11/Volumul 39

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

146

L 093/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 13 iulie 2004, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Comunitate de anumite cărămizi de magnezie originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Procedura a fost deschisă în urma unei reclamații depuse la 7 iunie 2004 de PRE (Federația Europeană a Producătorilor de Materiale Refractare, denumită în continuare „reclamantul”) în numele producătorilor care reprezintă o proporție majoră, în cazul de față peste 50 %, din producția comunitară totală de anumite cărămizi de magnezie. Reclamația conținea elemente de probă ale existenței unui dumping pentru produsul în cauză și a unui prejudiciu important cauzat. Aceste elemente de probă au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Comisia a informat în mod oficial reclamantul, alți producători comunitari, producătorii-exportatori, importatorii, furnizorii, utilizatorii, precum și asociațiile de utilizatori despre care se știe că sunt interesate și reprezentanții RPC despre deschiderea procedurii. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscut în scris punctul de vedere și de a cere să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(4)

Producătorii aflați la originea reclamației, alți producători comunitari care au cooperat, producători-exportatori, importatori, furnizori, utilizatori și asociații de utilizatori și-au făcut cunoscut punctul de vedere. Toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au indicat că există motive particulare pentru a fi audiate au fost audiate.

(5)

Pentru a permite producătorilor-exportatori din RPC să prezinte o cerere pentru statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață sau pentru tratament individual, Comisia a trimis formulare de cerere societăților chineze despre care se știa că sunt interesate. Opt societăți au solicitat statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază sau un tratament individual, în cazul în care ancheta ar stabili că acestea nu îndeplinesc condițiile necesare pentru obținerea acestui statut. Doar o singură societate a solicitat numai un tratament individual.

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a indicat că eșantionarea poate fi utilizată în cadrul prezentei anchete. Cu toate acestea, ținând cont de numărul mai redus decât s-a prevăzut al producătorilor-exportatori chinezi care și-au declarat intenția de a coopera, s-a decis că eșantionarea nu este necesară.

(7)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute ca fiind interesate, precum și tuturor celorlalte societăți care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de deschidere. Ea a primit răspunsuri de la doi producători comunitari menționați în reclamație, de la alți trei producători comunitari, de la nouă producători-exportatori din RPC, de la un comerciant aflat în legătură cu un exportator chinez și stabilit în Coreea de Sud, de la un comerciant aflat în legătură cu un exportator chinez și stabilit pe Insula Man, de la doi importatori aflați în legătură cu un exportator chinez și stabiliți în Comunitate, de la cinci furnizori de materii prime, de la trei importatori independenți și de la șaisprezece utilizatori independenți (producători de oțel) din Comunitate.

(8)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru determinarea provizorie a dumpingului, a prejudiciului cauzat și a interesului Comunității și a efectuat vizite de verificare în localurile următoarelor societăți:

(9)

Ținând cont de necesitatea de a stabili o valoare normală pentru producătorii-exportatori chinezi cărora nu li s-ar putea acorda statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, a fost efectuată o vizită de verificare, pentru a stabili valoarea normală pe baza datelor dintr-o țară analogă, în localurile următoarelor societăți:

(10)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2003 și 31 martie 2004 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor utile pentru evaluarea prejudiciului s-a desfășurat în perioada de la 1 ianuarie 2001 până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(11)

Cărămizile de magnezie sunt, de obicei, utilizate în industria siderurgică pentru căptușirea cuvelor în care se topește oțelul. Produsul este, în general, fabricat după norme chimice specifice, care sunt apoi modificate pentru a răspunde cerințelor utilizatorului final. În consecință, numărul diferitelor tipuri de produs este mare. Așadar, s-a decis ca produsul să fie clasificat în categorii diferite pentru efectuarea unor comparații.

(12)

Produsul în cauză este reprezentat de cărămizi de magnezie legate chimic, nearse, compuse din magnezie cu un conținut de cel puțin 80 % MgO și care au sau nu în compoziție magnezit (denumite în continuare „produsul în cauză”), originare din Republica Populară Chineză și încadrate în mod normal la codurile NC ex 6815 91 00 și ex 6815 99 10. Cu toate acestea, ancheta a demonstrat că produsul în cauză mai fusese importat și sub codurile NC ex 6815 10 10, ex 6815 99 90, ex 6902 10 00, ex 6903 90 20 și ex 6903 90 90 (ex 6903 90 20 înainte de 1 ianuarie 2004).

(13)

Ancheta a arătat că toate tipurile produsului în cauză definite la considerentul anterior sunt utilizate în aceleași scopuri, în ciuda diferențelor dintre mai mulți factori, precum, în special, proporția de materii prime, de aditivi și tratamente ulterioare, formele și dimensiunile.

(14)

Nu s-a constatat nici o diferență între produsul în cauză și cărămizile de magnezie fabricate și vândute pe piața internă chineză sau pe piața Statelor Unite ale Americii, acestea din urmă servind ca țară analogă pentru stabilirea valorii normale în ceea ce privește importurile din RPC. Într-adevăr, cărămizile de magnezie fabricate și vândute în Statele Unite au aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale și sunt destinate acelorași utilizări ca și cele exportate din RPC spre Comunitate.

(15)

De asemenea, nu s-a constatat nici o diferență între produsul în cauză și cărămizile de magnezie fabricate de reclamant și vândute pe piața Comunității. Cărămizile prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice și sunt destinate aceleiași utilizări.

(16)

Prin urmare, se concluzionează că toate tipurile de cărămizi de magnezie constituie unul și același produs și sunt considerate ca fiind produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(17)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul anchetelor antidumping referitoare la importurile originare din RPC, valoarea normală se stabilește în conformitate cu alineatele (1)-(6) din acest articol pentru producătorii care pot dovedi că îndeplinesc criteriile enunțate la articolul 2 alineatul (7) litera (c). Pe scurt și doar din motive de claritate, aceste criterii sunt următoarele:

(18)

Opt producători-exportatori chinezi au solicitat statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și au trimis un formular de cerere în acest sens.

(19)

Pentru cei opt producători-exportatori și societățile lor de legătură implicate în producția și/sau comercializarea produsului în cauză și aflate în RPC, Comisia a căutat și a verificat în localurile acestor societăți toate informațiile considerate necesare, prezentate în formularele de cerere.

(20)

Ancheta a demonstrat că doi dintre cei opt producători-exportatori chinezi îndeplineau criteriile pentru acordarea statutului de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Este vorba despre:

(21)

Celelalte șase cereri a trebuit să fie respinse. Următorul tabel rezumă situația fiecăreia dintre cele șase societăți care nu au obținut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, în raport cu cele cinci criterii enunțate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(22)

Societățile interesate și reclamantul au avut posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la constatările anterioare.

(23)

Cei 6 producători-exportatori au afirmat că aceste concluzii sunt greșite și că ar fi trebuit să beneficieze de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață pentru motivele expuse în continuare:

(24)

În ceea ce privește criteriul nr. 1, o societate a susținut că, deși există un risc de intervenție din partea statutului, acesta nu se manifestă în practică. Alte societăți au făcut referire la articolul VI din GATT 1994 și au pus sub semnul întrebării compatibilitatea deciziei Comisiei cu reglementările Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Aceste societăți au susținut că, în măsura în care prezenta anchetă arătase că nu exista nici un monopol de stat asupra fabricării și vânzării produsului în cauză și nu existau elemente de probă care să ateste că autoritățile publice chineze fixau toate prețurile de vânzare interne pentru cărămizile de magnezie, societățile respective erau scutite de sarcina probei, demonstrând că libera concurență și, prin urmare, condițiile unei economii de piață, prevalau în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului.

