ediţie specială în limba bulgară: capitol 18 volum 005 p. 141 - 150
editie speciala in limba româna: capitol 18 volum 005 p. 141 - 150
English
Select your language
Official EU languages:
Access to European Union law
EUR-Lex
Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Need more search options? Use the
Advanced search
Document 32006E0418
Council Joint Action 2006/418/CFSP of 12 June 2006 on support for IAEA activities in the areas of nuclear security and verification and in the framework of the implementation of the EU Strategy against the Proliferation of Weapons of Mass Destruction
Acțiunea comună 2006/418/PESC a Consiliului din 12 iunie 2006 privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile securității și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă
Acțiunea comună 2006/418/PESC a Consiliului din 12 iunie 2006 privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile securității și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă
JO L 165, 17.6.2006, p. 20–29
(ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, NL, PL, PT, SK, SL, FI, SV) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(BG, RO)
JO L 294M, 25.10.2006, p. 213–222
(MT)
No longer in force, Date of end of validity: 12/09/2007
Language
HTML
PDF
Official Journal
|
18/Volumul 05 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
141 |
32006E0418
|
L 165/20 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
ACȚIUNEA COMUNĂ 2006/418/PESC A CONSILIULUI
din 12 iunie 2006
privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile securității și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și, în special, articolul 14 al acestuia,
întrucât:
|
(1) |
La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă al cărei capitol III cuprinde o listă de măsuri destinate combaterii acestei proliferări și care trebuie adoptate atât în UE, cât și în țările terțe. |
|
(2) |
UE acționează activ în prezent pentru punerea în aplicare a acestei strategii și materializarea măsurilor enumerate la capitolul III, în special prin furnizarea resurselor financiare destinate sprijinirii proiectelor specifice desfășurate de instituții multilaterale precum Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). |
|
(3) |
La 17 noiembrie 2003, Consiliul a adoptat Poziția comună 2003/805/PESC (1) privind universalizarea și consolidarea acordurilor multilaterale în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora. Această poziție comună preconizează, între altele, favorizarea încheierii de acorduri de garanții generalizate și de protocoale adiționale ale AIEA și prevede că Uniunea Europeană va acționa pentru ca protocoalele adiționale și acordurile de garanții generalizate să devină normă a sistemului de verificare al AIEA. |
|
(4) |
La 17 mai 2004, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2004/495/PESC (2) privind sprijinirea activităților AIEA desfășurate în cadrul programului său de securitate nucleară și în cadrul punerii în aplicare a strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă. |
|
(5) |
La 18 iulie 2005, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2005/574/PESC (3) a Consiliului privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile securității și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă. |
|
(6) |
În ceea ce privește UE, datorită adoptării de către Consiliu, la 22 decembrie 2003, a Directivei 2003/122/Euratom (4) referitoare la controlul surselor radioactive sigilate de înaltă activitate și a surselor orfane, consolidarea, în toate țările terțe, a controlului surselor radioactive de înaltă activitate, în conformitate cu declarația și cu planul de acțiune al G8 privind securitatea surselor radioactive continuă să fie un obiectiv important pentru realizarea căruia trebuie depuse eforturi. |
|
(7) |
În iulie 2005, statele părți și Comunitatea Europeană a Energie Atomice au convenit prin consens să modifice Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare (CPPNM) în vederea extinderii domeniului său de aplicare la materialele și instalațiile nucleare în cadrul utilizării, depozitării și transportului în scopuri pașnice în interiorul teritoriului și obligației impuse în viitor statelor părți de a institui sancțiuni penale pentru încălcarea acestei convenții. |
|
(8) |
În septembrie 2005, Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear (Convenția privind terorismul nuclear) a fost deschisă semnării. Odată cu intrarea în vigoare, ea va impune statelor părți adoptarea unor măsuri legislative pentru a transforma aceste acte în infracțiuni penale. |
