27.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 59/1

(1)

La 27 noiembrie 2000, prin Regulamentul (CE) nr. 2604/2000 (2), Consiliul a impus taxe antidumping definitive la importurile anumitor tipuri de polietilen tereftalat („PET”) originare din India, Indonezia, Malaezia, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda („țările în cauză”). Măsurile impuse s-au bazat pe o anchetă antidumping („ancheta inițială”) deschisă în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază.

(2)

La 13 august 2004, prin Regulamentul (CE) nr. 1467/2004 (3), Consiliul a impus taxe antidumping definitive la importurile anumitor tipuri de PET originare din Australia și Republica Populară Chineză („RPC”) și a încheiat procedura privind importurile de PET originare din Pakistan.

(3)

Modificările la Regulamentul (CE) nr. 2604/2000 au rezultat fie în urma anchetelor de reexaminare deschise în temeiul articolului 11 alineatele (3) și (4) din regulamentul de bază, fie în urma acceptării angajamentelor de preț în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din acesta.

(4)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (4), la 30 august 2005, Comisia a primit o cerere de reexaminare a măsurilor în vigoare în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază („reexaminare în temeiul expirării măsurilor”) și de reexaminare parțială a măsurilor impuse pentru importurile din Taiwan și pentru importurile de la trei producători-exportatori din Republica Coreea, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază („reexaminare intermediară parțială”).

(5)

Cererea a fost înaintată de către Comitetul pentru polietilen tereftalat din cadrul Plastics Europe („solicitantul”) în numele producătorilor reprezentând o proporție majoritară, în acest caz peste 90 % din producția totală de PET a Comunității.

(6)

Cererea de reexaminare în temeiul expirării măsurilor s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar putea să aibă ca rezultat continuarea sau reapariția dumpingului și prejudicierea industriei comunitare.

(7)

Cererea pentru reexaminarea intermediară parțială a măsurilor pentru importurile din Taiwan și importurile originare de la trei producători-exportatori din Republica Coreea (Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd., SK Chemicals Co. Ltd. și KP Chemical Corp.) s-a bazat pe faptul că nivelul măsurilor nu a fost suficient pentru a contracara dumpingul cauzator de prejudicii.

(8)

După ce a determinat, în urma consultării Comitetului consultativ, că există suficiente dovezi pentru inițierea celor două reexaminări, în temeiul articolului 11 alineatul (2) și al articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a inițiat aceste reexaminări la 1 decembrie 2005 (5).

(9)

Un aviz cu privire la domeniul de aplicare a reexaminării intermediare a fost publicat în Jurnalul Oficial la 2 iunie 2006 (6), precizând faptul că domeniul de aplicare a reexaminării intermediare include, de asemenea, toate societățile afiliate.

(10)

La 1 decembrie 2005, Comisia a inițiat, de asemenea, o reexaminare în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului (7) privind măsurile compensatorii în vigoare pentru importurile de PET originare din India.

(11)

Comisia a comunicat în mod oficial producătorilor-exportatori, reprezentanților țărilor exportatoare, importatorilor, producătorilor din Comunitate, consumatorilor și solicitantului deschiderea reexaminării în temeiul expirării măsurilor și a reexaminării intermediare parțiale. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul stabilit în avizul de deschidere. Tuturor părților interesate, care au solicitat și au demonstrat că există motive speciale care justifică să fie ascultate, li s-a acordat aceasta.

(12)

Având în vedere numărul aparent mare de producători-exportatori indieni, indonezieni, coreeni și taiwanezi, precum și de producători și importatori din Comunitate enumerați în cererea pentru reexaminarea în temeiul expirării măsurilor, precum și numărul de producători-exportatori taiwanezi enumerați în cererea pentru reexaminarea intermediară, s-a considerat adecvat, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, să se analizeze dacă trebuie utilizată eșantionarea. Pentru a da Comisiei posibilitatea de a decide dacă selectarea unui eșantion ar fi necesară și, în caz afirmativ, de a selecta un eșantion, părților de mai sus li s-a solicitat, în temeiul articolului 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la deschiderea reexaminărilor și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(13)

După examinarea informațiilor prezentate, dat fiind numărul mic de producători-exportatori din India, Indonezia, Republica Coreea și Taiwan care s-au arătat dispuși să coopereze, s-a decis că eșantionarea nu este necesară în ceea ce privește producătorii-exportatori din aceste patru țări.

(14)

După examinarea informațiilor prezentate de producătorii și importatorii din Comunitate și ținând cont de faptul că numărul acestora nu a fost excesiv, s-a decis includerea tuturor și că eșantionarea nu a fost necesară.

(15)

În consecință, au fost trimise chestionare tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din țările în cauză, importatorilor, furnizorilor, producătorilor și utilizatorilor comunitari.

(16)

Răspunsuri la chestionare s-au primit de la:

S-a descoperit, de asemenea, că un producător-exportator indonezian necooperant și-a schimbat denumirea de la data publicării măsurilor în vigoare. Este vorba despre P.T. Bakrie Kasei Corp., devenit P.T. Mitsubishi Chemical Indonesia.

(17)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru analiză și a întreprins vizite de verificare la sediul următoarelor companii:

(18)

Investigarea cu privire la probabilitatea continuării și/sau reapariției dumpingului și a prejudicierii pentru reexaminarea în temeiul expirării măsurilor a acoperit perioada 1 octombrie 2004-30 septembrie 2005 („PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a acoperit perioada de la 1 ianuarie 2002 până la sfârșitul PAR („perioada luată în considerare”). Perioada de anchetă pentru reexaminarea intermediară parțială în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază privind importurile din Taiwan și de la trei producători-exportatori din Republica Coreea este aceeași cu cea din reexaminarea în temeiul expirării măsurilor.

(19)

Produsul vizat este același ca și în ancheta inițială, adică PET cu un indice de viscozitate de 78 ml/g sau mai mare, conform Standardului ISO 1628-5 originar din țările implicate. Este clasificat în prezent cu codul NC 3907 60 20.

(20)

Similar anchetei inițiale și anchetei de reexaminare, s-a constatat că produsul vizat, PET produs și vândut pe piețele naționale în țările în cauză și PET produs și vândut de către producătorii din Comunitate, prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și au aceleași întrebuințări. În consecință, aceste produse sunt considerate ca fiind produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(21)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă dumpingul se practică în prezent și dacă încetarea măsurilor ar putea probabil favoriza continuarea dumpingului.

(22)

Metodologia generală expusă mai jos s-a aplicat tuturor producătorilor-exportatori din țările implicate și este aceeași ca în ancheta inițială. Astfel, prezentarea constatărilor de dumping pentru fiecare dintre țările implicate descrie doar ceea ce este caracteristic fiecărei țări exportatoare.

(23)

Pentru determinarea valorii normale, s-a stabilit mai întâi, pentru fiecare producător-exportator, dacă vânzările totale pe piața internă ale produsului vizat sunt reprezentative în raport cu vânzările totale de produse exportate în Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările pe piața internă sunt considerate reprezentative atunci când volumul total de vânzări pe piața internă pentru fiecare producător-exportator este de cel puțin 5 % din volumul total de vânzări de produse exportate în Comunitate.

(24)

Ulterior, s-au identificat acele tipuri de produs vizate vândute pe piața internă de către producătorii-exportatori, cu vânzări interne globale reprezentative, care sunt identice sau direct comparabile cu tipurile de produse vândute la export către Comunitate.

(25)

Pentru fiecare tip vândut de producătorii-exportatori pe piețele lor naționale și găsit a fi direct comparabil cu tipurile de PET vândute la export către Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările interne sunt suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de PET au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul total de vânzări interne ale acelui tip pe durata PAR a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total de vânzări ale tipului comparabil de PET exportat către Comunitate.

(26)

De asemenea, s-a analizat dacă vânzările interne pentru fiecare tip de PET pot fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Acest fapt s-a realizat prin stabilirea, pentru fiecare producător-exportator din țările implicate, a proporției de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața națională, a fiecărui tip exportat din produsul vizat pe piața internă pe durata perioadei de desfășurare a anchetei.

(27)

În cazurile în care a fost necesară calcularea valorilor normale, acestea au fost calculate în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, adică pe baza costului de fabricație a tipului vizat, la care s-au adăugat o sumă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (SG&A) și o marjă de profit. Suma SG&A a fost suportată de producătorul-exportator pentru produsul similar, și suma reprezentând profitul a fost asimilată cu profitul mediu realizat de către producătorul-exportator la vânzarea produsului similar în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(28)

În toate cazurile în care produsul vizat a fost exportat către clienți independenți din Comunitate, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

(29)

În cazurile în care vânzările au fost intermediate de către un importator asociat sau de către un comerciant, prețul de export a fost construit pe baza prețurilor de revânzare ale respectivului importator asociat către clienți independenți. S-au adus modificări pentru toate costurile suportate între importare și revânzare, inclusiv costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și o marjă de profit rezonabilă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Marja de profit adecvată a fost stabilită pe baza informațiilor furnizate de comercianți/importatori cooperanți independenți, care operează pe piața din Comunitate.

(30)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe o bază franco uzină. În scopul asigurării unei comparații corecte între valoarea normală și prețul de export, se ține seama, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețul și comparabilitatea prețului în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Ajustări adecvate au fost admise în toate cazurile în care au fost considerate rezonabile, exacte și susținute de elemente de probă.

(31)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, s-a calculat o marjă de dumping pentru fiecare producător-exportator cooperant, prin compararea mediei ponderate a valorii normale cu media ponderată a prețului de export.

(32)

Pentru acele țări în care s-a constatat că nivelul de cooperare este unul ridicat (peste 80 % din totalul volumurilor importate în Comunitate pe durata PAR) și unde nu a existat niciun motiv să se presupună că vreun producător-exportator nu ar dori să coopereze, marja de dumping restantă a fost fixată la nivelul producătorului-exportator cooperant cu marja de dumping cea mai mare, pentru a asigura eficacitatea măsurilor.

(33)

Pentru acele țări în care s-a constatat că nivelul de cooperare este unul scăzut (mai puțin de 80 % din totalul volumurilor importate în Comunitate pe durata PAR), marja de dumping reziduală a fost determinată în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, adică pe baza datelor disponibile.

(34)

Trei din cinci producători-exportatori cunoscuți au cooperat la anchetă. Cele două companii necooperante reprezintă peste 80 % din totalul producției de PET din India și aproximativ 25 % din exporturile Indiei către Comunitate. Cuantumul exporturilor din India către Comunitate raportat la consumul din Comunitate s-a ridicat la 0,3 % în PAR. Doi dintre cei trei exportatori cooperanți mențin angajamentele de preț referitor la exporturile lor de PET către Comunitate, care au fost încheiate în conformitate cu ancheta inițială.

(35)

În ceea ce privește două companii cooperante, s-a descoperit că prețurile lor de export către Comunitate sunt în conformitate cu prețurile minime fixate prin angajamente. Aceste prețuri le-au depășit în mod evident pe cele pentru vânzarea pe piețele din țările terțe. Ultimele vânzări au fost realizate în cantități mult mai mari decât exporturile către Comunitate. Acest fapt indică faptul că prețurile practicate față de clienții din Comunitate nu reflectă evoluția normală a prețurilor în cazul întreprinzătorilor indieni.