(25)

Astfel cum a recunoscut Tribunalul de Primă Instanță, sarcina probei revine producătorului-exportator, care trebuie să demonstreze că respectă criteriile necesare pentru a beneficia de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață. Și mai important, în timpul anchetei s-a constatat că societatea este constituită sub legea administrativă specială „special Township law”, care oferă posibilități de intervenție din partea statului și, în afară de aceasta, s-a mai dovedit că nu exista nici o excepție de la aplicarea acestei legi. Nici o renegociere a actelor constitutive ale societății nu ar aduce vreo modificare statutului. S-a constatat că autoritățile locale erau implicate în deciziile importante. În plus, nu s-a efectuat nici o evaluare independentă pentru a se ști dacă investițiile în societate reflectau prețurile echitabile de pe piață nici în momentul creării societății, și nici ulterior, atunci când au fost aduse aporturi de capital suplimentar în societate. În baza licenței sale comerciale, societatea are, în plus, posibilitatea de a efectua schimburi compensatorii și operațiuni de barter și nu a putut demonstra că nu recursese la astfel de practici. Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că societatea nu îndeplinește criteriul nr. 1. Pe această bază și în conformitate cu regulamentul de bază, care reflectă și obligațiile internaționale ale Comunității în cadrul OMC, argumentele trebuie, prin urmare, să fie respinse.

(26)

În ceea ce privește criteriul nr. 2, anumite societăți au susținut că pretinsele lacune din propriile practici contabile erau irelevante pentru a stabili dacă prevalau condițiile unei economii de piață în cazul fabricării și vânzării produsului. În plus, aceste societăți au pretins că impunerea unor condiții suplimentare, în special utilizarea standardelor internaționale, nu are legătură cu faptul de a stabili dacă prevalează condițiile unei economii de piață. Societățile au pretins că era vorba de o încălcare a obligațiilor Comunității în cadrul GATT/OMC, în special a notei explicative de la articolul VI din GATT, precum și a alineatului (15) litera (a) punctul (ii) din Decizia din 10 noiembrie 2001, și anume Protocolul privind aderarea Republicii Populare Chineze.

(27)

În plus, anumite societăți au susținut argumentul conform căruia, impunând exportatorilor străini standarde internaționale de contabilitate (IAS) care nu sunt impuse industriei comunitare, Comunitatea își aplică reglementările comerciale într-un mod care nu este „imparțial”. Astfel, ele au afirmat că industria comunitară ar fi plasată într-o poziție mai favorabilă decât exportatorii. Cu toate acestea, trebuie notat faptul că analiza pentru stabilirea respectării criteriilor care permit societăților respective să beneficieze de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață s-a efectuat pe baza articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. Deoarece această evaluare nu a fost făcută pentru industria comunitară, nu se poate afirma că, în analiza sa, Comisia este parțială. Prin urmare, acest argument nu este pertinent. În ceea ce privește primul argument, Comisia trebuie, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (c) liniuța a doua din regulamentul de bază, să examineze dacă societățile folosesc un singur set de documente contabile care fac obiectul unui audit independent, în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, și care sunt utilizate în orice situație. Societățile în cauză nu au îndeplinit condițiile necesare prevăzute de criteriul în cauză și nu au aplicat principiile fundamentale în materie de contabilitate. Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

(28)

În ceea ce privește criteriul nr. 3, o societate a susținut că activele sale făceau obiectul unui audit independent. Cu toate acestea, ea nu a adus nici o dovadă concludentă care să dovedească faptul că activele sunt înregistrate la valoarea reală a pieței și nici nu a demonstrat că sunt luate în calcul toate costurile la valoarea pieței.

(29)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, un drept aplicabil la scară națională este stabilit, după caz, pentru țările care intră sub incidența acestui articol, cu excepția cazurilor în care societățile în cauză sunt în măsură să dovedească, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din același regulament, că: (i) în cazul întreprinderilor controlate în întregime sau parțial de străini sau în cazul societăților în comun, acestea sunt libere să repatrieze capitalurile și beneficiile; (ii) prețurile lor de export și cantitățile exportate de acestea, precum și condițiile și modalitățile de vânzare sunt determinate în mod liber; (iii) majoritatea acțiunilor aparțin unor particulari, iar funcționarii de stat care figurează în Consiliul de administrație sau care dețin posturi administrative cheie sunt în minoritate sau societatea este suficient de independentă față de intervenția statului; (iv) operațiunile de schimb sunt executate la valoarea pieței și (v) nici o eventuală intervenție a statului nu poate permite o eludare a măsurilor în cazul în care exportatorilor li se aplică niveluri diferite ale dreptului.

(30)

Cei șase producători-exportatori care nu au obținut statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață au solicitat, de asemenea, un tratament individual în cazul în care nu li se va acorda statutul respectiv. Pe baza informațiilor disponibile, s-a constatat că patru dintre aceștia îndeplineau toate criteriile necesare pentru a beneficia de un tratament individual, criterii menționate la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(31)

În ceea ce privește societățile rămase, s-a dovedit că una dintre ele era parțial în proprietatea statului. În plus, societatea a fost înființată în conformitate cu o lege chineză specială, care oferă statului posibilități de intervenție. Societatea nu a putut demonstra că a luat decizii fără intervenția statului. Din aceste motive, riscul intervenției statului a fost considerat semnificativ. În plus, de obicei este foarte dificil, în special pentru autoritățile vamale, să identifice producătorul cărămizilor de magnezie comercializate. Prin urmare, riscul de eludare a măsurilor pe calea exportului prin intermediul unei societăți supuse unui drept mai mic, agravat de riscul semnificativ al intervenției statului a fost, de asemenea, considerat important. În consecință, condițiile enunțate la articolul 9 alineatul (5) literele (c) și (e) din regulamentul de bază nu erau îndeplinite. Prin urmare, s-a decis ca societății respective să nu i se acorde tratamentul individual.

(32)

În ceea ce privește ultima societate, gradul de cooperare și datele pe care le-a furnizat nu au fost suficiente pentru a se stabili dacă aceasta respectă toate criteriile pentru a beneficia de tratamentul individual. De exemplu, societatea nu a putut furniza în termenul stabilit o listă fiabilă a vânzărilor sale în Comunitate, împiedicând astfel calculul eventual al unei marje de dumping.

(33)

Un alt producător-exportator a cerut doar tratamentul individual. Această societate a efectuat vânzări unor societăți de legătură, precum și unor societăți independente din Comunitate. Întrucât societatea nu a furnizat informațiile solicitate în termenele stabilite, nu a fost posibil să se determine dacă aceasta respecta toate criteriile pentru a beneficia de tratamentul individual și, prin urmare, a trebuit să fie considerată ca o parte care nu a cooperat.

(34)

Prin urmare, s-a concluzionat că tratamentul individual trebuia să fie acordat următorilor patru producători-exportatori chinezi:

(35)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, în cazul importurilor din țări care nu au o economie de piață și din țări menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, care nu au obținut statutul de economie de piață, valoarea normală trebuie să fie stabilită pe baza prețului sau a valorii construite într-o țară analogă.

(36)

În avizul de deschidere, Comisia își exprimase intenția de a folosi Turcia ca țară analogă adecvată pentru stabilirea valorii normale pentru RPC și invitase părțile interesate să își formuleze observațiile în acest sens.

(37)

Anumite părți interesate s-au opus acestei propuneri. Principalele argumente pe care le-au invocat împotriva Turciei sunt următoarele:

(38)

Părțile interesate au propus India sau Rusia ca țări analoge potrivite.

(39)

Comisia a încercat să obțină cooperarea altor potențiale țări analoge cum ar fi Rusia, India, Japonia, Coreea de Sud, Statele Unite, Turcia, Serbia și Muntenegru și Africa de Sud. Din 38 de societăți contactate din întreaga lume, numai două societăți din Statele Unite au acceptat să coopereze.

(40)

Analiza informațiilor disponibile a arătat că Statele Unite dispun de o piață concurențială pentru produsul în cauză cu cel puțin 3 producători, în jur de 30 de furnizori, peste 15 importatori și aproximativ 300 de utilizatori. Nu s-a constatat nici o diferență între produsul în cauză și cărămizile de magnezie fabricate și vândute pe piața internă în RPC și în Statele Unite, astfel cum se precizează la considerentul 14. În plus, s-a dovedit că peste 50 % din materia primă utilizată de unul din producători în Statele Unite era importată din RPC și că procedeul de fabricare a cărămizilor de magnezie utilizat în cele două țări nu prezenta diferențe semnificative.

