13/Volumul 48

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

215

L 041/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Anumite standarde internaționale și interpretări au fost adoptate astfel cum erau în vigoare la 1 septembrie 2002 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 (2).

(2)

La 19 februarie 2004, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (International Accounting Standards Board - IASB) a publicat Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 2 Plata pe bază de acțiuni. IFRS 2 prevede pentru prima dată ca entitățile să reflecte în conturile lor de profit și pierdere efectele tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni, inclusiv cheltuielile asociate tranzacțiilor în care se acordă opțiuni pe acțiuni conducerii și angajaților. În trecut, tranzacțiile în care se acordau opțiuni pe acțiuni angajaților nu erau recunoscute în conturile de profit și pierdere ale entității, ci erau prezentate în notele la situațiile financiare, neafectând rezultatele transmise pe piața de capital.

(3)

În urma consultării experților tehnici din domeniu, se confirmă faptul că IFRS 2 îndeplinește criteriile tehnice de adoptare stabilite în articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, în special cerința de a contribui la bunăstarea publică europeană.

(4)

IFRS 2 nu precizează modelele de evaluare care ar trebui folosite. Acesta descrie numai factorii care ar trebui luați în considerare cel puțin la estimarea valorii juste a plăților pe bază de acțiuni. Acest lucru a fost făcut intenționat pentru a nu împiedica dezvoltarea unor tehnici de evaluare corespunzătoare, care nu există până în prezent pentru toate formele de plată pe bază de acțiuni (de exemplu, opțiuni de cumpărare de acțiuni pe termen lung netranzacționabile pentru angajați). În viitor, pot fi dezvoltate noi metode alternative care să răspundă nevoilor entităților, ale auditorilor și ale investitorilor. Entitățile care ar putea avea dificultăți la estimarea prețurilor viitoare ale acțiunilor sunt, în special, societățile cotate recent la bursă sau societățile fără experiență suficientă.

(5)

Comisia a luat notă de criticile față de complexitatea IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni aduse de către mai multe părți interesate în cadrul procesului de consultări. Comisia are cunoștință de aspectele tehnice nerezolvate din acest standard și de preocupările conexe privind impactul lor economic. Comisia recunoaște că, în ceea ce privește impactul potențial, precum impactul asupra planurilor de opțiuni de cumpărare de acțiuni pentru angajați și implicațiile posibile pentru competitivitatea societăților din cadrul Uniunii Europene, aplicarea trebuie monitorizată periodic. Cu toate acestea, aprobarea standardului este în interesul piețelor de capital europene și a investitorilor europeni. În consecință, Comisia va monitoriza efectele viitoare ale IFRS 2 asupra societăților europene și va reexamina aplicabilitatea standardului până în luna iulie 2007.

(6)

Comisia reamintește că Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 (regulamentul privind IAS-urile) din 19 iulie 2002 prevede ca societățile reglementate de dreptul intern al unui stat membru să își pregătească conturile consolidate pentru fiecare exercițiu financiar care începe pe 1 ianuarie 2005 sau ulterior în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 6 alineatul (2) în cazul în care, la data bilanțului, valorile lor mobiliare sunt admise pentru tranzacționare pe o piață reglementată dintr-un stat membru în înțelesul articolului 1 alineatul (13) din Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare (3).

(7)

În consecință, adoptarea IFRS 2 antrenează unele modificări ale altor standarde internaționale de contabilitate pentru a asigura coerența între standardele internaționale de contabilitate. Modificările respective afectează Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) nr. 1 și Standardele internaționale de contabilitate (IAS) nr. 12, 16, 19, 32, 33, 38 și 39.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 trebuie modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de reglementare în domeniul contabilității,

1.

se inserează textul Standardului internațional de raportare financiară (IFRS) 2 Plata pe bază de acțiuni în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1725/2003;

2.

adoptarea IFRS 2 antrenează modificări ale IFRS 1 și ale Standardelor internaționale de contabilitate (IAS) nr. 12, 16, 19, 32, 33, 38 și 39 pentru a asigura coerența între standardele internaționale de contabilitate;

3.

textul de inserat figurează în anexa la prezentul regulament.