|
(9) |
AIEA urmărește aceleași obiective ca cele menționate la considerentele 3-8. Ele sunt realizate în cadrul punerii în aplicare a planului său de acțiune pentru securitatea nucleară, care este finanțat prin contribuții voluntare la fondul său pentru securitatea nucleară, |
ADOPTĂ PREZENTA ACȚIUNE COMUNĂ:
Articolul 1
(1) În scopul punerii în aplicare, imediată și concretă, a anumitor elemente ale strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, UE își aduce sprijinul activităților desfășurate de AIEA în domeniile securității și verificării nucleare, pentru a contribui la realizarea următoarelor obiective:
|
— |
realizarea universalizării instrumentelor internaționale de neproliferare și de securitate nucleară, inclusiv acordurile de garanții generalizate și protocolul adițional; |
|
— |
îmbunătățirea protecției materialelor și echipamentelor sensibile din punct de vedere al proliferării, precum și a tehnologiilor specializate în acest domeniu, și acordarea unei asistențe legislative și de reglementare în domeniul securității nucleare și al garanțiilor; |
|
— |
consolidarea depistării traficului de materiale nucleare și de alte materiale radioactive, precum și a mijloacelor care permit să se facă față acestui fenomen. |
(2) Proiectele AIEA care corespund măsurilor prevăzute de strategia UE sunt cele care vizează:
|
— |
consolidarea infrastructurilor legislative și de reglementare naționale, necesare punerii în aplicare a instrumentelor internaționale relevante în domeniile securității și verificării nucleare, inclusiv acordurile de garanții generalizate și protocolul adițional; |
|
— |
sprijinirea statelor pentru consolidarea securității și controlului materialelor radioactive și al altor materiale radioactive; |
|
— |
consolidarea capacității statelor în materie de depistare a traficului de materiale nucleare și de alte materiale radioactive și de luptă împotriva acestui fenomen. |
Aceste proiecte vor fi desfășurate în țările care au nevoie de ajutor în domeniile respective după o primă evaluare efectuată de o echipă de experți.
O descriere detaliată a proiectelor figurează în anexă.
Articolul 2
(1) Președinția, sprijinită de secretarul general al Consiliului/înaltul reprezentant pentru PESC (SG/ÎR), își asumă responsabilitatea punerii în aplicare a prezentei acțiuni comune. Comisia este pe deplin asociată acestei sarcini.
(2) Comisia verifică dacă se aplică corect contribuția financiară menționată la articolul 3.
(3) Aplicarea tehnică a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (2) este încredințată AIEA, care se achită de această misiune sub responsabilitatea președinției și sub controlul SG/ÎR. În acest scop, acesta încheie aranjamentele necesare cu AIEA.
(4) Entitatea responsabilă cu punerea în aplicare alege beneficiarii și acțiunile pe baza primei evaluări menționate la articolul 1 alineatul (2). Statele membre și Comisia vor fi consultate în cadrul grupului competent al Consiliului.
Articolul 3
(1) Valoarea de referință financiară pentru punerea în aplicare a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (2) se ridică la 6 995 000 EUR.
(2) Gestionarea cheltuielilor finanțate din bugetul general al Uniunii Europene, menționate la alineatul (1), se supune normelor și procedurilor Comunității aplicabile în domeniul bugetar, sub rezerva faptului că nici o prefinanțare nu rămâne proprietatea Comunității.
(3) În scopul execuției cheltuielilor menționate la alineatul (1), Comisia încheie un acord de finanțare specific cu AIEA, în conformitate cu normele care reglementează AIEA. Potrivit acestui acord, AIEA se asigură că aportul financiar al UE are o transparență adaptată la importanța acesteia.
Articolul 4
Președinția, sprijinită de SG/ÎR, raportează Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei acțiuni comune, pe baza unor rapoarte stabilite periodic de AIEA. Comisia este pe deplin asociată și furnizează informații privind aspectele financiare ale punerii în aplicare a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (2).
Articolul 5
Prezenta acțiune comună intră în vigoare la data adoptării.
Expiră la 12 septembrie 2007.
Articolul 6
Prezenta acțiune comună se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Adoptată la Luxemburg, 12 iunie 2006.
Pentru Consiliu
Președintele
U. PLASSNIK
(1) JO L 302, 20.11.2003, p. 34.
