăzute la articolul 169;

(e)

este informat cu privire la raportul anual privind activitatea menţionat la articolul 29 alineatul (2) litera (b) prima liniuţă sau cu privire la acea parte a raportului care se referă la programul operaţional în cauză şi asupra oricăror observaţii relevante pe care le poate prezenta Comisia ca urmare a examinării acelui raport sau în legătură cu acea parte a raportului;

(f)	examinează orice propunere de modificare a acordului de finanţare a programului.

(5)   Comitetul sectorial de monitorizare poate, de asemenea, propune structurii de execuţie orice revizuire sau examinare a programului de natură să permită atingerea obiectivelor programului menţionate la articolul 155 alineatul (2) sau să îmbunătăţească gestionarea sa, inclusiv gestionarea financiară.

Articolul 168

Modalităţi de monitorizare

Schimbul de date dintre Comisie şi ţările beneficiare în vederea efectuării monitorizării se realizează cu mijloace electronice, în conformitate cu dispoziţiile acordurilor de finanţare.

Articolul 169

Rapoartele sectoriale anuale şi finale privind punerea în aplicare

(1)   Până la data de 30 iunie a fiecărui an şi, pentru prima dată, la 30 iunie 2008, structura de execuţie prezintă Comisiei şi coordonatorului IPA naţional un raport sectorial anual.

Un raport sectorial final este prezentat Comisiei şi coordonatorului IPA naţional cel târziu în termen de şase luni de la ultima dată la care sunt eligibile cheltuielile. Raportul sectorial final face referire la întreaga perioadă de punere în aplicare şi cuprinde ultimul raport sectorial anual.

Rapoartele sectoriale sunt realizate în legătură cu programele corespunzătoare.

(2)   Rapoartele sectoriale sunt examinate de către comitetul sectorial de monitorizare înainte ca acestea să fie transmise Comisiei şi coordonatorului IPA naţional.

(3)   Rapoartele sectoriale conţin următoarele informaţii:

(a)

progresul cantitativ şi calitativ realizat în punerea în aplicare a programului operaţional, a axelor prioritare, a măsurilor şi, după caz, a operaţiunilor sau a setului de operaţiuni, în raport cu obiectivele lor specifice, verificabile, efectuând, atunci când este posibil, o cuantificare cu ajutorul indicatorilor menţionaţi la articolul 155 alineatul (2) litera (d) la nivelul adecvat. Atunci când are relevanţă pentru componenta „dezvoltare a resurselor umane”, statisticile sunt împărţite pe genuri;

(b)

execuţia financiară a programului operaţional, precizând pentru fiecare axă prioritară şi pentru fiecare măsură: (i) cheltuielile totale efectuate de beneficiarii finali şi incluse în cererile de plată trimise Comisiei de către fondul naţional; (ii) cheltuielile totale angajate efectiv şi efectuate de către fondul naţional împreună cu contribuţia publică sau privată corespunzătoare; acestea sunt însoţite de formulare în format electronic care enumeră operaţiunile, astfel încât acestea să poată fi urmărite din momentul angajamentului bugetar al ţării beneficiare până în momentul efectuării plăţilor finale; (iii) plăţile totale primite de la Comisie. După caz, execuţia financiară poate fi prezentată prin intermediul domeniilor majore de intervenţie menţionate la articolul 5 alineatul (3) litera (f) şi al regiunilor asupra cărora este concentrată asistenţa;

(c)	din raţiuni de informare, defalcarea indicativă, pe categorii, a alocărilor din cadrul Regulamentului IPA pentru componenta „dezvoltare regională” potrivit listei detaliate cuprinse în acordul de finanţare;

(d)

măsurile luate de structura de execuţie sau de comitetul sectorial de monitorizare în vederea asigurării calităţii şi a eficienţei punerii în aplicare, în special: (i) măsurile de monitorizare şi evaluare, inclusiv dispoziţiile privind culegerea datelor; (ii) o sinteză a eventualelor probleme importante întâlnite în cadrul punerii în aplicare a programului şi a tuturor măsurilor luate în consecinţă; (iii) utilizarea asistenţei tehnice;

(e)	activităţile de furnizare a informaţiilor privind programul şi de asigurare a publicităţii acestuia, în conformitate cu articolul 62;

(f)	după caz, pentru componenta „dezvoltare regională”, progresul şi finanţarea proiectelor majore;

(g)

după caz, în cadrul componentei „dezvoltare a resurselor umane”, o sinteză a procesului de punere în aplicare a: (i) integrării dimensiunii egalităţii între bărbaţi şi femei, precum şi a oricărei acţiuni specifice în acest domeniu; (ii) acţiunilor care au ca scop creşterea participării migranţilor pe piaţa forţei de muncă, consolidând astfel integrarea lor socială; (iii) acţiunilor care au ca scop consolidarea integrării pe piaţa forţei de muncă, îmbunătăţind astfel integrarea socială a minorităţilor; (iv) acţiunilor care au ca scop consolidarea integrării pe piaţa forţei de muncă şi incluziunea socială a altor grupuri defavorizate, inclusiv a persoanelor cu handicap.