IFRS 2

1.

Obiectivul prezentului IFRS este specificarea raportării financiare de către o entitate atunci când aceasta întreprinde o tranzacție cu plata pe bază de acțiuni. În special, se prevede ca o entitate să reflecte în profitul său sau în pierderea sa, precum și în situația sa financiară, efectele tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni, inclusiv cheltuielile asociate tranzacțiilor în care sunt acordate angajaților opțiuni pe acțiuni.

2.

O entitate aplică prezentul IFRS în contabilizarea tuturor tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni, inclusiv:

cu excepțiile menționate la punctele 5 și 6.

3.

În sensul prezentului IFRS, transferurile de instrumente de capitaluri proprii ale unei entități de la acționari către părțile care au furnizat bunuri sau servicii entității (inclusiv angajații) reprezintă tranzacții cu plata pe bază de acțiuni, cu excepția cazului în care transferul este în mod clar destinat altui scop decât plata bunurilor sau a serviciilor furnizate către entitate. Aceasta se aplică, de asemenea, transferurilor de instrumente de capitaluri proprii ale societății-mamă sau de instrumente de capitaluri proprii ale altei entități din cadrul aceluiași grup ca și entitatea către părțile care au furnizat bunuri sau servicii entității.

4.

În sensul prezentului IFRS, o tranzacție cu un angajat (sau cu o altă parte) în calitatea sa de deținător al unor instrumente de capitaluri proprii ale entității nu reprezintă o tranzacție cu plata pe bază de acțiuni. De exemplu, în cazul în care o entitate acordă tuturor deținătorilor unei clase specifice de instrumente de capitaluri proprii dreptul de a achiziționa instrumente de capitaluri proprii suplimentare ale entității la un preț care este mai mic decât valoarea justă a acelor instrumente de capitaluri proprii și un angajat primește un astfel de drept deoarece deține instrumente de capitaluri proprii din acea clasă specifică, acordarea sau exercitarea dreptului respectiv nu face obiectul cerințelor prezentului IFRS.

5.

Astfel cum s-a menționat la punctul 2, prezentul IFRS se aplică tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni în care entitatea achiziționează sau primește bunuri sau servicii. Astfel de bunuri includ stocuri, consumabile, imobilizări corporale, imobilizări necorporale și alte active nefinanciare. Cu toate acestea, o entitate nu aplică prezentul IFRS tranzacțiilor în care entitatea achiziționează bunuri ca parte a activelor nete achiziționate într-o combinare de întreprinderi căreia i se aplică IFRS 3 Combinări de întreprinderi. În consecință, instrumentele de capitaluri proprii emise într-o combinare de întreprinderi în schimbul controlului asupra entității absorbite nu intră în domeniul de aplicare al prezentului IFRS. Cu toate acestea, instrumentele de capitaluri proprii acordate angajaților entității absorbite în calitatea lor de angajați (de exemplu în schimbul continuării activității lor), intră în domeniul de aplicare al prezentului IFRS. În mod similar, anularea, înlocuirea sau altă modificare a acordurilor de plată pe bază de acțiuni datorită unei combinări de întreprinderi sau unui alt tip de restructurare a capitalurilor proprii se contabilizează în conformitate cu prezentul IFRS.

6.

Prezentul IFRS nu se aplică tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni în care entitatea primește sau achiziționează bunuri sau servicii în cadrul unui contract care intră în domeniul de aplicare al punctelor 8-10 ale IAS 32 Instrumente financiare: prezentare și descriere (astfel cum a fost revizuit în 2003) sau al punctelor 5-7 ale IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare (astfel cum a fost revizuit în 2003).

7.