(2) JO L 182, 19.5.2004, p. 46.
(3) JO L 193, 23.7.2005, p. 44.
(4) JO L 346, 31.12.2003, p. 57.
ANEXĂ
Sprijinul UE pentru activitățile AIEA în domeniile securității și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă
1. DESCRIERE
Comunitatea internațională a recunoscut, în special cu ocazia Conferinței internaționale privind securitatea nucleară și orientările generale pentru viitor, care a avut loc la Londra în martie 2005, că riscul unor acte de terorism nuclear reușite rămâne ridicat. Comunitatea internațională a reacționat cu fermitate și a lansat diverse inițiative pentru a preveni ca materiale nucleare sau alte materiale radioactive să cadă în mâinile unor criminali și teroriști.
În această perspectivă, sistemul de verificare al AIEA rămâne un instrument indispensabil în vederea instaurării încrederii între state în ceea ce privește inițiativele luate în domeniul neproliferării nucleare și favorizării utilizării materialelor nucleare în scopuri pașnice.
Evoluția recentă a situației pe plan internațional a condus la elaborarea unei serii de noi instrumente juridice consolidate privind domeniile securității și verificării nucleare. În iulie 2005, statele părți au adoptat modificarea CPPNM; Convenția privind terorismul nuclear a fost deschisă semnării în septembrie 2005 și, în aprilie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite adoptă Rezoluția 1540 privind armele de distrugere în masă și actorii nestatali. Rezoluția 1373, adoptată de Consiliul de Securitate al ONU în 2001, invită toate statele să devină cât mai curând posibil părți la convențiile și protocoalele internaționale referitoare la terorism.
În prezent, peste 80 de state și-au luat angajamentul politic de a pune în aplicare Codul de conduită privind siguranța și securitatea surselor radioactive (1). De asemenea, Conferința generală și Consiliul guvernatorilor AIEA au adoptat în 2005 mai multe rezoluții și decizii menite să consolideze sistemul de garanții ale AIEA (2).
Punerea în aplicare a acestor instrumente internaționale de către state poate fi facilitată într-o largă măsură, între altele prin intermediul asistenței furnizate în cadrul planului de acțiune 2006-2009 pentru securitatea nucleară a AIEA pe care Consiliul guvernatorilor agenției l-a aprobat în septembrie 2005 (3). Acest plan de acțiune este o continuare a planului de acțiune 2003-2005 privind protecția împotriva terorismului nuclear (4). Noul plan de acțiune pentru securitatea nucleară vizează trei domenii: 1. evaluarea nevoilor, analiză și coordonare; 2. prevenire și 3. depistare și reacție. O parte din acest plan este, de asemenea, consacrată activităților de susținere a securității nucleare și prevede activități inițial identificate datorită obiectivelor de securitate și de garanție pe care le vizează, dar care aduc, de asemenea, în mod incontestabil o contribuție importantă la securitatea nucleară.
Garanțiile internaționale, astfel cum sunt puse în aplicare de către AIEA, constituie o modalitate esențială a de controla respectarea de către state a angajamentelor și obligațiilor specifice în cadrul neproliferării. Este deosebit de importantă instituirea legislației naționale necesare pentru punerea în aplicare a unui acord de garanții generalizate cu AIEA, precum și, după caz, a unui protocol adițional (5). Pentru a asigura punerea în aplicare, fiecare stat parte la aceste acorduri trebui să mențină un Sistem național de contabilitate și de control al materialelor nucleare (SSAC) operațional. În septembrie 2005, Consiliul guvernatorilor AIEA a cerut ca secretariatul agenției să acorde asistență, datorită resurselor disponibile, statelor care au încheiat acorduri de garanții generalizate și protocoale adiționale cu privire la cantitățile mici, inclusiv cele care nu sunt membre ale agenției, pentru stabilirea și menținerea SSAC.