(41)

Ținând cont de cele de mai sus, s-a concluzionat provizoriu că Statele Unite ale Americii reprezintă cea mai potrivită și rezonabilă alegere de țară analogă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(42)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață a fost stabilită pe baza informațiilor verificate care au fost comunicate de către producătorii din țara analogă. Deoarece tranzacțiile producătorilor americani s-au dovedit a fi fost efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale, valoarea normală a fost stabilită pe baza tuturor prețurilor plătite sau care trebuie să fie plătite pe piața internă a Statelor Unite pentru vânzările de tipuri de produse comparabile cu cele exportate spre Comunitate de exportatorii chinezi.

(43)

Valoarea normală a fost stabilită ca fiind prețul de vânzare mediu ponderat practicat pe piața internă de producătorii americani care au cooperat față de clienții independenți, pentru tipurile de produs cu un conținut similar de MgO. După caz, au fost efectuate ajustări pentru a ține cont de tratamentele diverse suferite de diferitele tipuri de produse.

(44)

Trebuie amintit că pentru societățile care beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, calculul unei eventuale marje de dumping s-a bazat pe datele pe care acestea le-au prezentat referitoare la vânzările interne și la export, precum și la costul de producție pentru produsul în cauză. Datele furnizate au fost verificate în localurile societăților.

(45)

În ceea ce privește determinarea valorii normale, Comisia a stabilit, mai întâi, pentru fiecare producător-exportator care a cooperat, dacă vânzările interne totale ale produsului în cauză erau reprezentative în raport cu totalul vânzărilor efectuate la export spre Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările interne au fost considerate reprezentative atunci când volumul total al vânzărilor respective ale fiecărui producător-exportator reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale producătorului spre Comunitate.

(46)

Pe această bază, s-a constatat că vânzările interne totale ale produsului în cauză în perioada de anchetă au fost efectuate în cantități reprezentative de un singur producător-exportator. În ceea ce-l privește pe celălalt producător-exportator, vânzările sale interne totale ale produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă nu au fost efectuate în cantități reprezentative.

(47)

Pentru producătorul-exportator cu vânzări interne reprezentative, Comisia a identificat în continuare tipurile de cărămizi de magnezie vândute pe piața internă care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export spre Comunitate.

(48)

Pentru fiecare tip vândut pe piața sa internă și direct comparabil cu tipul de cărămizi de magnezie vândut la export spre Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările interne erau suficient de reprezentative, în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de cărămizi de magnezie au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul lor total în cursul perioadei de anchetă corespundea unui procent de 5 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor la export spre Comunitate al produselor de tip comparabil.

(49)

Prin această analiză s-a constatat că vânzările totale reprezentative ale producătorului-exportator în cauză nu vizau decât anumite tipuri de produs.

(50)

Comisia a analizat ulterior dacă vânzările interne ale fiecărui tip de cărămizi de magnezie vândut pe piața internă în cantități reprezentative puteau fi considerate ca fiind efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale, stabilind proporția vânzărilor rentabile ale tipului respectiv spre clienți independenți.

(51)

Vânzările interne au fost considerate rentabile atunci când prețul unitar pentru un tip de produs specific era egal sau mai mare decât costul de producție. Prin urmare, a fost determinat costul de producție al fiecărui tip vândut pe piața internă în cursul perioadei de anchetă.

(52)

Astfel cum se menționează la considerentele 50 și 51, a fost stabilită proporția de vânzări rentabile ale tipului de produs în cauză spre clienții independenți pe piața internă. În cazurile în care volumul vânzărilor unui tip specific de cărămizi de magnezie efectuate la un preț net egal sau mai mare decât costul de producție calculat reprezenta peste 80 % din volumul total al vânzărilor tipului respectiv, iar prețul mediu ponderat practicat pentru acest tip era egal sau mai mare decât costul de producție respectiv, valoarea normală a fost determinată pe baza prețului intern real, calculând media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne efectuate pentru tipul respectiv în cursul perioadei de anchetă, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu rentabile. Atunci când volumul vânzărilor rentabile ale unui anumit tip de cărămizi de magnezie reprezenta mai puțin de 80 % din volumul total al vânzărilor tipului respectiv sau atunci când prețul mediu ponderat al tipului respectiv era inferior costului de producție, valoarea normală a fost determinată pe baza prețului intern real, exprimat ca medie ponderată doar a vânzărilor rentabile, în cazul în care aceste vânzări reprezentau 10 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor tipului respectiv.

(53)

În cazurile în care volumul vânzărilor rentabile ale unui tip de cărămizi de magnezie reprezenta mai puțin de 10 % din volumul total al vânzărilor tipului respectiv, s-a considerat că acest tip era vândut în cantitate insuficientă pentru ca prețul practicat pe piața internă să constituie o bază adecvată pentru stabilirea valorii normale.

(54)

Din analiza de mai sus a reieșit că anumite tipuri de produs au fost vândute în cursul operațiunilor comerciale normale.

(55)

Pentru toate tipurile de produs care fie nu au fost vândute în cantități reprezentative, fie nu au fost vândute în cursul operațiunilor comerciale normale din motive de preț, astfel cum se indică la considerentele 52 și 53, prețurile interne ale producătorului-exportator în cauză nu au putut fi utilizate pentru stabilirea valorii normale și a trebuit să se recurgă la o altă metodă.

(56)

Atunci când prețurile interne ale unui anumit tip de produs vândut de un producător-exportator nu puteau fi utilizate, a trebuit calculată o valoare normală pe baza costurilor producătorului respectiv. În consecință, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost calculată adunând costul de fabricație al tipurilor exportate, ajustat, după caz, cu o sumă rezonabilă pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și cu o marjă de profit rezonabilă. În acest scop, Comisia a examinat dacă costurile de desfacere, cheltuielile administrative și celelalte cheltuieli generale suportate și profitul realizat pe piața internă reprezentau date fiabile.

(57)

Costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale interne reale au fost considerate fiabile atunci când volumul total al vânzărilor interne ale societății în cauză putea fi considerat reprezentativ în raport cu volumul vânzărilor la export spre Comunitate. Marja de profit internă a fost determinată pe baza vânzărilor interne ale tipurilor de produs vândute în operațiuni comerciale normale. În acest scop, s-a aplicat metodologia descrisă la considerentele 45, 48, 52 și 53. În cazul unei societăți au putut fi utilizate propriile costuri de desfacere, cheltuieli administrative și alte cheltuieli generale, în măsura în care aceasta îndeplinea criteriile menționate anterior.

(58)

Pentru cealaltă societate care nu avea vânzări interne reprezentative, valoarea normală a fost stabilită pe baza articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. S-a constatat că structura costurilor celeilalte societăți care beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață și care avea vânzări interne reprezentative pentru anumite tipuri de produs era atât de diferită, încât nu constituia o bază rezonabilă pentru stabilirea valorii normale în acest caz. Cu toate acestea, deoarece costurile societății care nu avea vânzări interne reprezentative s-au dovedit a fi fiabile, valoarea normală a fost calculată pe baza datelor respective, întrucât acestea corespundeau celor ale altor exportatori sau producători ai aceluiași produs din țara de origine.

(59)

Toate vânzările la export spre Comunitate efectuate de exportatorii care beneficiază de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață sau de tratament individual au fost realizate prin intermediul importatorilor de legătură din Comunitate, al societăților de legătură din afara Comunității sau al societăților care nu au legătură cu producătorii-exportatori, dar cu care aceștia au colaborat îndeaproape și chiar au semnat un contract de exclusivitate comercială. În cazul în are exporturile au fost efectuate prin intermediul societăților de legătură, prețurile de export au fost calculate în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În toate cazurile în care produsul în cauză a fost exportat unor clienți independenți din Comunitate, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, adică pe baza prețurilor efectiv plătite sau de plătit.

(60)

Au fost efectuate modificări pentru a ține cont de toate costurile, în special de costurile de desfacere, cheltuielile administrative și de alte cheltuieli generale, suportate între import și revânzare de acest importator, precum și de o marjă de profit rezonabilă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În cazul de față, marja de profit reală realizată de importatorii independenți care au cooperat a fost considerată ca fiind o bază rezonabilă.