(36)

În ceea ce privește exporturile către Comunitate, s-a descoperit că marjele de dumping ale celor trei producători-exportatori cooperanțicooperanți sunt cuprinse într-un interval mergând de la absența dumpingului până la 17 %. Trebuie remarcat faptul că producătorul-exportator fără dumping are un angajament de preț, iar volumul exporturilor sale către Comunitate este foarte mic (sub 10 %) raportat la exporturile către țările terțe. În ancheta inițială, inclusiv în controalele ulterioare, marjele de dumping s-au situat între 14,7 % și 51,5 % (8). Cu toate acestea, cum cantitățile importate erau într-adevăr foarte mici, analiza se concentrează pe probabilitatea reapariției dumpingului.

(37)

Ancheta a stabilit că existau cinci producători de PET în Indonezia pe durata PAR. Astfel cum se precizează la considerentul 16, trei companii au prezentat răspunsuri complete la chestionar, dar numai două companii au acceptat vizite de verificare la sediul lor. Fiind astfel imposibil de verificat corectitudinea datelor furnizate de compania terță în răspunsul la chestionar, această companie nu a cooperat în mod adecvat la anchetă în sensul articolului 18 din regulamentul de bază. Compania a fost informată în consecință și a avut ocazia de a obiecta față de această constatare.

(38)

Una dintre companiile cooperante avea un volum foarte mic al vânzărilor pe piața UE, dar acestea erau livrate unui singur utilizator specialist din sectorul medical. În consecință, s-a considerat că nici volumul, nici prețul unitar al acestor vânzări nu sunt reprezentative. Cu excepția acestui foarte mic volum, nu s-au înregistrat în Eurostat alte vânzări pe piața UE originare din Indonezia.

(39)

Având în vedere că cele două companii cooperante nu au realizat vînzări reprezentative pe piața UE în PAR, iar statisticile de import din Eurostat au indicat faptul că nu mai sunt și alte importuri din Indonezia, nu s-a putut stabili nicio marjă de dumping.

(40)

Doi producători de PET din Malaezia au cooperat la anchetă. Doar unul dintre ei avea exporturi către Comunitate, reprezentând 100 % din totalul exporturilor de PET din Malaezia către Comunitate. Importurile totale de produs vizat din Malaezia erau mici, adică în jur de 2 000-4 000 de tone comparativ cu piața comunitară în ansamblu.

(41)

Pentru producătorul-exportator cu exporturi către Comunitate în PAR, vânzările interne ale produsului similar erau reprezentative. Valoarea normală era bazată pe prețurile plătite sau plătibile, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărătorii independenți din Malaezia, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(42)

Ancheta a arătat că a fost subestimat costul de fabricație raportat de companie, deoarece costurile globale ale fabricii (inclusiv deprecierea, cheltuielile cu chiria, salariile și întreținerea) suportate realmente pe durata PAR au fost reclasificate în cheltuieli SG&A. Compania a susținut că această practică a fost creată pentru a reflecta rata scăzută a capacității de utilizare a facilităților de producție. Cu toate acestea, costurile efective suportate includ și costurile reclasificate ale fabricii. Faptul că compania a operat la doar o fracțiune din capacitatea totală de producție nu înseamnă că nu sunt suportate costurile provenite din astfel de facilități. Într-adevăr, astfel de costuri au fost consemnate în registrele contabile ale companiei și, având în vedere că erau direct legate de producția produsului similar, a trebuit să se practice o corectare a costului de fabricație raportat.

(43)

Pentru același producător-exportator, prețurile de export au fost stabilite pe baza prețurilor efectiv plătite de către clienți independenți din Comunitate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(44)

Pentru a asigura o comparație corectă, s-a ținut seama de diferențele în costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare, precum și costurile anexe și de credit, în cazurile în care au fost aplicabile și justificate.

(45)

Pentru a calcula marja de dumping, media ponderată a valorilor normale a fost comparată cu media ponderată a prețului de export către Comunitate pentru produsul vizat.

(46)

Această comparație a indicat existența dumpingului la aproximativ 5 % pentru unicul producător-exportator care exporta către Comunitate în PAR. Cu toate acestea, cum cantitățile importate erau într-adevăr foarte mici, analiza se concentrează în principal pe probabilitatea reapariției dumpingului.

(47)

Trebuie amintit faptul că, în ceea ce privește Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd., SK Chemicals Co. Ltd. și KP Chemicals Corp., reexaminarea intermediară a fost limitată la dumping. De la aceste trei societăți s-au primit răspunsuri complete la chestionar.

(48)

În plus, societățile asociate cu unul dintre producătorii-exportatori menționați mai sus s-au făcut, de asemenea, cunoscute. Astfel, s-au primit răspunsuri la chestionar și de la producătorii-exportatori Honam Petrochemicals și Huvis Corp.

(49)

Înaintea anchetei realizate la fața locului, Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd. a înștiințat Comisia cu privire la decizia sa de a înceta producția de PET în Republica Coreea. În consecință, compania a decis să anuleze vizita de verificare planificată. Cum această companie nu a reușit să coopereze în sensul articolului 18 din regulamentul de bază, trebuie să fie supusă marjei de dumping restante.

(50)

Potrivit solicitării, există zece producători în Republica Coreea care au capacitatea de a produce PET. Din acești zece producători, cinci (inclusiv Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd.) s-au făcut cunoscuți Comisiei și i-au prezentat acesteia răspunsuri la chestionar. Din ceilalți cinci producători necooperanți, unul a cooperat cu Comisia la ancheta inițială.

(51)

Volumurile de export ale celor patru producători-exportatori cooperanți, plus cantitățile neverificate exportate de Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd., au reprezentat aproape 100 % din totalul de exporturi coreene pe durata PAR din Republica Coreea către Comunitate, după cum s-a înregistrat în Eurostat.

(52)

După cum reiese din considerentele (16) și (17), cei patru producători-exportatori cooperanți care au cooperat în totalitate la anchetă au fost următorii:

(53)

Pentru a evita orice eludare pe viitor, marjele de dumping au fost calculate la nivelul unui întreg grup.

(54)

Pentru toate tipurile de PET exportate de producătorii-exportatori coreeni, a fost posibilă stabilirea valorii normale pe baza prețurilor plătite și plătibile în cadrul operațiunilor comerciale normale de către clienți independenți pe piața internă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(55)

Doi dintre producătorii-exportatori coreeni au realizat vânzări la export către Comunitate direct unor clienți independenți, prin societăți asociate stabilite în Republica Coreea și prin importatori asociați stabiliți în Comunitate. Prin urmare, în situația din urmă, s-a stabilit un preț de export calculat, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(56)

S-au acordat indemnizații pentru diferențe în taxele de transport, asigurare, manipulare, impozite pe comisioane, credit, ambalare, taxe vamale (sistem drawback) și taxe bancare în cazurile unde au fost justificate și susținute prin dovezi corespunzătoare.

(57)

Doi dintre producătorii-exportatori coreeni au înaintat o cerere pentru sistemul drawback pe motiv că taxele de import au fost suportate de produsul similar când acesta a fost destinat consumului în țara exportatoare, dar au fost rambursate când produsul a fost vândut pentru export către Comunitate. În ambele cazuri, suma cerută s-a constatat a fi mai mare decât volumul taxelor suportate de produsul similar pe piața internă și astfel reducerile au fost adaptate în mod corespunzător. Metodologia folosită în prezenta anchetă a fost compatibilă cu condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, întrucât a reflectat cu exactitate nivelul real de import pentru taxele suportate de produsul similar.

(58)

În plus, ambii producători-exportatori au solicitat costuri de credit pe baza perioadei reale de credit luate de clienți în sistemul de plată „cont deschis” folosit pe piața coreeană internă. S-a constatat că într-un astfel de sistem, în general, producătorii-exportatori nu au admis de fapt perioade specifice de credit și, de asemenea, perioadele de credit luate nu au putut fi determinate cu exactitate, deoarece recipisele nu aveau facturi corespunzătoare. În aceste condiții, respectivele reduceri nu au putut fi acordate.

(59)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, media ponderată a valorilor normale pentru fiecare tip de produs vizat exportat către Comunitate a fost comparată cu media ponderată a prețului de export pentru fiecare tip de produs vizat.

(60)

Comparația a indicat existența dumpingului de minimis pentru producătorii-exportatori care au exportat către Comunitate în PAR.

(61)

Doi din patru producători-exportatori cunoscuți au cooperat la anchetă. Cele două companii cooperante reprezintă peste 80 % din producția totală de PET din Taiwan și 99 % din totalul exporturilor către Comunitate. Cuantumul exporturilor din Taiwan către Comunitate, raportat la consumul din Comunitate, s-a ridicat la 1,2 % în ceea ce privește PAR.

(62)

Un al treilea producător-exportator taiwanez a completat, inițial, un răspuns la chestionar, dar a încetat apoi cooperarea înaintea verificării realizate la fața locului. Faptul că respectiva companie nu a permis oficialilor Comisiei să verifice pe loc răspunsul la chestionar echivalează cu lipsa de cooperare la anchetă. În virtutea articolului 18 din regulamentul de bază, această companie trebuie să fie supusă marjei de dumping reziduale.

(63)

Pentru toate tipurile de PET exportate de producătorii taiwanezi exportatori, a fost posibilă stabilirea valorilor normale pe baza prețurilor plătite sau plătibile în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către clienți independenți, pe piața internă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(64)

Ambii producători-exportatori cooperanți taiwanezi au realizat vânzări la export direct către cumpărători independenți din cadrul Comunității. Prețurile de export au putut fi evaluate pe baza prețurilor plătite sau plătibile de către acești cumpărători conform articolului 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(65)

S-au acordat reduceri pentru diferențe în taxele de transport, asigurare, manipulare, credit, ambalare și taxe bancare.

(66)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, media ponderată a valorilor normale pentru fiecare dintre produsele vizate exportate în Comunitate a fost comparată cu media ponderată a prețului de export pentru fiecare tip corespunzător de produs vizat.

(67)

Pe baza unei astfel de comparații, marja de dumping rezultată a fost mai mică decât marja de minimis în cazul Far Eastern Textile. În cazul Shinkong, marja de dumping s-a ridicat la 6,5 %. Cu toate acestea, în cazul Far Eastern Textile, ancheta a arătat că, prin compararea mediei ponderate a valorii normale cu media ponderată a prețurilor de export, nu s-a reflectat în întregime nivelul de dumping practicat. Într-adevăr, ancheta a arătat că volumuri importante (aproximativ 25 % din toate exporturile în Comunitate) erau comercializate la prețuri extrem de mici și erau concentrate pe un singur client. În plus, exporturile către toate destinațiile din cadrul Comunității erau făcute la prețuri reduse în mod semnificativ pe durata ultimelor patru luni din PAR, în comparație cu primele opt luni din PAR. Prin urmare, era necesară aplicarea unei alte metodologii de comparație. O diferență importantă a fost descoperită între marjele de dumping rezultate dintr-o comparație medie-cu-medie și comparația tranzacție-cu-medie. În ceea ce privește comparația tranzacție-cu-tranzacție, s-a dovedit a nu fi o metodă alternativă potrivită pentru comparație, deoarece procesul de selectare a tranzacțiilor individuale pentru a face o astfel de comparație a fost considerat arbitrar în acest caz. Astfel, o comparație pe baza raportului tranzacție-cu-medie a fost realizată în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază. Prin urmare, a existat un model clar al exporturilor realizate în funcție de client și de timp.

(68)

Pe această bază, marja de dumping rezultată din comparația tranzacție-cu-media este luată în calcul în vederea analizei ulterioare asupra continuării dumpingului. În cazul Shinkong, diferența dintre marjele de dumping calculată în conformitate cu cele două metodologii nu a fost semnificativă și nu a fost găsit niciun model. Astfel, marja de dumping rezultată în urma comparației medie-cu-medie trebuie luată în considerare pentru acea companie.

