EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32007D0574

Decizia nr. 574/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului pentru Frontierele Externe pentru perioada 2007-2013, ca parte a Programului general Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii

JO L 144, 6.6.2007, p. 22–44 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (HR)

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2007/574/oj

6.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 144/22


DECIZIA NR. 574/2007/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 23 mai 2007

de instituire a Fondului pentru Frontierele Externe pentru perioada 2007-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii”

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolul 62 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Deşi fiecare stat membru contribuie la un nivel înalt şi uniform de control al persoanelor şi de supraveghere a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene în cadrul normelor comune, unele state membre au o sarcină mai grea decât altele.

(2)

Diferenţa de sarcină se explică prin diferitele situaţii care prevalează în statele membre cu privire la geografia frontierelor lor externe, numărul de puncte autorizate şi funcţionale de trecere a frontierei, nivelul de presiune exercitată de migraţie, atât cea legală, cât şi cea ilegală, riscurile şi ameninţările întâlnite şi, în final, volumul de muncă al serviciilor naţionale în materie de analiză a solicitărilor şi de eliberare de vize.

(3)

Distribuirea sarcinilor între statele membre şi Uniunea Europeană în privinţa gestionării frontierelor externe este una dintre cele cinci componente ale politicii comune de gestiune a frontierelor externe, conform propunerii Comisiei, formulată în Comunicarea sa din 7 mai 2002, „Către gestionarea integrată a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene” şi confirmată de către Consiliu în „Planul de gestionare a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene” din 14 iunie 2002.

(4)

Deşi Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (4) reprezintă un pas important în direcţia unei dezvoltări treptate a dimensiunii operaţionale a sistemului european comun de gestionare integrată a frontierelor, punerea în aplicare a unor standarde comune şi eficiente de control şi supraveghere a frontierelor externe face necesar un mecanism de solidaritate financiară comunitară în scopul de a sprijini statele membre care suportă, în beneficiul Comunităţii, o sarcină financiară durabilă şi grea.

(5)

Legislaţia comună, aşa cum este definită în special în Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (5), prevede controale la trecerea frontierelor în scopul combaterii imigraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe umane, precum şi în scopul de a preveni orice ameninţare la adresa securităţii interne a statelor membre, prevăzând în acelaşi timp efectuarea controalelor la trecerea frontierei în aşa fel încât să respecte pe deplin demnitatea umană.

(6)

Fondul pentru Frontierele Externe (denumit în continuare „fondul”) ar trebui să exprime solidaritatea prin intermediul asistenţei financiare acordate acelor state membre care aplică dispoziţiile Schengen la frontierele externe.

(7)

O astfel de asistenţă financiară trebuie să fie structurată în aşa fel încât să constituie în acelaşi timp o punte care leagă contribuţiile financiare anterioare ale Uniunii Europene acordate statelor membre care, la data intrării în vigoare a prezentei decizii, nu aplică încă toate dispoziţiile acquis-ului Schengen, fără a reprezenta însă o simplă continuare a acţiunilor finanţate anterior din alte surse alimentate de bugetul general al Uniunii Europene. În astfel de cazuri, fondul ar trebui să ofere asistenţă statelor membre respective care îşi pregătesc participarea integrală cât mai curând posibil, în conformitate cu Programul de la Haga din 4-5 noiembrie 2004.

(8)

Mai mult, fondul ar trebui să ţină seama de situaţii specifice, cum ar fi tranzitul terestru al resortisanţilor ţărilor terţe care trebuie neapărat să traverseze teritoriul unuia sau mai multor state membre pentru a călători între două părţi ale propriei lor ţări ale căror teritorii nu sunt contigue din punct de vedere geografic, nu doar în interesul propriu al statului sau statelor membre în cauză, ci şi în interesul tuturor statelor membre care au eliminat controalele la frontierele lor interne. În astfel de cazuri, acţiunile care urmează să fie finanţate ar trebui să fie definite exhaustiv, iar alocările de resurse ar trebui să fie stabilite pe baza evaluării de fapt a necesităţilor existente în raport cu aceste acţiuni.

(9)

În vederea asigurării unui control uniform şi de înaltă calitate al frontierelor externe, precum şi o circulaţie transfrontalieră flexibilă, fondul ar trebui să contribuie la dezvoltarea unui sistem european comun de gestionare integrată a frontierelor, care cuprinde toate măsurile referitoare la politici, legislaţie, cooperare sistematică, distribuţie a sarcinii, personal, echipamente şi tehnologie luate la diferite niveluri de către autorităţile competente ale statelor membre în cooperare şi, după caz, împreună cu alte entităţi, utilizând, printre altele, modelul de securitate frontalieră pe patru niveluri şi analiza integrată de risc a Uniunii Europene.

(10)

În conformitate cu Protocolul nr. 5 la Actul de aderare din 2003 (6) privind tranzitul terestru al persoanelor între regiunea Kaliningrad şi alte părţi ale Federaţiei Ruse, fondul ar trebui să suporte toate costurile suplimentare apărute în urma punerii în aplicare a dispoziţiei specifice a acquis-ului prevăzute pentru un astfel de tranzit.

(11)

Pentru a completa cooperarea operaţională dezvoltată sub egida Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, înfiinţate prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 (denumită în continuare „agenţia”), şi pentru a suplimenta alocarea de fonduri către statele membre, fondul ar trebui să creeze şi posibilitatea unui răspuns comunitar la vulnerabilităţile existente în punctele strategice de trecere a frontierei prin cofinanţarea unor acţiuni specifice care vizează aceste vulnerabilităţi, pe baza unor sume exacte alocate anual acţiunilor respective.

(12)

Fondul ar trebui să includă sprijinul acordat măsurilor naţionale şi cooperării între statele membre în domeniul politicii vizelor şi al altor activităţi prefrontaliere, care se desfăşoară înainte de controalele la frontierele externe. Gestionarea eficientă a activităţilor organizate de serviciile consulare ale statelor membre în ţările terţe este în interesul politicii comune a vizelor în cadrul unui sistem organizat pe mai multe niveluri, menit a facilita călătoriile justificate şi a aborda imigraţia ilegală în Uniunea Europeană, reprezentând de asemenea o parte integrantă a sistemului european comun de gestionare integrată a frontierelor.

(13)

Având în vedere domeniul de aplicare şi scopul fondului, acesta nu poate în nici un caz să susţină acţiuni privind zone şi centre de reţinere a persoanelor situate în ţări terţe.

(14)

Ar trebui instituite criterii obiective de alocare a resurselor anuale disponibile către statele membre. Aceste criterii ar trebui defalcate în funcţie de tipul de frontieră, ţinând seama de fluxul şi de nivelurile de ameninţare la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(15)

Aplicarea acestor criterii trebuie reanalizată în 2010 pentru a permite luarea în considerare a oricăror situaţii nou apărute, mai ales a celor rezultate din modificările aduse frontierelor externe însele.

(16)

Având în vedere misiunea agenţiei de a oferi asistenţă statelor membre pentru punerea în aplicare a aspectelor operaţionale ale gestionării frontierelor externe şi în scopul de a dezvolta complementaritate între misiunea acesteia şi responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte controlul şi supravegherea frontierelor externe, agenţia ar trebui consultată de Comisie cu privire la proiectele programelor multianuale prezentate de statele membre, precum şi cu privire la orientările strategice întocmite de către Comisie.

(17)

Mai mult, Comisia poate cere agenţiei să contribuie la evaluarea realizată de Comisie privind impactul fondului asupra dezvoltării politicii şi legislaţiei privind controlul la frontierele externe, sinergiile dintre fond şi sarcinile agenţiei, precum şi oportunitatea criteriilor de împărţire a fondurilor între statele membre în lumina obiectivelor urmărite de Uniunea Europeană în acest domeniu.

(18)

Prezenta decizie este concepută să facă parte dintr-un cadru coerent, care cuprinde de asemenea Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului European pentru Refugiaţi pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (7), Decizia nr. 575/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului European de Returnare pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (8) şi Decizia 2007/…/CE a Consiliului din … de instituire a Fondului European de Integrare a resortisanţilor ţărilor terţe pentru perioada 2007-2013 ca parte a Programului general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii” (9), al cărui scop îl reprezintă abordarea problemei distribuirii echitabile a responsabilităţilor între statele membre în ceea ce priveşte obligaţiile financiare generate de introducerea gestionării integrate a frontierelor externe ale Uniunii Europene şi de punerea în aplicare a politicilor comune în domeniul azilului şi al imigraţiei, dezvoltate în conformitate cu titlul IV al părţii a treia din tratat.

(19)

Participarea unui stat membru la prezentul fond nu ar trebui să coincidă cu participarea acestuia la un viitor instrument temporar menit a oferi ajutor statelor membre beneficiare pentru finanţarea acţiunilor la noi frontiere externe ale Uniunii Europene pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi controlul frontierelor externe.

(20)

Acţiunile sprijinite în cadrul prezentului fond trebuie să se afle în sinergie cu acţiunile sprijinite de instrumentele comunitare privind asistenţa externă şi să se deruleze în cadrul politicii de relaţii externe a Uniunii Europene, în special în cadrul strategiei privind dimensiunea externă a spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.

(21)

Sprijinul oferit de fond ar fi mai eficient şi mai bine focalizat în cazul în care cofinanţarea acţiunilor eligibile se bazează pe programarea strategică multianuală, elaborată de către fiecare stat membru în dialog cu Comisia.

(22)

Pe baza orientărilor strategice adoptate de către Comisie, fiecare stat membru ar trebui să întocmească un document de programare multianuală care să ţină seama de situaţia şi de necesităţile sale specifice şi să enunţe strategia sa de dezvoltare care ar trebui să constituie cadrul de pregătire a punerii în aplicare a acţiunilor care urmează să fie enumerate în programele anuale.

(23)

În conformitate cu metodele de punere în aplicare menţionate la articolul 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (10) (denumit în continuare „regulamentul financiar”), condiţiile care permit Comisiei să îşi exercite responsabilităţile privind execuţia bugetului general al Uniunii Europene trebuie să fie specificate, iar obligaţiile de cooperare ale statelor membre ar trebui să fie clarificate. Aplicarea acestor condiţii ar permite Comisiei să se convingă că statele membre folosesc fondul în mod legal şi corect şi în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare în înţelesul articolelor 27 şi 48 alineatul (2) din regulamentul financiar.

(24)

Statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru a garanta funcţionarea corectă a sistemului de gestionare şi control, precum şi calitatea punerii în aplicare. În acest scop, este necesar să se stabilească principiile generale şi funcţiile necesare pe care ar trebui să le îndeplinească toate programele.

(25)

Întrucât fondul poate sprijini măsurile naţionale ale unui stat membru de punere în aplicare a dispoziţiilor Schengen, mergând de la controlul frontierelor externe şi până la politica în domeniul vizelor la diferite niveluri şi în locuri diferite, ar putea fi implicate mai multe autorităţi ale unui stat membru. De aceea, statelor membre ar trebui să li se permită să desemneze mai multe autorităţi de certificare şi audit sau autorităţi delegate, cu condiţia să existe o distribuţie clară a funcţiilor fiecăreia dintre aceste autorităţi.

(26)

În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, statele membre ar trebui să aibă responsabilitatea principală pentru punerea în aplicare şi controlul intervenţiilor fondului.

(27)

Pentru a garanta punerea în aplicare eficientă şi corectă a programelor multianuale şi anuale ale statelor membre, ar trebui precizate obligaţiile acestora cu privire la sistemele de gestionare şi control, certificarea cheltuielilor şi prevenirea, depistarea şi corectarea neregulilor şi a încălcărilor dreptului comunitar. În ceea ce priveşte gestionarea şi controlul, este necesar să se stabilească în special modalităţile prin care statele membre se asigură că sistemele relevante există şi funcţionează satisfăcător.

(28)

Fără a aduce atingere competenţelor Comisiei în ceea ce priveşte controlul financiar, ar trebui încurajată cooperarea între statele membre şi Comisie în acest domeniu.

(29)

Eficienţa şi impactul acţiunilor sprijinite de fond depind, de asemenea, de evaluarea acţiunilor respective şi de difuzarea rezultatelor lor. Ar trebui precizate în mod formal responsabilităţile statelor membre şi ale Comisiei în această privinţă, precum şi modalităţile de garantare a fiabilităţii evaluării şi a calităţii informaţiilor conexe.

(30)

Acţiunile ar trebui evaluate ţinând seama de reanalizarea lor la jumătatea perioadei şi de evaluarea impactului, iar procesul de evaluare ar trebui inclus în modalităţile de monitorizare a proiectului.

(31)

Având în vedere importanţa vizibilităţii finanţării comunitare, Comisia trebuie să ofere îndrumare pentru a facilita recunoaşterea adecvată a sprijinului primit de orice autoritate, organizaţie neguvernamentală, organizaţie internaţională sau altă entitate care primeşte o subvenţie din partea prezentului fond, ţinând seama de practica privind alte instrumente cu gestiune partajată, cum ar fi fondurile structurale.

(32)

Prezenta decizie stabileşte un pachet financiar pe întreaga durată a programului, care constituie referinţa principală pentru autoritatea bugetară, în cursul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 37 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (11).