(61)

Valoarea normală și prețurile de export au fost comparate pe o bază franco fabrică și la același stadiu comercial. Pentru a asigura o comparare echitabilă între valoarea normală și prețul de export s-a ținut seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele despre care s-a pretins și s-a demonstrat că afectează prețurile și comparabilitatea acestora.

(62)

Pe această bază au fost efectuate ajustări pentru a ține cont de diferențele de cheltuieli de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și de costurile accesorii, de costurile de credit, de comisioane, de impuneri la import și de cheltuieli post-vânzare (garanții).

(63)

Pentru cele două societăți care au beneficiat de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs exportat spre Comunitate a fost comparată cu prețul mediu ponderat de export al produsului de tip corespunzător, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(64)

Pentru cele patru societăți care au beneficiat de tratamentul individual, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs exportat spre Comunitate, stabilită pentru țara analogă, a fost comparată cu prețul mediu ponderat al produsului de tip corespunzător exportat în Comunitate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(65)

Marjele de dumping medii ponderate provizorii, exprimate ca procentaj din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(66)

Pentru a calcula marja de dumping aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din RPC, Comisia a stabilit mai întâi gradul de cooperare. A fost făcută o comparație între importurile totale ale produsului în cauză originar din RPC, determinate pe baza datelor Eurostat, după metodologia descrisă la considerentul 80 și răspunsurile la chestionare primite efectiv de la exportatorii din RPC. Pe această bază, s-a stabilit că gradul de cooperare este redus.

(67)

Ținând cont de gradul redus de cooperare, marja de dumping aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din RPC a fost stabilită la nivelul marjei de dumping celei mai ridicate constatate pentru producătorii-exportatori care au cooperat, adică 99,9 % din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire. Cu toate acestea, marja de dumping la nivel național s-a dovedit a fi superioară marjei reziduale de prejudiciu.

(68)

În cursul prezentei anchete, s-a constatat că fabricarea cărămizilor din magnezie era realizată de:

(69)

S-a dovedit că doi dintre producătorii are au cooperat din Comunitate au importat, de asemenea, produsul în cauză din RPC: RHI și Refratechnik. Astfel, s-a examinat dacă aceste societăți trebuie să fie excluse din definiția industriei comunitare, în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(70)

RHI fabrică produsul în cauză în Comunitate, dar îl importă, de asemenea, de la o întreprindere comună de legătură din RPC: RHI Liaoning. S-a constatat că majoritatea vânzărilor efectuate de RHI pe piața comunitară priveau produsul fabricat în Comunitate în perioada de anchetă și numai o mică parte privea produsul fabricat în RPC. Aceasta se explică prin faptul că producția societății RHI în RPC este destinată în principal pieței asiatice aflate într-o creștere rapidă. RHI este, de asemenea, cel mai mare producător din Comunitate, iar sediul său, centrul de cercetare și de dezvoltare (C&D) și cele mai importante unități de producție se află toate în Comunitate. Astfel, s-a dovedit că activitățile principale ale RHI, în ceea ce privește produsul în cauză, se desfășoară în Comunitate.

(71)

Ulterior, s-a procedat la examinarea efectului vânzărilor importate asupra vânzărilor totale ale societății în Comunitate. S-a constatat că revânzarea importurilor nu aduce avantaje substanțiale societății RHI, în termeni de rentabilitate. Această concluzie a fost formulată după compararea nivelurilor de rentabilitate ale producătorilor comunitari care au cooperat.

(72)

Ținând cont de cota scăzută a importurilor și de faptul că acestea nu au dus la beneficii substanțiale în ceea ce privește rentabilitatea tuturor vânzărilor în Comunitate, s-a stabilit că societatea în cauză nu a fost protejată de consecințele negative ale dumpingului prejudiciabil. Prin urmare, s-a considerat că excluderea societății RHI din definiția industriei comunitare nu ar fi justificată.

(73)

Refratechnik fabrică, de asemenea, produsul în cauză în Comunitate și îl importă de la producători din RPC. S-a constatat că aproape jumătate din vânzările efectuate de RHI pe piața Comunității priveau produsul fabricat în RPC în cursul perioadei de anchetă. S-a dovedit, de asemenea, că expansiunea activităților societății s-a realizat în principal în urma creșterii importurilor din RPC. Astfel, s-a considerat că activitățile principale ale Refratechnik în legătură cu produsul în cauză nu se desfășoară numai în Comunitate, ci și în RPC.

(74)

Ulterior, s-a procedat la examinarea efectului vânzărilor importate asupra vânzărilor totale ale societății în Comunitate. S-a constatat că Refratechnik, spre deosebire de RHI, beneficia în mod semnificativ din revânzarea importurilor.

(75)

Ținând cont de cota importantă a importurilor în raport cu volumul total al vânzărilor în Comunitate, de faptul că activitățile principale ale Refratechnik par să se deplaseze treptat către RPC și că societatea beneficiază în mod evident de pe urma importurilor care fac obiectul unui dumping, se consideră că societatea Refratechnik ar trebui să fie exclusă din industria comunitară, în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază și ar trebui să fie considerată un „alt operator de pe piață”.

(76)

Producția celor patru producători comunitari care au cooperat pe deplin la anchetă, inclusiv RHI, dar cu excepția Refratechnik, s-a ridicat la 233 732 tone în cursul perioadei de anchetă. Aceasta reprezintă 53 % din producția comunitară totală, aceste societăți constituind astfel industria comunitară, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(77)

Ancheta a stabilit că nu a existat nici o utilizare captivă a produsului în cauză în industria cărămizilor din magnezie. Cu toate acestea, anumite întreprinderi siderurgice au produs cărămizi din magnezie pentru uz propriu. Acest volum era scăzut față de volumele fabricate de producătorii de refractare comunitare. Întrucât această producție este destinată utilizării în cadrul industriei siderurgice și nici una dintre societățile din industria siderurgică nu a cooperat în calitate de producător de cărămizi din magnezie (deși multe dintre aceste întreprinderi au primit chestionare), se pare că această parte a producției nu a avut nici un efect semnificativ asupra industriei comunitare.

(78)

Având în vedere că industria comunitară era compusă din patru societăți, dintre care două au reprezentat aproximativ 2 % din volumul produs, datele referitoare la industria comunitară sunt prezentate în continuare sub formă de indici, din motive de confidențialitate.

(79)

Consumul a fost stabilit pe baza unor previziuni standard furnizate de industria comunitară, fapt care corespunde unei practici industriale normale. Aceste date au fost calculate pe baza rapoartelor de producție a oțelului (sursă: International Iron & Steel Institute – IISI) și au fost repartizate pe utilizarea medie cunoscută a produsului în cauză pe tonă de oțel produsă.

(80)

Sursa datelor privind importurile sunt statisticile Eurostat corespunzătoare codurilor NC relevante (6815 91 00, 6815 99 10, 6815 10 10, 6815 99 90, 6902 10 00 și 6903 90 20). S-au efectuat deduceri pentru a exclude din aceste cifre produsele care, pe baza prețurilor, nu corespundeau în mod evident produsului în cauză. Volumul importurilor astfel obținut după aplicarea deducerilor (și anume 73 291 tone pentru toate țările și 59 831 tone pentru RPC) a fost comparat cu volumele importurilor comunicate de producătorii-exportatori chinezi care au cooperat (aproximativ 42 000 tone). Ținând cont de faptul: (i) că aproximativ 13 500 tone au fost importate din alte țări decât RPC; (ii) că datele provenite de la importatorii și utilizatorii comunitari au arătat că au existat importuri provenite de la exportatori din RPC care nu au cooperat și (iii) că mulți alți producători-exportatori din RPC au primit un chestionar, dar nu au cooperat, s-a considerat că cifrele Eurostat reflectă cu acuratețe volumele importurilor. În plus, o sursă de presă comercială chineză (China Metallurgical News din 4 ianuarie 2004) menționează că 80 000 tone au fost exportate spre Europa în 2003, fapt ce sugerează, de asemenea, că cifra Eurostat menționată anterior, corespunzătoare perioadei de anchetă (59 831 tone), nu este deloc exagerată.