(69)

Ulterior, marjele de dumping stabilite pentru cei doi producători-exportatori cooperanți sunt după cum urmează:

Atunci când sunt exprimate specific, aceste marje procentuale corespund următoarelor taxe specifice:

Taxa restantă trebuie să se bazeze pe taxa restantă aplicabilă în prezent pentru Taiwan, dat fiind faptul că nu s-a găsit nicio modificare a circumstanțelor în acest sens. Aceasta se ridică la 143,4 EUR/tonă.

(70)

În ceea ce privește cele două companii care nu au cooperat la investigație, se consideră că informațiile disponibile trebuie să fie aplicate în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. De fapt, acestor companii trebuie să li se aloce taxa reziduală.

(71)

Un singur producător thailandez de PET a cooperat în timpul investigației și nu a realizat exporturi către Comunitate pe durata PAR. Potrivit Eurostat, volumul importurilor originare din Thailanda a fost neglijabil pe perioada PAR. Cu toate acestea, se știe că existau cel puțin alți trei producători de PET în Thailanda pe durata PAR, care nu au cooperat la anchetă.

(72)

În absența exporturilor de PET către Comunitate de la singurul producător cooperant, nu a putut fi efectuat niciun calcul al dumpingului pentru respectivul producător.

(73)

Pentru a stabili dacă dumpingul ar putea reîncepe în cazul în care măsurile ar fi abrogate, s-a analizat evoluția prețurilor la producătorii-exportatori cooperanți pe alte piețe de export și producția lor, capacitatea și stocurile. Analiza s-a bazat pe informațiile disponibile, adică informațiile furnizate și verificate în răspunsurile la chestionar ale producătorilor cooperanți menționați la secțiunea A.4. A fost efectuată, de asemenea, o analiză referitoare la evoluția prețurilor, producția și capacitatea de producție la alți producători-exportatori din țările vizate de aceste măsuri. Această analiză s-a bazat pe datele studiilor de piață furnizate de industria comunitară și producătorii-exportatori, statisticile Eurostat pentru importuri și, atunci când au fost disponibile, statisticile de export din țările vizate.

(74)

Scenariul cel mai probabil cu privire la ceea ce s-ar întâmpla dacă măsurile s-ar abroga s-a bazat pe:

(75)

Prețurile Comunității au fost în general mai scăzute decât prețurile de pe piața internă din India. Este posibil ca exporturile să fie făcute la prețuri cel puțin ușor mai mici decât prețurile curente din cadrul Comunității. În cazul abrogării măsurilor, este posibil ca exporturile către Comunitate să fie făcute la prețuri de dumping în condițiile menținerii aceluiași nivel al prețurilor.

(76)

Prețurile de export din India către țările terțe au fost în general mai scăzute decât prețurile de pe piața sa internă. Această diferență de preț s-a ridicat la 24 % din nivelul prețului de export. Acest lucru indică faptul că exporturile către Comunitate ar putea fi făcute la aceleași prețuri de dumping în cazul abrogării măsurilor. Marjele constatate sunt într-adevăr mai mari decât nivelul actual al dumpingului către CE constatat după metoda descrisă mai sus. Remarcăm că: (1) acest nivel curent al dumpingului constatat pentru CE a fost stabilit pe baza unor volumuri reduse la export și că (2) unele dintre aceste exporturi au fost făcute în condițiile adoptării unui preț care a avut un efect corector asupra nivelului prețurilor de export. Astfel, în cazul abrogării măsurilor, este probabil ca marja de dumping să fie chiar mai mare.

(77)

Prețurile de export din India către țările terțe au fost în general sub nivelul prețurilor din cadrul Comunității. Prin urmare, este posibil ca, în cazul abrogării măsurilor, exportatorii indieni să exporte PET în cantități mai mari către Comunitate și la prețuri apropiate de cele practicate pentru țările terțe pe durata PAR. Prin urmare, este posibil ca dumpingul stabilit referitor la exporturile către Comunitate pentru PAR să se amplifice, în cazul în care măsurile s-ar abroga.

(78)

În ceea ce privește capacitățile disponibile, reamintim faptul că cei doi producători indieni mai importanți nu au cooperat la realizarea investigației. S-a constatat totuși că, în ansamblu, capacitățile lor se ridicau la aproximativ 23 % din consumul Comunității pe durata PAR. Pe baza informațiilor disponibile, partea rămasă neutilizată din capacitățile lor este substanțială, atingând între 80 000 și 130 000 de tone. În plus, cei trei producători cooperanți dispun, la rândul lor, de unele capacități neutilizate. În concluzie, există o rezervă de capacități substanțiale disponibile în India. Piața indiană se caracterizează, de asemenea, printr-un exces de ofertă. În acest context, în cazul abrogării măsurilor, producătorii ar putea alege să redirecționeze spre Comunitate cantitățile în exces, în continuu și din ce în ce mai mult, la prețuri de dumping.

(79)

Se pare că, în cazul abrogării măsurilor, capacitățile neutilizate vor fi direcționate, probabil, către Comunitate. Date fiind raporturile de preț, în special raportul de preț între prețurile din cadrul Comunității și prețurile din India, este posibil ca astfel de exporturi către Comunitate să fie făcute la prețuri de dumping.

(80)

Prețurile din cadrul Comunității au fost în general mai mari decât cele atinse pe piața internă de către cei doi producători-exportatori cooperanți din Indonezia. Aceasta poate sugera că, pentru producătorii-exportatori indonezieni, orientarea vânzărilor către Comunitate ar reprezenta o alternativă atractivă în cazul abrogării măsurilor antidumping.

(81)

Pentru Polypet, care a operat în pierdere pe toate piețele, prețurile interne nu au fost privite ca fiind fiabile și astfel a trebuit să se calculeze o valoare normală bazată pe costurile sale de producție și un profit normal. La realizarea calculelor s-a folosit o marjă de profit de 7 %, echivalentă cu marja utilizată în ancheta inițială. O diferență de preț de 25,0 % a fost identificată între această valoare normală construită și prețurile de export către țările terțe. Faptul că prețurile de export erau mai mici decât valoarea normală în această măsură sugerează o probabilitate a reapariției dumpingului pe piața comunitară, în cazul abrogării măsurilor.

(82)

Petnesia opera în jurul pragului rentabilității pe durata PAR, prin urmare, valoarea normală a fost calculată atât pe baza vânzărilor interne, cât și a valorii normale calculate prin aceeași metodă ca cea descrisă mai sus în cazul Polypet. Diferența dintre valorile normale și prețul de export către țările terțe a fost între 5-10 % (în cazul acestor metode). Faptul că prețurile de export au fost mai scăzute decât valoarea normală în această măsură sugerează probabilitatea reapariției dumpingului pe piața comunitară, în cazul abrogării măsurilor.

(83)

Prețurile de vânzare ale producătorilor din cadrul Comunității pentru vânzarea în UE au fost stabilite la 1 058 EUR pe durata PAR. În aceeași perioadă, prețurile de vânzare ale exportatorilor indonezieni erau de 911 EUR către piețele țărilor terțe. Prin urmare, vânzările pe piața UE erau cu 16 % mai ridicate pe piața UE decât pe alte piețe. Aceasta sugerează că, pentru producătorii-exportatori indonezieni, reorientarea vânzărilor către Comunitate ar reprezenta o alternativă atractivă în cazul abrogării măsurilor antidumping.

(84)

Așa cum a fost menționat mai sus, cinci producători operau în Indonezia pe durata PAR. Raportul de studii de piață indică o producție de 324 000 de tone în Indonezia, din care 47 % era reprezentată de producătorii cooperanți. Informațiile de la producătorii cooperanți și din studiile de piață sugerează că aproximativ 10 % din capacitatea totală sau aproximativ 37 000 de tone reprezentau capacitățile nefolosite. Aceasta reprezintă aproximativ 1,5 % din consumul comunitar.

(85)

Informațiile de la producătorii cooperanți au arătat că stocul de PET era redus.

(86)

În ceea ce privește capacitățile și stocurile nefolosite, ancheta a evidențiat că un volum semnificativ de PET ar putea fi pus la dispoziție, spre vânzare, pe piața comunitară.

(87)

Evaluarea factorilor de mai sus a arătat că exista o diferență substanțială de preț între realizările producătorilor indonezieni pe piețele țărilor terțe și valoarea lor normală.

(88)

Mai mult, prețurile de export ale producătorilor-exportatori cooperanți pe piețele țărilor terțe și pe piața indoneziană internă sunt considerabil mai mici decât prețurile de vânzare practicate de industria comunitară în cadrul Comunității. Adăugând și disponibilitatea capacității suplimentare, există, prin urmare, un stimulent pentru producătorii-exportatori indonezieni de a crește vânzările pe piața comunitară în cazul abrogării măsurilor și este posibil ca aceste vânzări să fie la preț de dumping.

(89)

În timp ce producția și vânzările totale estimate ale produsului vizat de producătorii malaezieni sunt estimate la aproximativ 120 000 de tone, totalul consumului de PET în Malaezia este de numai aproximativ 60 000 de tone. Cu o piață internă capabilă să consume numai jumătate din totalul producției și al vânzărilor, este evident faptul că producătorii malaezieni ai produsului vizat sunt, în general, dependenți de piețele de export pentru continuarea operațiunilor la capacitățile curente.

(90)

Ancheta a dezvăluit faptul că prețurile pe piața internă erau cu aproximativ 10 până la 20 % mai mici decât prețurile medii practicate pe piața comunitară. Nu există niciun motiv pentru a concluziona că acest lucru s-ar schimba în cazul abrogării măsurilor.

(91)

Informațiile furnizate de ambii exportatori cooperanți menționați la considerentul 17 arată că exporturile către țările terțe au fost făcute în cantități mari, reprezentând 67 % din vânzările totale în PAR.

(92)

Pentru un exportator malaezian care a exportat către Comunitate, media ponderată a prețurilor de export către țările terțe se afla sub media ponderată a valorilor normale, care au fost stabilite pentru calcularea dumpingului său, și părea să fie, de asemenea, mai mică decât prețurile de vânzare către Comunitate. Acest lucru indică faptul că acest exportator malaezian vinde PET, probabil la preț de dumping, și pe piețele unor țări terțe, iar diferența de preț este chiar mai mare decât cea constatată pe piața europeană.

(93)

În cazul celuilalt exportator, care nu a operat exporturi către Comunitate în PAR, ancheta a dezvăluit faptul că media prețurilor de export către țările terțe se afla sub costul de producție, ceea ce indică faptul că și produsul similar este vândut la preț de dumping pe piețele țărilor terțe.

(94)

Cele de mai sus indică o probabilitate destul de mare a reapariției dumpingului la exporturile către Comunitate în cazul abrogării măsurilor.

(95)

Informațiile furnizate de exportatorii cooperanți menționați la considerentul 17 arată că exporturile către țările terțe erau făcute la o medie ponderată a prețului de export cu mult sub prețurile de vânzare practicate de industria comunitară în cadrul Comunității.

(96)

Putem concluziona că, la nivel de preț predominant, Comunitatea ar putea fi considerată drept o piață atractivă pentru producătorii-exportatori din Malaezia. Pe această bază se consideră că abrogarea măsurilor ar fi un stimulent economic pentru reorientarea exporturilor către țările terțe înspre piața mai profitabilă a Comunității. Dacă vânzările ar fi reorientate către Comunitate, este foarte probabil, de asemenea, ca acestea să fie la preț de dumping.

(97)

Ancheta a dezvăluit nivelul foarte scăzut al capacității de utilizare a celor doi unici producători cooperanți pe durata PAR, adică între 30-80 %. Din acest motiv, se poate concluziona că există o rezervă de capacități disponibile semnificative în Malaezia. Abrogarea măsurilor ar fi un stimulent pentru ca producătorii-exportatori malaezieni să folosească capacitatea disponibilă și să mărească vânzările la export, în special către Comunitate.