O entitate recunoaște bunurile sau serviciile primite sau achiziționate într-o tranzacție cu plata pe bază de acțiuni atunci când obține bunurile sau când sunt prestate serviciile. Entitatea recunoaște o creștere corespunzătoare a capitalurilor proprii în cazul în care bunurile sau serviciile au fost primite în cadrul unei tranzacții cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în instrumente de capitaluri proprii ale entității sau recunoaște o datorie în cazul în care bunurile sau serviciile au fost achiziționate în cadrul unei tranzacții cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în numerar.

8.

Atunci când bunurile sau serviciile primite sau achiziționate într-o tranzacție cu plata pe bază de acțiuni nu se califică pentru recunoașterea ca active, acestea se recunosc ca și cheltuieli.

9.

În general, o cheltuială derivă din consumul de bunuri sau servicii. De exemplu, serviciile sunt în general consumate imediat, caz în care o cheltuială este recunoscută în momentul în care cealaltă parte prestează serviciul. Bunurile pot fi consumate în decursul unei perioade de timp sau, în cazul stocurilor, vândute la o dată ulterioară, caz în care se recunoaște cheltuiala atunci când bunurile sunt consumate sau vândute. Cu toate acestea, uneori este necesar să se recunoască o cheltuială înainte ca bunurile sau serviciile să fie consumate sau vândute, deoarece acestea nu se califică pentru recunoașterea ca active. De exemplu, o entitate poate achiziționa bunuri ca parte a fazei de cercetare a unui proiect de a dezvolta un nou produs. Cu toate că bunurile respective nu au fost consumate, ele pot să nu îndeplinească condițiile pentru recunoașterea ca active în conformitate cu IFRS-ul aplicabil.

10.

Pentru tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în instrumente de capitaluri proprii ale entității, entitatea evaluează bunurile sau serviciile primite și creșterea corespunzătoare în capitalurile proprii direct, la valoarea justă a bunurilor sau a serviciilor primite, cu excepția cazului în care valoarea justă nu poate fi estimată în mod credibil. În cazul în care entitatea nu poate estima în mod credibil valoarea justă a bunurilor sau a serviciilor primite, entitatea evaluează valoarea acestora și creșterea corespunzătoare în capitalurile proprii indirect, prin raportare la valoarea justă a  (1) instrumentelor de capitaluri proprii acordate .

11.

Pentru a aplica cerințele de la punctul 10 tranzacțiilor cu angajații și alte persoane care prestează servicii similare  (2) entitatea evaluează valoarea justă a serviciilor primite prin raportarea la valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate, deoarece în general nu este posibilă estimarea în mod credibil a valorii juste a serviciilor primite, astfel cum se explică la punctul 12. Valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii respective se evaluează la data acordării.

12.

În general, acțiunile, opțiunile pe acțiuni sau alte instrumente de capitaluri proprii sunt acordate angajaților ca parte a remunerației lor, în plus față de un salariu în numerar și alte beneficii de angajare. De obicei, nu este posibil să se evalueze direct serviciile primite pentru componentele specifice ale remunerației angajatului. Se poate, de asemenea, să nu fie posibil să se evalueze valoarea justă a remunerației totale independent, fără a evalua direct valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate. De asemenea, acțiunile sau opțiunile pe acțiuni sunt uneori acordate mai degrabă ca parte a unei prime decât ca parte a remunerației de bază, de exemplu, un stimulent pentru ca angajații să rămână în serviciul entității sau o recompensă pentru eforturile acestora pentru îmbunătățirea performanțelor entității. Prin acordarea de acțiuni sau de opțiuni pe acțiuni în plus față de alte remunerații, entitatea plătește o remunerație suplimentară pentru a obține beneficii suplimentare. Este posibil să fie dificilă estimarea valorii juste a acelor beneficii suplimentare. Datorită dificultății evaluării directe a valorii juste a serviciilor primite, entitatea evaluează valoarea justă a serviciilor primite din partea angajaților prin raportarea la valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate.

13.