Planul de acțiune 2006-2009 pentru securitatea nucleară vizează obiective similare cu anumite elemente ale strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă. Aceste obiective prevăd o abordare globală a securității nucleare, inclusiv în ceea ce privește controlul, contabilizarea și protecția de reglementare a materialelor radioactive, în special nucleare, cu ocazia utilizării acestora, depozitării și transportului de-a lungul ciclului lor de viață, pe termen scurt și pe termen lung. Cu toate acestea, în cazul diminuării protecției, trebuie instituite măsuri adiacente pentru a descoperi furturile sau tentativele de contrabandă cu materiale nucleare care implică traversarea unor frontiere internaționale și a reacționa, după caz, la actele răuvoitoare care au legătură atât cu materiale nucleare, cât și cu alte materiale radioactive.
AIEA duce la îndeplinire punerea în aplicare a Acțiunii comune 2004/495/PESC a Consiliului și aplică Acțiunea comună 2005/574/PESC a Consiliului. Cu contribuțiile conexe ale UE, AIEA a inițiat activități de mare amploare în sprijinul măsurilor luate de statele beneficiare în regiunile Caucazului, Asiei centrale, Europei de Sud-Est și Balcanilor, precum și în Africa de Nord și în regiunea mediteraneană a Orientului Mijlociu pentru a consolida securitatea nucleară, pe de o parte, și pentru a institui garanții internaționale în țările respective, pe de altă parte.
Statele membre ale AIEA, precum și anumite state care nu sunt membre ale Agenției continuă să solicite un astfel de sprijin. Țările care pot beneficia de un sprijin sunt următoarele:
|
— |
în Europa de Sud-Est: Turcia, Albania, Bosnia-Herțegovina, Croația, Serbia și Muntenegru, Republica Moldova și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; |
|
— |
în regiunea Asiei centrale: Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan și Turkmenistan; |
|
— |
în regiunea Caucazului: Armenia, Azerbaidjan și Georgia; |
|
— |
în regiunea mediteraneană a Orientului Mijlociu: Israel, Iordania, Libia și Republica Arabă Siriană și |
|
— |
în Africa (6): În total, între 20 și 25 țări din Africa ar trebui să beneficieze de sprijinul acordat măsurilor care vizează îmbunătățirea securității nucleare în cadrul diferitelor proiecte. Alte țări ar putea fi asociate unor acțiuni de formare la nivel regional. |
Selectarea definitivă a țărilor africane care vor beneficia de un ajutor se va face pe baza rezultatelor etapei de evaluare a nevoilor, care va cuprinde misiuni de evaluare și o analiză a informațiilor de care se dispune deja. Activitățile de sprijinire a fiecărui proiect se vor axa pe țările dintr-o regiune care desfășoară activități de mare amploare în domeniul vizat de fiecare proiect:
|
— |
o îmbunătățire a protecției fizice este prevăzută în patru-șase din cele opt țări din regiune, dotate cu reactoare nucleare; o consolidare a securității surselor radioactive este prevăzută în cinci-șapte din cele 10 țări care utilizează sau depozitează surse radioactive deosebit de vulnerabile; |
|
— |
un sprijin pentru consolidarea capacităților în materie de depistare a traficului de materiale nucleare și de alte materiale radioactive este prevăzut în cinci-șase țări care, pe baza informațiilor de care dispune AIEA, prezintă riscul cel mai ridicat în ceea ce privește traficul de materiale radioactive, având în vedere prezența materialelor nucleare și a unor resurse radioactive în țara respectivă, precum și în țările vecine; |
|
— |
furnizarea de servicii de analiză și acordarea unui sprijin în materie de infrastructură de reglementare privind protecția radiologică și securitatea surselor radioactive sunt prevăzute în 12 țări considerate a avea cel mai mult nevoie de îmbunătățirea infrastructurii lor de reglementare. Se prevede furnizarea unei asistențe legislative pentru șase țări; |
|
— |
propuneri de formare, la nivel regional, vor fi adresate unui număr cât mai mare de participanți din Africa, în limita fondurilor disponibile. |
Într-o primă etapă, prioritățile în materie de asistență vor fi enumerate în funcție de evaluarea nevoilor în termeni de consolidare a securității nucleare în țările desemnate de Acțiunea comună a UE. În acest scop, o echipă de experți recunoscuți va evalua situația actuală a sistemului de securitate nucleară instituit în aceste țări și va formula recomandări în vederea îmbunătățirii acestui sistem. Aceste recomandări, care vor servi drept punct de plecare pentru stabilirea sprijinului ulterior, vor prezenta situația actuală, precum și îmbunătățirile necesare în ceea ce privește prevenirea sau depistarea acțiunilor răuvoitoare care au legătură atât cu materialele nucleare și celelalte materiale radioactive, inclusiv cele destinate utilizărilor nenucleare, cât și cu instalațiile nucleare, și răspunsul care trebuie dat acestor acte. Vor fi fixate priorități pentru a stabili țările selectate pentru fiecare proiect, care va fi acoperit de bugetul alocat datorită sprijinului UE. Dezvoltarea resurselor umane va fi pusă în aplicare în cadrul programului de formare existent al AIEA care este într-o mare măsură bazat pe o abordare regională. Se va acorda ajutor pentru a permite participarea de experți din cât mai multe țări admisibile, în limitele resurselor financiare disponibile.