Informaţiile menţionate la literele (d) şi (g) ale acestui alineat nu sunt incluse în cazul în care nu a avut loc nici o modificare importantă faţă de raportul anterior.

(4)   Rapoartele sectoriale sunt considerate admisibile în cazul în care cuprind toate informaţiile adecvate prevăzute la alineatul (3). Coordonatorul IPA naţional şi structura de execuţie sunt informaţi de către Comisie asupra admisibilităţii raportului sectorial anual în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii acestuia.

(5)   Coordonatorul IPA naţional şi structura de execuţie sunt informaţi, de asemenea, cu privire la opinia Comisiei privind conţinutul unui raport sectorial anual admisibil, în termen de două luni de la data primirii acestuia. Pentru raportul sectorial final referitor la un program operaţional, aceste informaţii trebuie furnizate în termen de cel mult cinci luni de la data primirii raportului admisibil.

TITLUL IV

COMPONENTA „DEZVOLTARE RURALĂ”

CAPITOLUL I

Obiectul asistenţei şi eligibilitatea

Secţiunea 1

Obiectul asistenţei

Articolul 170

Definiţii suplimentare privind componenta „dezvoltare rurală”

În sensul prezentului titlu, în afara definiţiilor prevăzute la articolul 2, se aplică următoarele definiţii:

1.	„standarde comunitare”: standardele prevăzute de Comunitate în domeniul protecţiei mediului, al sănătăţii publice, al sănătăţii animalelor şi a plantelor, al bunăstării animalelor şi al siguranţei la locul de muncă;

2.	„zone montane”: zonele menţionate în primul paragraf al articolului 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (14);

3.	„tânăr agricultor”: un agricultor care are mai puţin de 40 de ani la momentul luării deciziei de acordare a sprijinului şi care posedă aptitudinile şi competenţa profesională adecvate.

Articolul 171

Domenii şi forme de asistenţă

(1)   Asistenţa din cadrul acestei componente contribuie la atingerea următoarelor obiective:

(a)	îmbunătăţirea eficienţei pieţei şi a punerii în aplicare a standardelor comunitare;

(b)	acţiuni pregătitoare în vederea punerii în aplicare a măsurilor de agromediu şi a strategiilor locale de dezvoltare rurală;

(c)	dezvoltarea economiei rurale.

(2)   Asistenţa destinată atingerii obiectivului prevăzut la alineatul (1) litera (a), denumit în continuare „axa prioritară 1”, se acordă prin intermediul următoarelor măsuri:

(a)	investiţii în exploataţiile agricole, în vederea restructurării acestora şi a alinierii lor la standardele comunitare;

(b)	acordarea de sprijin în vederea constituirii de grupuri de producători;

(c)	investiţii în domeniul prelucrării şi al comercializării produselor agricole şi piscicole în vederea restructurării acestor activităţi şi a alinierii lor la standardele comunitare.

(3)   Asistenţa destinată atingerii obiectivului prevăzut la alineatul (1) litera (b), denumit în continuare „axa prioritară 2”, se acordă prin intermediul următoarelor măsuri:

(a)	acţiuni destinate îmbunătăţirii mediului şi a peisajului rural;

(b)	pregătirea şi punerea în aplicare a unor strategii locale de dezvoltare rurală.

(4)   Asistenţa destinată atingerii obiectivului prevăzut la alineatul (1) litera (c), denumit în continuare „axa prioritară 3”, se acordă prin intermediul următoarelor măsuri:

(a)	îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii rurale;

(b)	diversificarea şi dezvoltarea activităţilor economice rurale;

(c)	îmbunătăţirea formării.

Secţiunea 2

Cerinţe generale privind eligibilitatea şi intensitatea ajutorului

Articolul 172

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   În afara costurilor menţionate la articolul 34 alineatul (2), costurile menţionate la alineatul (3) litera (c) sunt considerate eligibile în cadrul acestei componente.

Măsurile de asistenţă tehnică eligibile în temeiul articolului 34 alineatul (2) sunt cele menţionate la articolul 182.

(2)   În afara dispoziţiilor articolului 34 alineatul (3), următoarele cheltuieli nu sunt eligibile în cadrul acestei componente:

(a)	achiziţia de drepturi de producţie agricolă, de animale, de plante anuale şi sădirea acestora;

(b)	orice costuri de întreţinere, amortizare şi închiriere;

(c)	orice costuri suportate de administraţia publică, ocazionate de gestionarea şi punerea în aplicare a asistenţei.

(3)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 34 alineatul (3), în cazul investiţiilor:

(a)	cheltuielile eligibile se limitează la cele legate de construcţia sau îmbunătăţirea unor bunuri imobiliare;

(b)

se consideră eligibile cheltuielile cu achiziţionarea sau închirierea cu opţiune de cumpărare de utilaje şi echipamente noi, inclusiv de programe informatice, în limita valorii de piaţă a bunului respectiv; alte costuri conexe contractului de leasing, precum marja proprietarului, costurile de refinanţare a dobânzilor, cheltuielile generale şi cheltuielile de asigurare, nu sunt eligibile;

(c)

costurile generale legate de cheltuielile menţionate la literele (a) şi (b), precum onorariile arhitecţilor, ale inginerilor şi alte onorarii pentru consultanţă, studiile de fezabilitate, achiziţia de drepturi de brevet şi de licenţe sunt eligibile în limita plafonului de 12 % din costurile menţionate la literele (a) şi (b).