(33)

Întrucât obiectivul prezentei decizii, respectiv sprijinirea înfiinţării unui sistem european comun de gestionare integrată a frontierelor, ceea ce include, printre altele, gestionarea activităţilor organizate de serviciile consulare şi de altă natură ale statelor membre în ţări terţe cu privire la fluxurile de resortisanţi din ţări terţe către teritoriile statelor membre, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, poate fi mai bine realizat la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta decizie nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(34)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (12).

(35)

Întrucât măsura referitoare la adoptarea orientărilor strategice, prevăzută de prezenta decizie, are un domeniu general de aplicare şi este destinată să modifice elemente neesenţiale ale prezentei decizii, între altele prin eliminarea unora dintre aceste elemente sau prin completarea prezentei decizii prin adăugarea de elemente noi neesenţiale, aceasta ar trebui adoptată în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Din motive de eficienţă, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui să fie reduse pentru adoptarea orientărilor strategice.

(36)

Pentru a asigura punerea la timp în aplicare a fondului, anumite dispoziţii din prezenta decizie ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2007.

(37)

În ceea ce priveşte Islanda şi Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen care intră sub incidenţa domeniului menţionat la articolul 1 punctele A şi B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalităţi de aplicare a Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (13).

(38)

Ar trebui stabilită o modalitate care să permită reprezentanţilor Islandei şi Norvegiei să se asocieze activităţii comitetelor care asistă Comisia în exercitarea competenţelor sale de executare. O astfel de modalitate a fost preconizată în Acordul sub formă de schimb de scrisori dintre Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei cu privire la comitetele care asistă Comisia Europeană în exercitarea competenţelor sale de executare (14), anexat la acordul menţionat în considerentul 37.

(39)

În ceea ce priveşte Elveţia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, care face parte din domeniul menţionat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2004/860/CE a Consiliului referitoare la semnarea, în numele Comunităţii Europene, şi la aplicarea provizorie a anumitor dispoziţii ale acordului (15).

(40)

Ar trebui stabilită o modalitate care să permită reprezentanţilor Elveţiei să se asocieze activităţii comitetelor care asistă Comisia în exercitarea competenţelor sale de executare. O astfel de modalitate a fost preconizată în Schimbul de scrisori dintre Consiliul Uniunii Europene şi Elveţia, anexat la acordul menţionat la considerentul 39.

(41)

Ar trebui încheiat un acord între Comunitate şi Elveţia, Islanda şi Norvegia cu scopul de a stabili normele suplimentare necesare pentru punerea în aplicare a prezentului instrument.

(42)

În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta şi nu i se aplică. Având în vedere faptul că prezenta decizie are drept obiectiv dezvoltarea acquis-ului Schengen în temeiul dispoziţiilor prevăzute în partea a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 5 din respectivul protocol, decide, în termen de şase luni de la data adoptării prezentei decizii, dacă o transpune sau nu în legislaţia sa internă.

(43)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (16) şi cu Decizia ulterioară 2004/926/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 privind punerea în aplicare a unor părţi din acquis-ul Schengen de către Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (17). În consecinţă, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru acesta şi nu i se aplică.

(44)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (18). În consecinţă, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru aceasta şi nu i se aplică.

(45)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) a doua liniuţă din tratat, Decizia 2004/927/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 stabilind ca anumite domenii reglementate de partea a treia titlul IV din tratat să fie reglementate de procedura prevăzută la articolul 251 din tratatul menţionat (19) a extins aplicabilitatea procedurii menţionate la articolul 251 din tratat la domeniile reglementate de articolul 62 alineatele (1), (2) litera (a) şi (3) şi articolul 63 alineatul (2) litera (b) şi alineatul (3) litera (b) din tratat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

OBIECTUL, OBIECTIVELE ŞI ACŢIUNILE

Articolul 1

Obiectul şi domeniul de aplicare

Prezenta decizie instituie, pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2013, Fondul pentru Frontierele Externe (denumit în continuare „fondul”), ca parte a unui cadru coerent, care cuprinde de asemenea Decizia nr. 573/2007/CE, Decizia nr. 575/2007/CE şi Decizia 2007/…/CE, cu scopul de a contribui la consolidarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie şi la aplicarea principiului solidarităţii între statele membre.

Prezenta decizie defineşte obiectivele la care contribuie fondul, modul de utilizare a fondului, resursele financiare disponibile şi criteriile de repartizare pentru alocarea resurselor financiare disponibile.

Aceasta prevede normele de gestionare a fondului, inclusiv normele financiare, precum şi mecanisme de monitorizare şi control bazate pe partajarea responsabilităţilor între Comisie şi statele membre.

Articolul 2

Definiţii

În sensul prezentei decizii:

1.

„frontiere externe” înseamnă frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontierele fluviale şi cele aflate pe lacuri, frontierele maritime şi aeroporturile, porturile fluviale, porturile maritime şi porturile aflate pe lacuri ale statelor membre cărora li se aplică dispoziţiile de drept comunitar la trecerea frontierelor externe, indiferent dacă aceste frontiere sunt temporare;

2.

„frontiere externe temporare” înseamnă

(a)

frontiera comună dintre un stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen şi un alt stat membru care urmează să aplice integral acquis-ul Schengen, în conformitate cu actul privind aderarea sa, dar în cazul căruia decizia relevantă a Consiliului care autorizează statul membru respectiv să aplice integral acquis-ul respectiv nu a intrat în vigoare;

(b)

frontiera comună dintre două state membre care au obligaţia de a aplica integral acquis-ul Schengen, în conformitate cu actele corespunzătoare privind aderarea fiecărora, dar în cazul cărora decizia relevantă a Consiliului care autorizează statele membre să aplice integral acquis-ul respectiv nu a intrat încă în vigoare;

3.

punct de trecere a frontierei înseamnă orice punct de trecere autorizat de către autorităţile competente pentru trecerea frontierelor externe, potrivit notificării efectuate în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006;

4.

„agenţie” înseamnă Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004.

Articolul 3

Obiectivele generale ale fondului

(1)   Fondul contribuie la realizarea următoarelor obiective:

(a)

organizarea eficientă a controalelor, care cuprind atât misiunile de verificare, cât şi pe cele de supraveghere, referitoare la frontierele externe;

(b)

gestionarea eficientă de către statele membre a fluxurilor de persoane la frontierele externe, cu scopul de a asigura, pe de o parte, un nivel înalt de protecţie la frontierele externe şi, pe de altă parte, o trecere în bune condiţii a frontierelor externe, în conformitate cu acquis-ul Schengen şi cu principiile tratamentului respectuos şi demnităţii;

(c)

aplicarea uniformă de către personalul pentru paza frontierelor a dispoziţiilor de drept comunitar privind trecerea frontierelor externe şi, în special, a Regulamentului (CE) nr. 562/2006;

(d)

îmbunătăţirea gestionării activităţilor organizate de serviciile consulare şi de alte servicii ale statelor membre în ţările terţe cu privire la fluxurile de resortisanţi ai ţărilor terţe care intră pe teritoriul statelor membre şi la cooperarea dintre statele membre în această privinţă.

(2)   Fondul contribuie la finanţarea asistenţei tehnice la iniţiativa statelor membre sau a Comisiei.

Articolul 4

Obiectivele specifice

(1)   Cu privire la obiectivul prevăzut de articolul 3 alineatul (1) litera (a), fondul sprijină următoarele obiective specifice:

(a)

punerea în aplicare a recomandărilor, a standardelor operaţionale şi a celor mai bune practici care rezultă din cooperarea operaţională dintre statele membre în domeniul controlului la frontieră;

(b)

dezvoltarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea sistemelor de supraveghere dintre punctele de trecere a frontierei;

(c)

introducerea de măsuri sau dezvoltarea de sisteme eficiente care permit colectarea metodică de informaţii relevante cu privire la situaţia evolutivă din teren, în zona frontierelor externe şi în imediata apropiere a acestora;

(d)

asigurarea înregistrării adecvate a numărului de persoane care trec toate tipurile de frontiere externe (terestre, aeriene, maritime);

(e)

introducerea sau modernizarea unui sistem de colectare a datelor statistice şi administrative cu privire la categoriile de călători, la numărul şi natura controalelor şi a măsurilor de supraveghere la diferitele tipuri de frontiere externe, pe baza înregistrărilor şi a altor surse de colectare a datelor;

(f)

stabilirea unei coordonări eficiente, structurale, strategice şi operaţionale între toate autorităţile care funcţionează la punctele de trecere a frontierei;

(g)

îmbunătăţirea capacităţii şi a calificării personalului pentru paza frontierelor în vederea îndeplinirii sarcinilor sale de supraveghere, consiliere şi control;

(h)

îmbunătăţirea schimbului de informaţii la nivel naţional între autorităţile responsabile de gestionarea frontierelor externe şi între aceste autorităţi şi alte autorităţi responsabile de migraţie, azil şi alte chestiuni conexe;

(i)

promovarea standardelor de gestionare a calităţii.

(2)   Cu privire la obiectivul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b), fondul sprijină următoarele obiective specifice:

(a)

cu excepţia frontierelor externe temporare, elaborarea de noi metode de lucru, măsuri logistice şi tehnologii de ultimă generaţie pentru întărirea controalelor sistematice ale persoanelor la intrare şi la ieşire la punctele de trecere a frontierei;

(b)

promovarea utilizării tehnologiei şi formarea specializată a personalului responsabil de exploatarea eficientă a acestei tehnologii;

(c)

promovarea schimbului de informaţii şi îmbunătăţirea formării cu privire la documentele de călătorie falsificate sau false, inclusiv crearea şi distribuirea de instrumente şi practici comune de depistare a unor astfel de documente;

(d)

promovarea consultării eficiente şi în timp real a datelor la punctele de trecere a frontierei prin intermediul utilizării unor sisteme informatice de scară largă, cum ar fi Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) şi Sistemul de Informaţii privind Vizele (VIS), precum şi a unui schimb eficient de informaţii, în timp real, între toate punctele de trecere a frontierei aflate de-a lungul frontierelor externe;

(e)

asigurarea punerii optime în aplicare, la nivel operaţional şi tehnic, a rezultatelor analizelor de risc.

(3)   Cu privire la obiectivul prevăzut de articolul 3 alineatul (1) litera (c), fondul sprijină următoarele obiective specifice:

(a)

instituirea treptată în toate statele membre a pregătirii, formării şi calificării uniforme a personalului pentru paza frontierelor, în special prin punerea în aplicare a unei programe fundamentale comune de formare, aşa cum a fost elaborată de agenţie, şi prin suplimentarea coerentă a activităţilor agenţiei în acest domeniu;

(b)

sprijinirea şi sporirea schimburilor şi detaşărilor de membrii ai personalului pentru paza frontierelor între statele membre, care să fie complementare orientărilor şi activităţilor agenţiei în acest domeniu;

(c)

promovarea utilizării unei tehnologii de ultimă generaţie compatibile de-a lungul frontierelor externe, ori de câte ori acest lucru este indispensabil pentru utilizarea corectă, eficientă şi uniformă a normelor;

(d)

promovarea capacităţii autorităţilor de a aplica aceleaşi proceduri şi de a lua decizii consecvente, rapide şi de bună calitate privind trecerea frontierelor externe, inclusiv privind eliberarea vizelor;

(e)

promovarea utilizării Manualului practic comun al poliţistului de frontieră;

(f)

construirea şi modernizarea de zone şi centre destinate persoanelor cărora li se refuză accesul într-o anumită ţară, precum şi persoanelor interceptate după trecerea ilegală a frontierei sau la apropierea de frontierele externe în vederea intrării ilegale pe teritoriul statelor membre;

(g)

modernizarea sistemului de securitate în incinta punctelor de trecere a frontierelor în vederea asigurării siguranţei membrilor personalului pentru paza frontierelor şi a protecţiei echipamentelor, sistemelor de supraveghere şi a mijloacelor de transport.

(4)   Cu privire la obiectivul prevăzut de articolul 3 alineatul (1) litera (d), fondul sprijină următoarele obiective specifice:

(a)

întărirea capacităţii operaţionale a reţelei de ofiţeri de legătură pentru imigraţie şi promovarea unei cooperări mai eficiente prin intermediul reţelei care reuneşte serviciile statelor membre;

(b)

introducerea de măsuri menite să ofere asistenţă statelor membre şi operatorilor de transport pentru îndeplinirea obligaţiilor care le sunt impuse în virtutea Directivei 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligaţia operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii (20) şi a articolului 26 din Convenţia din 19 iunie 1990 care pune în aplicare Acordul Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (21) (denumită în continuare „Convenţia Schengen”) cu scopul de a preveni sosirile ilegale la frontierele externe;

(c)

promovarea unei cooperări mai eficiente cu operatorii de transport în aeroporturile din ţările de origine, inclusiv formarea uniformă a personalului operatorilor de transport în domeniul documentelor de călătorie;

(d)

promovarea gestionării calităţii, a serviciilor şi incintelor de bună calitate în ceea ce priveşte infrastructura în procesul de solicitare de vize;

(e)

promovarea cooperării între statele membre cu scopul de a spori capacitatea serviciilor consulare de a examina cererile de viză;

(f)

promovarea practicilor comune de investigare, a uniformităţii procedurilor şi deciziilor administrative în materie de vize, luate de către serviciile consulare ale unui stat membru, localizate în ţări terţe diferite;

(g)

promovarea progreselor în direcţia unei cooperări sistematice şi regulate între serviciile consulare şi alte servicii din state membre diferite, în special în legătură cu VIS, incluzând folosirea în comun a resurselor şi a mijloacelor de eliberare a vizelor, de schimb de informaţii, studii şi investigaţii privind cererile de viză şi crearea de centre comune de solicitare de vize;

(h)

promovarea de iniţiative naţionale care au drept scop practicile comune de investigare, procedurile şi deciziile administrative uniforme privind vizele de către serviciile consulare ale diferitelor state membre;

(i)

dezvoltarea de oficii consulare comune.