(98)

S-a descoperit că cei doi producători-exportatori cooperanți aveau un nivel normal de stocuri. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că stocurile nu pot fi considerate un indicator semnificativ, deoarece producția de PET din Malaezia se bazează în majoritate pe comenzile de la clienți. Astfel, stocurile sunt constituite în principal din PET care urmează să fie expediat către clienți deja cunoscuți.

(99)

Ancheta a indicat că unul dintre producătorii cooperanți și-a continuat practicile de dumping, în pofida măsurilor în vigoare.

(100)

Mai mult, media ponderată a prețurilor de export ale producătorilor-exportatori cooperanți către piețele din țările terțe și prețurile de vânzare pe piețele interne sunt, de asemenea, cu mult mai scăzute decât nivelul prețului predominant în cadrul Comunității. Adăugând și capacitatea redusă de utilizare, există, prin urmare, un stimulent pentru producătorii-exportatori malaezieni în vederea reorientării către piața comunitară cu prețuri, posibil de dumping, în cazul abrogării măsurilor.

(101)

La considerentul 60 s-a explicat faptul că marja de dumping constatată pentru toți cei patru producători-exportatori cooperanți se afla sub nivelul de minimis. Reamintim că aceste exporturi au avut loc în timpul perioadei în care doi dintre exportatorii cooperanți erau capabili să exporte cu taxe zero către Comunitate. Deoarece exporturile realizate de acești patru producători-exportatori au reprezentat aproape 100 % din totalul importurilor de PET pe durata PAR (conform Eurostat), se pare că există un risc scăzut de reapariție a dumpingului la oricare dintre producătorii-exportatori care au cooperat la anchetă.

(102)

Ancheta a arătat că prețurile de pe piața internă coreeană practicate de companiile cooperante sunt mai mari decât cele practicate de industria comunitară pe piața comunitară. Nu există niciun motiv pentru a crede că acele prețuri interne găsite pentru companiile cooperante nu sunt reprezentative sau că producătorii-exportatori necooperanți vând la prețuri cu mult mai mici pe piața internă decât companiile cooperante. De asemenea, este probabil ca acele companii necooperante care nu au vândut în CE să vândă la prețuri mici pentru a recâștiga cota de piață pierdută de pe piața CE. Aceasta sugerează posibilitatea reapariției dumpingului de la companiile necooperante, în cazul în care măsurile sunt abrogate. Se știe, de asemenea, că aceste companii necooperante exportau către Comunitate în ancheta inițială în cantități deloc neglijabile.

(103)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți, s-a constatat o diferență de preț de aproximativ 5 % între nivelul predominant al prețului de pe piața internă coreeană și exporturile lor către țările terțe. Cu toate acestea, dat fiind că avuseseră posibilitatea de a exporta cantități nelimitate de PET în Comunitate cu taxe zero, riscul de reorientare a schimburilor comerciale către Comunitate pare a fi mai degrabă scăzut.

(104)

Prețurile de export către țările terțe au fost, de asemenea, disponibile pe o bază generală, inclusiv prețuri precum cele percepute de producătorii necooperanți. Acestea din urmă erau mai scăzute decât prețurile de pe piața internă percepute de producătorii cooperanți. Această diferență de preț indică încă o dată că exporturile către Comunitate pot fi făcute la preț de dumping în cazul abrogării măsurilor.

(105)

Ancheta a arătat că producătorii-exportatori cooperanți din Republica Coreea au vândut cantități semnificative către țările terțe. Cu toate acestea, pentru SK Chemicals și KP Chemicals, dat fiind faptul că ei au avut posibilitatea de a exporta cantități nelimitate de PET către Comunitate cu taxe zero, riscul de reorientare a schimburilor comerciale de către producătorii-exportatori cooperanți pare să fie mai degrabă scăzut.

(106)

În ceea ce privește producătorii-exportatori necooperanți, s-au folosit informațiile obținute în urma unui raport de studii de piață și de la biroul coreean de statistică.

(107)

La un rezumat al exporturilor totale către țările terțe ale producătorilor-exportatori coreeni în PAR (727 Kt), astfel cum s-a raportat de către biroul coreean de statistică și scăzând exporturile efectuate de către producătorii-exportatori cooperanți (320 Kt), totalul exporturilor efectuate de producătorii-exportatori necooperanți a fost calculat la 407 Kt.

(108)

Cantitățile exportate către fiecare destinație de către producători-exportatori necooperanți au fost stabilite prin luarea în calcul a exporturilor în ansamblu în funcție de destinație și scăderea exporturilor din partea producătorilor-exportatori cooperanți în funcție de destinație. Cele cinci destinații către care se presupune că producătorii-exportatori necooperanți ar fi exportat cele mai însemnate cantități sunt RPC, urmată de Ucraina, Japonia, Tunisia și Republica Islamică Iran.

(109)

Pe baza valorilor de export furnizate de biroul coreean de statistică, media ponderată a prețului către cele cinci destinații cu cele mai mari exporturi a fost calculată ca 759 EUR/tonă. În timp ce acest preț se bazează pe date statistice brute, neverificate (conținând parțial valori statistice ale producătorilor-exportatori cooperanți și conținând, probabil, prețuri de export către companiile partenere, precum și prețuri ce exclud cheltuielile de transport maritim), prețul mediu rămâne în mod semnificativ mai mic decât prețurile medii de import (la nivelul CIF) către Comunitate (aproximativ 25 %).

(110)

Pe această bază, adică luând în considerare volumul aparent semnificativ de exporturi către țările terțe ale producătorilor-exportatori necooperanți și faptul că prețurile către cele mai importante cinci destinații pentru producătorii-exportatori cooperanți sunt semnificativ mai scăzute decât prețul mediu de import în cadrul Comunității, se pare că există un risc sporit de reorientare a schimburilor comerciale din partea producătorilor-exportatori necooperanți, în cazul în care măsurile încetează să mai fie aplicabile. Dată fiind marja de dumping semnificativă (55 %) identificată pentru cel mai mare dintre producătorii-exportatori necooperanți în ancheta inițială, este foarte probabil ca producătorii-exportatori necooperanți să reia practicile lor de dumping, în cazul abrogării măsurilor.

(111)

În cazul producătorilor-exportatori cooperanți, s-a constatat că toți aveau un nivel de stocuri normal și că operau aproape la capacitate maximă. Astfel, riscul de reapariție a dumpingului din acest motiv pare să fie foarte limitat.

(112)

În cazul producătorilor-exportatori necooperanți, capacitatea s-a determinat pe baza capacității totale a producătorilor-exportatori coreeni, conform datelor furnizate de studiile de piață. Nu este disponibilă nicio informație cu privire la nivelul de stocuri. La scăderea capacității producătorului-exportator cooperant din totalul de capacitate coreeană, s-a calculat capacitatea estimativă pentru producătorii-exportatori necooperanți. Această capacitate a fost estimată la aproximativ 550 Kt, care ar corespunde unei cote de piață de 23 % din consumul total al Comunității.

(113)

Pe baza raportului de studii de piață, capacitatea nefolosită în cazul Republicii Coreea în ansamblu este estimată la aproximativ 200 000 de tone. Astfel, nu poate fi exclus faptul că poate exista un grad de reapariție a dumpingului de către producători-exportatori necooperanți cu capacitate nefolosită, în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(114)

Deși se pare că pentru cele patru companii cooperante nu există în mod vizibil niciun risc de reapariție a dumpingului, ancheta a demonstrat că pentru companiile necooperante există un risc real de reapariție a dumpingului. Acest fapt a fost demonstrat printr-o comparație între nivelul prețului predominant pe piața internă coreeană și nivelul prețului de pe piața comunitară, precum și printr-o comparație între același nivel al prețului pe piața internă și nivelul mediu al prețului de export către piețele țărilor terțe.

(115)

Mai mult, o amenințare semnificativă de reorientare a schimburilor comerciale poate fi într-adevăr identificată în urma comparării volumurilor semnificative de PET care sunt vândute țărilor terțe, la prețuri semnificativ mai scăzute decât prețul la care se importă PET în Comunitate. Dată fiind istoria dumpingului referitor la acele companii necooperante (55 % în ancheta inițială), nu există motive să credem că acele companii nu-și vor relua politica de dumping în cazul în care măsurile încetează să mai fie aplicabile.

(116)

Prețurile interne din Taiwan ale producătorilor-exportatori cooperanți și necooperanți au fost în general mai mici decât prețurile din Comunitate. Prețurile anterioare au fost într-adevăr profitabile. Acest fapt înseamnă că și nivelul prețului din Comunitate ar fi foarte atractiv din punctul de vedere al producătorului-exportator din Taiwan. Dat fiind raportul de preț identificat, prețurile de export din Taiwan sunt susceptibile de a fi semnificativ mai mici decât mediile prețurilor practicate de industria comunitară.

(117)

În cazul unui producător cooperant, prețurile pentru țările terțe erau semnificativ mai mici decât prețurile interne din Taiwan. În cazul celuilalt producător cooperant, care vindea în principal Japoniei, prețurile de export către țările terțe depășeau prețurile de vânzare interne. Pe această bază, nu se poate exclude ipoteza potrivit căreia prețurile la export către Comunitate vor urma tendința prețurilor la export din Taiwan către alte țări (cu excepția Japoniei) dacă măsurile ar fi abrogate. Prin urmare, este posibil ca dumpingul să reapară în situația unui astfel de scenariu. Această evaluare se bazează pe datele furnizate de către producătorii cooperanți, deoarece nu au putut fi găsite alte date în această privință.

(118)

Prețurile taiwaneze de export către țările terțe au fost semnificativ mai mici decât nivelul prețurilor din Comunitate. Exporturile taiwaneze către alte țări nu au fost supuse taxelor antidumping pe durata PAR. Dacă măsurile sunt abrogate, nu este exclus ca prețurile de export către Comunitate să urmeze tendința prețurilor pentru alte piețe. În aceste circumstanțe, exporturile viitoare către Comunitate se vor efectua la prețuri de dumping. Din nou, această analiză se bazează pe date furnizate de producători cooperanți. Cu toate acestea, deoarece nu există informații disponibile care să indice că prețurile de export către țările terțe sau prețurile interne găsite pentru companiile cooperante nu sunt reprezentative pentru toți producătorii-exportatori taiwanezi, se mai poate concluziona că exporturile viitoare către CE, provenite de la companiile necooperante, se vor face probabil la prețuri de dumping.

(119)

În timp ce o companie cooperantă își utilizează pe deplin capacitatea pe durata PAR, cealaltă nu utilizează o cantitate semnificativă din capacitatea sa totală. Companiile necooperante la anchetă par să aibă capacități neutilizate între 400 000 și 500 000 de tone. Acestea se ridică la aproximativ 20 % din consumul Comunității pe durata PAR. Într-adevăr, dat fiind nivelul atractiv al prețului pe piața comunitară, există șanse ca asemenea capacități neutilizate să fie redirecționate către Comunitate în cazul abrogării măsurilor.

(120)

Având în vedere capacitățile neutilizate, există aparent șanse ca asemenea capacități să fie redirecționate către Comunitate în cazul abrogării măsurilor. În plus, este posibil ca astfel de exporturi către Comunitate să se efectueze la prețuri de dumping, dat fiind nivelul mic al prețului pentru exporturile către piețele țărilor terțe, cu excepția Japoniei. Există posibilitatea ca prețurile Comunității să fie supuse presiunii la importul unor cantități mai mari pe piața comunitară. O astfel de tendință descendentă a prețului este susceptibilă de a contribui la accentuarea dumpingul stabilit pentru PAR.