Pentru a aplica cerințele de la punctul 10 tranzacțiilor cu alte părți decât angajați, trebuie să existe o prezumție, care poate fi respinsă, că valoarea justă a bunurilor sau a serviciilor primite poate fi estimată în mod credibil. Valoarea justă respectivă se evaluează la data la care entitatea obține bunurile sau la care cealaltă parte prestează serviciile. În cazuri rare, dacă entitatea respinge această prezumție deoarece nu poate estima în mod credibil valoarea justă a bunurilor sau a serviciilor primite, entitatea evaluează bunurile sau serviciile primite și creșterea corespunzătoare în capitalurile proprii indirect, prin raportare la valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate, evaluate la data la care entitatea obține bunurile sau la care cealaltă parte prestează serviciile.

14.

În cazul în care instrumentele de capitaluri proprii acordate intră în drepturi imediat, celeilalte părți nu i se cere să finalizeze o perioadă specifică de servicii înainte de a avea dreptul necondiționat la instrumentele de capitaluri proprii respective. În absența unei dovezi care să susțină contrariul, entitatea consideră că serviciile prestate de către cealaltă parte drept contravaloare pentru instrumentele de capitaluri proprii au fost primite. În acest caz, la data acordării, entitatea recunoaște serviciile primite integral, cu o creștere corespunzătoare în capitalurile proprii.

15.

În cazul în care instrumentele de capitaluri proprii acordate nu intră în drepturi până când cealaltă parte nu finalizează o perioadă specificată de serviciu, entitatea presupune că serviciile care trebuie prestate de către partener drept contravaloare pentru acele instrumente de capitaluri proprii vor fi primite în viitor, în timpul perioadei prevăzute pentru îndeplinirea condițiilor de intrare în drepturi. Entitatea contabilizează serviciile respective pe măsură ce sunt prestate de către cealaltă parte în timpul perioadei prevăzute pentru îndeplinirea condițiilor de intrare în drepturi, cu o creștere corespunzătoare a capitalurilor proprii. De exemplu:

16.

Pentru tranzacții evaluate prin raportarea la valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate, o entitate evaluează valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate la data evaluării, pe baza prețurilor pieței, în cazul în care acestea sunt disponibile, luând în considerare termenii și condițiile în conformitate cu care au fost acordate instrumentele de capitaluri proprii (sub rezerva cerințelor de la punctele 19-22).

17.

În cazul în care nu sunt disponibile prețurile pieței, entitatea estimează valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate utilizând o tehnică de evaluare pentru a estima care ar fi fost prețul acelor instrumente de capitaluri proprii la data evaluării într-o tranzacție încheiată în condiții de concurență normală între părți interesate și în cunoștință de cauză. Tehnica de evaluare trebuie să fie consecventă cu metodologia de evaluare general acceptată pentru stabilirea prețurilor instrumentelor financiare și să aibă în vedere toți factorii și toate ipotezele pe care părțile interesate și în cunoștință de cauză care participă pe piață le-ar lua în considerare la stabilirea prețului (sub rezerva cerințelor de la punctele 19-22).

18.

Apendicele B conține recomandări cu privire la evaluarea valorii juste a acțiunilor și a opțiunilor pe acțiuni, concentrându-se asupra termenilor și condițiilor specifice care sunt caracteristici comune ale acordării de acțiuni sau opțiuni pe acțiuni angajaților.

19.

Acordarea instrumentelor de capitaluri proprii poate fi condiționată de îndeplinirea unor condiții specifice pentru intrarea în drepturi. De exemplu, acordarea de acțiuni sau de opțiuni pe acțiuni unui angajat este în general condiționată de rămânerea angajatului în serviciul entității pentru o perioadă de timp specificată. Se poate stipula îndeplinirea unor condiții de performanță, cum ar fi faptul ca entitatea să realizeze o creștere specificată a profitului sau o creștere specificată a prețului acțiunilor entității. Cu excepția condițiilor de piață, condițiile pentru intrarea în drepturi nu se iau în considerare la estimarea valorii juste a acțiunilor sau a opțiunilor pe acțiuni la data evaluării. În schimb, condițiile pentru intrarea în drepturi se iau în considerare prin ajustarea numărului de instrumente de capitaluri proprii incluse în evaluarea valorii tranzacției, astfel încât, în cele din urmă, valoarea recunoscută pentru bunurile sau serviciile primite drept contravaloare a instrumentelor de capitaluri proprii acordate să se bazeze pe numărul de instrumente financiare care intră în drepturi în cele din urmă. În consecință, pe o bază cumulativă, nici o valoare nu este recunoscută pentru bunurile sau serviciile primite dacă instrumentele de capitaluri proprii acordate nu intră în drepturi datorită neîndeplinirii condițiilor pentru intrarea în drepturi, de exemplu, cealaltă parte nu finalizează perioada de serviciu specificată sau condiția de performanță nu este îndeplinită, sub rezerva cerințelor de la punctul 21.