Articolul 5

Acţiuni eligibile în statele membre

(1)   Fondul sprijină acţiuni în statele membre în legătură cu obiectivele specifice definite la articolul 4 şi, în special, în legătură cu următoarele:

(a)

infrastructura pentru trecerea frontierei şi clădirile aferente, cum ar fi staţiile de frontieră, locurile de aterizare pentru elicoptere sau culoarele ori ghişeele amenajate pentru autovehicule sau persoane, la punctele de trecere a frontierei;

(b)

infrastructura, clădirile şi sistemele necesare pentru supravegherea dintre punctele de trecere a frontierei, precum şi pentru protecţia împotriva trecerii ilegale a frontierei externe;

(c)

echipamentele necesare funcţionării, cum ar fi senzorii, supravegherea video, instrumentele de examinare a documentelor, instrumentele de depistare şi terminalele mobile sau fixe pentru consultarea SIS, a VIS, a Sistemului European de Arhivare a Imaginilor (FADO) şi a altor sisteme europene şi naţionale;

(d)

mijloacele de transport destinate controlului la frontierele externe, cum ar fi vehiculele, navele, elicopterele şi aparatele uşoare de zbor, cu dotări speciale constând în echipamente electronice de supraveghere a frontierei şi de depistare a persoanelor aflate în mijloace de transport;

(e)

echipamentele destinate schimbului de informaţii în timp real între autorităţile relevante;

(f)

sistemele de tehnologie a informaţiei şi de comunicare;

(g)

programele de detaşare şi schimb de personal, cum ar fi poliţiştii de frontieră, funcţionarii din domeniul imigraţiei şi agenţii consulari;

(h)

formarea şi educarea personalului autorităţilor relevante, inclusiv cursuri de limbi străine;

(i)

investiţii în dezvoltarea, testarea şi instalarea de tehnologii de ultimă generaţie;

(j)

studii şi proiecte-pilot destinate punerii în aplicare a recomandărilor, a standardelor operaţionale şi a celor mai bune practici care rezultă din cooperarea operaţională între statele membre în domeniul controlului la frontieră;

(k)

studii şi proiecte pilot menite să stimuleze inovarea, să faciliteze schimburile de experienţă şi de bune practici şi să îmbunătăţească calitatea gestionării activităţilor organizate de serviciile consulare şi de alte servicii ale statelor membre în ţările terţe cu privire la fluxurile de resortisanţi ai ţărilor terţe care intră pe teritoriul statelor membre, precum şi cooperarea dintre statele membre în această privinţă.

(2)   Fondul nu sprijină acţiuni care vizează frontierele externe temporare atunci când astfel de acţiuni echivalează cu o investiţie structurală, incompatibilă cu obiectivul eliminării controalelor privind persoanele la aceste frontiere şi, în special, acţiuni menţionate la alineatul 1 literele (a) şi (b).

Articolul 6

Regimul special de tranzit

(1)   Fondul acordă sprijin pentru compensarea scutirilor de taxe aplicate vizelor de tranzit şi costurile suplimentare ocazionate de punerea în aplicare a documentului de facilitare a tranzitului (FTD) şi a documentului de facilitare a tranzitului feroviar (FRTD), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 693/2003 al Consiliului (22) şi cu Regulamentul (CE) nr. 694/2003 al Consiliului (23).

(2)   În sensul alineatului (1), costuri suplimentare înseamnă costurile care rezultă direct din cerinţele specifice de punere în aplicare a operării regimului special de tranzit şi care nu decurg din eliberarea vizelor de tranzit sau a altor tipuri de vize.

Următoarele tipuri de costuri suplimentare pot beneficia de finanţare:

(a)

investiţia în infrastructuri;

(b)

formarea personalului care pune în aplicare schema specială de tranzit;

(c)

costurile suplimentare de funcţionare, inclusiv salariile personalului responsabil în mod direct de funcţionarea schemei speciale de tranzit.

(3)   Scutirile de taxe menţionate la alineatul (1) se calculează pe baza nivelului taxelor pentru vizele de tranzit instituit în anexa 12 la Instrucţiunile consulare comune privind vizele, în cadrul financiar prevăzut la articolul 14 alineatul (9).

Articolul 7

Acţiuni comunitare

(1)   La iniţiativa Comisiei, în limita a 6 % din resursele disponibile ale fondului, acesta poate finanţa acţiuni transnaţionale sau acţiuni în interesul întregii Comunităţi (denumite în continuare „acţiuni comunitare”) privind următoarele obiective:

(a)

contribuţia la dezvoltarea activităţilor organizate de către serviciile consulare şi de către alte servicii ale statelor membre în ţările terţe cu privire la fluxurile de resortisanţi ai ţărilor terţe care intră pe teritoriul statelor membre şi la cooperarea dintre statele membre în această privinţă, inclusiv activităţile ofiţerilor de legătură pentru transportul aerian şi ale ofiţerilor de legătură pentru imigraţie;

(b)

promovarea includerii treptate a controalelor vamale, veterinare şi fitosanitare în rândul activităţilor integrate de gestionare a frontierelor, în conformitate cu evoluţia politicii în acest domeniu;

(c)

prestarea de servicii de sprijin pentru statele membre în cazul unor situaţii de urgenţă temeinic justificate şi care necesită o acţiune imediată la frontierele externe.

(2)   Pentru a fi eligibile pentru finanţare, acţiunile comunitare enumerate la alineatul (1) literele (a) şi (b) trebuie, în special:

(a)

să promoveze cooperarea comunitară în vederea punerii în aplicare a dreptului comunitar şi a bunelor practici;

(b)

să susţină înfiinţarea de reţele transnaţionale de cooperare şi de proiecte pilot bazate pe parteneriate transnaţionale între servicii consulare din două sau mai multe state membre, menite să stimuleze inovaţia şi să faciliteze schimburile de experienţă şi de bune practici;

(c)

să sprijine studiile, difuzarea şi schimbul de informaţii privind bunele practici şi toate celelalte aspecte ale obiectivului general de a contribui la dezvoltarea activităţilor organizate de către serviciile consulare ale statelor membre în ţări terţe şi la cooperarea dintre statele membre în acest domeniu, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea tehnologiei de ultimă generaţie;

(d)

să sprijine proiectele şi studiile care explorează posibilitatea unor noi forme de cooperare şi de legislaţie comunitară în acest domeniu şi, în special, a unor centre comune pentru depunerea de cereri;

(e)

să susţină dezvoltarea şi aplicarea de către statele membre a unor instrumente, metode şi indicatori statistici comuni pentru cuantificarea progreselor înregistrate în cadrul politicii în domeniul vizelor şi al cooperării consulare.

(3)   Programul anual de lucru care stabileşte priorităţile pentru acţiunile comunitare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 56 alineatul (2).

CAPITOLUL II

PRINCIPIILE ASISTENŢEI

Articolul 8

Complementaritatea, consecvenţa şi conformarea

(1)   Fondul acordă asistenţă complementară acţiunilor naţionale, regionale şi locale care integrează priorităţile Comunităţii.

(2)   Comisia şi statele membre se asigură că asistenţa acordată de fond şi de statele membre este consecventă cu activităţile, politicile şi priorităţile Comunităţii. Această consecvenţă se indică în special în programul multianual menţionat la articolul 21.

(3)   Operaţiunile finanţate de fond se conformează dispoziţiilor tratatului şi ale actelor adoptate în temeiul acestora.

Articolul 9

Programarea

(1)   Realizarea obiectivelor fondului este urmărită în cadrul perioadei de programare multianuală 2007-2013, sub rezerva unei reanalizări la jumătatea perioadei, în conformitate cu articolul 24. Sistemul de programare multianuală cuprinde priorităţile stabilite, precum şi un proces de gestionare, luare de decizii, auditare şi certificare.

(2)   Programele multianuale aprobate de Comisie sunt puse în aplicare prin intermediul programelor anuale.

Articolul 10

Subsidiaritatea şi proporţionalitatea intervenţiei

(1)   Punerea în aplicare a programelor multianuale şi anuale menţionate la articolele 21 şi 23 este responsabilitatea statelor membre la nivelul teritorial adecvat, în conformitate cu sistemul instituţional specific fiecărui stat membru. Această responsabilitate se exercită în conformitate cu prezenta decizie.

(2)   În raport cu dispoziţiile privind auditul, mijloacele folosite de Comisie şi de statele membre diferă în funcţie de amploarea contribuţiei comunitare. Acelaşi principiu se aplică şi dispoziţiilor privind evaluarea, precum şi rapoartelor referitoare la programele multianuale şi anuale.

Articolul 11

Metodele de punere în aplicare

(1)   Bugetul comunitar alocat fondului este executat în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar, cu excepţia acţiunilor Comunităţii menţionate la articolul 7 şi a asistenţei tehnice menţionate la articolul 17 din prezenta decizie.

(2)   Comisia îşi exercită responsabilitatea execuţiei bugetului general al Uniunii Europene prin:

(a)

verificarea existenţei şi funcţionării adecvate a sistemelor de gestionare şi control din statele membre, în conformitate cu procedurile descrise la articolul 34;

(b)

reţinerea sau suspendarea integrală sau parţială a plăţilor, în conformitate cu procedurile descrise la articolele 43 şi 44, dacă sistemele naţionale de gestionare şi control nu funcţionează corespunzător, precum şi aplicarea oricărei alte măsuri financiare de corecţie necesare, în conformitate cu procedurile descrise la articolele 47 şi 48.

(3)   Ţările asociate punerii în aplicare, asigurării respectării şi dezvoltării acquis-ului Schengen participă la fond în conformitate cu prezenta decizie.

(4)   În vederea prevederii normelor suplimentare necesare unei asemenea participări, inclusiv a unor dispoziţii care asigură protecţia intereselor financiare ale Comunităţii şi a competenţelor de audit ale Curţii de Conturi, se încheie aranjamente.

Articolul 12

Parteneriatul

(1)   Fiecare stat membru organizează, în conformitate cu normele şi practicile naţionale în vigoare, un parteneriat cu autorităţile şi organismele implicate în aplicarea programului multianual sau care, potrivit statului membru în cauză, sunt în măsură să contribuie eficient la dezvoltarea acestuia.

Astfel de autorităţi şi organisme pot cuprinde autorităţile regionale, locale, municipale şi alte autorităţi publice competente, organizaţii internaţionale şi, în special, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (ICNUR), precum şi organisme care reprezintă societatea civilă, cum ar fi organizaţiile neguvernamentale sau parteneri sociali.

(2)   Un asemenea parteneriat se desfăşoară în deplină conformitate cu competenţa instituţională, legală şi financiară a fiecărei categorii de parteneri.

CAPITOLUL III

CADRUL FINANCIAR

Articolul 13

Resurse globale

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2013, este de 1 820 milioane EUR.

(2)   Creditele anuale sunt autorizate de către autoritatea bugetară în limitele cadrului financiar.

(3)   Comisia face defalcări anuale indicative pe fiecare stat membru, în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 14.

Articolul 14

Distribuţia anuală a resurselor pentru acţiuni eligibile în statele membre

(1)   Resursele anuale disponibile sunt defalcate între statele membre după cum urmează:

(a)

30 % pentru frontiera externă terestră;

(b)

35 % pentru frontiera externă maritimă;

(c)

20 % pentru aeroporturi;

(d)

15 % pentru oficiile consulare.

(2)   Resursele disponibile în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sunt defalcate între statele membre după cum urmează:

(a)

70 % în funcţie de lungimea frontierei, care va fi calculată pe baza factorilor de ponderare pentru fiecare secţiune în parte, stabilită în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) litera (a) şi

(b)

30 % în funcţie de volumul de lucru la frontierele lor externe terestre, aşa cum este stabilit în conformitate cu alineatul (7) litera (a).

(3)   Resursele disponibile în conformitate cu alineatul (1) litera (b) sunt defalcate între statele membre după cum urmează:

(a)

70 % în funcţie de lungimea frontierei, care va fi calculată pe baza factorilor de ponderare pentru fiecare secţiune în parte, stabilită în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) litera (b) şi

(b)

30 % în funcţie de volumul de lucru la frontierele lor externe maritime, aşa cum este stabilit în conformitate cu alineatul (7) litera (a).

(4)   Resursele disponibile în conformitate cu alineatul (1) litera (c) sunt defalcate între statele membre în conformitate cu volumul de lucru din aeroporturile lor, aşa cum este stabilit în conformitate cu alineatul (7) litera (b).