(121)

Astfel cum s-a arătat la considerentul 71, se știe că au existat cel puțin alți trei producători de PET în Thailanda pe durata PAR, care nu au cooperat la anchetă. Pentru acești producători necooperanți s-au analizat informațiile furnizate de Eurostat și din alte surse.

(122)

Informațiile cu privire la stocuri și la vânzările către piețele terțe se referă numai la producătorul-exportator cooperant. A fost posibilă obținerea datelor cu privire la capacitatea totală de producție din Thailanda și realizarea unei estimări a volumului de producție pentru toți producătorii-exportatori din Thailanda pe baza studiilor de piață. Prin urmare, s-a considerat că hotărârile pentru companiile necooperante nu pot fi mai favorabile decât cele stabilite pentru companiile cooperante.

(123)

Ancheta a dezvăluit faptul că prețurile interne erau cu 10-20 % mai mici decât prețurile medii practicate pe piața comunitară. Nu există niciun motiv pentru a concluziona că acest fapt se va schimba dacă măsurile sunt abrogate.

(124)

Informațiile furnizate de către producătorii-exportatori cooperanți menționați la considerentul 17, care nu au exportat către Comunitate, au arătat că exporturile către țările terțe s-au făcut în cantități mari, depășind 80 % din totalul vânzărilor în PAR. De asemenea, s-a constatat că media prețurilor de export către țări terțe era sub costuri, ceea ce indică faptul că produsul este vândut pe piețele țărilor terțe la prețuri de dumping. În plus, în ceea ce privește companiile necooperante, nu există informații disponibile care să indice faptul că evoluția prețurilor în cazul acestora este diferită comparativ cu piețele interne din Thailanda sau din țările terțe și, prin urmare, se poate presupune că și aceștia vând la prețuri mai mici către țări terțe decât pe piețele lor interne.

(125)

Informațiile furnizate de exportatorul cooperant care nu a exportat către Comunitate au arătat că exporturile către țări terțe s-au efectuat la o medie ponderată a prețului de export, aflată semnificativ sub prețurile de vânzare din industria comunitară în cadrul Comunității.

(126)

Presupunând că nivelul predominant al prețului în Comunitate ar rămâne același, se poate concluziona că pentru producătorii-exportatori din Thailanda Comunitatea poate fi considerată o piață atractivă. Pe această bază se consideră că abrogarea măsurilor ar fi un stimulent economic pentru reorientarea exporturilor către țările terțe înspre piața mai profitabilă a Comunității.

(127)

Există în Thailanda capacități disponibile semnificative. Ancheta a scos la iveală faptul că utilizarea capacității de către producătorul-exportator cooperant a fost mai scăzută pe durata PAR.

(128)

Conform raportului de studii de piață, nivelul capacității producătorilor-exportatori necooperanți este estimat la circa 500 000 de tone, cu o producție totală de aproximativ 430 000. În baza acestor cifre, capacitatea disponibilă crește la aproximativ 70 000 de tone. Capacitatea disponibilă ar echivala cu circa 2,9 % din totalul de consum al Comunității, dacă ar fi orientată spre vânzări pe piața comunitară.

(129)

În ansamblu, datele asupra studiilor de piață sugerează că piața internă din Thailanda poate absorbi mai puțin de 94 000 de tone, respectiv 25 % din producția internă de PET. În aceste circumstanțe, producătorii thailandezi ai acestui produs sunt în mare măsură dependenți de vânzările la export pentru a funcționa în continuare la capacitatea actuală. În această situație, există o mare probabilitate ca exporturile către CE să crească dacă măsurile sunt abrogate. De aceea, nu se poate exclude faptul că producătorii-exportatori thailandezi vor micșora prețurile lor de export către Comunitate la nivelul prețurilor de export pentru alte piețe din țări terțe, în scopul recâștigării pieței pierdute, dacă măsurile sunt abrogate. Prin urmare, nu poate fi exclus un posibil pericol de reapariție a dumpingului din partea producătorilor-exportatori necooperanți, în cazul abrogării măsurilor.

(130)

S-a constatat că producătorul-exportator cooperant are un nivel normal de stocuri. Totuși, s-a observat că stocurile nu pot fi considerate ca un indicator stabil, deoarece producția de PET din Thailanda se bazează în principal pe comenzi de la clienți. Prin urmare, stocurile sunt formate în mare parte din PET, care urmează să fie livrat unor clienți deja cunoscuți.

(131)

Deoarece unicul producător-exportator cooperant nu a exportat către Comunitate, ancheta nu poate concluziona dacă dumpingul continuă în pofida măsurilor în vigoare.

(132)

Totuși, media ponderată a prețurilor de export ale producătorului-exportator cooperant pe piețele țărilor terțe și prețurile de vânzare pe piața internă au fost considerabil mai mici decât prețurile de vânzare din industria comunitară în cadrul Comunității. Prețurile de vânzare au fost sub costul de producție. Acesta este un indicator al faptului că vânzările se vor efectua probabil la prețuri de dumping, dacă măsurile sunt abrogate. În plus, dat fiind nivelul atractiv al prețului în Comunitate, abrogarea măsurilor este considerată ca fiind un stimulent pentru producătorii-exportatori thailandezi de a-și reorienta vânzările înspre piața comunitară.

(133)

Pentru producătorii-exportatori necooperanți, un pericol semnificativ de reorientare a schimburilor comerciale este depistat la compararea cererii interne cu volumul semnificativ de PET vândut țărilor terțe. Trebuie din nou menționat faptul că, astfel cum se prevede la considerentul 131 și în continuare, producătorii thailandezi depind în mare măsură de exporturi și că există o vastă rezervă de capacități libere disponibile, care poate fi reorientată către Comunitate. Date fiind cazurile care au făcut, în trecut, obiectul practicilor de dumping (32,5 % în ancheta inițială), există aparent riscul reapariției dumpingului, dacă măsurile sunt abrogate.

(134)

În baza celor de mai sus, se concluzionează că există posibilitatea continuării și/sau reapariției dumpingului în cazul abrogării măsurilor. Prin urmare, se propune ca măsurile aplicabile importurilor de PET originare din India, Indonezia, Malaezia, Taiwan și Thailanda să fie menținute.

(135)

Pe baza informațiilor colectate referitor la producătorii-exportatori necooperanți, se pare că există un risc semnificativ al reapariției dumpingului. Acest risc se bazează în primul rând pe datele care sugerează o capacitate de export și de producție semnificativă din partea producătorilor-exportatori necooperanți și, astfel cum s-a demonstrat prin practicile de dumping din ancheta inițială, este realmente probabil ca riscul să se materializeze în exporturi către Comunitate la prețuri de dumping, dacă măsurile sunt abrogate.

(136)

În consecință, se propune ca măsurile aplicabile importurilor de PET originare din Republica Coreea să fie menținute.

(137)

Conform articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a mai examinat, de asemenea, dacă împrejurările în care intervin modificări în comparație cu ancheta inițială privind dumpingul pot fi considerate durabile.

(138)

Trebuie amintit că întindrea acestui control provizoriu pentru Republica Coreea se limitează la marjele de dumping estimat pentru cele trei companii, SK Chemicals Co. Ltd., KP Chemicals Corp. și Daehan Synthetic Fibres Co. Ltd., și companiile asociate.

(139)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți care au exportat PET în Comunitate pe timpul PAR, reexaminarea intermediară a arătat că marjele de dumping se mențin la un nivel de minimis. Principalul motiv a fost acela că, în timp ce valorile normale și prețurile de vânzare interne pentru aceste companii au crescut comparativ cu datele din ancheta inițială, prețurile de vânzare de pe piața comunitară au crescut în mod corespunzător.

(140)

Nu s-au găsit indicații care să sugereze că aceste modificări care duc la o estimare de dumping de minimis n-ar fi durabile, deoarece toți producătorii-exportatori cooperanți au funcționat la o rată ridicată de utilizare a capacității (peste 90 %). Mai mult, niciunul dintre aceștia nu avea planuri de creștere a capacității de producție în Republica Coreea. Doar unul dintre aceștia, SK Chemicals, a înființat o unitate de producție în Comunitate și este mai probabil să își reducă exporturile din Republica Coreea.

(141)

În ceea ce privește producătorul-exportator Daehan, care, astfel cum se prevede la considerentul 19, a ales în cele din urmă să nu coopereze la anchetă, niciuna dintre datele referitoare la această companie nu a putut fi verificată.

(142)

Prin urmare, concluzia în cazul aceastei companii a trebuit să se bazeze pe faptele disponibile în conformitate cu articolului 18 din regulamentul de bază, adică pe baza informațiilor din reclamație și a informațiilor din chestionarul neverificat.

(143)

Pentru cele două grupuri de producători-exportatori cooperanți, SK Chemicals și KP Chemicals, împrejurările în care estimarea dumpingului s-a calculat în această anchetă pot fi considerate durabile.

(144)

În ceea ce privește cel de-al treilea producător-exportator, Daehan Synthetic Fibres, trebuie să reamintim că această companie nu a cooperat și, prin urmare, analiza trebuie să se bazeze pe datele disponibile, care sugerează o continuare a dumpingului. În aceste condiții, prezenta companie trebuie să fie supusă taxei reziduale, așa cum s-a stabilit în ancheta inițială și s-a confirmat în cea mai recentă reexaminare.

(145)

La această acțiune au cooperat doar doi producători-exportatori taiwanezi. Prin urmare, analiza durabilității împrejurărilor în care intervin modificări este limitată la aceste două companii.

(146)

Far Eastern Textiles a fost supusă unei taxe zero de la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 83/2005 (9). Celuilalt producător-exportator cooperant i s-a alocat o marjă de dumping de 3,1 % prin același regulament.

(147)

Pe baza analizei dumpingului efectuat pentru PAR, s-a stabilit modificarea marjei de dumping la 3,5 %, pentru Far Eastern, și la 6,5 %, pentru Shinkong.

(148)

Pentru cei doi producători cooperanți care au exportat către Comunitate pe durata PAR, nu există motive să credem că natura modificărilor între ancheta actuală și cea anterioară, în special modificările la prețurile de export către Comunitate și valorile normale care au dus în mod egal la revizuirea marjelor de dumping, nu este durabilă. Cu privire la compania pentru care s-a găsit un model de dumping, ancheta a arătat că această companie a vândut cantități semnificative unui client nou la un preț cu mult sub nivelul general al prețului de export. Deoarece compania nu a declarat că va sista vânzarea către acest client sau că-și va adapta prețurile de export, se poate concluziona că modelul va persista. În plus, această companie și-a folosit aproape integral capacitățile pe durata PAR. Prin urmare, este puțin probabil să aibă loc modificări majore în modelul de vânzări al companiei, care s-ar repercuta asupra nivelurilor sale de preț cu efecte corespunzătoare asupra valorilor normale și asupra prețurilor de export.

(149)

În ceea ce privește cea de-a doua companie cooperantă, modificările remarcate nu au fost foarte mari, adică s-au înregistrat modificări ale marjelor de dumping între 3,1 % și 6,5 %, datorită unor modificări ușor mai pronunțate ale valorilor normale față de prețurile de export. Este puțin probabil ca această situație să se schimbe în viitor, deoarece prețul petrolului, care reprezintă un factor de cost major pentru producerea de PET, se stabilizează la un nivel ridicat.

(150)

Prin urmare, se consideră că marjele de dumping pentru ambele companii, calculate pe baza datelor oferite de această anchetă, sunt credibile și că modificările găsite sunt considerate durabile.