20.

Pentru a aplica cerințele de la punctul 19, entitatea recunoaște o valoare a bunurilor sau a serviciilor primite în timpul perioadei prevăzute pentru îndeplinirea condițiilor de intrare în drepturi pe baza celei mai bune estimări a numărului de instrumente de capitaluri proprii preconizate să intre în drepturi și revizuiește estimarea respectivă, atunci când este necesar, în cazul în care o informație ulterioară arată că numărul de instrumente de capitaluri proprii care se preconizează să intre în drepturi diferă de estimările anterioare. La data intrării în drepturi entitatea revizuiește estimarea pentru a o face egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care au intrat în drepturi în cele din urmă, sub rezerva cerințelor de la punctul 21.

21.

Condițiile de piață, cum ar fi un preț al acțiunilor vizat de care este condiționată intrarea în drepturi (sau dreptul de exercitare), se iau în considerare la estimarea valorii juste a instrumentelor de capitaluri proprii acordate. De aceea, în cazul acordării instrumentelor de capitaluri proprii sub rezerva unor condiții de piață, entitatea recunoaște bunurile sau serviciile primite de la cealaltă parte care îndeplinește toate celelalte condiții pentru intrarea în drepturi (de exemplu serviciile primite din partea unui angajat care rămâne în serviciu pentru perioada de serviciu specificată), indiferent dacă este satisfăcută sau nu condiția de piață.

22.

Pentru opțiunile cu clauze de reîncărcare, clauza de reîncărcare nu se ia în considerare la estimarea valorii juste a opțiunilor acordate la data evaluării. În schimb, o opțiune de reîncărcare se contabilizează ca o nouă opțiune acordată, în cazul în care și atunci când o opțiune de reîncărcare este acordată ulterior.

23.

După recunoașterea bunurilor sau a serviciilor în conformitate cu punctele 10-22 și a unei creșteri corespunzătoare în capitalurile proprii, entitatea nu face ajustări ulterioare capitalurilor proprii totale după data intrării în drepturi. De exemplu, entitatea nu reia ulterior valoarea recunoscută pentru serviciile primite din partea unui angajat în cazul în care instrumentele de capitaluri proprii care au intrat în drepturi sunt pierdute ulterior în urma decăderii sau, în cazul opțiunilor pe acțiuni, opțiunile nu sunt exercitate. Cu toate acestea, această cerință nu împiedică entitatea să recunoască un transfer în cadrul capitalurilor proprii, adică un transfer de la o componentă de capitaluri proprii la alta.

24.

Cerințele de la punctele 16-23 se aplică atunci când entitatea trebuie să evalueze o tranzacție cu plata pe bază de acțiuni prin raportarea la valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate. În cazuri rare, entitatea nu poate estima credibil valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate la data evaluării, în conformitate cu cerințele de la punctele 16-22. Numai în aceste cazuri rare entitatea trebuie, în schimb:

25.

În cazul în care o entitate aplică punctul 24, nu este necesar să aplice punctele 26-29, deoarece orice modificări ale termenilor și ale condițiilor pe baza cărora instrumentele de capitaluri proprii au fost acordate vor fi luate în considerare la aplicarea metodei valorii intrinsece prevăzute la punctul 24. Cu toate acestea, în cazul în care o entitate decontează o acordare de instrumente de capitaluri proprii căreia i s-a aplicat punctul 24:

26.