Apoi, proiectele vor fi puse în aplicare în țările selectate în următoarele trei domenii:
|
1. |
Asistență legislativă și de reglementare Baza juridică a securității nucleare cuprinde în principal instrumentele internaționale și principiile stabilite (tratate, convenții, acorduri, standarde, standarde ale AIEA, coduri de conduită și documente de orientare, recomandări) care sunt puse în aplicare de autoritățile naționale pentru a controla materialele nucleare și alte surse radioactive. Această largă paletă de standarde (din care un mare număr a fost elaborat sub auspiciile AIEA) constituie un cadru pentru o utilizare sigură și securizată a materialelor nucleare, a celorlalte substanțe radioactive sau a instalațiilor care au legătură cu acestea — atât pentru țările care au importante programe nucleare, cât și pentru cele ale căror activități nucleare sunt limitate. Existența unei legislații naționale corespunzătoare și a unei infrastructuri de reglementare a controlului este condiția prealabilă a unui regim eficient de securitate nucleară. Dispozițiile de execuție naționale ar trebui să instituie un ansamblu de principii și de dispoziții generale care să permită organismelor publice desemnate să exercite funcțiile de reglementare necesare și care guvernează comportamentul oricărei persoane care desfășoară activități reglementate. Într-un mare număr de state, respectivele dispoziții de execuție sunt necorespunzătoare, iar infrastructura de reglementare este absentă sau neadaptată. Aceste lacune, conjugate cu infrastructuri ineficiente de control de reglementare, slăbesc regimul global de securitate. Prin urmare, ar trebui consolidate cadrele legislative și de reglementare naționale sau realizate astfel de cadre și asigurată o aplicare efectivă a măsurilor relevante. Materialele radioactive sunt adesea utilizate la aplicații „nenucleare”, de exemplu în scopuri medicale sau industriale. Unele din aceste surse sunt înalt radioactive și sunt încadrate la categoriile 1-3, astfel cum sunt definite de documentul AIEA intitulat „Clasificarea surselor de radiații”. Aceste surse, în cazul în care nu sunt plasate sub un control de reglementare și protejate, pot cădea în mâini nepotrivite și pot fi utilizate în cadrul unor acțiuni răuvoitoare. Infrastructura de reglementare în scopul protecției radiologice și securității surselor de radiații trebuie să fie eficientă și să funcționeze corect, în conformitate cu standardele internaționale, orientările Codului de conduită privind siguranța și securitatea surselor radioactive și orientările în domeniul importului și exportului care se raportează la acestea, precum și cu cele mai bune practici. Încheierea de acorduri de garanții și de protocoale adiționale cu AIEA este un mijloc eficient pentru a favoriza un control național și internațional riguros al materialelor nucleare și tehnologiilor conexe. Este important ca dispozițiile de execuție naționale să desemneze clar activitățile, instalațiile și materialele nucleare cărora li se aplică garanțiile. De asemenea, statele care au încheiat un protocol adițional trebuie să-și consolideze dispozițiile naționale de execuție pentru a răspunde obligațiilor suplimentare care rezultă din acestea. În mod special, legislația internă din aceste state trebuie să fie revizuită astfel încât să se extindă responsabilitățile și atribuțiile organului de reglementare responsabil cu transpunerea și punerea în aplicare a acordurilor de garanții încheiate. Statele acceptă, de asemenea, obligația de a se conforma standardelor internaționale în domeniul securității nucleare atunci când devin parte la CPPNM prin ratificarea modificării convenției respective și atunci când devin parte la Convenția privind terorismul nuclear. De asemenea, Rezoluția 1540 (2004) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite impune tuturor statelor să instituie dispozitive interne de control, inclusiv prin instalarea de dispozitive de control corespunzătoare cu privire la materialele legate de armele nucleare. Din angajamentele statelor definite de instrumentele internaționale menționate anterior în domeniul securității nucleare rezultă o juxtapunere de obligații în ceea ce privește securitatea materialelor și instalațiilor nucleare, precum și a altor surse radioactive. Aceste obligații cuprind măsuri vizând realizarea unei infrastructuri de reglementare privind securitatea radiologică și securitatea surselor radioactive; măsuri în materie de contabilizare și control; măsuri referitoare la protecția fizică; controale la import și export și incriminarea actelor ilicite. |