(151)

PET este fabricat în Comunitate de către următoarele companii:

(152)

PET produs de toate aceste companii constituie producția totală a Comunității în conformitate cu articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(153)

Comisia a examinat dacă producătorii cooperanți din Comunitate care solicită sau sprijină cererea pentru reexaminarea în temeiul expirării măsurilor reprezintă o proporție majoră din totalul producției comunitare de PET. Respectivii producători comunitari reprezintă 88 % din totalul producției de PET a Comunității. Acei producători din Comunitate care nu au cooperat pe deplin au fost excluși din definiția industriei comunitare. Prin urmare, Comisia a considerat că acești producători din Comunitate care cooperează pe deplin reprezintă industria comunitară conform articolului 4 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. În anchetele inițiale, industria comunitară reprezenta peste 85 % din totalul producției de PET a Comunității la momentul respectiv.

(154)

Următorii doisprezece producători din Comunitate, parțial menționați la considerentul 16, formează industria comunitară:

Voridian BV (Țările de Jos), M & G Polimeri Italia Spa (Italia), Equipolymers Srl (Italia), La Seda de Barcelona SA (Spania), Novapet SA (Spania), Selenis Industria de Polimeros SA (Portugalia), Aussapol Spa (Italia), Advansa Ltd (Marea Britanie), Wellman BV (Țările de Jos), Boryszew filială a Elana Wse (Polonia), V.P.I. SA (Grecia), SK Eurochem (Polonia).

(155)

Consumul Comunității s-a stabilit pe baza volumului de vânzări din industria comunitară, a estimării vânzărilor altor producători din Comunitate pe piața comunitară, în baza datelor oferite în stadiul de reclamație, și pe baza datelor din Eurostat pentru toate importurile Comunității din țările terțe.

(156)

Între 2002 și PAR, consumul comunitar al produsului în cauză în cadrul Comunității a crescut constant, totalizând 2 400 000 de tone în PAR. Creșterea totală pentru această perioadă a fost de 18 %. Creșterea s-a datorat parțial noilor întrebuințări (bere, vin, inter alia) și parțial creșterii consumului în țările care au aderat la UE în 2004.

Tabel 1

(157)

În ancheta inițială, importurile produsului în cauză originare din India, Indonezia, Malaezia, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda au fost evaluate cumulativ în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. S-a examinat și dacă o evaluare cumulativă este de asemenea relevantă pentru ancheta actuală.

(158)

În ceea ce privește importurile de la cele două companii coreene cooperante, ancheta a indicat fie un dumping de minimis, fie lipsa dumpingului. Prin urmare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, importurile în cauză nu pot fi evaluate cumulativ. Cu toate acestea, a reieșit că marja de dumping stabilită comparativ cu importurile din India, Malaezia și Taiwan era peste nivelul de minimis. În ceea ce privește importurile din Indonezia și Thailanda, ancheta a arătat că importurile nu sunt reprezentative și, prin urmare, nu s-a putut stabili marja de dumping. Cu toate acestea, s-a mai concluzionat că dacă măsurile încetează să mai fie în vigoare, există probabilitatea reapariției dumpingului. Privitor la cantitățile exportate de fiecare dintre cele șase țări vizate, s-a considerat că, în cazul abrogării măsurilor, importurile din fiecare dintre țările vizate pot crește la niveluri cu mult peste cele atinse în PAR și ar depăși cu certitudine pragul neglijabil. În ceea ce privește situația concurenței, ancheta a confirmat că granulele de PET importate din țările vizate seamănă în toate caracteristicile esențiale fizice și tehnice. În plus, aceste granule au fost substituibile celor produse în cadrul Comunității și au fost comercializate în Comunitate în aceeași perioadă prin circuite de vânzare similare și în condiții similare de comercializare. De aceea, s-a considerat că granulele de PET importate concurau atât între ele, cât și cu granulele de PET produse în Comunitate.

(159)

În lumina celor de mai sus, s-a considerat că au fost respectate toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază cu privire la importurile din India, Malaezia, Thailanda, Indonezia, Taiwan și importurile care fac obiectul unui dumping din Republica Coreea. Prin urmare, importurile din cele șase țări în cauză au fost examinate cumulativ, cu excepția acelor importuri care nu fac obiectul unui dumping, produse de către cei doi producători-exportatori cooperanți coreeni.

(160)

În ceea ce privește cele șase țări în cauză, volumul importurilor, cotele de piață și media prețurilor s-au dezvoltat după cum se arată mai jos. Datele se bazează pe statisticile Eurostat. Referitor la aceste cifre, importurile coreene fără dumping ar trebui în principiu să fie eliminate. Totuși, din motive de confidențialitate, acestea au fost incluse în mod deliberat. Evoluția tendinței ar fi totuși în mare parte aceeași, dacă datele privitoare la importurile coreene care nu fac obiectul unui dumping ar fi eliminate.

(161)

Între 2002 și PAR, importurile din țările în cauză au scăzut cu 13 %, adică de la 192 000 de tone în 2002 la 167 000 de tone în PAR. Comparativ cu anul 2002, acestea au rămas nemodificate în 2003 și au scăzut cu 3 % în 2004 și cu încă 10 % în PAR.

Tabel 2

(162)

La începutul reexaminării, a fost prevăzută prelevarea de eșantioane pentru producătorii din Comunitate, dar, având în vedere că numărul acestora nu era prea mare, s-a decis includerea tuturor și, în consecință, factorii prejudiciabili au fost evaluați pe baza informațiilor colectate la nivelul întregii industrii comunitare.

(163)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici relevanți pentru starea industriei comunitare.

(164)

Producția industriei Comunității a crescut cu 20 % între 2002 și PAR, adică de la un nivel de 1 465 000 de tone în 2002 la 1 760 000 de tone în PAR. Creșterea anuală a fost de 4,8 % în 2003 și de 4,6 % în 2004. A avut loc o creștere ulterioară în PAR, când producția a crescut brusc cu 150 000 de tone, respectiv cu 10,8 %. Aceasta s-a datorat procesului de restructurare efectuat de industrie cu scopul de a controla mai bine costurile de producție și de a profita de pe urma creșterii consumului pe piața comunitară, care, așa cum s-a menționat mai sus, a crescut cu 19 % între 2002 și PAR (de la 2 milioane de tone în 2002 la 2,4 milioane de tone în PAR).

Tabel 3

(165)

Capacitatea de producție a crescut cu 22 % între 2002 și PAR, adică de la un nivel de 1 760 000 de tone în 2002 la 2 156 000 de tone în PAR. Creșterea a avut loc în special în PAR, când capacitatea de producție, comparativ cu anul 2004, a crescut cu 300 000 de tone, adică 16,7 %. Creșterea semnificativă a capacității de producție s-a desfășurat în paralel cu creșterea producției în aceeași perioadă (a se vedea considerentul 164). Creșterea capacității de producție a rezultat din investiții suplimentare în linii de producție concepute pentru a profita de avantajul oferit de piața în creștere. Gradul de utilizare a capacității a crescut cu 4 puncte procentuale în 2003, menținându-se la acest nivel în 2004 și scăzând apoi în PAR cu 5 puncte procentuale la nivelul de 82 %. Scăderea între 2004 și PAR rezultă din creșterea semnificativă a capacității de producție în perioada respectivă. În consecință, un volum mai mare de producție în PAR, comparativ cu 2004, coincide cu o rată mai scăzută a gradului de utilizare a capacității.

Tabel 4

(166)

Volumul vândut de industria comunitară pe piața comunitară a crescut cu 21 % între 2002 și PAR. O creștere de 2 % în 2003 a fost urmată de o creștere atât în 2004, cât și în PAR, respectiv cu 8 și 11 puncte procentuale. Fără a aduce atingere creșterii vânzărilor, datorită consumului mai ridicat, cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu 4 puncte procentuale în 2003, pentru a crește apoi treptat cu 5 puncte procentuale în 2004 și 1 punct procentual în PAR.

Tabel 5

(167)

S-a constatat că, per total, cota de piață a industriei comunitare a crescut cu 2 % în perioada vizată, indicând o întârziere a creșterii sale față de creșterea consumului pe totalul pieței.

(168)

Gradul de ocupare a forței de muncă în industria comunitară a crescut cu 18 % în perioada vizată. Principala creștere a avut loc în 2003 (11 puncte procentuale) și 2004 (alte 6 puncte procentuale). Deși această tendință de creștere a continuat în PAR, creșterea s-a ridicat la numai 2 puncte procentuale. Această creștere de 18 % pe durata întregii perioade este legată de nivelul producției, care a crescut cu 20 %.

Tabel 6

(169)

Productivitatea industriei comunitare, măsurată ca producția în tone per angajat pe an, a avut o creștere totală pe durata perioadei vizate. Inițial productivitatea a scăzut cu 6 % în 2003, comparativ cu anul 2002, și s-a menținut la acest nivel în 2004, însă productivitatea a crescut apoi semnificativ în PAR cu peste 8 %, comparativ cu 2004.

Tabel 7

(170)

Trebuie remarcat faptul că producția de granule de PET reprezintă un sector industrial capitalo-intensiv și, prin urmare, costurile muncii au un impact limitat asupra costului total al produsului. În această perioadă, salariile au crescut cu 12 %, comparativ cu o creștere de 20 % a costului total de producție. Un alt indicator semnificativ este cheltuielile cu salariile pe tonă de produs. În această perioadă, acest cost a scăzut cu 6 %.

Tabel 8

(171)

În ceea ce privește impactul asupra industriei comunitare al dimensiunii marjei actuale de dumping, dat fiind volumul și prețurile importurilor din țările în cauză, acest impact nu poate fi considerat neglijabil.

(172)

Prețurile de vânzare unitare au crescut de la 924 EUR/tonă în 2002 la 1 058 EUR/tonă în PAR. În ansamblu, tendința a fost crescătoare (cu 15 % pe întreaga perioadă). Această creștere este în mare măsură consecința creșterii prețului la materiile prime, care este cauzată de creșterea prețului petrolului. Deși industria comunitară a crescut prețurile, nu s-a aflat în postura de a transpune creșterea sectorului în aval și de a reflecta în totalitate creșterea prețului la materiile prime în prețurile sale de vânzare. Aceasta se datorează în principal faptului că această creștere a prețului la materiile prime a fost mai mare decât creșterea prețurilor pentru PET. În plus, industria comunitară a trebuit să facă față presiunii importurilor. Pentru a-și menține cota de piață, industria comunitară a putut doar să crească moderat prețurile și, prin urmare, a resimțit constrângerile asupra prețurilor.

Tabel 9

(173)

Luând în considerare că sunt necesare circa 850 kg de acid tereftalic purificat (PTA) și 350 kg de mono etilen glicol (MEG) (principalele materii prime) pentru producerea a o tonă de PET, costurile pentru materiile prime (PTA și MEG) au crescut semnificativ, cu 67 %, respectiv cu 31 %, între 2002 și PAR, pentru a ajunge la nivelul de 770 EUR/tonă (PTA) și 721 EUR/tonă (MEG) (media PAR). Deși s-a înregistrat o ușoară scădere a prețurilor la PTA în al treilea trimestru din 2005, când prețurile au coborât până la nivelul de 700 EUR/tonă, și s-a observat o stabilitate substanțială a prețului la MEG, trebuie evidențiat faptul că materiile prime sunt achiziționate în avans pe baza unor contracte pe termen lung. În consecință, pentru perioada considerată, în ciuda unei ușoare scăderi a prețurilor la PTA la sfârșitul PAR, industria comunitară încă mai suportă consecințele costurilor extrem de crescute. În plus, din cauza situației petrolului de pe piața internațională, prețurile la materiile prime pentru producția de PET sunt supuse unor modificări imprevizibile, dar se vor menține aproape sigur la un nivel ridicat. Toți acești factori contribuie la un nivel ridicat de vulnerabilitate a producătorilor de PET din Comunitate.