O entitate poate modifica termenii și condițiile pe baza cărora au fost acordate instrumentele de capitaluri proprii. De exemplu, ar putea reduce prețul de exercițiu al opțiunilor acordate angajaților (schimbarea prețului opțiunilor), ceea ce crește valoarea justă a acelor opțiuni. Cerințele de la punctele 27-29 de a contabiliza efectele modificărilor sunt exprimate în contextul tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni cu angajații. Cu toate acestea, cerințele respective se aplică, de asemenea, și tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni cu alte părți decât angajații, care sunt evaluate prin raportarea la valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate. În al doilea caz, orice mențiuni de la punctele 27-29 la data acordării se vor interpreta, în schimb, ca mențiuni la data la care entitatea obține bunurile sau cealaltă parte prestează serviciile.

27.

Entitatea recunoaște, cel puțin, serviciile primite evaluate la valoarea justă, la data acordării, a instrumentelor de capitaluri proprii acordate, cu excepția cazului în care instrumentele de capitaluri proprii nu intră în drepturi din cauza neîndeplinirii unei condiții pentru intrarea în drepturi (alta decât o condiție de piață) care a fost specificată la data acordării. Această dispoziție se aplică indiferent dacă se aduc sau nu modificări termenilor și condițiilor pe baza cărora au fost acordate instrumentele de capitaluri proprii sau indiferent dacă a intervenit anularea sau decontarea respectivei acordări a instrumentelor de capitaluri proprii. De asemenea, entitatea recunoaște efectele modificărilor care măresc valoarea justă totală a acordului de plată pe bază de acțiuni sau care sunt în orice alt mod benefice pentru angajați. În apendicele B sunt prezentate îndrumări cu privire la aplicarea acestei cerințe.

28.

În cazul în care entitatea anulează sau decontează o acordare de instrumente de capitaluri proprii în timpul perioadei prevăzute pentru îndeplinirea condițiilor de intrare în drepturi (cu excepția anulării acordării în caz de decădere atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru intrarea în drepturi):

29.

În cazul în care o entitate cumpără înapoi instrumentele de capitaluri proprii intrate în drepturi, plata efectuată către angajat se contabilizează ca o scădere din capitalurile proprii, cu excepția cazului în care plata depășește valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii răscumpărate, evaluate la data răscumpărării. O astfel de depășire se recunoaște ca o cheltuială.

30.

Pentru tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în numerar, entitatea evaluează bunurile sau serviciile achiziționate și datoriile (pasivele) angajate la valoarea justă a pasivului. Până la momentul decontării pasivului, entitatea reevaluează valoarea justă a pasivului la fiecare dată de raportare și la data decontării, recunoscând orice modificări ale valorii juste în profitul sau pierderea perioadei.

31.

De exemplu, o entitate poate acorda angajaților drepturi în cazul aprecierii acțiunilor, ca făcând parte din pachetul lor de remunerație, prin care angajații vor fi îndreptățiți la o plată viitoare în numerar (mai degrabă decât în instrumente de capitaluri proprii), pe baza creșterii prețului acțiunilor entității față de un nivel specificat în decursul unei perioade de timp. Sau o entitate poate acorda angajaților săi dreptul de a primi plăți viitoare în numerar acordându-le dreptul la acțiuni (inclusiv acțiuni care vor fi emise la exercitarea opțiunilor pe acțiuni) care sunt răscumpărabile, fie obligatoriu (de exemplu la încetarea contractului de angajare) sau la opțiunea angajatului.

32.