(5)   Resursele disponibile în conformitate cu alineatul (1) litera (d) sunt defalcate între statele membre după cum urmează:

(a)

50 % în funcţie de numărul de oficii consulare ale statelor membre, situate în ţările enumerate la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie (24) şi

(b)

50 % în funcţie de volumul de lucru legat de gestionarea politicii vizelor la oficiile consulare ale statelor membre aflate în ţările enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 539/2001, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu alineatul (7) litera (c) din prezentul articol.

(6)   În scopul distribuirii anuale a resurselor în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi (b)

(a)

se va lua în considerare, deşi nu constituie o frontieră externă terestră atât timp cât rămân aplicabile dispoziţiile articolului 1 din Protocolul nr. 10 la Actul de aderare din 2003, linia care delimitează zonele menţionate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 866/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind regimul stabilit în conformitate cu articolul 2 din Protocolul nr. 10 la Actul de aderare (25), dar nu lungimea frontierei maritime situată la nord de linia respectivă;

(b)

„frontiere maritime externe” înseamnă, exclusiv în sensul prezentei decizii şi cu respectarea dreptului internaţional, limita exterioară a mării teritoriale a statelor membre, definită în conformitate cu articolele 4-16 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării, cu precizarea că, în cazurile în care sunt necesare operaţii pe o rază întinsă, defăşurate cu regularitate, în scopul prevenirii migraţiei sau intrărilor ilegale, aceasta constituie limita exterioară a zonei de risc deosebit, care se determină prin luarea în considerare a datelor operaţionale din cursul ultimilor doi ani, astfel cum sunt furnizate de statele membre în cauză. Prezenta definiţie a „frontierelor maritime externe” este utilizată exclusiv pentru necesităţile prezentei decizii şi toate operaţiunile trebuie să respecte dreptul internaţional.

(7)   Volumul de lucru se întemeiază pe mediile înregistrate în cei doi ani anteriori de următorii factori:

(a)

la frontierele externe terestre şi la frontierele externe maritime:

(i)

numărul de persoane care traversează frontiera externă prin puncte autorizate de trecere a frontierei;

(ii)

numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe cărora le-a fost refuzată intrarea la frontiera externă;

(iii)

numărul de resortisanţi ţărilor terţe care au fost prinşi ulterior trecerii ilegale a frontierei externe, inclusiv numărul de persoane reţinute pe mare;

(b)

la aeroporturi:

(i)

numărul de persoane care traversează frontiera externă prin puncte autorizate de trecere a frontierei;

(ii)

numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe cărora le-a fost refuzată intrarea la frontiera externă;

(c)

la oficiile consulare:

numărul de cereri de viză.

Pentru anul 2007, volumul de lucru se întemeiază numai pe cifrele corespunzătoare anului 2005.

(8)   Ponderarea menţionată la alineatele (2) şi (3) este stabilită de către agenţie în conformitate cu articolul 15.

(9)   În ceea ce priveşte lungimea frontierelor externe terestre, astfel cum este menţionată la alineatul (2) litera (a), calculul distribuţiei anuale a resurselor nu ţine seama de frontierele externe temporare. Totuşi, acest calcul ţine seama de frontierele externe temporare între un stat membru care a aderat la Uniunea Europeană cel târziu la 1 mai 2004 cu un stat membru care a aderat după 1 mai 2004.

(10)   Cele mai recente statistici emise de Comisie (Eurostat) pe baza datelor furnizate de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar constituie cifrele de referinţă privind volumul de lucru menţionat la alineatul (7).

În cazul în care nu au transmis Comisiei (Eurostat) datele statistice menţionate anterior, statele membre furnizează date provizorii cât mai curând posibil.

Înainte de a accepta aceste date ca cifre de referinţă, Comisia (Eurostat) evaluează calitatea, comparabilitatea şi caracterul exhaustiv al informaţiilor statistice, în conformitate cu procedurile normale de funcţionare. La cererea Comisiei (Eurostat), statele membre pun la dispoziţia acesteia toate informaţiile necesare pentru a realiza aceasta.

(11)   În cazul în care cifrele de referinţă nu sunt disponibile sub forma datelor statistice emise de Comisie (Eurostat) în conformitate cu dreptul comunitar, statele membre furnizează Comisiei date provizorii până la data de 1 noiembrie a fiecărui an, în scopul estimării sumei care urmează să le fie alocată pentru anul următor în conformitate cu articolul 23 alineatul (2).

Înainte de a accepta aceste date ca cifre de referinţă, Comisia (Eurostat) poate evalua calitatea, comparabilitatea şi caracterul exhaustiv al informaţiilor statistice, în conformitate cu procedurile normale de funcţionare. La cererea Comisiei (Eurostat), statele membre pun la dispoziţia acesteia toate informaţiile necesare pentru a realiza aceasta.

(12)   Alocarea resurselor menţionată la alineatul (1) nu cuprinde resursele alocate în sensul articolului 6 şi al articolului 19. Resursele alocate în sensul articolului 6 nu depăşesc 108 milioane EUR pentru perioada 2007-2013.

Articolul 15

Analiza riscului efectuată de către agenţie în scopul distribuirii anuale a resurselor

(1)   În vederea stabilirii ponderării, astfel cum se menţionează la articolul 14 alineatul (8), agenţia furnizează Comisiei, până la data de 1 aprilie a fiecărui an, un raport specific care descrie dificultatea desfăşurării supravegherii la frontieră şi situaţia de la frontierele externe ale statelor membre, acordând o atenţie specială apropierii deosebite a statelor membre de zonele care prezintă un grad înalt de risc de imigraţie ilegală în anul anterior, ţinând seama şi de numărul de persoane care au intrat în aceste state membre în mod neregulamentar şi de dimensiunea statelor membre respective.

(2)   În conformitate cu Modelul comun integrat de analiză de risc, menţionat la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2007/2004, raportul analizează ameninţările care au afectat securitatea la frontierele externe ale statelor membre în anul anterior, luând în considerare evoluţiile politice, economice şi sociale din ţările terţe în cauză şi, în special, din ţările terţe vecine, şi va stabili tendinţele posibile în viitor privind fluxurile migratorii şi activităţile ilegale la frontierele externe.

Analiza de risc se bazează în special pe următoarele informaţii colectate de agenţie, furnizate de statele membre sau obţinute de la Comisie (Eurostat):

(a)

numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe cărora le-a fost refuzată intrarea la frontiera externă;

(b)

numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe care au fost reţinuţi când traversau sau încercau să traverseze ilegal frontiera externă;

(c)

numărul de călăuze prinse care au ajutat cu intenţie resortisanţi din ţări terţe la intrarea neautorizată;

(d)

numărul de documente de călătorie falsificate sau false şi numărul de documente de călătorie şi vize emise pe temeiuri false care au fost detectate la punctele de trecere a frontierei în conformitate cu Codul frontierelor Schengen.

Atunci când cifrele de referinţă nu au fost furnizate ca statistici produse de Comisie (Eurostat) ci de către statele membre, agenţia poate solicita acestor state membre informaţiile necesare pentru a evalua calitatea, comparabilitatea şi caracterul exhaustiv al informaţiilor statistice. Agenţia poate solicita ajutorul Comisiei (Eurostat) pentru această evaluare.

(3)   În cele din urmă, raportul identifică, în conformitate cu alineatele (1) şi (2), nivelurile curente de ameninţare la frontierele externe ale fiecăruia dintre statele membre şi determină următorii factori de ponderare pentru fiecare secţiune a frontierei externe a respectivului stat membru:

(a)

frontiera externă terestră:

(i)

factorul 1 pentru ameninţare normală,

(ii)

factorul 1,5 pentru ameninţare medie,

(iii)

factorul 3 pentru ameninţare deosebită;

(b)

frontiera externă maritimă:

(i)

factorul 0 pentru ameninţare minimă,

(ii)

factorul 1 pentru ameninţare normală,

(iii)

factorul 3 pentru ameninţare medie,

(iv)

factorul 8 pentru ameninţare deosebită.

Articolul 16

Structura finanţării

(1)   Contribuţia financiară a fondului ia forma unor subvenţii.

(2)   Acţiunile sprijinite de fond sunt cofinanţate din surse publice sau private, nu au scop lucrativ şi nu sunt eligibile pentru finanţare din alte surse cuprinse în bugetul general al Uniunii Europene.

(3)   Creditele fondului sunt complementare cheltuielilor publice sau echivalente alocate de statele membre măsurilor care intră sub incidenţa prezentei decizii.

(4)   Contribuţia Comunităţii la proiectele sprijinite nu depăşeşte 50 % din costul total al unei acţiuni specifice în cazul acţiunilor puse în aplicare în statele membre în conformitate cu articolul 4.

Această contribuţie poate fi majorată la 75 % în cazul proiectelor care abordează priorităţile specifice formulate în orientările strategice menţionate la articolul 20.

Contribuţia Comunităţii se majorează la 75 % în statele membre care beneficiază de finanţare din Fondul de coeziune.

(5)   În cadrul punerii în aplicare a programării naţionale, astfel cum este prevăzută la capitolul IV, statele membre selectează proiectele pentru finanţare pe baza următoarelor criterii minime:

(a)

situaţia şi cerinţele din statele membre în cauză;

(b)

rentabilitatea cheltuielilor, având în vedere, printre altele, numărul de persoane vizate de proiect;

(c)

experienţa, competenţa, fiabilitatea şi contribuţia financiară a organizaţiei care solicită finanţare şi a oricărei organizaţii partenere;

(d)

măsura în care proiectele completează alte acţiuni finanţate din bugetul general al Uniunii Europene sau în cadrul programelor naţionale.

(6)   Ca regulă generală, ajutorul financiar al Comunităţii pentru acţiunile finanţate de fond se acordă pe o perioadă care să nu depăşească trei ani, sub rezerva prezentării de rapoarte periodice privind progresele înregistrate.

Articolul 17

Asistenţa tehnică la iniţiativa Comisiei

(1)   La iniţiativa şi/sau în numele Comisiei, fondul poate finanţa, în limitele unui plafon de 500 000 EUR din alocările anuale ale fondului, măsuri de pregătire, de monitorizare, de asistenţă administrativă şi tehnică, precum şi măsuri de evaluare, audit şi inspecţie necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii.

(2)   Aceste acţiuni cuprind:

(a)

studii, evaluări, expertize şi statistici, inclusiv cele cu caracter general, privind funcţionarea fondului;

(b)

măsuri de informare pentru statele membre, beneficiarii finali şi publicul larg, inclusiv campanii de sensibilizare şi o bază de date comună privind proiectele finanţate de fond;

(c)

instalarea, funcţionarea şi interconectarea sistemelor informatice de gestionare, monitorizare, inspecţie şi evaluare;

(d)

elaborarea unui cadru comun de evaluare şi monitorizare, precum şi a unui sistem de indicatori, ţinând seama, după caz, de indicatorii naţionali;

(e)

îmbunătăţirea metodelor de evaluare şi schimbul de informaţii privind practicile din acest domeniu;

(f)

acţiuni de informare şi formare pentru autorităţile desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 27, complementare eforturilor statelor membre de a oferi îndrumare autorităţilor lor în conformitate cu articolul 33 alineatul (2).

Articolul 18

Asistenţa tehnică la iniţiativa statelor membre

(1)   La iniţiativa unui stat membru, pentru fiecare program anual, fondul poate finanţa măsuri de pregătire, administrare, monitorizare, evaluare, informare şi control, precum şi măsuri de consolidare a capacităţii administrative pentru punerea în aplicare a fondului.

(2)   Suma alocată asistenţei tehnice în cadrul fiecărui program anual nu poate depăşi:

(a)

pentru perioada 2007-2010, 7 % din suma anuală totală de cofinanţare alocată statului membru respectiv, la care se adaugă 30 000 EUR şi

(b)

pentru perioada 2011-2013, 4 % din suma anuală totală de cofinanţare alocată statului membru respectiv, la care se adaugă 30 000 EUR.

Articolul 19

Acţiuni specifice

(1)   Comisia stabileşte în fiecare an o listă de acţiuni specifice care trebuie puse în aplicare de către statele membre, după caz, în cooperare cu agenţia, care contribuie la dezvoltarea sistemului european comun de gestionare integrată a frontierelor prin remedierea vulnerabilităţilor la punctele de trecere a frontierei identificate în analiza de risc menţionată la articolul 15.

(2)   Programul de lucru anual menţionat la articolul 7 alineatul (3) stabileşte un cadru pentru finanţarea acestor acţiuni, inclusiv obiectivele şi criteriile de evaluare.

(3)   Lista cu acţiunile selectate este adoptată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 56 alineatul (2).

(4)   Asistenţa financiară din partea fondului pentru acţiuni specifice este limitată la o perioadă de şase luni şi nu depăşeşte 80 % din costul fiecărei acţiuni.

(5)   Resursele anuale disponibile pentru aceste acţiuni nu depăşesc 10 milioane EUR. Resursele rămase la dispoziţie după selecţia menţionată la alineatul (3) pot fi utilizate pentru finanţarea acţiunilor definite la articolul 7.