Tabel 10

(174)

Prin comparație, costul mediu unitar pe tonă de granule de PET produse de industria comunitară a fost după cum urmează:

Tabel 11

(175)

Pe durata perioadei luate în considerare, după cum se observă în tabelele 10 și 11, principalele materii prime au crescut continuu (PTA cu 67 %, MEG cu 31 %), în timp ce costul total de producție a crescut cu doar 21 %. Totuși, după cum se arată în tabelul 9, prețurile au crescut cu doar 15 %, datorită faptului că industria comunitară nu a fost în măsură să transfere creșterea sectorului în aval și să reflecte în totaliate creșterea prețului materiilor prime în prețurile sale de vânzare.

(176)

Evoluția stocurilor pe durata întregii perioade luate în considerare, adică între 2002 și PAR, este în scădere cu 10 %. Totuși, ca și în anchetele inițiale, stocurile nu trebuie considerate ca fiind un indicator semnificativ în ceea ce privește PET produs de industria comunitară, având în vedere natura sezonieră a pieței de PET pe durata unui an. Comparativ cu producția, stocurile reprezintă în jur de 5–6 % din producție.

Tabel 12

(177)

Rentabilitatea vânzărilor reprezintă profitul generat de vânzările produsului vizat în Comunitate. Randamentul activelor totale și fluxul de lichidități au putut fi măsurate numai la nivelul celui mai restrâns grup de produse, care a inclus produsul similar, în conformitate cu articolul 3 alineatul (8) din regulamentul de bază. În plus, randamentul investițiilor a fost calculat pe baza randamentului activelor totale, acest ultim indicator fiind considerat mai relevant pentru calcularea tendinței.

Tabel 13

(178)

După scăderea prețurilor, care a început în 2002, și concomitent cu creșterea puternică a importurilor care fac obiectul unui dumping din țările vizate, situația financiară a industriei comunitare s-a deteriorat și a ajuns să înregistreze pierderi în 2003. După o ușoară redresare în 2004, datorată măsurilor impuse RPC și Australiei, pierderile au crescut, ajungând la – 3,2 % în PAR. Se constată, în consecință, o evidentă tendință descendentă.

(179)

Tendințele privind randamentul activelor totale și al fluxului de lichidități s-au dezvoltat în mod similar, având o situație relativ bună în 2002, o deteriorare în 2003, o ușoară redresare în 2004 și o deteriorare ulterioară în timpul perioadei anchetei de reexaminare.

(180)

Investițiile au vizat, pe de o parte, creșterea capacității, iar, pe de altă parte, ameliorarea procesului de producție. Cea mai mare parte a cheltuielilor a fost realizată în 2004 și pe durata PAR, concomitent cu creșterea capacității și în scopul menținerii cotei de piață, având în vederea consumului sporit. Cu toate acestea, situația actuală a industriei comunitare și evoluția piețelor comunitare și mondiale pentru PET, descalificate prin lipsa de rentabilitate, nu au încurajat investițiile excesive. Deși, în unele cazuri, producătorii din Comunitate au putut strânge capital (mai ales de la societățile asociate), lipsa rentabilității PET nu a încurajat investițiile și, în unele cazuri, decizia a fost amânată.

(181)

Creșterea constantă a consumului, datorată, în parte, noilor întrebuințări (bere, vin, inter alia) și, în parte, creșterii consumului în țările care au aderat la UE în 2004, a constrâns industria comunitară să își mărească capacitatea și producția, pentru a nu pierde cota de piață. Pentru a face acest lucru, în 2004 și pe durata PAR a avut loc un important proces de restructurare, însoțit de o schimbare frecventă a cotelor de participare la capitalul social a diferiților producători. În paralel, numărul liniilor de producție a fost, în general, mărit pentru a urma tendința de creștere a consumului și pentru a realiza, în același timp, economii de scară. Astfel, unii indicatori economici, precum consumul, capacitatea de producție, producția, vânzările comunitare și ocuparea forței de muncă, au avut, într-adevăr, o evoluție pozitivă.

(182)

Cu toate acestea, toate aceste eforturi de restructurare descrise anterior nu au reușit să contrabalanseze impactul creșterii constante și masive a prețurilor materiilor prime în perioada examinată. Costurile mai mari ale materiilor prime nu puteau fi transmise sectorului în aval până la suma la care ar fi fost necesară menținerea unui anumit nivel de profitabilitate. Aceasta a coincis cu nivelul scăzut al prețului importurilor din țările vizate, care a exercitat în mod evident o presiune de scădere a prețurilor în industria comunitară. Astfel, în ciuda aparentei evoluții pozitive a producției, vânzărilor și prețurilor de vânzare, situația financiară generală a industriei comunitare s-a deteriorat și acest fapt se reflectă în evoluția negativă a profitabilității (de la un profit de 2,7 % în 2002 la pierderi de 3,2 % în PAR), a vânzărilor la export, a costului de producție, a rentabilității investițiilor și a fluxului de lichidități.

(183)

Drept urmare, în ciuda tendințelor aparent pozitive înregistrate de indicatorii de prejudiciu, situația industriei comunitare este încă departe de nivelul la care s-ar putea aștepta dacă s-ar fi redresat cu succes în urma pierderilor înregistrate în anchetele inițiale.

(184)

Astfel, se concluzionează că situația industriei comunitare s-a îmbunătățit ușor comparativ cu perioada anterioară instituirii măsurilor, dar este încă foarte fragilă și vulnerabilă. În plus, presiunea prețului din importuri nu a permis industriei comunitare să reflecte pe deplin creșterea prețurilor la materiile prime în propriile sale prețuri de vânzare.

(185)

Astfel cum se prevede la considerentul 2, reamintim faptul că, din august 2004, au existat și măsuri antidumping definitive în vigoare pentru importurile de PET originare din Australia și RPC.

(186)

Pe durata perioadei vizate, volumul total de importuri din aceste țări a crescut cu 12 % (de la 65 000 de tone la 73 000 de tone). Deși s-a înregistrat o creștere semnificativă a segmentului de piață (cu 4 procente) în anul 2003, această tendință crescătoare a fost răsturnată în 2004, când cota de piață a importurilor a scăzut la nivelul de 2,4 %. În PAR s-a înregistrat o ușoară creștere de 0,6 %, provenind din importurile chinezești. Efectul taxelor antidumping definitive se reflectă începând din 2004. În timp ce importurile din Australia au încetat complet, volumul de importuri din China a crescut în ritm constant cu 130 % în 2003, a scăzut în 2004 concomitent cu măsurile și a crescut din nou cu 47 % pe durata PAR. Prețurile australiene au scăzut cu 7 % în 2003 și cu încă 6 % în 2004. Prețurile chinezești au crescut ușor în 2003 și 2004 și cu 24 % în PAR, respectiv de la 827 la 1 022 EUR pe tonă. În concluzie, trebuie remarcat faptul că importurile semnificative din aceste două țări au fost făcute la prețuri constant mai scăzute decât prețurile Comunității, contribuind astfel la prejudiciul suferit de industria comunitară.

Tabel 15

(187)

În aceste cifre trebuie incluse, în principiu, importurile coreene care nu fac obiectul unui dumping. Din motive de confidențialitate, acestea au fost excluse în mod deliberat. Totuși, evoluția tendinței ar fi în mare măsură aceeași, dacă importurile coreene care nu fac obiectul unui dumping ar fi incluse.

(188)

Între 2002 și PAR, importurile totale de PET originare din alte țări au crescut cu 136 %, atingând 174 000 de tone. Cota de piață a acestora în UE a crescut de la 3,6 la 7,1 % în perioada vizată. Tabelul de mai jos ilustrează aceste tendințe.

Tabel 16

(189)

Importurile din Pakistan au crescut cu 157 % în perioada vizată, în special după încheierea procedurii înaintate împotriva lor în 2004. Importurile din Statele Unite au crescut în mod considerabil, adică cu 144 %, atingând 50 000 de tone în PAR. Importurile din Mexic au trecut de la 1 500 de tone în 2002 la 20 000 de tone în PAR, o creștere de 1 390 %. În ceea ce privește Turcia, importurile sale au înregistrat o creștere semnificativă între 2002 și 2004 (cu 244 %), pentru a scădea apoi în PAR cu 36 %. Referitor la prețuri, este important de remarcat totuși faptul că prețurile importurilor din Statele Unite, Mexic și Turcia au crescut și au fost mai mari decât prețurile altor importuri și ale celor din industria comunitară. În plus, cel mai probabil, importurile din SUA sunt Pet G, o varietate specială de PET având cerințe de viscozitate mai mare și vândută în medie cu 50 % mai mult decât PET-ul normal. Prețurile importurilor din Pakistan au fost mai mici decât prețurile medii ale industriei comunitare din 2002 până în 2004. Pe durata PAR, prețurile de import din Pakistan au crescut la nivelul industriei comunitare. Astfel, se consideră că aceste importuri nu puteau afecta situația pieței Comunității.

(190)

Activitatea de export a industriei comunitare a marcat o tendință descendentă pe durata perioadei vizate, adică o scădere de la 7,9 % la 4,9 % din vânzările totale ale industriei comunitare. Numai în 2003, randamentul de export al industriei comunitare a crescut considerabil, probabil datorită prețurilor mici de vânzare din UE. Totuși, pe durata PAR, acestea reprezintă mai puțin de 5 % din vânzările totale. Trebuie remarcat faptul că prețurile de export au fost în mod constant peste prețurile de vânzare din CE.

Tabel 17

(191)

Conform concluziilor anterioare, producătorii-exportatori din India, Indonezia, Thailanda, Republica Coreea, Taiwan și Malaezia au potențialul de a mări volumele lor de export către piața comunitară.

(192)

Prețurile de export CIF (cost, asigurare, navlu) pentru PET provenind din India, Thailanda și Malaezia erau mai mari decât prețurile din industria comunitară. Diferența, totuși, nu a fost semnificativă, fapt ce duce la concluzia că, în absența taxelor antidumping, aceste țări ar putea exercita o și mai mare presiune asupra industriei comunitare. În plus, prețurile importurilor coreene, taiwaneze și indoneziene în Comunitate erau mai mici decât prețul în Comunitate. Diferența a fost mică în cazul Republicii Coreea și al Taiwanului (3-4 %) și semnificativă în cazul Indonezei (ajungând la 27 %). În consecință, există un indiciu clar al probabilității continuării sau reapariției prejudiciului.

(193)

După cum se indică mai sus, situația industriei comunitare a fost, de asemenea, afectată în mod considerabil de importurile din RPC. Prețurile acestor importuri erau sub prețul Comunității (1 022 EUR/tonă, comparativ cu 1 058 în Comunitate). În plus, în ceea ce privește volumul, importurile din RPC au ajuns la 73 000 de tone, reprezentând o cotă de piață de 3 % în PAR.

(194)

De asemenea, în ceea ce privește volumul importurilor din țările vizate, poate fi concluzionat că există probabilitatea ca aceste cantități să crească în mod semnificativ, datorită capacității totale de producție și a capacității disponibile din țările vizate, astfel cum se precizează la considerentul 199.

(195)

Pe baza celor menționate anterior, se poate concluziona că prețurile de import ar fi, cel mai probabil, mai mici pe piața comunitară în absența măsurilor antidumping, deoarece este posibil ca producătorii din aceste țări să încerce să recâștige cotele de piață pierdute sau să își extindă cotele de piață actuale. Un astfel de comportament de preț, cuplat cu abilitatea producătorilor-exportatori din aceste țări de a vinde cantități semnificative de PET pe piața comunitară, ar avea, cel mai probabil, un efect de intensificare a presiunii prețului, cu un impact ulterior negativ asupra situației industriei comunitare.