(81)

Cifrele privind vânzările industriei comunitare pe piața Comunității au fost obținute din răspunsurile verificate la chestionar ale celor cinci producători comunitari care au cooperat (printre care Refratechnik). Soldul (consumul minus importurile, minus vânzările industriei comunitare) a fost considerat ca fiind volumul vânzărilor producătorilor comunitari care nu au cooperat.

(82)

Consumul astfel stabilit, astfel cum este prezentat în tabelul următor, arată că cererea pentru produsul în cauză în Comunitate a rămas stabilă în cursul perioadei examinate.

(83)

Volumul și cota de piață a importurilor din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

(84)

În timp ce consumul de cărămizi din magnezie a rămas stabil în cursul perioadei examinate, importurile din țara în cauză au crescut cu aproximativ 150 % în aceeași perioadă. În consecință, cota de piață a RPC a crescut mai mult decât dublu în cursul perioadei examinate, trecând de la 6,0 la 14,9 %.

(85)

Tabelul de mai sus arată evoluția prețurilor medii ale importurilor din RPC. În cursul perioadei examinate, prețurile au scăzut cu 22 %.

(86)

Au fost comparate prețurile de vânzare practicate de industria comunitară și cele practicate de producătorii-exportatori din țara în cauză pe piața Comunității în cursul perioadei de anchetă. Această comparare s-a referit la prețurile nete, după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Prețurile industriei comunitare au fost ajustate la nivelul prețurilor franco fabrică, în timp ce prețurile importurilor erau prețurile CIF frontieră comunitară.

(87)

Comparația a arătat că, în cursul perioadei de anchetă, produsul în cauză importat a fost vândut în Comunitate la prețuri mai mici cu 16,6 % decât cele ale industriei comunitare. Acest nivel de subcotare și evoluția prețurilor industriei comunitare explicată în continuare indică în mod clar o scădere semnificativă a prețurilor.

(88)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei comunitare a cuprins o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici care au influențat situația acestei industrii între 2001 (anul de referință) și perioada de anchetă.

(89)

Datele privind industria comunitară reprezintă un cumul de informații furnizate de cei patru producători comunitari care au cooperat.

(90)

Producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității au evoluat după cum urmează:

(91)

Astfel cum se precizează în tabelul de mai sus, producția a scăzut cu 9 % în cursul perioadei examinate. Capacitatea de producție a fost redusă cu 16 % pentru a diminua costurile, fapt ce a determinat o creștere cu 8 % a utilizării capacității.

(92)

Cifrele de mai jos reprezintă volumul stocurilor la sfârșitul fiecărei exercițiu.

(93)

În cursul perioadei examinate, stocurile au crescut cu 8 %. Trebuie remarcat că industria comunitară fabrică de obicei produsul în cauză la comandă. În consecință, nivelul stocurilor deținute de industria comunitară nu a fost considerat un indicator relevant al situației industriei comunitare.

(94)

Cifrele de mai jos reprezintă vânzările realizate de industria comunitară unor clienți independenți din Comunitate.

(95)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei comunitare au rămas stabile în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, stabilitatea nu a fost obținută decât printr-o reducere a prețurilor medii de vânzare cu 11 %, ținând cont de intrarea pe piața Comunității a importurilor care fac obiectul unui dumping.

(96)

Ar trebui, de asemenea, remarcat că această scădere a prețurilor medii cu 11 % este subestimată în raport cu scăderea prețurilor principalelor categorii de produse. Produsul în cauză este utilizat în industria siderurgică pentru a căptuși trei tipuri principale de cuve: formele pentru turnare, convertizoarele și cuptoarele electrice cu arc. Inițial, importurile chineze se făceau în special pentru segmentul de mică valoare al cărămizilor refractare pentru forme pentru turnare. Cu toate acestea, în cursul perioadei examinate, s-a constatat tendința de penetrare a segmentelor de convertizoare și de cuptoare electrice cu arc. Utilizarea convertizoarelor și a cuptoarelor electrice cu arc trebuie maximizată, fiind necesare mai multe cărămizi cu un preț ridicat și de foarte bună calitate pentru a crește numărul de șarje înainte de o nouă căptușire. O analiză a configurației vânzărilor în cursul perioadei examinate a arătat că industria comunitară s-a deplasat către segmentele cu o valoare mai ridicată, dar cu un volum mai scăzut, pentru a se apăra în fața presiunii exercitate de importurile chineze. Se explică astfel în mod clar că prețurile medii ale anumitor tipuri de produs au scăzut cu mai mult de 11 %. De exemplu, prețul mediu al celei mai importante categorii de cărămizi (care conține 9 % carbon rezidual și magnezie topită) a scăzut cu 19 % în cursul perioadei examinate.

(97)

Față de creșterea importurilor, industria comunitară nu a putut să se dezvolte, în ciuda unei reduceri a prețurilor sale medii. Dimpotrivă, industria comunitară a fost constrânsă să își restrângă capacitățile de producție și mâna de lucru.

(98)

Rentabilitatea arătată mai jos reprezintă profitul în raport cu cifra de afaceri, în ceea ce privește vânzările de pe piața Comunității.

(99)

Rentabilitatea a scăzut puternic din 2001 în 2003 din cauza reducerii prețurilor și a coincis cu creșterea importurilor din RPC, care fac obiectul unui dumping. Rentabilitatea s-a îmbunătățit ușor în cursul perioadei de anchetă, în special datorită reducerii costurilor. În plus, nivelul profitului în perioada de anchetă, deși superior pragului de rentabilitate, a fost cu mult inferior nivelului pe care acest tip de industrie l-ar putea realiza în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Astfel cum indică cifrele aferente anului 2001, atunci când importurile care fac obiectul unui dumping încă reprezentau o cotă de piață relativ mică, nivelul profitului susceptibil de a fi realizat ar fi putut fi mult mai ridicat.

(100)

Cifrele prezentate în continuare reprezintă evoluția randamentului investițiilor, a fluxului de lichidități și a investițiilor.

(101)

Trebuie remarcat că cifrele de mai sus care indică evoluția randamentului investițiilor reflectă într-o mare măsură cifrele din tabelul anterior privind rentabilitatea (profitul în raport cu cifra de afaceri). Fluxul de lichidități indică aproximativ aceeași tendință ca și rentabilitatea, și anume o diminuare din 2001 până în 2003 și o ușoară îmbunătățire în perioada de anchetă. Scăderea randamentului investițiilor și a fluxului de lichidități se explică prin faptul că prețurile de vânzare medii au scăzut mai rapid decât costurile medii pentru produsele vândute.

(102)

Investițiile industriei comunitare au crescut. Investițiile au fost destinate în special înlocuirii mașinilor și a echipamentelor și mai puțin achiziției de noi instalații de producție.

(103)

Capacitatea industriei comunitare de a mobiliza capitaluri provenind fie din surse de finanțare externe, fie din partea unor societăți-mamă, nu a fost grav afectată în perioada examinată, deoarece societățile aparțin unor grupuri mai mari. Capacitatea de a mobiliza capitaluri se bazează în principal pe forța grupului și nu depinde, așadar, neapărat de rezultatele sectorului industrial în cauză. Prin urmare, acest factor nu pare să fie relevant în cadrul acestei anchete.

(104)

Astfel cum s-a precizat mai sus, numărul de salariați din industria comunitară a scăzut din 2001 până în perioada de anchetă. Creșterea din 2003 și din perioada de anchetă poate fi explicată prin creșterea producției. Productivitatea a rămas relativ stabilă în cursul acestei perioade.

(105)

Salariile au scăzut semnificativ în 2002, dar au rămas stabile până în perioada de anchetă. Acest fapt se explică prin aplicarea unui program de restructurare în acel an, astfel cum se poate vedea din evoluția producției și a ocupării forței de muncă, descrisă mai sus.

(106)

Marjele de dumping au fost precizate mai sus în secțiunea referitoare la dumping. Aceste marje stabilite sunt evident superioare nivelului de minimis. În plus, ținând cont de volumul și de prețul importurilor care fac obiectul unui dumping, impactul marjei de dumping efective nu poate fi considerat neglijabil.

(107)

Industria comunitară nu se află în situație de recuperare în urma practicilor anterioare de dumping sau de subvenționare, deoarece nu s-au mai efectuat anchete de acest tip în trecut.