CAPITOLUL IV

PROGRAMAREA

Articolul 20

Adoptarea orientărilor strategice

(1)   Comisia adoptă orientări strategice care stabilesc cadrul de intervenţie al fondului, luând în considerare progresul înregistrat în dezvoltarea şi punerea în aplicare a legislaţiei comunitare în domeniul politicii privind frontierele externe şi vizele, precum şi repartizarea orientativă a resurselor financiare ale fondului pe perioada programului multianual.

(2)   În ceea ce priveşte obiectivele generale menţionate la articolul 3 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), aceste orientări pun în practică în special priorităţile Comunităţii în vederea continuării stabilirii treptate a sistemului european comun de gestionare integrată a frontierelor pentru frontierele externe şi în vederea întăririi controalelor şi a supravegherii frontierelor externe ale Uniunii.

(3)   În ceea ce priveşte obiectivele generale menţionate la articolul 3 alineatul (1) litera (d), aceste orientări pun în practică în special priorităţile Comunităţii în vederea continuării dezvoltării politicii comune de vize, ca parte a unui sistem pe mai multe niveluri care urmăreşte să faciliteze călătoria în scopuri justificate şi controlul asupra imigraţiei ilegale prin perfecţionarea practicilor de gestionare în cadrul misiunilor consulare locale.

(4)   Comisia adoptă, până la 31 iulie 2007, orientările strategice privind perioada de programare multianuală.

(5)   Orientările strategice sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 56 alineatul (3). Odată adoptate, aceste orientări strategice se anexează prezentei decizii.

Articolul 21

Pregătirea şi aprobarea programelor naţionale multianuale

(1)   Fiecare stat membru propune, pe baza orientărilor strategice menţionate la articolul 20, un proiect de program multianual cuprinzând următoarele elemente:

(a)

o descriere a situaţiei curente din respectivul stat membru cu privire la infrastructura, echipamentele, mijloacele de transport, sistemele de tehnologie a informaţiei şi de comunicare şi modalităţile de formare şi educare a personalului care deserveşte autorităţile de frontieră şi, respectiv, autorităţile consulare;

(b)

o analiză a cerinţelor din statul membru respectiv cu privire la infrastructura, echipamentele, mijloacele de transport, sistemele de tehnologie a informaţiei şi de comunicare şi modalităţile de formare şi educare a personalului care deserveşte autorităţile de frontieră şi, respectiv, autorităţile consulare şi o indicare a obiectivelor operaţionale care au drept scop îndeplinirea acestor cerinţe în decursul perioadei acoperite de programul multianual;

(c)

prezentarea unei strategii adecvate destinate îndeplinirii acestor obiective şi a priorităţilor stabilite în vederea atingerii lor, precum şi o descriere a acţiunilor prevăzute pentru aplicarea acestor priorităţi;

(d)

indicarea nivelului de compatibilitate a strategiei respective cu alte instrumente regionale, naţionale şi comunitare;

(e)

informarea cu privire la priorităţi şi la obiectivele specifice ale acestora. Aceste obiective sunt cuantificate pe baza unui număr limitat de indicatori, ţinând seama de principiul proporţionalităţii. Indicatorii trebuie să permită cuantificarea progresului înregistrat raportat la situaţia iniţială, precum şi a eficienţei obiectivelor asociate punerii în aplicare a priorităţilor;

(f)

o descriere a abordării alese pentru aplicarea principiului parteneriatului prevăzut la articolul 12;

(g)

un proiect de plan de finanţare care prevede, pentru fiecare prioritate şi pentru fiecare program anual, contribuţia financiară propusă din partea fondului şi suma totală aferentă cofinanţării publice sau private;

(h)

dispoziţiile prevăzute pentru a asigura aducerea la cunoştinţa publicului a programului multianual.

(2)   Statele membre prezintă Comisiei proiectul lor de program multianual în termen de patru luni de la data furnizării de către Comisie a orientărilor strategice.

(3)   Pentru a aproba proiectul de program multianual, Comisia examinează:

(a)

concordanţa proiectului de program multianual cu obiectivele fondului şi cu orientările strategice menţionate la articolul 20;

(b)

relevanţa acţiunilor avute în vedere în proiectul de program multianual în lumina strategiei propuse;

(c)

conformitatea cu dispoziţiile prezentei decizii a modalităţilor de gestionare şi control instituite de statul membru pentru punerea în aplicare a intervenţiilor fondului;

(d)

conformitatea proiectului de program multianual cu dreptul comunitar şi, în special, cu dispoziţiile dreptului comunitar privind asigurarea liberei circulaţii a persoanelor, corelată cu măsurile complementare direct legate de aceasta şi care privesc controalele la frontierele externe, azilul şi imigraţia.

(4)   În cazul în care Comisia consideră că proiectul de program multianual nu respectă orientările strategice şi/sau dispoziţiile prezentei decizii de instituire a unor sisteme de gestionare şi control ori dreptul comunitar, aceasta invită statul membru în cauză să furnizeze toate informaţiile suplimentare necesare şi, după caz, să revizuiască în consecinţă proiectul programului multianual.

(5)   Comisia aprobă fiecare program multianual într-un termen de trei luni de la data depunerii sale oficiale, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 56 alineatul (2).

Articolul 22

Revizuirea programelor multianuale

(1)   La iniţiativa statului membru în cauză sau a Comisiei, programul multianual este reexaminat şi, dacă este necesar, revizuit pentru restul perioadei de programare, cu scopul de a lua în considerare priorităţile Comunităţii în mod diferit sau într-o măsură mai mare. Programele multianuale pot fi reexaminate în lumina evaluărilor şi/sau ca urmare a dificultăţilor de punere în practică.

(2)   Comisia adoptă o decizie de aprobare a revizuirii programului multianual în cel mai scurt timp de la depunerea oficială a unei solicitări în acest sens din partea statului membru în cauză. Revizuirea programului multianual se realizează în conformitate cu procedura menţionată la articolul 56 alineatul (2).

Articolul 23

Programele anuale

(1)   Programul multianual aprobat de Comisie este pus în aplicare prin intermediul programelor anuale.

(2)   Comisia furnizează statelor membre, până la data de 1 iulie a fiecărui an, o estimare a sumelor care le vor fi atribuite anul următor din totalul creditelor acordate în cadrul procedurii bugetare anuale, calculate în conformitate cu articolul 14.

(3)   Statele membre prezintă Comisiei, până la data de 1 noiembrie a fiecărui an, un proiect de program anual pentru anul următor, conceput în conformitate cu programul multianual şi constând din următoarele elemente:

(a)

regulile generale de selecţie a proiectelor care urmează să fie finanţate în cadrul programului anual;

(b)

o descriere a acţiunilor care urmează să fie sprijinite în cadrul programului anual;

(c)

propunerea de defalcare financiară a contribuţiei fondului între diferitele acţiuni din cadrul programului şi indicarea sumei necesare pentru asigurarea asistenţei tehnice în temeiul articolului 18, în scopul punerii în aplicare a programului anual.

(4)   La examinarea proiectului de program anual al unui stat membru, Comisia ţine seama de suma finală a creditelor alocate de care beneficiază fondul în cadrul procedurii bugetare.

În termen de o lună de la depunerea oficială a proiectului de program anual, Comisia informează statul membru dacă îl poate aproba. În cazul în care proiectul de program anual nu concordă cu programul multianual, Comisia invită respectivul statul membru să furnizeze toate informaţiile necesare şi, după caz, să revizuiască în consecinţă proiectul programului anual.

Comisia adoptă decizia de finanţare care aprobă programul anual până la data de 1 martie a anului în cauză. Decizia stabileşte suma alocată statului membru în cauză şi perioada de eligibilitate a cheltuielilor.

(5)   În scopul de a lua în considerare situaţiile de urgenţă temeinic motivate, care nu au fost prevăzute în momentul aprobării programului anual şi care necesită o acţiune urgentă, un stat membru poate revizui până la 10 % din defalcarea financiară a contribuţiei fondului între diferitele acţiuni menţionate în programul anual sau poate aloca până la 10 % din defalcare altor acţiuni conforme cu prezenta decizie. Comisia este informată cu privire la programul anual revizuit.

Articolul 24

Reanalizarea programului multianual la jumătatea perioadei

(1)   Comisia reanalizează orientările strategice şi, în cazul în care este necesar, adoptă, până la 31 martie 2010, orientări strategice revizuite pentru perioada 2011-2013.

(2)   În cazul adoptării unor asemenea orientări strategice revizuite, fiecare stat membru îşi reanalizează programul multianual şi, dacă este necesar, îl revizuieşte.

(3)   Regulile enunţate la articolul 21 privind pregătirea şi aprobarea programelor naţionale multianuale se aplică mutatis mutandis pregătirii şi aprobării acestor programe multianuale revizuite.

(4)   Orientările strategice revizuite se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 56 alineatul (3).

CAPITOLUL V

SISTEMELE DE GESTIONARE ŞI CONTROL

Articolul 25

Punerea în aplicare

Comisia este responsabilă de punerea în aplicare a prezentei decizii şi adoptă normele de punere în aplicare necesare.

Articolul 26

Principiile generale ale sistemelor de gestionare şi control

Sistemele de gestionare şi control ale programelor multianuale instituite de statele membre asigură:

(a)

definirea funcţiilor organismelor în cauză în cadrul gestionării şi controlului, precum şi repartizarea funcţiilor în interiorul fiecărui organism;

(b)

respectarea principiului separării funcţiilor între organismele respective şi în interiorul lor;

(c)

resurse adecvate pentru fiecare organism, care să îi permită să-şi îndeplinească funcţiile care i-au fost repartizate pe toată perioada de aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond;

(d)

proceduri de asigurare a corectitudinii şi regularităţii cheltuielilor declarate în cadrul programelor anuale;

(e)

sisteme contabile, de monitorizare şi de raportare financiară fiabile, în format electronic;

(f)

un sistem de raportare şi monitorizare, în cazul în care organismul responsabil încredinţează îndeplinirea sarcinilor unui alt organism;

(g)

manuale de proceduri privind funcţiile care urmează a fi îndeplinite;

(h)

modalităţi pentru auditarea funcţionării sistemului;

(i)

sisteme şi proceduri care să asigure o pistă de audit adecvată;

(j)

proceduri de raportare şi monitorizare a neregulilor şi de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat.

Articolul 27

Desemnarea autorităţilor

(1)   În vederea punerii în aplicare a programului multianual şi a programelor anuale, statul membru desemnează:

(a)

o autoritate responsabilă: un organism funcţional al statului membru, o autoritate sau un organism naţional public desemnat de către statul membru sau un organism de drept privat din statul membru îndeplinind o misiune de serviciu public, care are responsabilitatea gestionării programului multianual şi a programelor anuale sprijinite de fond, precum şi a întregii comunicări cu Comisia;

(b)

o autoritate de certificare: o autoritate sau un organism naţional public sau o persoană fizică acţionând în calitate de organism sau de autoritate de acest fel, desemnată de statul membru să certifice declaraţiile de cheltuieli înaintea transmiterii acestora către Comisie;

(c)

o autoritate de audit: o autoritate sau un organism naţional public, cu condiţia să fie independent din punct de vedere funcţional în raport cu autoritatea responsabilă şi cu cea de certificare, desemnat de statul membru şi responsabil de verificarea funcţionării eficiente a sistemului de gestionare şi control;

(d)

după caz, o autoritate delegată.

(2)   Statul membru stabileşte norme care reglementează raporturile sale cu autorităţile menţionate la alineatul (1) şi raporturile acestora cu Comisia.

(3)   Sub rezerva articolului 26 litera (b), o parte sau toate autorităţile menţionate la alineatul (1) al prezentului articol pot face parte din acelaşi organism.

(4)   Normele de punere în aplicare a articolelor 28-32 se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 56 alineatul (2).

Articolul 28

Autoritatea responsabilă

(1)   Autoritatea responsabilă îndeplineşte următoarele condiţii minime:

(a)

dispune de personalitate juridică, cu excepţia cazurilor în care este un organism funcţional al statului membru;

(b)

dispune de infrastructura necesară pentru comunicarea facilă cu o gamă largă de utilizatori şi cu organismele responsabile din celelalte state membre, precum şi cu Comisia;

(c)

îşi desfăşoară activitatea într-un context administrativ care îi permite să îşi îndeplinească sarcinile corect şi să evite orice conflict de interese;

(d)

este în măsură să aplice reguli de gestionare a fondurilor comunitare;

(e)

dispune de o capacitate financiară şi administrativă proporţională cu volumul fondurilor comunitare pe care este chemată să le gestioneze;

(f)

are la dispoziţie personal posedând calificări profesionale adecvate pentru munca administrativă într-un mediu internaţional.

(2)   Statul membru pune la dispoziţia autorităţii responsabile fonduri corespunzătoare pentru ca aceasta să poată continua îndeplinirea corectă a sarcinilor în perioada 2007-2013.

(3)   Comisia poate asista statele membre în instruirea personalului, în special privind aplicarea corectă a capitolelor V-IX.