Dispoziţii detaliate privind punerea în aplicare a acestui alineat sunt prevăzute în acordurile sectoriale menţionate la articolul 7 sau în acordurile de finanţare menţionate la articolul 8.

(4)   Proiectele de investiţii rămân eligibile pentru finanţare comunitară cu condiţia ca, pe parcursul unei perioade de cinci ani de la plata finală efectuată de structura de execuţie, să nu fi suferit o modificare substanţială.

Articolul 173

Intensitatea ajutoarelor şi rata contribuţiei comunitare

(1)   În sensul acestei componente, cheltuielile eligibile menţionate la articolul 38 alineatul (1) se calculează pe baza cheltuielilor publice, astfel cum sunt definite acestea la articolul 2.

(2)   Cheltuielile publice nu trebuie să depăşească, în principiu, un plafon de 50 % din costul total eligibil al investiţiei. Cu toate acestea, acest plafon este ridicat până la:

(a)	55 % pentru investiţiile realizate de tineri agricultori în exploataţii agricole;

(b)	60 % pentru investiţiile în exploataţii agricole din zone montane;

(c)	65 % pentru investiţiile realizate de tineri agricultori în exploataţii agricole din zone montane;

(d)	75 % pentru investiţiile menţionate la alineatul (4) litera (d) şi pentru investiţiile în exploataţii agricole în vederea punerii în aplicare a Directivei 91/676/CEE a Consiliului (15), sub rezerva existenţei unei strategii naţionale pentru punerea sa în aplicare;

(e)	100 % pentru investiţiile în infrastructură care nu sunt de natură să genereze venituri nete substanţiale;

(f)	100 % pentru măsurile menţionate la articolul 182.

(3)   La determinarea ratei cheltuielilor publice în sensul alineatului (2), nu se ţine cont de ajutorul naţional pentru facilitarea accesului la împrumuturile acordate fără nici o contribuţie comunitară prevăzută în Regulamentul IPA.

(4)   Contribuţia comunitară nu poate depăşi, în principiu, un plafon de 75 % din cheltuielile eligibile. Cu toate acestea, acest plafon poate fi ridicat până la:

(a)	80 % pentru măsurile acoperite de axa prioritară 2 menţionate la articolul 171 alineatul (3);

(b)	80 % în cazul activităţilor prevăzute la articolul 182, atunci când aceste activităţi nu se desfăşoară la iniţiativa Comisiei;

(c)	100 % în cazul activităţilor prevăzute la articolul 182, atunci când aceste activităţi se desfăşoară la iniţiativa Comisiei;

(d)	85 % în cazul proiectelor de investiţii realizate în regiuni în care Comisia constată că au avut loc dezastre naturale de natură excepţională.

Secţiunea 3

Eligibilitatea şi cerinţele specifice pentru asistenţa din cadrul axei prioritare 1

Articolul 174

Investiţiile în exploataţii agricole

(1)   Asistenţa menţionată la articolul 171 alineatul (2) litera (a) se acordă pentru investiţii tangibile sau intangibile în exploataţii agricole în vederea alinierii acestora la standardele comunitare şi a îmbunătăţirii performanţei lor globale.

(2)   Asistenţa din cadrul acestei măsuri poate fi acordată exploataţiilor agricole:

(a)	cu privire la care se poate dovedi că la sfârşitul realizării investiţiei există o perspectivă de viabilitate economică;

(b)	care respectă, la momentul luării deciziei de acordare a sprijinului, standardele naţionale minime privind protecţia mediului, sănătatea publică, sănătatea animalelor şi a plantelor, bunăstarea animalelor şi siguranţa la locul de muncă.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (b), atunci când standardele naţionale minime care se bazează pe standardele comunitare au fost introduse cu puţin timp în urmă faţă de momentul primirii cererii, asistenţa poate fi acordată chiar dacă nu se respectă standardele respective, cu condiţia ca exploataţia agricolă să respecte noile standarde până la sfârşitul realizării investiţiei.

În plus, pe baza unei cereri motivate corespunzător a ţării beneficiare, Comisia poate permite derogarea de la alineatul (2) litera (b) în ceea ce priveşte nerespectarea standardelor minime naţionale care se bazează pe standardele comunitare introduse în legislaţia naţională cu cel mult un an înainte de data depunerii cererii.

(4)   Asistenţa se acordă cu condiţia ca investiţiile să respecte standardele comunitare relevante la sfârşitul realizării acestora.

(5)   Ţările beneficiare stabilesc limitele investiţiei totale eligibile pentru asistenţă. Acestea stabilesc standardele adecvate privind aptitudinile şi competenţa profesională a agricultorilor pe care aceştia trebuie să le îndeplinească pentru a fi eligibili pentru asistenţă.