Entitatea recunoaște serviciile primite și o datorie de plată pentru serviciile respective pe măsură ce angajații prestează serviciile. De exemplu, anumite drepturi în caz de apreciere a acțiunilor intră în drepturi imediat și, prin urmare, angajaților nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată de serviciu pentru a fi îndreptățiți la plata în numerar. În absența unor dovezi care să susțină contrariul, entitatea consideră că serviciile prestate de angajați în schimbul drepturilor în caz de apreciere a acțiunilor au fost primite. Astfel, entitatea recunoaște imediat serviciile primite și o datorie de a plăti pentru acestea. În cazul în care drepturile în caz de apreciere a acțiunilor nu intră în drepturi până la momentul la care angajații au finalizat perioada specificată de serviciu, entitatea recunoaște serviciile primite și o datorie de a plăti pentru acestea pe măsură ce angajații prestează serviciile în decursul acelei perioade.

33.

Datoria (pasivul) se evaluează, inițial și la data fiecărei raportări până la decontare, la valoarea justă a drepturilor în caz de apreciere a acțiunilor, prin aplicarea unui model de evaluare a opțiunilor, luând în considerare termenii și condițiile pe baza cărora au fost acordate drepturile în caz de apreciere a acțiunilor și măsura în care angajații au prestat serviciile până în prezent.

34.

Pentru tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni în care termenii acordului oferă fie entității, fie celeilalte părți posibilitatea de a alege modul de decontare, fie în numerar (sau în alte active), fie prin emiterea de instrumente de capitaluri proprii, entitatea contabilizează tranzacția respectivă sau componentele acelei tranzacții ca pe o tranzacție cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în numerar atunci când, și în măsura în care, entitatea a angajat o datorie de decontare în numerar sau în alte active, sau ca pe o tranzacție cu plata în acțiuni cu decontare în instrumente de capitaluri proprii ale entității atunci când, și în măsura în care, nu s-a angajat o astfel de datorie.

35.

În cazul în care o entitate a acordat celeilalte părți dreptul de a alege ca o tranzacție cu plata pe bază de acțiuni să fie decontată în numerar (3) sau prin emitere de instrumente de capitaluri proprii, entitatea a acordat un instrument financiar compus, care include o componentă de datorie (adică dreptul celeilalte părți de a solicita plata în numerar) și o componentă de capitaluri proprii (adică dreptul celeilalte de a solicita decontarea mai degrabă în instrumente de capitaluri proprii decât în numerar). Pentru tranzacții cu altele părți decât angajații, în care valoarea justă a bunurilor sau a serviciilor primite este evaluată direct, entitatea evaluează componenta de capitaluri proprii a instrumentului financiar compus ca fiind diferența între valoarea justă a bunurilor sau a serviciilor primite și valoarea justă a componentei de datorie la data la care bunurile sau serviciile sunt primite.

36.

Pentru alte tranzacții, inclusiv tranzacții cu angajații, entitatea evaluează valoarea justă a instrumentului financiar compus la data evaluării, luând în considerare termenii și condițiile pe baza cărora s-au acordat drepturile la numerar sau la instrumentele de capitaluri proprii.

37.

La aplicarea punctului 36, entitatea evaluează, în primul rând, valoarea justă a componentei de datorie și apoi evaluează valoarea justă a componentei de capitaluri proprii – având în vedere faptul că cealaltă parte trebuie să renunțe la dreptul de a primi numerar pentru a putea primi instrumentul de capitaluri proprii. Valoarea justă a instrumentului financiar compus este suma valorii juste a celor două componente. Cu toate acestea, tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni în care cealaltă parte are posibilitatea de a alege modul de decontare sunt deseori structurate astfel încât valoarea justă a unei forme de decontare este aceeași cu cea a celeilalte. De exemplu, cealaltă parte poate avea opțiunea de a primi, la alegere, opțiuni pe acțiuni sau drepturi de decontare în numerar în caz de apreciere a acțiunilor. În astfel de cazuri, valoarea justă a componentei de capitaluri proprii este zero și, în consecință, valoarea justă a instrumentului financiar compus este aceeași cu valoarea justă a componentei de datorie. Invers, în cazul în care valorile juste ale alternativelor de decontare sunt diferite, valoarea justă a componentei de capitaluri proprii va fi, de obicei, mai mare decât zero, caz în care valoarea justă a instrumentului financiar compus va fi mai mare decât valoarea justă a componentei de datorie.