Articolul 29

Atribuţiile autorităţii responsabile

(1)   Autoritatea responsabilă este responsabilă de gestionarea şi punerea în aplicare a programului multianual în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

În special, aceasta:

(a)

desfăşoară consultări cu partenerii în conformitate cu articolul 12;

(b)

prezintă Comisiei propuneri de programe multianuale şi anuale la care se referă articolele 21 şi 23;

(c)

organizează şi asigură publicitatea anunţurilor de participare şi a ofertelor, după caz;

(d)

organizează selecţia proiectelor în vederea cofinanţării lor din cadrul fondului, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 16 alineatul (5);

(e)

este destinatara plăţilor efectuate de Comisie şi face plăţi către beneficiarii finali;

(f)

asigură coerenţa şi complementaritatea dintre cofinanţarea din fond şi din alte instrumente financiare naţionale şi comunitare relevante;

(g)

monitorizează livrarea produselor şi prestarea serviciilor cofinanţate, verificând dacă cheltuielile declarate pentru acţiuni au fost cu adevărat efectuate şi dacă se respectă normele comunitare şi naţionale;

(h)

asigură existenţa unui sistem de înregistrare şi stocare pe suport electronic a înregistrărilor contabile aferente fiecărei acţiuni din cadrul programelor anuale, precum şi colectarea datelor privind punerea în aplicare necesară pentru gestiunea financiară, monitorizare, control şi evaluare;

(i)

se asigură că beneficiarii finali şi alte organisme implicate în punerea în aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond au fie un sistem contabil separat, fie un cod contabil adecvat pentru toate tranzacţiile asociate acţiunii respective, fără să aducă atingere normelor contabile naţionale;

(j)

asigură că evaluările fondului menţionate la articolul 51 respectă termenele prevăzute la articolul 52 alineatul (2) şi standardele de calitate convenite între Comisie şi statul membru;

(k)

instituie proceduri care să asigure păstrarea în conformitate cu cerinţele menţionate la articolul 45 a tuturor documentelor privind cheltuielile şi auditul, necesare pentru a oferi o pistă de audit adecvată;

(l)

se asigură că autoritatea de audit primeşte, în scopul desfăşurării auditurilor definite la articolul 32 alineatul (1), toate informaţiile necesare privind procedurile de gestionare utilizate şi proiectele cofinanţate de fond;

(m)

se asigură că autoritatea de certificare primeşte, în scopul certificării, toate informaţiile necesare privind procedurile şi verificările legate de cheltuieli;

(n)

elaborează şi prezintă Comisiei rapoarte intermediare şi finale privind punerea în aplicare a programelor anuale, declaraţii de cheltuieli certificate de către autoritatea de certificare şi cereri de plăţi sau, după caz, declaraţii de restituire;

(o)

desfăşoară acţiuni informative şi consultative şi difuzează rezultatele acţiunilor susţinute;

(p)

cooperează cu Comisia şi cu autorităţile responsabile din celelalte state membre;

(q)

verifică punerea în aplicare de către beneficiarii finali a orientărilor menţionate la articolul 35 alineatul (6).

(2)   Activităţile de gestionare desfăşurate de către autoritatea responsabilă pentru proiectele aplicate în statele membre pot fi finanţate în cadrul măsurilor de asistenţă tehnică menţionate la articolul 18.

Articolul 30

Delegarea sarcinilor de către autoritatea responsabilă

(1)   În cazul în care o parte din sarcinile autorităţii responsabile sau totalitatea acestora sunt delegate unei autorităţi delegate, autoritatea responsabilă defineşte domeniul de aplicare a sarcinilor delegate şi stabileşte proceduri detaliate pentru punerea în aplicare a acestora, care trebuie să fie în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 28.

(2)   Aceste proceduri includ transmiterea cu regularitate către autoritatea responsabilă a informaţiilor privind buna executare a sarcinilor delegate, precum şi a unei descrieri a mijloacelor utilizate.

Articolul 31

Autoritatea de certificare

(1)   Autoritatea de certificare are următoarele responsabilităţi:

(a)

confirmă că:

(i)

declaraţia de cheltuieli este corectă, provine din sisteme de contabilitate fiabile şi se bazează pe documente justificative verificabile;

(ii)

cheltuielile declarate sunt conforme cu normele aplicabile la nivel comunitar şi naţional şi au fost efectuate pentru acele acţiuni care au fost selectate potrivit criteriilor aplicabile programului şi care sunt în conformitate cu normele comunitare şi naţionale;

(b)

se asigură, în scopul certificării, că a primit din partea autorităţii responsabile informaţii corespunzătoare privind procedurile şi verificările efectuate în raport cu cheltuielile cuprinse în declaraţiile de cheltuieli;

(c)

ţine seama, în scopul certificării, de rezultatele tuturor auditurilor efectuate de către autoritatea de audit sau sub responsabilitatea acesteia;

(d)

ţine registre contabile computerizate ale cheltuielilor declarate Comisiei;

(e)

verifică recuperarea oricărei finanţări comunitare care s-a dovedit a fi plătită nejustificat ca urmare a unor nereguli constatate, la care se adaugă o dobândă, dacă este cazul;

(f)

ţine contabilitatea sumelor de recuperat şi a sumelor recuperate la bugetul general al Uniunii Europene prin deducerea acestora, dacă este posibil, din următoarea declaraţie de cheltuieli.

(2)   Activităţile autorităţii de certificare desfăşurate în cadrul proiectelor aplicate în statele membre pot fi finanţate conform regimului de asistenţă tehnică menţionat la articolul 18, cu condiţia să fie respectate atribuţiile acestei autorităţi, astfel cum sunt descrise la articolul 27.

Articolul 32

Autoritatea de audit

(1)   Autoritatea de audit are următoarele responsabilităţi:

(a)

se asigură că sunt efectuate audituri cu scopul de a verifica funcţionarea eficientă a sistemului de gestionare şi control;

(b)

se asigură că sunt efectuate audituri privind acţiunile, pe baza unui eşantion corespunzător, pentru a verifica cheltuielile declarate; eşantionul trebuie să reprezinte cel puţin 10 % din totalul cheltuielilor eligibile pentru fiecare program anual;

(c)

prezintă Comisiei, în termen de şase luni de la data aprobării programului multianual, o strategie de audit care vizează organismele care vor efectua auditurile menţionate la literele (a) şi (b), pentru a se asigura de auditarea principalilor beneficiari ai cofinanţării din partea fondului şi de repartizarea uniformă a auditurilor în decursul întregii perioade de programare.

(2)   În cazul în care autoritatea de audit desemnată în temeiul prezentei decizii este în acelaşi timp desemnată ca autoritate de audit în temeiul Deciziilor nr. 573/2007/CE, nr. 575/2007/CE şi 2007/.../CE sau în cazul în care sunt aplicabile sisteme comune în cadrul a două sau mai multe din aceste fonduri, se comunică o singură strategie de audit combinată în temeiul alineatului (1) litera (c).

(3)   Pentru fiecare program anual, autoritatea de audit redactează un raport care cuprinde:

(a)

un raport de audit anual care expune concluziile auditurilor efectuate în conformitate cu strategia de audit privind programul anual şi care indică orice lacună constatată în sistemele de gestionare şi control ale programului;

(b)

un aviz, redactat pe baza controalelor şi a auditurilor care au fost efectuate sub responsabilitatea autorităţii de audit, care să indice dacă funcţionarea sistemului de gestionare şi control poate garanta într-o măsură rezonabilă că declaraţiile de cheltuieli prezentate Comisiei sunt corecte şi că tranzacţiile pe care acestea se bazează sunt legale şi se desfăşoară cu regularitate;

(c)

o declaraţie care să evalueze validitatea cererii de plată sau o declaraţie de restituire a soldului final, precum şi legalitatea şi regularitatea cheltuielilor în cauză.

(4)   Autoritatea de audit se asigură că, în cadrul activităţilor de audit, sunt luate în considerare standardele de audit acceptate pe plan internaţional.

(5)   Auditul efectuat cu privire la proiectele puse în aplicare în statele membre poate fi finanţat în conformitate cu modalităţile de asistenţă tehnică menţionat la articolul 18, cu condiţia respectării atribuţiilor autorităţii de audit, astfel cum sunt descrise la articolul 27.

CAPITOLUL VI

RESPONSABILITĂŢI ŞI CONTROALE

Articolul 33

Responsabilităţile statelor membre

(1)   Statele membre sunt responsabile de asigurarea bunei gestiuni financiare a programelor multianuale şi anuale, precum şi a legalităţii şi periodicităţii tranzacţiilor care stau la baza acestora.

(2)   Statele membre se asigură că autorităţile responsabile şi toate autorităţile delegate, autorităţile de certificare, autorităţile de audit, precum şi oricare alte organisme vizate primesc îndrumări adecvate privind crearea sistemelor de gestionare şi control menţionate la articolele 26-32, pentru a garanta folosirea eficientă şi corectă a finanţărilor comunitare.

(3)   Statele membre au obligaţia de a preveni, depista şi corecta neregulile. Statele membre notifică aceste nereguli Comisiei, pe care o informează în mod constant cu privire la desfăşurarea procedurilor administrative şi judiciare.

În cazul în care sumele plătite nejustificat unui beneficiar final nu pot fi recuperate, statul membru în cauză este responsabil pentru vărsarea sumelor pierdute la bugetul general al Uniunii Europene dacă se stabileşte că pierderea a avut loc ca rezultat al greşelii sau neglijenţei respectivului stat.

(4)   Statele membre sunt responsabile în primul rând de controlul financiar al acţiunilor şi se asigură că punerea în aplicare a sistemelor de gestionare şi control şi a auditurilor are loc într-un mod care să garanteze că fondurile comunitare sunt folosite corespunzător şi eficient. Statele membre prezintă Comisiei o descriere a acestor sisteme.

(5)   Normele metodologice de punere în aplicare a alineatelor (1)-(4) se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 56 alineatul (2).

Articolul 34

Sistemele de gestionare şi control

(1)   Înainte de aprobarea programului multianual de către Comisie, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 56 alineatul (2), statele membre se asigură că au fost instituite sisteme de gestionare şi control în conformitate cu articolele 26-32. Acestea sunt responsabile de asigurarea funcţionării eficiente a sistemelor pe toată durata perioadei de programare.

(2)   Statele membre prezintă Comisiei, o dată cu proiectul propriu de program multianual, o descriere a organizării şi a procedurilor autorităţilor responsabile, a autorităţilor delegate şi a autorităţilor de certificare, precum şi a sistemelor de audit intern care funcţionează în cadrul acestor autorităţi şi organisme, a autorităţii de audit şi a oricăror alte organisme care efectuează audituri sub responsabilitatea sa.

(3)   Comisia reanalizează aplicarea prezentei dispoziţii în contextul pregătirii raportului privind perioada 2007-2010, prevăzut la articolul 52 alineatul (3).

Articolul 35

Responsabilităţile Comisiei

(1)   Comisia se asigură, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 34, că statele membre au instituit sisteme de gestionare şi control în conformitate cu articolele 26-32 şi că, pe baza rapoartelor anuale de audit şi a propriilor sale audituri, sistemele funcţionează eficient în decursul perioadei de programare.

(2)   Fără a aduce atingere auditurilor efectuate de statele membre, funcţionarii sau reprezentanţii autorizaţi ai Comisiei pot efectua controale la faţa locului, cu notificare prealabilă de cel puţin trei zile lucrătoare, cu scopul de a verifica funcţionarea eficientă a sistemelor de gestionare şi control, acestea putând include audituri ale acţiunilor cuprinse în programele anuale. Funcţionarii sau reprezentanţii autorizaţi ai statelor membre vizate pot lua parte la astfel de audituri.

(3)   Comisia poate cere unui stat membru sa efectueze controale la faţa locului pentru a verifica funcţionarea corectă a sistemelor sau corectitudinea uneia sau a mai multor tranzacţii. Funcţionarii sau reprezentanţii autorizaţi ai Comisiei pot lua parte la astfel de controale.

(4)   În cooperare cu statele membre, Comisia se asigură că sunt furnizate informaţiile corespunzătoare şi că sunt asigurate popularizarea şi monitorizarea ulterioară în cazul acţiunilor sprijinite de fond.

(5)   În cooperare cu statele membre, Comisia se asigură de consecvenţa şi complementaritatea acţiunilor cu alte politici, instrumente şi iniţiative comunitare relevante.

(6)   Comisia stabileşte orientări pentru a asigura vizibilitatea finanţării acordate în temeiul prezentei decizii.

Articolul 36

Cooperarea cu autorităţile de audit ale statelor membre

(1)   Comisia cooperează cu autorităţile de audit în vederea coordonării planurilor şi metodelor de audit ale acestora şi face de îndată schimb cu rezultatele auditurilor efectuate cu privire la sistemele de gestionare şi control, cu scopul de a folosi în mod optim resursele de control şi de a evita repetarea nejustificată a activităţii.

Comisia îşi prezintă observaţiile asupra strategiei de audit prezentate în temeiul articolului 32 în termen de cel mult trei luni de la primirea acesteia.

(2)   Pentru a-şi defini propria strategie de audit, Comisia identifică acele programe anuale pe care le consideră satisfăcătoare pe baza cunoştinţelor de care dispune în privinţa sistemelor de gestionare şi control.