Articolul 175

Acordarea de sprijin în vederea constituirii de grupuri de producători

(1)   Asistenţa menţionată la articolul 171 alineatul (2) litera (b) poate fi acordată pentru a facilita constituirea şi funcţionarea din punct de vedere administrativ a grupurilor de producători, în scopul:

(a)	adaptării producţiei şi a rezultatelor membrilor grupurilor de producători la cerinţele pieţei;

(b)	introducerii în comun a bunurilor pe piaţă, inclusiv realizarea în comun a pregătirii pentru vânzare, a centralizării vânzării şi a aprovizionării cumpărătorilor angro;

(c)	stabilirii unor reguli comune privind informaţiile referitoare la producţie, în special privind recoltarea şi disponibilitatea.

(2)   Asistenţa din cadrul acestei măsuri nu se acordă grupurilor de producători care au fost recunoscute în mod oficial de autorităţile naţionale competente din ţara beneficiară înainte de 1 ianuarie 2007 şi/sau înainte de aprobarea programului menţionat la articolul 184.

Organizaţiile profesionale şi/sau interprofesionale care reprezintă unul sau mai multe sectoare nu sunt considerate grupuri de producători.

(3)   Asistenţa se acordă sub forma unui ajutor forfetar plătit în tranşe anuale pentru primii cinci ani de la data la care grupul de producători a fost recunoscut. Aceasta se calculează pe baza producţiei anuale comercializate a grupului şi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

(a)	cuantumul pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea an este egal cu 5 %, 5 %, 4 %, 3 % şi, respectiv, 2 % din valoarea producţiei comercializate în limita a 1 000 000 euro;

(b)	cuantumul pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea an este egal cu 2,5 %, 2,5 %, 2,0 %, 1,5 % şi, respectiv, 1,5 % din valoarea producţiei comercializate care depăşeşte 1 000 000 euro;

(c)	face obiectul unui plafon stabilit pentru fiecare organizaţie de producători la: — 100 000 euro pentru primul an; — 100 000 euro pentru al doilea an; — 80 000 euro pentru al treilea an; — 60 000 euro pentru al patrulea an; — 50 000 euro pentru al cincilea an.

Articolul 176

Investiţii în prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi piscicole

(1)   Asistenţa menţionată la articolul 171 alineatul (2) litera (c) se acordă pentru investiţii tangibile şi intangibile din domeniul prelucrării şi al comercializării produselor agricole şi piscicole acoperite de anexa I la tratat. O astfel de asistenţă are drept obiectiv sprijinirea eforturilor întreprinderilor de aliniere la standardele comunitare şi de îmbunătăţire a performanţei globale a acestora. Investiţiile trebuie să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei din sectorul producţiei agricole de bază în cauză.

Investiţiile la nivelul vânzării cu amănuntul nu beneficiază de asistenţă.

(2)   Asistenţa din cadrul acestei măsuri se poate acorda pentru investiţii în întreprinderi:

(a)	cu privire la care se poate dovedi că la sfârşitul realizării investiţiei există o perspectivă de viabilitate economică; şi

(b)	care respectă, la momentul luării deciziei de acordare a sprijinului, standardele naţionale minime privind protecţia mediului, sănătatea publică, sănătatea animalelor şi a plantelor, bunăstarea animalelor şi siguranţa la locul de muncă.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (b), atunci când standardele naţionale minime care se bazează pe standardele comunitare au fost introduse cu puţin timp în urmă faţă de momentul primirii cererii, asistenţa poate fi acordată chiar dacă nu se respectă standardele respective, cu condiţia ca întreprinderea să respecte noile standarde până la sfârşitul realizării investiţiei.

În afară de aceasta, pe baza unei cereri motivate corespunzător a ţării beneficiare, Comisia poate permite derogarea de la alineatul (2) litera (b) în ceea ce priveşte nerespectarea standardelor minime naţionale care se bazează pe standardele comunitare introduse în legislaţia naţională cu cel mult un an înainte de data depunerii cererii.

(4)   Asistenţa se poate acorda pentru investiţii în unităţi care fac parte din întreprinderi:

(a)	care au mai puţin de 250 de angajaţi şi o cifră anuală de afaceri care nu depăşeşte 50 milioane euro şi/sau un bilanţ anual total care nu depăşeşte 43 milioane euro, acordându-se prioritate investiţiilor care au drept obiectiv alinierea unităţii la toate standardele comunitare relevante; sau

(b)	care au mai puţin de 750 de angajaţi sau o cifră anuală de afaceri care nu depăşeşte 200 milioane euro, atunci când scopul investiţiilor constă în asigurarea respectării de către unitate a standardelor comunitare relevante.