|
2. |
Consolidarea securității și a controlului materialelor nucleare și al altor materiale radioactive Materialele utilizate sau depozitate în instalațiile și locațiile nucleare trebuie să fie contabilizate și protejate corespunzător pentru a se preveni furtul sau sabotajul. Un sistem de reglementare eficient ar trebui să definească elementele care trebuie puse în aplicare la nivelul statului sau al operatorului. De asemenea, este deosebit de important ca sursele puternice și vulnerabile legate de aplicații nenucleare să fie protejate fizic împotriva actelor răuvoitoare în cazul utilizării sau depozitării acestora; atunci când acestea nu mai sunt necesare, ele trebuie demontate și depozitate sau eliminate, ca deșeuri radioactive, într-un loc sigur și securizat. Toate statele care au încheiat acorduri de garanții generalizate au obligația de a institui și menține SSAC, însoțite de garanții. Cu toate acestea, AIEA estimează că aceste sisteme lipsesc sau sunt necorespunzătoare în numeroase state membre părți la acordurile respective. Este în mod special cazul în cele aproximativ 120 de state lipsite de instalații nucleare. |
|
3. |
Consolidarea capacităților statelor în materie de detectare a traficului și de luptă împotriva fenomenului Traficul desemnează orice acțiune, intenționată sau nu, care constă în primirea, furnizarea, utilizarea, transferul sau eliminarea neautorizată de materii radioactive, în special nucleare, care implică sau nu traversarea frontierelor internaționale. Un terorist nu poate fabrica artizanal un dispozitiv exploziv nuclear sau un dispozitiv de dispersie radiologică decât în cazul în care materialele utilizate au fost achiziționate în cadrul unui trafic. De asemenea, este posibil ca echipamentele și tehnologiile sensibile utilizate pentru producerea de materiale sensibile destinate unui dispozitiv exploziv nuclear rudimentar sau pentru fabricarea unui asemenea dispozitiv să fi fost și ele achiziționate în cadrul unui trafic. Se poate presupune că circulația transfrontalieră a materialelor sau tehnologiilor este necesară pentru ca acestea să ajungă la destinația finală. Pentru a combate acest trafic, statele trebuie, prin urmare, să instituie sisteme de reglementare necesare și să dispună la punctele de frontieră de mijloace tehnice (inclusiv de instrumente ușor de utilizat), de proceduri și de informații care să le permită depistarea tentativelor de contrabandă cu materiale radioactive (inclusiv materiale radioactive fisile) sau de comerț neautorizat de echipamente și tehnologii sensibile. Trebuie luate, de asemenea, măsuri eficiente pentru a reacționa la astfel de acte, precum și la intrarea în posesia oricărui material radioactiv. Agenții serviciilor de aplicare a legii (vamă, poliție etc.), care în multe cazuri nu au fost formați pentru utilizarea mijloacelor de depistare, pot să nu fie familiarizați cu echipamentele și tehnologiile sensibile. Este, prin urmare, esențial să se formeze acești agenți în cazul în care se dorește materializarea măsurilor aplicate pentru depistarea traficului. O formare profesională diversă trebuie oferită diferitelor categorii de agenți, care vizează atât utilizarea instrumentelor de depistare, cât și interpretarea rapoartelor realizate de ei, pentru ca aceștia să fie în măsură să decidă acțiunile de urmărire. Cererea de ajutor este foarte solicitată în acest domeniu, datorită sensibilizării sporite la riscul respectiv și posibilităților de acces la echipamente și metode care permit îmbunătățirea capacităților de supraveghere la frontieră. |
2. OBIECTIVE
Obiectivul global: consolidarea securității nucleare în țările selectate.