În cazul acelor programe, Comisia poate ajunge la concluzia că se poate baza în principal pe probele de audit furnizate de statele membre şi că va efectua propriile controale la faţa locului doar dacă există probe care să indice deficienţe ale sistemelor.

CAPITOLUL VII

GESTIUNEA FINANCIARĂ

Articolul 37

Eligibilitatea – declaraţiile de cheltuieli

(1)   Toate declaraţiile de cheltuieli includ cuantumul cheltuielilor efectuate de beneficiarii finali în procesul de punere în aplicare a acţiunilor, precum şi contribuţia aferentă din partea fondurilor publice sau private.

(2)   Cheltuielile corespund plăţilor efectuate de către beneficiarii finali. Cheltuielile se justifică prin facturi însoţite de chitanţă sau documente contabile cu valoare justificativă echivalentă.

(3)   Cheltuielile pot fi considerate eligibile pentru sprijin din partea fondului doar dacă au fost plătite efectiv cel mai devreme la data de 1 ianuarie a anului menţionat în decizia de finanţare care aprobă programul anual menţionat la articolul 23 alineatul (4) al treilea paragraf. Acţiunile cofinanţate trebuie să nu fie finalizate înainte de data de începere a perioadei aferente eligibilităţii.

Prin derogare, perioada pentru care cheltuielile sunt eligibile se stabileşte la trei ani în cazul cheltuielilor efectuate în scopul punerii în aplicare a acţiunilor susţinute în cadrul programelor anuale aferente anului 2007.

(4)   Normele care reglementează eligibilitatea cheltuielilor în cadrul acţiunilor care au fost puse în aplicare în statele membre şi cofinanţate de către fond în temeiul articolului 4 se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 56 alineatul (2).

Articolul 38

Integralitatea plăţilor către beneficiarii finali

Statele membre se asigură că autoritatea responsabilă face tot ceea ce este necesar pentru ca beneficiarii finali să primească suma totală a contribuţiei din fonduri publice cât mai rapid posibil. Nu se deduce sau reţine nicio sumă, nu se percepe nici un comision specific ulterior sau vreun alt comision cu efect similar care ar avea drept efect reducerea acestor sume pentru beneficiarii finali, cu condiţia ca aceştia din urmă să îndeplinească toate cerinţele privind eligibilitatea acţiunilor şi a cheltuielilor.

Articolul 39

Utilizarea euro

(1)   Sumele stabilite în programele multianuale şi anuale ale statelor membre menţionate la articolele 21 şi, respectiv, 23, declaraţiile certificate de cheltuieli, cererile de plată menţionate la articolul 29 alineatul (1) litera (n) şi cheltuielile menţionate în raportul privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a programului anual, menţionat la articolul 41 alineatul (4), precum şi în raportul final privind aplicarea programului anual menţionat la articolul 53, sunt exprimate în euro.

(2)   Deciziile de finanţare ale Comisiei, care aprobă programele anuale ale statelor membre menţionate la articolul 23 alineatul (4) al treilea paragraf, angajamentele şi plăţile Comisiei sunt exprimate şi efectuate în euro.

(3)   Statele membre care nu au adoptat euro ca monedă naţională la data cererii de plată convertesc în euro sumele aferente cheltuielilor efectuate în moneda naţională. Această sumă este convertită în euro folosind rata de schimb lunară a contabilităţii Comisiei pentru luna în care au fost înregistrate cheltuielile în contabilitatea autorităţii responsabile pentru programul în cauză. Comisia publică această rată de schimb în format electronic în fiecare lună.

(4)   În cazul în care euro devine moneda unui stat membru, procedura de conversie stabilită la alineatul (3) continuă să se aplice tuturor cheltuielilor înregistrate în contabilitate de către autoritatea de certificare înainte de data intrării în vigoare a ratei de schimb fixe dintre moneda naţională şi euro.

Articolul 40

Angajamentele

Angajamentele bugetare ale Comunităţii se realizează anual pe baza deciziei de finanţare a Comisiei, care aprobă programul anual menţionat la articolul 23 alineatul (4) al treilea paragraf.

Articolul 41

Plăţile – prefinanţarea

(1)   Comisia efectuează plăţile aferente contribuţiei din partea fondului în conformitate cu angajamentele bugetare.

(2)   Plăţile sunt efectuate sub formă de prefinanţare şi sold. Plăţile sunt făcute către autoritatea responsabilă desemnată de statul membru.

(3)   O primă plată reprezentând o prefinanţare de 50 % din suma alocată în decizia de finanţare care aprobă programul anual se varsă statului membru în termen de şaizeci de zile de la adoptarea acelei decizii.

(4)   O a doua plată aferentă prefinanţării se face în termen de trei luni de la aprobarea de către Comisie, în termen de două luni de la data prezentării oficiale de către un stat membru a unei cereri de plată, a raportului privind progresele înregistrate în procesul de punere în aplicare a programului anual şi a declaraţiei certificate de cheltuieli întocmite în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (a) şi cu articolul 37, reprezentând cel puţin 60 % din suma plăţii iniţiale.

Suma celei de-a doua plăţi de prefinanţare efectuate de către Comisie nu depăşeşte 50 % din suma totală alocată prin decizia de finanţare care aprobă programul anual şi, în orice caz, în cazul în care un stat membru a angajat la nivel naţional o sumă mai mică decât suma prevăzută în decizia de finanţare care aprobă programul anual, nu depăşeşte soldul fondurilor comunitare angajate efectiv de către statul membru pentru proiectele selecţionate în cadrul programului anual din care se scade prima plată de prefinanţare.

(5)   Orice dobânzi generate de plăţile de prefinanţare sunt direcţionate către programul anual în cauză, fiind considerate resursă a statului membru cu titlu de contribuţie publică naţională şi sunt declarate Comisiei în momentul declaraţiei de cheltuieli referitoare la raportul final privind punerea în aplicare a programului anual în cauză.

(6)   Sumele plătite cu titlu de prefinanţare sunt lichidate din conturi în momentul încheierii programului anual.

Articolul 42

Plata soldului

(1)   Comisia plăteşte soldul dacă a primit următoarele documente în termen de nouă luni de la data-limită a eligibilităţii cheltuielilor prevăzute în decizia de finanţare care aprobă programul anual:

(a)

o declaraţie certificată de cheltuieli şi o cerere de plată a soldului sau o declaraţie de restituire redactată corespunzător în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (a) şi cu articolul 37;

(b)

raportul final privind punerea în aplicare a programului anual, astfel cum este stabilit la articolul 53;

(c)

raportul anual de audit, avizul şi declaraţia prevăzute la articolul 32 alineatul (3).

Plata soldului este condiţionată de acceptarea raportului final privind punerea în aplicare a programului anual şi a declaraţiei care evaluează validitatea cererii de plată a soldului.

(2)   Dacă autoritatea responsabilă omite să furnizeze documentele solicitate la alineatul (1) până la termenul prevăzut şi într-un format acceptabil, Comisia dezangajează toată părţile angajamentului bugetar al programului anual corespunzător care nu au fost folosite pentru plata prefinanţării.

(3)   Procedura de dezangajare automată definită la alineatul (2) se suspendă, în ceea ce priveşte suma corespunzătoare proiectelor vizate, în cazul în care o procedură judiciară sau administrativă cu efecte suspensive este pendinte la nivelul statului membru în momentul prezentării documentelor menţionate definite la alineatul (1). În raportul final prezentat, statul membru oferă informaţii detaliate referitoare la astfel de proiecte şi trimite o dată la şase luni rapoarte privind progresele înregistrate în derularea acestor proiecte. În termen de trei luni de la încheierea procedurii judiciare sau administrative respective, statul membru prezintă documentele solicitate la alineatul (1) pentru proiectele vizate.

(4)   Termenul de nouă luni la care se face referire la alineatul (1) încetează să curgă în cazul în care Comisia adoptă o decizie de suspendare a plăţilor cofinanţării pentru programul anual corespunzător în conformitate cu articolul 44. Termenul continuă să curgă de la data la care decizia Comisiei menţionată la articolul 44 alineatul (3) a fost notificată statului membru.

(5)   Fără a aduce atingere articolului 43, în termen de şase luni de la primirea documentelor menţionate la alineatul (1) al prezentului articol, Comisia informează statul membru asupra sumei cheltuielilor recunoscută de Comisie ca fiind deductibilă din fond, precum şi asupra oricăror alte corecţii financiare derivate din diferenţa dintre cheltuielile declarate şi cele recunoscute. Statul membru dispune de un termen de trei luni pentru a-şi prezenta comentariile.

(6)   În termen de trei luni de la primirea comentariilor statului membru, Comisia decide asupra sumei cheltuielilor recunoscută ca fiind deductibilă din fond şi recuperează soldul provenit din diferenţa dintre cheltuielile finale recunoscute şi sumele deja plătite respectivului stat membru.

(7)   Sub rezerva existenţei unei finanţări disponibile, Comisia achită soldul într-un termen de cel mult şaizeci de zile de la data acceptării documentelor menţionate la alineatul (1). Soldul angajamentului bugetar este dezangajat în termen de şase luni de la data plăţii.

Articolul 43

Reţinerea plăţilor

(1)   Plata se reţine de către ordonatorul de credite delegat, în sensul regulamentului financiar, pentru o perioadă maximă de şase luni, dacă:

(a)

într-un raport al unui organism de audit naţional sau comunitar există dovezi care indică o deficienţă semnificativă în funcţionarea sistemelor de gestionare şi control;

(b)

respectivul ordonator trebuie să efectueze verificări suplimentare în urma obţinerii de informaţii care indică faptul că cheltuielile cuprinse într-o declaraţie certificată de cheltuieli sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată.

(2)   Statul membru şi autoritatea responsabilă sunt informate de îndată cu privire la motivele reţinerii plăţii. Plata se reţine până când statul membru ia măsurile necesare.

Articolul 44

Suspendarea plăţilor

(1)   Plăţile de prefinanţare şi plăţile soldului pot fi suspendate de către Comisie, în tot sau în parte, în cazul în care:

(a)

există o deficienţă gravă în sistemul de gestionare şi control al programului, care afectează fiabilitatea procedurii de certificare a plăţilor şi pentru care nu au fost luate măsuri de corecţie sau

(b)

cheltuielile cuprinse într-o declaraţie certificată de cheltuieli sunt legate de o neregulă gravă care nu a fost corectată sau

(c)

unul dintre statele membre nu a respectat obligaţiile care decurg din articolele 33 şi 34.

(2)   Comisia poate decide suspendarea plăţilor de prefinanţare sau a plăţilor soldului după ce a acordat statului membru posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile într-un termen de trei luni.

(3)   Comisia pune capăt suspendării plăţilor de prefinanţare şi a plăţilor soldului atunci când consideră că statul membru a luat măsurile necesare care să permită ridicarea suspendării.

(4)   În cazul în care statul membru nu ia măsurile necesare, Comisia poate adopta o decizie prin care să anuleze în tot sau în parte contribuţia comunitară la programul anual, în conformitate cu articolul 48.

Articolul 45

Păstrarea documentelor

Fără a aduce atingere normelor care reglementează ajutorul de stat în temeiul articolului 87 din tratat, autoritatea responsabilă se asigură că toate documentele justificative privind cheltuielile şi auditurile programelor în cauză sunt păstrate la dispoziţia Comisiei şi Curţii de Conturi pentru o perioadă de cinci ani după încheierea programelor, în conformitate cu articolul 42 alineatul (1).

Această perioadă se întrerupe fie în cazul unor proceduri judiciare, fie în urma unei cereri a Comisiei motivate temeinic.

Documentele trebuie păstrate fie ca originale, fie sub formă de copii conforme cu originalele, pe suporturi de stocare general acceptate.

CAPITOLUL VIII

CORECŢIILE FINANCIARE

Articolul 46

Corecţiile financiare efectuate de statele membre

(1)   Statele membre sunt cele dintâi responsabile pentru investigarea neregulilor, acţionând pe baza probelor privind orice schimbare majoră care afectează natura şi condiţiile de aplicare sau control ale programelor şi aducând corecţiile financiare care se impun.

(2)   Statele membre efectuează corecţiile financiare necesare, impuse de neregulile individuale sau sistematice depistate în derularea acţiunilor sau programelor anuale.

Corecţiile efectuate de statele membre constau în anularea şi, după caz, recuperarea integrală sau parţială a contribuţiei comunitare. În cazul în care suma nu este restituită în termenul prevăzut de către statul membru respectiv, dobânda, calculată la nivelul standard prevăzut la articolul 49 alineatul (2), devine exigibilă. Statele membre ţin seama de natura şi gravitatea neregulilor şi de pierderea financiară provocată fondului.

(3)   În cazul unor nereguli sistematice, statul membru în cauză îşi extinde investigaţiile astfel încât să acopere toate operaţiunile care ar fi putut fi afectate.

(4)   Statele membre includ în raportul final privind punerea în aplicare a programului anual, menţionat la articolul 53, o listă a procedurilor de dezangajare iniţiate pentru programul anual în cauză.