(196)

În acest context, trebuie reamintit faptul că în toate cele șase țări vizate s-a stabilit o capacitate disponibilă de producție semnificativă, începând de la 37 000 de tone în Malaezia la 400 000 de tone în Taiwan, și totalizând în jur de 1 milion de tone, respectiv 45 % din capacitatea de producție a industriei comunitare. În plus, prețurile actuale de import au oscilat în perioada vizată ușor peste sau sub prețurile Comunității. Prețurile importurilor originare din Taiwan, de exemplu, o țară care are, de departe, cea mai mare capacitate disponibilă de producție, au scăzut pe durata perioadei în care măsurile antidumping au fost în vigoare sub nivelul prețurilor Comunității. În plus, nivelul predominant al prețului din Comunitate face din UE o piață atractivă. Astfel, se poate concluziona că, dacă măsurile ar înceta să mai fie în vigoare, ar exista un stimulent puternic pentru producătorii din țările vizate de a-și redirecționa vânzările către piața UE la prețuri scăzute.

(197)

Mai mult, informații date recent publicității indică faptul că au fost cumpărate cantități neobișnuite de granule de PET de către operatori din Bulgaria și România din țările asiatice aflate sub reexaminare. Transportarea mărfurilor ar fi trebuit să aibă loc în noiembrie și decembrie 2006. Aceste informații sunt un indiciu al probabilității reapariției prejudiciului pentru industria comunitară, demonstrând în mod clar că, în absența măsurilor antidumping, ar exista pe piața comunitară mult mai multe importuri din țările vizate.

(198)

După cum s-a arătat mai sus, deși situația industriei comunitare s-a îmbunătățit ușor comparativ cu cea anterioară impunerii măsurilor antidumping, aceasta rămâne vulnerabilă și fragilă. Este posibil ca, în cazul expunerii industriei comunitare la volumuri crescute de importuri din țările vizate la prețuri de dumping, să apară o deteriorare a situației sale financiare și, cel mai probabil, o ulterioară pierdere a rentabilității. Pe această bază, se poate prin urmare concluziona că abrogarea măsurilor împotriva Indiei, Indoneziei, Thailandei, Republicii Coreea, Taiwanului și Malaeziei ar da naștere, cel mai probabil, la reapariția prejudiciului pentru industria comunitară.

(199)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă menținerea măsurilor antidumping existente s-ar opune interesului Comunității în ansamblu. Determinarea interesului Comunității s-a bazat pe o apreciere a tuturor diferitelor interese implicate. Ancheta de față analizează o situație în care măsurile antidumping sunt deja în vigoare și permite evaluarea oricărui impact negativ nedorit asupra părților vizate, rezultând de pe urma actualelor măsuri antidumping.

(200)

Pe această bază, s-a analizat dacă, în ciuda concluziilor cu privire la probabilitatea unei continuări sau reapariții a dumpingului prejudiciabil, au existat motive puternice care să ducă la concluzia că nu este în interesul Comunității să mențină măsurile în cazul de față.

(201)

După cum s-a subliniat mai sus, există o probabilitate evidentă a reapariției dumpingului prejudiciabil, în cazul abrogării măsurilor. Toți producătorii din Comunitate, exceptând doi, au cooperat în totalitate și și-au arătat sprijinul pentru actualele măsuri în vigoare. Un producător din Comunitate având legături cu unul dintre exportatorii coreeni și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru măsuri. Trebuie totuși luat în considerare faptul că respectiva companie-mamă exportă cu 0 % taxă.

(202)

Continuarea măsurilor antidumping pentru importurile din țările vizate ar crește șansele ca industria comunitară să atingă un nivel rezonabil de profitabilitate. Mai mult, s-ar evita ca industria comunitară să fie scoasă de pe piață. Într-adevăr, există o probabilitate evidentă de dumping prejudiciabil în volumuri substanțiale la care industria comunitară nu ar putea face față. Astfel, industria comunitară ar continua să beneficize de pe urma menținerii actualelor măsuri antidumping, mai ales dată fiind și existența unor măsuri împotriva importurilor originare din Australia și RPC.

(203)

Comisia a trimis chestionarele la 18 importatori/comercianți ai produsului vizat. Totuși, cooperarea importatorilor/comercianților care cumpără în principal de la țările vizate și care reprezintă în jur de 5 % din consumul UE a fost foarte scăzută. Un singur importator/comerciant a furnizat date și cea mai mare parte a achizițiilor sale a fost constituită din industria comunitară. Numai cantități marginale au provenit din țările vizate sau din alte țări exportatoare. Acest importator/comerciant ar prefera o piață cu taxe zero, deși se bucură în prezent de rezultate financiare sănătoase. Ținând cont de faptul că măsurile în vigoare nu au afectat în mod considerabil importatorii, poate fi concluzionat că menținerea măsurilor antidumping existente împotriva importurilor originare din India, Indonezia, Thailanda, Malaezia, Republica Coreea și Taiwan nu ar avea un efect negativ semnificativ asupra situației importatorilor din Comunitate.

(204)

Comisia a trimis chestionare unui număr de 47 de procesatori/utilizatori cunoscuți. Numai zece procesatori/utilizatori, cu o reprezentativitate globală scăzută, au răspuns la chestionar.

(205)

Conform informațiilor despre cumpărare furnizate în răspunsurile lor la chestionar, procesatorii/utilizatorii care au cooperat pe durata PAR reprezintă aproximativ 20 % din totalul consumului de PET din Comunitate. Ei au cumpărat pe durata PAR 95 % din PET-ul lor de la producătorii din Comunitate și restul, din importurile provenind din alte țări decât cele supuse acestor reexaminări. S-a prezentat un număr de argumente împotriva impunerii de drepturi.

(206)

Cinci procesatori (care transformă granulele de PET în preforme și sticle, reprezentând 10 % din consum) au răspuns la chestionar. Costul granulelor de PET reprezintă 55 % din produsul final (în principal preforme). S-a stabilit că aceștia importă cantități neglijabile din țările vizate și alte țări terțe. Totuși, aceștia se opun impunerii de taxe, pretinzând că prelungirea măsurilor ar putea avea ca efect creșterea artificială a prețurilor în Europa.

(207)

Cinci utilizatori reprezentând aproximativ 10 % din consum au furnizat mai degrabă date incomplete. Nivelul scăzut de cooperare din partea utilizatorilor importanți se datorează, probabil, faptului că ultima anchetă privind importurile din RPC, Australia și Pakistan a avut loc cu doar doi ani în urmă. Costurile pentru PET reprezintă aproximativ 6-7 % din costul total și sunt, în consecință, destul de limitate. Deși nu au declarat niciun import din țările vizate, ei s-au opus impunerii de taxe, pretinzând că măsurile ar putea avea ca efect creșterea artificială a prețurilor în Europa.

(208)

Luând în considerare situația finaciară destul de bună a industriei în aval, în contrast cu cea a industriei comunitare, niciun procesator/utilizator nu a susținut că menținerea actualelor taxe ar putea conduce la o pierdere a locurilor de muncă sau la mutarea facilităților de producție în străinătate.

(209)

În plus, în ceea ce privește producția, industria comunitară și-a adaptat dimensiunea pentru a corespunde consumului ridicat și, în consecință, capacitatea neutilizată a industriei comunitare va putea probabil să acopere în întregime volumul importurilor.

(210)

Ținând cont de faptul că există încă surse alternative de aprovizionare fără măsuri antidumping, cum ar fi Mexic, Turcia, SUA, Brazilia, Pakistan, Iran, Arabia Saudită, consumatorii din Comunitate vor putea să se bazeze (sau să se reorienteze) pe furnizori diverși ai produsului vizat.

(211)

În ceea ce privește randamentul industriei utilizatorului, ancheta a arătat că, pe durata perioadei vizate, utilizatorii cooperanți au mărit cifra de afaceri, au menținut stabilă situația locurilor de muncă și au îmbunătățit oarecum profitabilitatea în ansamblu. În consecință, s-a constatat că nu au fost afectați negativ de măsurile antidumping.

(212)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că menținerea măsurilor antidumping existente împotriva importurilor originare din India, Indonezia, Thailanda, Malaezia, Republica Coreea și Taiwan nu ar avea un efect negativ semnificativ asupra situației utilizatorilor din Comunitate.

(213)

Furnizorii de materie primă [mono etilen glicol (MEG) și acid tereftalic purificat (PTA), DMT și acid isoftalic (IPA), toate produse petrochimice derivate din țiței] și-au arătat în mod clar sprijinul pentru măsuri. Ei ar beneficia de faptul că industria comunitară s-ar redresa, foarte probabil, în urma efectelor de dumping și și-ar îmbunătăți astfel randamentul.

(214)

Luând în considerare toți factorii de mai sus, se concluzionează că nu există motive serioase împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(215)

Pentru o țară de export, mai precis India, s-a realizat o anchetă paralelă cu privire la expirarea măsurilor compensatorii (a se vedea considerentul 10). Ancheta a confirmat necesitatea de a continua aplicarea unor astfel de măsuri la aceleași nivele. Ancheta de față a condus, de asemenea, la concluzia că măsurile antidumping pentru exporturile din India trebuie menținute în vigoare la aceleași nivele. În acest sens, se face trimitere la considerentul 125 din Regulamentul (CE) nr. 2604/2000. Cum măsurile propuse în prezent pentru exporturile de PET din India rămân neschimbate, înseamnă că articolul 14 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 sunt respectate.

(216)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale, pe baza cărora s-a urmărit să se recomande ca măsurile existente să fie menținute și, respectiv, nivelurile acestora să fie modificate unde este cazul. Li s-a acordat și o perioadă pentru a prezenta comentarii și reclamații în urma datelor publicate. Mai mult, un exportator indian a afirmat că, în lipsa unor măsuri, India nu își va mai redirecționa probabil vânzările spre Comunitate. Acest exportator a pretins că piețele în curs de apariție sunt mai atractive decât Comunitatea, cererea indiană este în creștere rapidă și, drept urmare, nu mai există capacități neutilizate. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că, fără a aduce atingere creșterii cererii pe piața indiană, ancheta a indicat existența unor capacități neutilizate la nivelul societăților, care depășesc creșterea cererii, aspect confirmat și de informațiile din raportul privind piața indiană, menționat la considerentul 74. În concluzie, niciuna dintre observațiile primite în urma informațiilor comunicate nu a fost în măsură să modifice concluziile astfel cum au fost formulate în prezentul regulament.

(217)

Rezultă de mai sus că taxele antidumping se mențin și, respectiv, nivelurile lor sunt modificate unde este cazul,

1.

Numărul facturii conforme.

2.

Codul adițional TARIC sub care bunurile de pe factură pot fi scoase din vamă la frontierele Comunității (astfel cum se specifică în Regulament).

3.

Descrierea exactă a bunurilor, incluzând:

4.

Descrierea termenilor vânzării, incluzând:

5.

Denumirea companiei acționând ca importator, pentru care factura este eliberată direct de către companie.

6.

Numele funcționarului companiei care a eliberat factura de conformitate și următoarea declarație semnată:

„Subsemnatul, certific faptul că vânzarea pentru export direct către Comunitatea Europeană a bunurilor acoperite de această factură intră sub incidența și respectă termenii angajamentului oferit de către … (compania) și este acceptată de către Comisia Europeană prin Decizia 2000/745/CE. Declar că informațiile furnizate în această factură sunt complete și corecte.”