|
2.1. |
Etapa de evaluare: finanțarea misiunilor internaționale de securitate nucleară Evaluarea va fi asigurată de AIEA în vederea stabilirii necesităților în materie de consolidare a securității nucleare în țările respective, care n-au făcut încă obiectul unei astfel de evaluări. În ceea ce privește celelalte țări interesate, se va proceda la o actualizare a evaluării anterioare. Evaluarea va viza, după caz, nivelul de protecție și de securitate fizică a aplicațiilor nucleare și nenucleare, măsurile adoptate pentru a combate traficul, precum și infrastructura juridică și de reglementare necesară. Țările în care vor fi aplicate proiectele vor fi selectate în funcție de rezultatele evaluării globale. Aceste proiecte:
|
|
2.2. |
Punerea în aplicare a unor acțiuni specifice considerate prioritare ca rezultat al etapei de evaluare 1: Asistență legislativă și de reglementare Obiectivele proiectului:
Rezultatele proiectului:
2: Consolidarea securității și controlului materialelor nucleare și al altor materiale radioactive Obiectivele proiectului:
Rezultatele proiectului:
3: Consolidarea capacităților statelor în materie de detectare a traficului și de combatere a acestui fenomen Obiectivul proiectului:
Rezultatele proiectului:
|
3. DURATĂ
Evaluarea se va desfășura în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a acordului privind contribuția între Comisie și AIEA. Cele trei proiecte se vor desfășura paralel în cursul următoarelor 12 luni.
Durata totală a punerii în aplicare a prezentei acțiuni comune este estimată la 15 luni.
4. BENEFICIARI
Beneficiarii sunt țările în care evaluarea și proiectele ulterioare vor fi puse în aplicare. Autoritățile din aceste state vor fi ajutate să înțeleagă unde se află punctele slabe și vor beneficia de un sprijin care să le permită remedierea acestora și creșterea securității. Definirea criteriilor care permit stabilirea țărilor destinatare ale proiectelor, alegerea finală a beneficiarilor și identificarea nevoilor care trebuie luate în considerare în țările alese fac obiectul unei consultări între entitatea responsabilă cu punerea în aplicare și președinție, sprijinită de SG/ÎR, în strânsă consultare cu statele membre și Comisia în cadrul unui grup competent al Consiliului. Aceste decizii se bazează, în cazul în care este necesar, pe propunerile entității responsabile cu punerea în aplicare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din prezenta acțiune comună.
5. ENTITATEA RESPONSABILĂ CU PUNEREA ÎN APLICARE
AIEA va fi responsabilă cu punerea în aplicare a proiectelor. Misiunile internaționale de securitate nucleară se vor desfășura în funcție de modul de funcționare obișnuit al misiunilor AIEA care vor fi executate de experți ai AIEA și ai statelor membre. Punerea în aplicare a celor trei proiecte va fi asigurată direct de personalul AIEA, de experții sau de contractanții aleși în țările membre ale AIEA. În cazul contractanților, achiziționarea, de către AIEA, de bunuri, de lucrări sau de servicii în cadrul prezentei acțiuni se va efectua prin respectarea normelor și procedurilor AIEA, aplicabile în domeniu, care sunt precizate în acordul de contribuție a Comunității Europene cu AIEA.