(108)

Trebuie amintit că, deși volumul vânzărilor și cota sa de piață din Comunitate au fost relativ stabile, industria comunitară a înregistrat scăderi ale prețurilor medii cu 11 % în cursul perioadei examinate, în ciuda dezvoltării de către aceasta a unei game de produse cu o valoare mai mare. În ciuda reducerii costurilor, nivelul profitului a scăzut semnificativ, atingând în cursul perioadei de anchetă un nivel mai scăzut cu 55 % decât cel din 2001, cu mult mai scăzut decât profitul care ar fi putut fi realizat în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping.

(109)

Deteriorarea situației industriei comunitare în cursul perioadei examinate a fost confirmată și de scăderea producției și a capacității de producție, prin scăderea salariilor și a ocupării forței de muncă, a randamentului investițiilor și a fluxului de lichidități, precum și prin lipsa creșterii, în ciuda unei reduceri a prețurilor medii cu 11 %.

(110)

Tendințele negative descrise mai sus au fost observate într-un moment în care productivitatea era mai degrabă stabilă, în care investițiile au crescut și utilizarea capacității s-a îmbunătățit. Evoluția stocurilor și capacitatea de mobilizare a capitalului nu au fost considerate relevante din motivele prezentate anterior.

(111)

Ținând cont de toți acești indicatori, se concluzionează provizoriu că industria comunitară a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei de anchetă, în sensul articolului 3 din regulamentul de bază.

(112)

S-a examinat, de asemenea, dacă există o legătură de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping, provenite din RPC și prejudiciul suferit de industria comunitară. Au fost, de asemenea, examinați factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut cauza în același timp un prejudiciu industriei comunitare, astfel încât eventualul prejudiciu cauzat de acești factori să nu fie atribuit importurilor în cauză.

(113)

Trebuie amintit că volumul importurilor din RPC a crescut cu aproximativ 150 %, cota lor de piață crescând cu 118 % în cursul perioadei examinate. În plus, astfel cum se precizează la considerentul 85, prețurile importurilor din RPC au scăzut cu 22 %, având loc, astfel cum se precizează la considerentul 87, o importantă subcotare a prețurilor. Față de aceste importuri, industria comunitară a dorit să își mențină volumul vânzărilor (pentru a nu pune în pericol economiile de scară), dar a trebuit să își diminueze prețurile în mod semnificativ. Această scădere a prețurilor a determinat în special o scădere a rentabilității cu 55 %. Această rentabilitate este cu mult inferioară celei scontate de acest tip de industrie și nu mai poate fi susținută mult timp.

(114)

Este puțin probabil ca importurile originare din alte țări terțe, în special din Republica Coreea și din Brazilia, să fi putut contribui la prejudiciul suferit de industria comunitară. Cota de piață deținută de importurile care nu sunt de origine chineză în perioada de anchetă era doar de aproximativ 3 %. În plus, prețurile medii ale importurilor din Republica Coreea și din Brazilia (în acest caz, țările care reprezentau cele mai mari volume ale importurilor de altă origine decât cea chineză), erau mai mari cu 25 % și respectiv 47 % decât cele ale importurilor din RPC. Prin urmare, se poate concluziona, având în vedere cota lor de piață și nivelul relativ ridicat al prețurilor, că acestea au contribuit doar în mică măsură, sau chiar deloc, la prejudiciul suferit.

(115)

Anumite părți în cauză au susținut că supracapacitatea din industria comunitară a refractarelor a obligat industria comunitară să își reducă prețurile la un nivel prejudiciabil pentru a rămâne competitivă. Cu toate acestea, ratele de utilizare a capacității stabilite în cursul anchetei și prezentate sub formă de indici la considerentul 90 pentru perioada examinată nu confirmă acest argument privind supracapacitatea. Acestea indică mai degrabă niveluri ale capacităților apropiate de cele ale industriei siderurgice și ale altor industrii similare. Deși este evident că industria comunitară și-a redus capacitățile și prețurile, aceasta a fost în mare măsură un răspuns la creșterea importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping. Comisia subliniază, de asemenea, că industria comunitară a refractarelor a făcut deja obiectul unei restructurări majore la sfârșitul anilor 90.

(116)

S-a susținut că prejudiciul suferit de industria comunitară se explică prin progresele tehnice care au permis fabricarea de cărămizi cu o durabilitate mai mare și prin eficacitatea procesului de producție a oțelului. În cursul anchetei, mai mulți siderurgiști au atras atenția asupra faptului că progresele tehnice au permis reducerea consumului de cărămizi de magnezie pe tonă de oțel produsă.

Din tabelul prezentat anterior reiese că utilizarea cărămizilor de magnezie în siderurgie nu era decât de aproximativ 2 %. Ușoara scădere constatată nu explică reducerea prețurilor de vânzare și a rentabilității, astfel cum s-a explicat anterior în secțiunea consacrată prejudiciului. Prin urmare, se consideră că efectele calității superioare a cărămizilor nu au putut constitui o cauză semnificativă a prejudiciului suferit de industria comunitară.

(117)

În cursul anchetei s-a dovedit că anumiți producători de oțel continuă să fabrice ei înșiși cărămizi de magnezie. Cu toate acestea, nu există nici un indiciu că această practică s-a accentuat în cursul perioadei în cauză. În plus, deoarece nici o întreprindere siderurgică nu a cooperat în calitate de producător de cărămizi de magnezie, este evident că acest sector de producție nu a influențat situația economică a industriei comunitare.

(118)

Un alt factor invocat drept cauză a prejudiciului este cursul de schimb al dolarului american în raport cu euro. Acest factor este potențial important, întrucât renminbi chinezesc a depins de dolar timp de mulți ani. Astfel, s-a susținut că fluctuațiile cursului de schimb dolar/euro au făcut piața comunitară mai atrăgătoare pentru producătorii-exportatorii chinezi.

(119)

Cu toate acestea, deprecierea dolarului în raport cu euro nu a coincis întotdeauna cu creșterea importurilor. Cursul de schimb a început să scadă în iunie 2002, în timp ce importurile au crescut semnificativ din 2001. În plus, ar trebui precizat că tarifele de navlosire între RPC și Comunitate au crescut considerabil în cursul perioadei examinate. În cazul în care importurile din RPC ar crește doar din cauza condițiilor mai bune ale pieței create de fluctuațiile cursului de schimb, atunci ar fi de așteptat, de asemenea, ca aceste importuri să scadă, sau cel puțin să se stabilizeze, în cazul în care aceste fluctuații ale cursului de schimb ar fi compensate prin creșterea tarifelor de navlosire. Deși această compensare s-a realizat efectiv [în timpul ultimelor cincisprezece luni din perioada examinată, tarifele de navlosire au crescut cu aproximativ 25 % (sursă: Nedlloyd P&O)], importurile au continuat, cu toate acestea, să crească.

(120)

Prin urmare, se concluzionează provizoriu că este puțin probabil ca impactul fluctuațiilor cursului de schimb să fi contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară.

(121)

Anumite părți în cauză au susținut că industria comunitară era ea însăși responsabilă de prejudiciul suferit, deoarece a importat, de asemenea, produsul în cauză din RPC. Trebuie amintit că RHI, care face parte din industria comunitară, a importat din RPC 5 % din volumul total al vânzărilor sale în Comunitate în perioada de anchetă. Totuși, cota acestor importuri și diferența lor de preț în raport cu vânzările comunitare sunt relativ scăzute și nu au putut avea un impact semnificativ asupra pieței.

(122)

În cursul perioadei de anchetă, aproximativ 27 % din producția industriei comunitare a fost exportată în afara Comunității. Volumul exporturilor a scăzut ușor în cursul acestei perioade. Totuși, rentabilitatea acestor exporturi a fost superioară celei a vânzărilor de pe piața Comunității, și nu se poate considera că a avut vreun impact negativ asupra prejudiciului suferit de industria comunitară.