(5)   Pe baza unei cereri motivate corespunzător a ţării beneficiare, Comisia poate decide ca asistenţa să fie acordată şi întreprinderilor care nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare a alineatului (4) pentru investiţii necesare în vederea respectării anumitor standarde comunitare care presupun investiţii deosebit de costisitoare. O astfel de asistenţă se poate acorda numai întreprinderilor prevăzute în planul naţional în vederea alinierii acestora la standardele comunitare, menite să asigure respectarea de către întreaga unitate a standardelor comunitare relevante. În asemenea cazuri, asistenţa acordată este egală cu jumătate din rata ajutorului disponibil pentru întreprinderile care intră în domeniul de aplicare a alineatului (4).

(6)   Ţările beneficiare stabilesc limitele investiţiei totale eligibile pentru asistenţă în cadrul acestei măsuri.

(7)   Asistenţa pentru investiţii în întreprinderile menţionate la alineatul (4) litera (a) se acordă cu condiţia ca, la sfârşitul realizării lor, aceste investiţii să respecte standardele comunitare relevante.

Secţiunea 4

Eligibilitatea şi cerinţele specifice în cadrul axei prioritare 2

Articolul 177

Pregătirea punerii în aplicare a acţiunilor referitoare la mediu şi la peisajul rural

(1)   În vederea pregătirii ţărilor beneficiare pentru punerea în aplicare a acţiunilor menţionate în axa 2 a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, asistenţa menţionată la articolul 171 alineatul (3) litera (a) se acordă pentru proiecte pilot din domeniul de aplicare a articolelor 39 şi 40 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

(2)   Astfel de acţiuni au drept obiectiv dezvoltarea experienţei practice privind punerea în aplicare a acţiunilor de îmbunătăţire a mediului şi a peisajului rural, atât la nivel administrativ, cât şi la nivelul exploataţiilor agricole.

Articolul 178

Pregătirea şi punerea în aplicare a unor strategii locale de dezvoltare rurală

(1)   Asistenţa menţionată la articolul 171 alineatul (3) litera (b) se acordă în conformitate cu dispoziţiile articolului 61 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

(2)   Asistenţa susţine:

(a)	punerea în aplicare a unor proiecte de cooperare în conformitate cu priorităţile menţionate la articolul 171 alineatul (1) şi în sensul articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005;

(b)	gestionarea parteneriatelor locale publice-private, denumite şi „grupuri locale de acţiune”, dobândirea de aptitudini, activităţi de sensibilizare şi evenimente promoţionale în vederea atingerii obiectivelor menţionate la articolul 171 alineatul (1).

(3)   Dispoziţii detaliate privind punerea în aplicare a acestei măsuri sunt adoptate de comun acord cu ţara beneficiară. Acestea trebuie să fie în concordanţă cu normele relevante aplicabile Fondului Agricol European pentru Dezvoltare Rurală, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

Secţiunea 5

Eligibilitatea şi cerinţele specifice în cadrul axei prioritare 3

Articolul 179

Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii rurale

(1)   Asistenţa menţionată la articolul 171 alineatul (4) litera (a) poate fi acordată pentru investiţii destinate îmbunătăţirii şi dezvoltării infrastructurii rurale prin:

(a)	reducerea disparităţilor regionale şi creşterea atractivităţii zonelor rurale pentru persoane şi pentru activitatea antreprenorială;

(b)	crearea condiţiilor pentru dezvoltarea economiilor rurale.

(2)   Se acordă prioritate investiţiilor în domeniul furnizării apei şi energiei, al gestionării deşeurilor, al accesului la nivel local la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, al accesului la nivel local la drumurile de importanţă deosebită pentru dezvoltarea economică locală şi al infrastructurilor de protecţie împotriva incendiilor în cazul în care acest lucru e justificat de riscul unor incendii forestiere.

(3)   Atunci când au fost elaborate strategiile locale de dezvoltare rurală menţionate la articolul 171 alineatul (3) litera (b), investiţiile susţinute pe baza acestui articol trebuie să fie în concordanţă cu strategiile respective.

Articolul 180

Diversificarea şi dezvoltarea activităţilor economice rurale

(1)   Asistenţa menţionată la articolul 171 alineatul (4) litera (b) poate fi acordată pentru investiţii destinate diversificării şi dezvoltării activităţilor economice rurale prin:

(a)	creşterea activităţii economice;

(b)	crearea de oportunităţi de încadrare în muncă;

(c)	diversificarea spre alte activităţi decât cele agricole.

(2)   Se acordă prioritate investiţiilor pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici, a activităţilor în domeniul artizanatului şi al turismului rural, în vederea promovării spiritului antreprenorial şi a dezvoltării structurii economiei.

(3)   Atunci când au fost elaborate strategiile locale de dezvoltare rurală menţionate la articolul 171 alineatul (3) litera (b), investiţiile susţinute pe baza acestui articol trebuie să fie în concordanţă cu strategiile respective.

Articolul 181

Îmbunătăţirea formării

(1)   Poate fi acordată asistenţă pentru contribuţia la îmbunătăţirea aptitudinilor şi a competenţei profesionale a persoanelor implicate în sectoarele agricol, alimentar şi forestier şi a altor actori economici care operează în domeniile care intră în domeniul de aplicare al acestei componente.

Nu se acordă asistenţă pentru cursuri de instruire sau de formare care fac parte din programele sau sistemele normale de învăţământ la nivel secundar sau superior.