6. PARTICIPANȚI TERȚI
Aceste proiecte vor fi finanțate în proporție de 100 % prin prezenta acțiune comună. Experții statelor membre ale AIEA pot fi considerați ca participanți terți. Aceștia își vor exercita sarcinile potrivit regimului care se aplică în general experților AIEA.
7. CONDIȚII SPECIALE REFERITOARE LA CONTRACTE ȘI ACHIZIȚII
În anumite cazuri, pentru îmbunătățirea aranjamentelor în domeniul securității privind materialele nucleare și alte materiale radioactive, de exemplu sursele radioactive inițial furnizate de Federația Rusă, contracte de achiziții de bunuri, de lucrări sau de servicii vor putea fi atribuite furnizorilor stabiliți în Federația Rusă care sunt familiarizați cu tehnologia rusă.
8. ESTIMAREA MIJLOACELOR NECESARE
Contribuția UE va viza evaluarea și punerea în aplicare a celor trei proiecte descrise la punctul 2.2. Costurile estimate sunt următoarele:
|
Evaluarea securității nucleare, inclusiv misiunile |
140 000 EUR |
|
Proiectul nr. 1 |
1 200 000 EUR |
|
Proiectul nr. 2 |
3 070 000 EUR |
|
Proiectul nr. 3 |
2 385 000 EUR |
De asemenea, este inclusă și o rezervă pentru costuri neprevăzute de aproximativ 3 % din costurile eligibile pentru o valoare totală de 200 000 EUR.
9. VALOAREA DE REFERINȚĂ FINANCIARĂ, DESTINATĂ SĂ ACOPERE COSTUL PROIECTULUI
Costul total al proiectului se ridică la 6 995 000 EUR.
(1) GOV/2003/49-GC(47)/9. De asemenea, anumite părți din documentul intitulat „Promoting Effective and Sustainable National Regulatory Infrastructure for the Control of Radiation Sources” (Măsuri pentru consolidarea cooperării internaționale în domeniile siguranței nucleare, siguranței radiologice, siguranței transportului și gestionării deșeurilor: promovarea instituirii de infrastructuri de reglementare naționale eficiente și durabile pentru controlul surselor de radiații) (GOV/2004/52-GC(48)/15) țin de cooperarea AIEA-UE în cadrul strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă. Aceste activități sunt, de asemenea, luate în considerare în partea din planul de acțiune 2006-2009 pentru securitatea nucleară al AIEA consacrată activităților de susținere în domeniul securității nucleare.
(2) În septembrie 2005, Consiliul guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA) a decis că, în vederea consolidării sistemului de garanții al agenției, „protocolul referitor la mici cantități de materiale” (PMCM) la acordurile de garanții în cadrul TNP trebuie să facă parte în continuare din sistemul respectiv, sub rezerva modificărilor care trebuie aduse textului standard, cât și criteriilor PMCM: Conferința generală a AIEA din 2005 adoptă o rezoluție care notează, între altele, că în cazul unui stat care are un acord de garanții generalizate completat de un protocol adițional în vigoare, aceste măsuri reprezintă standardul de verificare consolidată pentru acest stat.
(3) GOV/2005/50-GC(49)/17.
(4) GOV/2002/10
(5) A se vedea planul de acțiune al Agenției privind promovarea încheierii unui acord de garanții și a unor protocoale adiționale, astfel cum a fost publicat de AIEA.
(6) Algeria, Angola, Africa de Sud, Sudan, Benin, Botswana, Burkina Faso, Burundi, Camerun, Capul Verde, Republica Centrafricană, Comore, Congo (Brazzaville), Côte d'Ivoire, Republica Democratică Congo, Djibuti, Egipt, Eritrea, Etiopia, Gabon, Gambia, Ghana, Guineea, Guineea-Bissau, Guineea Ecuatorială, Kenya, Lesotho, Liberia, Jamahiria Arabă Libiană, Uganda, Madagascar, Malawi, Mali, Mauritania, Maurițius, Maroc, Mozambic, Namibia, Niger, Nigeria, Rwanda, Sao Tome și Principe, Senegal, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, Swaziland, Ciad, Togo, Tunisia, Republica Unită a Tanzaniei, Zambia și Zimbabwe.