(123)

Trebuie amintit că prejudiciul se prezintă, în cazul de față, în principal sub forma unei reduceri a prețurilor, ducând la o scădere a rentabilității. Ținând cont de faptul că importurile din RPC, aflate într-o creștere rapidă, au fost efectuate la prețuri cu mult inferioare prețurilor practicate de industria comunitară, nu există nici un indiciu că ceilalți factori menționați anterior ar fi putut contribui în mod semnificativ la prejudiciul grav suferit de industria comunitară. În cursul anchetei, nu s-a constatat nici un alt factor care ar fi putut cauza prejudiciul.

(124)

Pe baza analizei de mai sus privind efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare, se concluzionează provizoriu că există o legătură de cauzalitate între importurile din RPC care fac obiectul unui dumping și prejudiciul grav suferit de industria comunitară.

(125)

S-a examinat dacă există motive imperioase pentru a concluziona că nu este în interesul Comunității să instituie drepturi antidumping la importurile din țara în cauză. Comisia a trimis chestionare importatorilor, utilizatorilor industriali și furnizorilor. Ea a primit răspunsuri de la 14 utilizatori, 5 furnizori și 3 importatori independenți.

(126)

Pe baza informațiilor primite de la părțile care au cooperat s-au formulat următoarele concluzii.

(127)

Trebuie amintit că industria comunitară era compusă din 4 producători care aveau aproximativ 800 de persoane angajate pentru producția și vânzările produsului în cauză. Trebuie, de asemenea, amintit că indicatorii economici ai industriei comunitare prezentați mai sus au arătat că rezultatele financiare ale acesteia s-au înrăutățit în cursul perioadei examinate. În ciuda unei ușoare îmbunătățiri în perioada de anchetă, industria comunitară nu a putut ajunge la o situație financiară satisfăcătoare, din cauza importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping.

(128)

În cazul în care nu vor fi instituite măsuri, este clar că tot mai multe unități de producție vor fi închise în Comunitate și că întreprinderile siderurgice vor fi tot mai dependente de producția chineză. În prezent, există puține unități de producție în lume și majoritatea materiilor prime (în special oxidul de magneziu) se găsesc în RPC. Așadar, nici o altă sursă de aprovizionare la scară largă nu este disponibilă în alte țări terțe. Pe de altă parte, din cele prezentate anterior reiese că industria comunitară ar beneficia în mod clar din adoptarea de măsuri antidumping.

(129)

În consecință, se concluzionează provizoriu că ar fi în interesul industriei comunitare să se instituie măsuri antidumping.

(130)

Patru societăți au răspuns la chestionarul destinat importatorilor independenți, deși două dintre aceste societăți au importat produsul în cauză în perioada de anchetă. Importatorii care au cooperat s-au opus instituirii măsurilor și au susținut că există un număr mic de producători mari de refractare în Comunitate și că importurile de cărămizi chinezești au îmbunătățit concurența pe piața comunitară. În cazul instituirii măsurilor și al creșterii prețurilor, societățile chinezești ar putea să își reducă vânzările în Comunitate, iar importatorii ar înregistra pierderi din cauza diminuării comerțului și a rentabilității.

(131)

Un importator a susținut că ar putea fi constrâns să își închidă societatea cu un număr de 8 angajați, deoarece produsul în cauză reprezintă o proporție majoră a activității sale. Cu toate acestea, măsurile antidumping nu au ca scop să interzică importurile, nici să împiedice activitățile importatorilor din Comunitate. Având în vedere că măsurile propuse nu afectează decât o proporție relativ scăzută a costurilor totale ale industriei siderurgice comunitare și că producătorii-exportatori chinezi au stabilit cu utilizatorii comunitari relații de afaceri bazate pe cerințe tehnice specifice, este probabil că activitățile tradiționale ale importatorilor vor continua, chiar dacă sunt instituite măsuri antidumping împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping.

(132)

În ceea ce îl privește pe celălalt importator, s-a dovedit că acesta nu ar fi grav afectat în cazul în care ar fi impuse respectivele măsuri, deoarece produsul în cauză reprezintă mai puțin de 1 % din cifra sa totală de afaceri.

(133)

Furnizorii care au cooperat la anchetă au susținut procedura. Două societăți care furnizează industriei comunitare principala materie primă pentru cărămizile de magnezie, în cazul de față magnezita calcinată, au susținut că a fost nevoite să oprească aprovizionarea industriei refractarelor cu câțiva ani în urmă din cauza intrării pe piață a materiei prime din China și, ulterior, a cărămizilor de magnezie chinezești.

(134)

Paisprezece societăți utilizatoare, și anume producători de oțel, au furnizat răspunsuri la chestionar și un alt producător, precum și Wirtschaftsvereinigung Stahl (Asociația siderurgiștilor germani) au prezentat observații. Un alt utilizator și-a exprimat sprijinul pentru reclamația industriei comunitare, dar toate celelalte întreprinderi siderurgice s-au opus instituirii de măsuri antidumping. În total, societățile utilizatoare au reprezentat aproximativ 38 % din consumul comunitar de cărămizi de magnezie.

(135)

Refractarele constituie un material de o mare importanță strategică pentru industria siderurgică. Tot oțelul pe care aceasta îl produce trece prin convertizoare, cuptoare și forme pentru turnare, care sunt căptușite cu cărămizi de magnezie. Astfel, o penurie de refractare ar putea avea repercusiuni serioase, în termeni de întrerupere a producției, reparații și siguranță. În consecință, cărămizile de foarte bună calitate, adică cele durabile, și asistența tehnică de calitate sunt foarte importante pentru acest tip de produs. Ținând cont de aceste înalte cerințe tehnice, este nevoie de mult timp, de eforturi importante la nivelul investițiilor și al cercetării pentru crearea unei relații cu un furnizor. În plus, trecerea de la un producător chinez la un alt producător ar fi foarte dificilă. Producătorii de oțel susțin că au făcut mari progrese în ultimii doi ani alături de producătorii chinezi și de importatorii lor în Comunitate, în special datorită creșterii eficacității și inovațiilor.

(136)

Așadar, societățile care se opun acestor măsuri se tem că există un risc grav al penuriei de cărămizi de foarte bună calitate și de asistență tehnică adecvată. Acestea se tem că producătorii chinezi ar dispărea de pe piața Comunității, în cazul instituirii măsurilor. În plus, principalele rezerve de magnezit, materie primă de bază pentru cărămizile de magnezie, se află în RPC. Industria siderurgică se teme, așadar, că relațiile sale cu furnizorii chinezi de materie primă s-ar putea deteriora.

(137)

Astfel cum s-a precizat anterior, măsurile antidumping nu au ca scop să interzică importurile, și nici să împiedice activitățile producătorilor de oțel. În consecință, importurile neprejudiciabile vor fi întotdeauna admise pe piața comunitară. Prin urmare, relațiile deja stabilite cu exportatorii chinezi ar putea continua chiar în cazul în care ar fi instituite măsuri antidumping împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping. Aceasta se confirmă prin faptul că produsul în cauză nu reprezintă decât o parte nesemnificativă din costul total de producție al producătorilor de oțel, astfel încât efectul măsurilor asupra costurilor utilizatorilor este neglijabil (a se vedea considerentul 143).

(138)

Ar trebui, de asemenea, precizat că produsul în cauză are o importanță strategică pentru industria siderurgică. În cazul în care nu se instituie măsuri, pe termen lung există riscul unui transfer al procesului de fabricare a produsului în cauză în RPC. Având în vedere lipsa unor producători importanți în alte țări terțe, dependența de importurile chineze nu reprezintă un scenariu viabil pentru industria siderurgică.

(139)

În plus, nu există nici un element de probă concret cu privire la posibilul impact asupra accesului la materia primă pentru producătorii de oțel care produc ei înșiși cărămizi de magnezie.

(140)

Industria utilizatoare a susținut că măsurile ar consolida o structură a pieței, caracterizată printr-un număr mic de producători importanți. Utilizatorii au susținut că această situație a lipsei de concurență este rezultatul fuziunilor și al achizițiilor realizate în industria refractarelor în anii '90.