Articolul 47

Auditul şi corecţiile financiare efectuate de către Comisie

(1)   Fără a aduce atingere competenţelor Curţii de Conturi sau controalelor efectuate de statele membre în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative din dreptul intern, funcţionarii Comisiei sau reprezentanţii săi autorizaţi pot întreprinde controale la faţa locului, inclusiv prin sondaj, asupra acţiunilor finanţate de către fond şi asupra sistemelor de gestionare şi control, cu un preaviz de cel puţin trei zile lucrătoare. Comisia informează statul membru în cauză în vederea obţinerii întregii asistenţe necesare. Funcţionarii sau reprezentanţii autorizaţi ai statului membru respectiv pot lua parte la astfel de controale.

Comisia poate cere statului membru respectiv să efectueze un control la faţa locului pentru a verifica acurateţea uneia sau mai multor tranzacţii. Funcţionarii Comisiei sau reprezentanţii săi autorizaţi pot lua parte la astfel de controale.

(2)   În cazul în care, după finalizarea verificărilor necesare, Comisia ajunge la concluzia că un anumit stat membru nu respectă obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 33, suspendă plata de prefinanţare sau plata soldului în conformitate cu articolul 44.

Articolul 48

Criteriile aplicabile corecţiilor

(1)   Comisia poate întreprinde corecţiile financiare prin anularea integrală sau parţială a contribuţiei comunitare la un anumit program anual în cazul în care, după efectuarea examinărilor necesare, ajunge la concluzia că:

(a)

există o deficienţă gravă în sistemul de gestionare şi control al programului care pune în pericol contribuţia comunitară plătită deja în cadrul programului;

(b)

cheltuielile conţinute într-o anumită declaraţie certificată de cheltuieli sunt neregulamentare şi nu au fost corectate de statul membru înainte de iniţierea procedurii de corecţie în conformitate cu prezentul alineat;

(c)

un stat membru nu a respectat obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 33 înainte de iniţierea procedurii de corecţie în conformitate cu prezentul alineat.

Comisia decide după ce ia în considerare toate comentariile statului membru.

(2)   Comisia îşi întemeiază deciziile privind corecţiile financiare pe cazurile individuale de nereguli identificate, luând în calcul natura sistematică a neregulii pentru a stabili dacă trebuie aplicată o corecţie forfetară sau una extrapolată. Atunci când neregula priveşte o declaraţie de cheltuieli pentru care a fost eliberată în prealabil, de către autoritatea de audit, o certificare rezonabilă în conformitate cu articolul 32 alineatul (3) litera (b), se prezumă existenţa unei probleme sistematice care declanşează aplicarea unei corecţii forfetare sau a uneia extrapolate în cazul în care, în termen de trei luni, statul membru nu poate prezenta probe care să răstoarne această prezumţie.

(3)   Atunci când decide valoarea unei corecţii, Comisia ia în considerare importanţa neregulii, precum şi proporţia şi implicaţiile financiare ale deficienţelor identificate în cadrul programului anual respectiv.

(4)   În cazul în care îşi bazează poziţia pe elementele stabilite de alţi auditori decât cei din propriile sale servicii, Comisia trage propriile concluzii cu privire la consecinţele financiare după examinarea măsurilor luate de statul membru respectiv în temeiul articolului 34, a rapoartelor privind neregulile semnalate, precum şi a răspunsurilor statului membru.

Articolul 49

Restituirea

(1)   Orice sumă care trebuie restituită bugetului general al Uniunii Europene este plătită înainte de scadenţa indicată în ordinul de recuperare întocmit în conformitate cu articolul 72 din regulamentul financiar. Această dată a scadenţei este ultima zi a celei de a doua luni care urmează emiterii ordinului.

(2)   Orice întârziere în efectuarea restituirii determină aplicarea de penalităţi de întârziere, începând cu data scadenţei şi terminând cu data la care se efectuează plata. Nivelul penalităţii este cel aplicat de Banca Centrală Europeană principalelor sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, valabilă în prima zi calendaristică a lunii în care cade data scadenţei, majorată cu trei puncte procentuale şi jumătate.

Articolul 50

Obligaţiile statelor membre

Aplicarea unei corecţii financiare de către Comisie nu aduce atingere obligaţiei statului membru respectiv de a trece la recuperări, în temeiul articolului 46.

CAPITOLUL IX

MONITORIZAREA, EVALUAREA ŞI RAPOARTELE

Articolul 51

Monitorizarea şi evaluarea

(1)   În cooperare cu statele membre, Comisia monitorizează fondul în mod constant.

(2)   Fondul este evaluat de către Comisie, în parteneriat cu statele membre, pentru a evalua relevanţa, eficienţa şi impactul acţiunilor din perspectiva obiectivelor generale, menţionate la articolul 3, în contextul pregătirilor pentru rapoartele prevăzute la articolul 52 alineatul (3).

(3)   Comisia examinează de asemenea complementaritatea dintre acţiunile puse în aplicare în cadrul fondului şi cele desfăşurate în cadrul altor politici, instrumente şi iniţiative comunitare relevante.

(4)   Ca parte a raportului privind perioada 2007-2010 menţionat la articolul 52 alineatul (3) litera (c), Comisia evaluează impactul fondului asupra dezvoltării politicii şi legislaţiei privind controlul frontierelor externe, evaluează sinergiile între fond şi sarcinile agenţiei, precum şi adecvarea criteriilor stabilite pentru alocarea fondurilor între statele membre în lumina obiectivelor urmărite de Uniunea Europeană în acest domeniu.

Articolul 52

Obligaţiile de raportare

(1)   În fiecare stat membru, autoritatea responsabilă ia măsurile necesare pentru a asigura monitorizarea şi evaluarea proiectului.

În acest scop, acordurile şi contractele pe care autoritatea responsabilă le încheie cu organizaţiile responsabile pentru punerea în practică a acţiunilor trebuie să conţină clauze care stabilesc obligativitatea de a înainta la intervale regulate rapoarte detaliate privind evoluţia punerii în aplicare şi gradul de finalizare a obiectivelor desemnate, care formează baza pentru rapoartele privind progresele înregistrate şi, respectiv, pentru rapoartele finale privind punerea în aplicare a programului anual.

(2)   Statele membre prezintă Comisiei:

(a)

până la 30 iunie 2010, un raport de evaluare privind punerea în aplicare a acţiunilor cofinanţate de fond;

(b)

până la 30 iunie 2012 pentru perioada 2007-2010 şi, respectiv, până la 30 iunie 2015 pentru perioada 2011-2013, un raport de evaluare a rezultatelor şi a impactului acţiunilor cofinanţate de fond.

(3)   Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor:

(a)

până la 30 iunie 2010, un raport în vederea reanalizării articolelor 14 şi 15, împreună cu propuneri de modificare, dacă este necesar;

(b)

până la 31 decembrie 2010, un raport intermediar privind rezultatele obţinute şi aspectele calitative şi cantitative ale punerii în aplicare a fondului, împreună cu o propunere privind dezvoltarea viitoare a fondului;

(c)

până la 31 decembrie 2012 pentru perioada 2007-2010 şi, respectiv, până la 31 decembrie 2015 pentru perioada 2011-2013, un raport de evaluare ex post.

Articolul 53

Raportul final privind punerea în aplicare a programului anual

(1)   Pentru a furniza o imagine clară a punerii în aplicare a programului, raportul final privind punerea în aplicare a programului anual cuprinde următoarele informaţii:

(a)

punerea în aplicare a programului anual din punct de vedere financiar şi operaţional;

(b)

progresele realizate în punerea în aplicare a programului multianual şi a priorităţilor acestuia privind obiectivele sale specifice verificabile, însoţite de o cuantificare a indicatorilor, în cazul în care aceasta este posibilă;

(c)

măsurile luate de către autoritatea responsabilă pentru a asigura calitatea şi eficienţa punerii în aplicare şi, în special:

(i)

măsurile de monitorizare şi evaluare, inclusiv modalităţile de colectare a datelor;

(ii)

o sinteză a problemelor importante întâlnite în procesul de punere în aplicare a programului operaţional, precum şi măsurile luate;

(iii)

modul de utilizare a asistenţei tehnice;

(d)

măsurile luate pentru a furniza informaţii şi pentru a aduce la cunoştinţa publicului programele anuale şi multianuale.

(2)   Raportul este considerat ca putând fi acceptat în cazul în care conţine toate informaţiile enumerate la alineatul (1). Comisia ia o decizie cu privire la conţinutul raportului prezentat de autoritatea responsabilă în termen de două luni de la primirea tuturor informaţiilor menţionate la alineatul (1), iar această decizie este comunicată statelor membre. În cazul în care Comisia nu oferă un răspuns în termenul stabilit, raportul este considerat acceptat.

(3)   Comisia comunică agenţiei rapoartele finale aprobate privind punerea în aplicare a programului anual.

CAPITOLUL X

DISPOZIŢII TRANZITORII

Articolul 54

Pregătirea programului multianual

(1)   Prin derogare de la articolul 20, statele membre întreprind următoarele acţiuni:

(a)

cât mai curând după 7 iunie 2007, dar până la 22 iunie 2007, desemnează autoritatea naţională responsabilă menţionată la articolul 27 alineatul (1) litera (a), precum şi autoritatea delegată, după caz;

(b)

până la 30 septembrie 2007, înaintează descrierea sistemelor de gestionare şi control menţionate la articolul 34 alineatul (2).

(2)   Până la 1 iulie 2007, Comisia furnizează statelor membre:

(a)

o estimare a sumelor care le-au fost alocate pentru exerciţiul financiar 2007;

(b)

estimări ale sumelor care urmează a le fi alocate pentru exerciţiile financiare 2008-2013, pe baza unei extrapolări a calculului sumelor estimate pentru exerciţiul financiar 2007, ţinând seama de creditele anuale propuse pentru exerciţiile 2007-2013, prevăzute de cadrul financiar.

Articolul 55

Elaborarea programelor anuale 2007 şi 2008

(1)   Prin derogare de la articolul 23, se aplică următorul calendar de punere în aplicare în cursul exerciţiilor financiare 2007 şi 2008:

(a)

până la 1 iulie 2007, Comisia furnizează statelor membre o estimare a sumelor care le sunt alocate pentru exerciţiul financiar 2007;

(b)

până la 1 decembrie 2007, statele membre prezintă Comisiei proiectul de program anual 2007;

(c)

până la 1 martie 2008, statele membre prezintă Comisiei proiectul programului anual 2008.

(2)   În ceea ce priveşte programul anual 2007, cheltuielile realizate în mod efectiv între 1 ianuarie 2007 şi data la care este adoptată decizia de finanţare care aprobă programul anual al statului membru în cauză pot fi eligibile pentru sprijin din partea fondului.

(3)   Pentru a permite adoptarea în 2008 a deciziilor de finanţare care aprobă programul anual pentru 2007, Comisia realizează angajamentul bugetar al Comunităţii pentru 2007 pe baza estimării sumei care urmează a fi alocată statelor membre, calculată în conformitate cu dispoziţiile articolelor 14 şi 15.

CAPITOLUL XI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 56

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de Comitetul comun „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii”, înfiinţat prin prezenta decizie.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi (5) litera (b) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

Termenele prevăzute la articolul 5a alineatele (3) litera (c), (4) litera (b) şi (4) litera (e) din Decizia 1999/468/CE se stabilesc la şase săptămâni.

Articolul 57

Revizuirea

Până la 30 iunie 2013, Parlamentul European şi Consiliul revizuiesc prezenta decizie pe baza unei propuneri din partea Comisiei.

Articolul 58

Intrarea în vigoare şi aplicarea

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta decizie se aplică de la 7 iunie 2007, cu excepţia articolelor 14, 15, 20, 21, 23, 27, a articolului 33 alineatul (2), a articolului 33 alineatul (5), a articolului 34, a articolului 37 alineatul (4) şi a articolului 56, care se aplică de la 1 ianuarie 2007.

Articolul 59

Destinatarii

Prezenta decizie se adresează statelor membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 23 mai 2007.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

H.-G. PÖTTERING

Pentru Consiliu

Preşedintele

G. GLOSER


(1)  JO C 88, 11.4.2006, p. 15.

(2)  JO C 115, 16.5.2006, p. 47.

(3)  Avizul Parlamentului European din 14 decembrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 7 mai 2007.

(4)  JO L 349, 25.11.2004, p. 1.

(5)  JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

(6)  JO L 236, 23.9.2003, p. 946.

(7)  A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

(8)  A se vedea pagina 45 din prezentul Jurnal Oficial.

(9)  Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

(10)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 (JO L 390, 30.12.2006, p. 1).

(11)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(12)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(13)  JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(14)  JO L 176, 10.7.1999, p. 53.

(15)  JO L 370, 17.12.2004, p. 78.

(16)  JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(17)  JO L 395, 31.12.2004, p. 70.

(18)  JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

(19)  JO L 396, 31.12.2004, p. 45.

(20)  JO L 261, 6.8.2004, p. 24.

(21)  JO L 239, 22.9.2000, p. 19. Convenţie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).

(22)  JO L 99, 17.4.2003, p. 8.

(23)  JO L 99, 17.4.2003, p. 15.

(24)  JO L 81, 21.3.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 851/2005 (JO L 141, 4.6.2005, p. 3).

(25)  JO L 161, 30.4.2004, p. 128. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1283/2005 al Comisiei (JO L 203, 4.8.2005, p. 8).


Top