(2)   Ţările beneficiare elaborează o strategie de formare în vederea punerii în aplicare a operaţiunilor prevăzute la alineatul (1). Strategia include o evaluare critică a structurilor de formare existente şi o analiză a necesităţilor şi a obiectivelor formării. Aceasta stabileşte, de asemenea, un set de criterii pentru selecţia formatorilor.

Secţiunea 6

Asistenţa tehnică

Articolul 182

Domeniul de aplicare şi punerea în aplicare

(1)   Poate fi acordată asistenţă pentru activităţi legate de pregătirea, monitorizarea, evaluarea, informarea şi controlul necesare pentru punerea în aplicare a programului. Aceste activităţi cuprind, în special:

(a)	reuniuni şi alte activităţi necesare comitetului sectorial de monitorizare pentru a se achita de responsabilităţile care îi revin în privinţa acestei componente, precum studii contractate şi realizate de experţi;

(b)	campanii de informare şi de publicitate;

(c)	servicii de traducere şi interpretare, la cererea Comisiei, în afara celor solicitate pe baza aplicării acordurilor-cadru, sectoriale şi de finanţare;

(d)	vizite şi seminarii;

(e)	activităţi legate de pregătirea măsurilor din cadrul programului în vederea asigurării eficacităţii acestora, inclusiv a acelor măsuri a căror aplicare este prevăzută pentru o etapă ulterioară;

(f)	evaluarea intermediară a programului;

(g)	instituirea şi operarea unei reţele naţionale de coordonare a activităţilor dezvoltate în cadrul articolului 178, precum şi a unei viitoare reţele naţionale de dezvoltare rurală, în conformitate cu articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

(2)   Comitetul sectorial de monitorizare pentru această componentă este consultat cu privire la activităţile de asistenţă tehnică. Fiecare activitate este aprobată de preşedintele comitetului sectorial de monitorizare înainte de punerea acesteia în aplicare.

(3)   Pentru fiecare vizită şi seminar menţionate la alineatul (1) litera (d) care nu au avut loc la iniţiativa Comisiei este necesară prezentarea unui raport scris comitetului sectorial de monitorizare pentru această componentă.

Articolul 183

Reţeaua europeană pentru dezvoltare rurală

Ţările beneficiare, organismele cu sediul în ţările beneficiare şi administraţiile ţărilor beneficiare active în domeniul dezvoltării rurale au acces la Reţeaua europeană pentru dezvoltare rurală instituită prin articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005. Dispoziţiile detaliate relevante sunt adoptate de comun acord cu ţara beneficiară.

CAPITOLUL II

Programare

Articolul 184

Programe

(1)   Măsurile din cadrul componentei „dezvoltare rurală” fac obiectul unui program pentru agricultură şi dezvoltare rurală care este elaborat la nivel naţional (denumit în continuare „programul”) şi care acoperă întreaga perioadă de punere în aplicare a Regulamentului IPA. Programul este pregătit de autorităţile competente desemnate de ţara beneficiară şi prezentat Comisiei după consultarea părţilor interesate adecvate.

(2)   Fiecare program cuprinde:

(a)

o descriere cuantificată a situaţiei actuale indicând disparităţile, deficienţele şi potenţialul de dezvoltare, rezultatele principale ale operaţiunilor anterioare efectuate cu asistenţa Comunităţii şi cu altă asistenţă bilaterală sau multilaterală, resursele financiare alocate şi evaluarea rezultatelor disponibile;

(b)

o descriere a strategiei naţionale pentru dezvoltare rurală propuse, pe baza unei analize a situaţiei actuale din zonele rurale şi a unei analize aprofundate a sectoarelor în cauză efectuate cu ajutorul unor experţi independenţi. Trebuie prezentată o descriere a strategiei de formare existente, menţionate la articolul 181 alineatul (2). Strategia naţională pentru dezvoltare rurală cuprinde, de asemenea, obiectivele cuantificate, specificând pentru fiecare axă prioritară menţionată la articolul 171 alineatul (1) indicatorii de monitorizare şi de evaluare adecvaţi;

(c)	explicarea modului în care abordarea strategică globală şi strategiile sectoriale prevăzute în documentul indicativ de planificare multianuală al ţării beneficiare sunt transpuse în acţiuni specifice în cadrul componentei „dezvoltare rurală”;

(d)	un tabel financiar global indicativ global în care sunt sintetizate resursele financiare naţionale, comunitare şi, după caz, private alocate, corespunzătoare fiecărei măsuri de dezvoltare rurală, precum şi rata de cofinanţare comunitară pentru fiecare axă;

(e)

o descriere a măsurilor din cadrul articolului 171 selectate, inclusiv: — definirea beneficiarilor finali; — domeniul de aplicare geografic; — criteriile de eligibilitate; — criteriile de ierarhizare pentru selectarea proiectelor; — indicatorii de monitorizare; — indicatorii de cuantificare a obiectivelor;

(f)	o descriere a structurii de execuţie însărcinată cu punerea în aplicare a programului, inclusiv cu monitorizarea şi evaluarea;

(g)	denumirile autorităţilor şi ale organismelor însărcinate cu punerea în aplicare a programului;

(h)	rezultatele consultărilor şi dispoziţiile adoptate în vederea asocierii autorităţilor şi a organismelor competente, precum şi a partenerilor economici, sociali şi de mediu adecvaţi;

(i)	rezultatele şi recomandările evaluării ex ante a programului, inclusiv descrierea măsurilor luate ulterior de ţările beneficiare, în urma recomandărilor.