(141)

Cel mai important producător de pe piața Comunității dispunea de aproximativ 30 % din cotele de piață în cursul perioadei de anchetă, fiind puțin probabil ca acest procent să fie suficient pentru a putea controla și domina piața. Aceasta se confirmă prin faptul că importurile din RPC au reușit să erodeze cota de piață a respectivului producător. Astfel cum s-a precizat anterior, este foarte probabil ca aceste importuri să continue după instituirea măsurilor. În plus, numeroase societăți mai mici produc cărămizi de magnezie în Comunitate, inclusiv anumite întreprinderi siderurgice, și nu a fost furnizat nici un element de probă în cursul anchetei care să arate că marii operatori de pe piața Comunității au dominat piața în măsura pretinsă. În lipsa unei dovezi de practică anticoncurențială, afirmația rămâne nefondată și nedovedită.

(142)

Industria siderurgică a susținut, de asemenea, că drepturile antidumping la importurile cărămizilor de magnezie ar determina costuri suplimentare pe piața oțelului, foarte sensibilă la prețuri, în special cu privire la concurența exercitată de producătorii de oțel din afara Comunității. Astfel, drepturile antidumping ar avea un impact asupra competitivității industriei siderurgice, cu atât mai mult cu cât presiunea asupra piețelor altor materii prime utilizate la fabricarea produselor siderurgice este, de asemenea, foarte puternică.

(143)

Cu toate acestea, răspunsurile la chestionarele industriei utilizatoare arată că costurile cărămizilor de magnezie reprezintă cu mult sub 1 % din costurile totale. În consecință, drepturile antidumping propuse ar avea doar o influență marginală asupra costurilor totale ale procesului de producție a oțelului. În plus, dezvoltările recente din industria siderurgică arată în mod clar o importantă creștere a prețurilor de vânzare și a rentabilității, ceea ce înseamnă că importanța cărămizilor de magnezie în cifra de afaceri totală a vânzărilor a scăzut și mai mult.

(144)

Ținând cont de cele prezentate anterior, este puțin probabil ca măsurile antidumping să determine o penurie de aprovizionare sau o lipsă a concurenței pe piața Comunității, în special deoarece cărămizile de magnezie chinezești își vor păstra probabil cota de piață actuală. În ceea ce privește creșterea costurilor, s-a constatat că aceasta va fi doar marginală și că nu va afecta semnificativ competitivitatea industriei siderurgice. În consecință, se consideră provizoriu că interesul utilizatorilor nu acela de a împiedica instituirea măsurilor.

(145)

Instituirea de măsuri la importurile de cărămizi de magnezie originare din țara în cauză ar fi în mod evident în interesul industriei comunitare. Atât în ceea ce privește importatorii/comercianții, cât și industriile utilizatoare, eventualul impact asupra prețurilor cărămizilor de magnezie ar putea fi doar marginal. În schimb, pierderile de cote de piață, reducerile de prețuri și diminuarea rentabilității înregistrate de industria comunitară, sunt evident de o amploare mai mare.

(146)

Având în vedere cele prezentate anterior, se concluzionează că nu există nici un motiv imperios de a nu institui drepturi antidumping la importurile de cărămizi de magnezie originare din RPC.

(147)

Ținând cont de concluziile stabilite referitoare la dumpingul, prejudiciul și interesul Comunității, este necesar să se instituie măsuri pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping.

(148)

Măsurile trebuie să fie instituite la un nivel suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de aceste importuri, fără a depăși însă marja de dumping constatată. Pentru a calcula valoarea dreptului necesar pentru eliminarea efectelor dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei comunitare să își acopere costurile de producție și să realizeze profitul înainte de impozitarea pe care o industrie de acest tip ar putea-o realiza în mod rezonabil în acest sector, în condiții de concurență normale, adică în lipsa unor importuri care fac obiectul unui dumping, din vânzarea unui produs similar în Comunitate. Marja profitului înainte de impozitare utilizată pentru acest calcul este de 8 % din cifra de afaceri, ceea ce corespunde profitului realizat înainte de apariția importurilor care fac obiectul unui dumping. Pe această bază, a fost calculat un preț neprejudiciabil pentru industria comunitară a produsului similar. Acest preț neprejudiciabil a fost obținut prin adăugarea marjei profitului de 8 %, menționată anterior, la costul de producție.

(149)

Majorarea necesară a prețurilor a fost ulterior determinată pe baza unei comparații între prețul de import mediu ponderat și prețul mediu neprejudiciabil. S-a efectuat o ajustare cu 10 % a prețurilor de import, din trei motive. În primul rând, unitățile de producție ale industriei comunitare erau situate în apropierea unor întreprinderi, în timp ce, în cazul importurilor, costurile de transport și de asigurare de la punctele de intrare în Comunitate erau în general mai ridicate. În al doilea rând, industria comunitară includea în prețurile de cumpărare asistența tehnică acordată întreprinderilor în cauză, ceea ce nu se întâmpla de obicei în cazul exportatorilor. În al treilea rând, toate vânzările industriei comunitare erau efectuate la nivelul utilizatorului final, în timp ce numeroase tranzacții de import se desfășurau la nivelul comercianților, care aveau costuri suplimentare.

(150)

Eventualele diferențe rezultate din această comparație au fost ulterior exprimate ca procentaj din valoarea medie CIF la import. Comparația a fost efectuată pe categorii de numere PCN, astfel cum se precizează la considerentul 11.

(151)

Marjele medii ponderate provizorii ale prejudiciului, stabilite pentru societățile care beneficiază fie de tratament individual, fie de statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, sunt următoarele:

(152)

Pentru a calcula nivelul de eliminare a prejudiciului la nivel național pentru toți ceilalți exportatori în RPC, trebuie amintit că gradul de cooperare a fost scăzut. În consecință, a fost calculată o marjă, pe baza datelor aferente exportatorilor care au cooperat și cărora nu le-a fost acordat nici statutul de societate care funcționează conform principiilor economiei de piață, nici tratamentul individual. Deoarece acest nivel de eliminare a prejudiciului s-a dovedit a fi inferior marjei prejudiciului stabilite pentru societățile enumerate anterior și pentru a nu recompensa lipsa de cooperare, marja de eliminare a prejudiciului la nivel național a fost stabilită la nivelul marjei celei mai ridicate stabilite mai sus, adică 66,1 %.

(153)

Având în vedere cele prezentate anterior, se consideră că, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, trebuie să fie instituite drepturi antidumping provizorii la importurile produsului în cauză originar din RPC. Drepturile antidumping trebuie să fie instituite la nivelul marjei celei mai scăzute (dumping sau prejudiciu), în conformitate cu regula dreptului celui mai mic. Din cauza gradului scăzut de cooperare, marja reziduală trebuie să fie stabilită la nivelul marjei de dumping celei mai ridicate constatate pentru producătorii-exportatori care au cooperat, adică 66,1 % din prețul CIF la frontiera comunitară, înainte de vămuire. Nivelurile drepturilor individuale precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor din prezenta anchetă antidumping. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată pentru întreprinderile în cauză în perioada acestei anchete. Aceste niveluri ale dreptului (spre deosebire de dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor de produse originare din țara în cauză, fabricate de societățile respective, prin urmare de entitățile juridice specifice, menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate al cărei nume și adresă nu sunt menționate în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile de legătură ale societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse nivelului dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(154)

Oricare cerere de aplicare a nivelurilor dreptului antidumping individual (de exemplu, în urma unei schimbări a denumiri entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată de îndată Comisiei (3) și să cuprindă toate informațiile pertinente, în special orice modificare a activităților societății în legătură cu producția, cu vânzările interne și cu exportul, care rezultă din această modificare a denumirii sau din crearea acestor noi entități de producție sau de vânzare. Regulamentul va fi modificat, la nevoie, printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de nivelurile drepturilor individuale.

(155)

Drepturile antidumping propuse sunt următoarele:

(156)

În interesul unei bune administrări, ar trebui să se stabilească o perioadă pentru a permite părților în cauză care s-au făcut cunoscute în termenul precizat în avizul de deschidere să își exprime punctul de vedere în scris și să solicite o audiere. În plus, ar trebui precizat că concluziile privind instituirea drepturilor, în sensul prezentului regulament, sunt provizorii și pot fi reexaminate pentru instituirea oricărui drept definitiv,

Comisia Europeană

Direcția Generală Comerț

Direcția B

Birou J-795/16

B-1049 Bruxelles