(3)   În programul lor, ţările beneficiare se asigură că se acordă prioritate măsurilor de punere în aplicare a standardelor comunitare, de îmbunătăţire a eficienţei pieţei şi măsurilor destinate creării unor oportunităţi noi de încadrare în muncă în zonele rurale.

(4)   Ţările beneficiare se asigură că programul lor respectă dispoziţiile documentului indicativ de planificare multianuală.

(5)   Cu excepţia cazului în care se convine altfel cu Comisia, ţările beneficiare îşi prezintă propunerile de program cel târziu în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 185

Adoptarea şi modificarea programelor

(1)   Programele din cadrul componentei „dezvoltare rurală” sunt adoptate de Comisie în termen de şase luni de la prezentarea propunerii de program, cu condiţia ca toate informaţiile relevante să fie disponibile. În special, Comisia evaluează programul propus pentru a determina dacă acesta este în concordanţă cu prezentul regulament.

(2)   În cazul în care este necesar, programul poate fi modificat pentru a se lua în considerare în mod corespunzător:

(a)	informaţiile noi relevante şi rezultatele punerii în aplicare a acţiunilor în cauză, inclusiv rezultatele monitorizării şi ale evaluării, precum şi necesitatea de a modifica valorile ajutorului disponibil;

(b)	progresul înregistrat de ţara beneficiară pe calea aderării, astfel cum este indicat în documentele principale de aderare, inclusiv în documentul indicativ de planificare multianuală.

(3)   Orice propunere de modificări se prezintă Comisiei de către ţara beneficiară, este motivată corespunzător şi cuprinde următoarele informaţii:

(a)	motivele modificării propuse;

(b)	efectele estimate ale modificării;

(c)	tabelul financiar şi tabelul măsurilor modificate, atunci când modificările propuse sunt de natură financiară.

(4)   Schimbările substanţiale în sensul articolului 14 alineatul (4) din Regulamentul IPA cuprind modificări care implică schimbări ale defalcării financiare pe axe prioritare, astfel cum este menţionată la articolul 171 alineatul (1), ori ale ratei de cofinanţare pentru fiecare axă prioritară sau includerea de măsuri noi.

(5)   Comisia poate solicita ţărilor beneficiare să prezinte o propunere de modificare a programului atunci când legislaţia comunitară relevantă a fost modificată.

CAPITOLUL III

Punerea în aplicare

Secţiunea 1

Principii şi gestionarea financiară

Articolul 186

Principii privind punerea în aplicare

(1)   Punerea în aplicare a acestei componente se efectuează de ţările beneficiare în cadrul gestionării descentralizate, fără controale ex ante, în conformitate cu dispoziţiile articolului 18.

(2)   Dispoziţii suplimentare pot fi prevăzute în acordurile sectoriale şi de finanţare menţionate la articolele 7 şi 8.

Dispoziţiile trebuie să fie în concordanţă cu normele relevante aplicabile programelor de dezvoltare rurală în statele membre.

Articolul 187

Calcularea plăţilor

Prin derogare de la articolul 44, contribuţia comunitară la programele din cadrul acestei componente se calculează prin aplicarea ratei de cofinanţare prevăzute pentru fiecare axă prioritară în decizia de finanţare la cheltuielile eligibile certificate în cadrul fiecărei declaraţii de cheltuieli, în limita contribuţiei comunitare maxime stabilite pentru fiecare axă prioritară.

Articolul 188

Prefinanţare

(1)   În sensul acestei componente, plăţile de prefinanţare se pot ridica la 30 % din contribuţia comunitară pentru primii trei ani de desfăşurare a programului în cauză. Sub rezerva disponibilităţii creditelor bugetare, prefinanţarea poate fi plătită în două sau mai multe tranşe.

(2)   În cazurile în care sumele plătite pentru prefinanţare menţionate la alineatul (1) nu sunt suficiente pentru asigurarea plăţii la timp a creanţelor provenind de la beneficiarii finali, aceste sume pot fi majorate pe parcursul perioadei de punere în aplicare, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de acordurile sectoriale şi de finanţare, pentru a permite acoperirea acestor necesităţi, cu condiţia ca valoarea cumulată a plăţilor pentru prefinanţare să nu depăşească 30 % din contribuţia comunitară acordată în ultimii trei ani, astfel cum este stabilit în decizia de finanţare prin care au fost adoptate programele multianuale.

(3)   Prima tranşă a prefinanţării este plătită de către Comisie după ce condiţiile prevăzute la articolul 42 alineatul (1) au fost îndeplinite. Pot fi plătite tranşe suplimentare în urma unei cereri a ţării beneficiare, în conformitate cu cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2).

Articolul 189

Lichidarea conturilor

Dispoziţii detaliate privind lichidarea conturilor sunt prevăzute în acordurile sectoriale şi de finanţare menţionate la articolele 7 şi 8. Acestea trebuie să fie în concordanţă cu normele relevante aplicabile Fondului Agricol European pentru Dezvoltare Rurală prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului (16) şi în regulamentele de stabilire a normelor detaliate de aplicare a acestuia. Acestea ar putea prevedea în special necesitatea consultării Comitetului privind fondurile agricole.

Articolul 190

Criterii ale corecţiilor financiare

Prin derogare de la articolul 51 alineatul (2), Comisia aplică, în funcţie de constatări, fie corecţii sub formă de rate forfetare, fie corecţii punctuale sau corecţii care se bazează pe extrapolarea constatărilor.

Secţiunea 2

Evaluare şi monitorizare

Articolul 191

Evaluări ex ante, intermediare şi ex post

(1)   În conformitate cu articolul 57, programul face obiectul unor evaluări ex ante şi ex post şi, după caz, unor evaluări intermediare efectuate de către evaluatori independenţi, sub responsabilitatea ţării beneficiare.

(2)   Evaluările apreciază punerea în aplicare a programului din perspectiva atingerii obiectivelor prevăzute la articolul 12 din Regulamentul IPA.

(3)   Modalităţile detaliate de efectuare a acestor evaluări pot fi prevăzute în acordurile sectoriale sau de finanţare menţionate la articolele 7 şi 8. Aceste modalităţi trebuie să fie în concordanţă cu normele relevante aplicabile programelor de dezvoltare rurală în statele membre.

Articolul 192

Comitetul sectorial de monitorizare

(1)   În conformitate cu dispoziţiile articolului 59, ţara beneficiară instituie un comitet sectorial de monitorizare.

(2)   Comitetul sectorial de monitorizare este compus din reprezentanţi ai autorităţilor şi ai organismelor competente şi din partenerii economici, sociali şi de mediu adecvaţi. Comitetul sectorial de monitorizare îşi elaborează şi adoptă regulamentul de procedură.

(3)   Comitetul sectorial de monitorizare este prezidat de un reprezentant al ţării beneficiare. Comisia participă la activitatea desfăşurată de comitetul sectorial de monitorizare.

(4)   Progresul, eficienţa şi eficacitatea programului în raport cu obiectivele sale sunt apreciate cu ajutorul unor indicatori care se raportează la situaţia iniţială, precum şi la execuţia financiară, realizările, rezultatele şi impactul programelor.

Articolul 193

Rapoartele sectoriale anuale

(1)   În cadrul acestei componente, rapoartele sectoriale anuale menţionate la articolul 61 alineatul (1) sunt prezentate Comisiei şi coordonatorului IPA naţional în termen de şase luni de la sfârşitul fiecărui an calendaristic de punere în aplicare a programului.

(a)

Astfel de rapoarte conţin informaţii privind progresul înregistrat în procesul de punere în aplicare, referindu-se în special la atingerea obiectivelor propuse, la problemele întâlnite în cadrul gestionării programului şi la măsurile luate, la execuţia financiară, precum şi la activităţile de monitorizare şi evaluare realizate.

(b)	Rapoartele sectoriale anuale sunt examinate de comitetul sectorial de monitorizare înaintea prezentării acestora.

(2)   Un raport sectorial final este prezentat Comisiei şi coordonatorului IPA naţional, după ce a fost examinat de către comitetul sectorial de monitorizare, în termen de cel mult şase luni de la data finală de eligibilitate a cheltuielilor în cadrul programului.

Articolul 194

Dispoziţii suplimentare privind monitorizarea şi raportarea

Dispoziţii suplimentare privind monitorizarea şi raportarea pot fi prevăzute în acordurile sectoriale şi de finanţare menţionate la articolele 7 şi 8. Aceste dispoziţii trebuie să fie în concordanţă cu normele relevante aplicabile programelor de dezvoltare rurală în statele membre.

PARTEA III

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 195

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2007.

---

(1)  JO L 210, 31.7.2006, p. 82.

(2)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 (JO L 390, 30.12.2006, p. 1).

(3)  JO L 375, 23.12.1989, p. 11.

(4)  JO L 161, 26.6.1999, p. 73.

(5)  JO L 161, 26.6.1999, p. 87.

(6)  JO L 342, 27.12.2001, p. 1.

(7)  JO L 306, 7.12.2000, p. 1.

(8)  JO L 357, 31.12.2002 p. 1.

(9)  JO L 371, 27.12.2006, p. 1.

(10)  JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

(11)  JO L 310, 9.11.2006, p. 1.

(12)  JO L 210, 31.7.2006, p. 25.

(13)  JO L 371, 27.12.2006, p. 1.

(14)  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.

(15)  JO L 375, 31.12.1991, p. 1.

(16)  JO L 209, 11.8.2005, p. 1.

---

---