38.

Entitatea contabilizează separat bunurile sau serviciile primite sau achiziționate cu privire la fiecare componentă a instrumentului financiar compus. Pentru componenta de datorie, entitatea recunoaște bunurile sau serviciile achiziționate și o datorie de plată pentru bunurile sau serviciile respective, pe măsură ce cealaltă parte furnizează bunurile sau prestează serviciile, în conformitate cu cerințele care se aplică tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în numerar (punctele 30-33). Pentru componenta de capitaluri proprii (în cazul în care aceasta există), entitatea recunoaște bunurile sau serviciile primite și o creștere a capitalurilor proprii pe măsură ce partenerul furnizează bunuri sau prestează servicii, în conformitate cu cerințele care se aplică tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în instrumente de capitaluri proprii ale entității (punctele 10-29).

39.

La data decontării, entitatea reevaluează datoria (pasivul) la valoarea sa justă. În cazul în care entitatea emite instrumente de capitaluri proprii la decontare în loc să plătească în numerar, pasivul se transferă direct în capitalurile proprii, drept contravaloare pentru instrumentele de capitaluri proprii emise.

40.

În cazul în care o entitate plătește în numerar la decontare în loc să emită instrumente de capitaluri proprii, plata respectivă se aplică pentru a deconta pasivul integral. Orice componentă de capitaluri proprii recunoscută anterior rămâne în cadrul capitalurilor proprii. Alegând opțiunea de a primi numerar la decontare, cealaltă parte pierde dreptul de a primi instrumente de capitaluri proprii. Cu toate acestea, această cerință nu interzice entității să recunoască un transfer în interiorul capitalurilor proprii, adică un transfer de la o componentă a capitalurilor proprii la alta.

41.

Pentru o tranzacție cu plata pe bază de acțiuni în care termenii acordului oferă entității posibilitatea de a alege modul de decontare în numerar sau prin emiterea de instrumente de capitaluri proprii, entitatea trebuie să stabilească dacă are o obligație prezentă de a deconta în numerar și de a contabiliza în conformitate tranzacția cu plata pe bază de acțiuni. Entitatea are o obligație prezentă de a deconta în numerar în cazul în care opțiunea de decontare în instrumente de capitaluri proprii nu se fondează pe o realitate economică (de exemplu datorită faptului că entității i se interzice prin lege să emită acțiuni) sau atunci când entitatea a practicat în trecut decontarea în numerar sau are o politică de a deconta în numerar sau în cazul în care entitatea decontează în general în numerar de fiecare dată când cealaltă parte solicită decontarea în numerar.

42.

În cazul în care entitatea are o obligație prezentă de a deconta în numerar, ea contabilizează tranzacția în conformitate cu cerințele care se aplică tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în numerar de la punctele 30-33.

43.

În cazul în care nu există o astfel de obligație, entitatea contabilizează tranzacția în conformitate cu cerințele care se aplică tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în instrumente de capitaluri proprii ale entității de la punctele 10-29. La decontare:

44.

O entitate prezintă informațiile care permit utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă natura și dimensiunea acordurilor de plată pe bază de acțiuni care au existat în timpul perioadei.

45.

Pentru a pune în aplicare principiul de la punctul 44, entitatea trebuie să prezinte cel puțin următoarele:

46.

O entitate prezintă informații care permit utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă modul în care a fost determinată valoarea justă a bunurilor sau a serviciilor primite sau valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate, în decursul perioadei.

47.

În cazul în care entitatea a evaluat indirect valoarea justă a bunurilor sau a serviciilor primite drept contravaloare pentru instrumentele de capitaluri proprii ale entității, prin raportare la valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate, pentru a pune în aplicare principiul menționat la punctul 46, entitatea trebuie să prezinte cel puțin următoarele informații:

48.

În cazul în care entitatea a evaluat direct valoarea justă a bunurilor sau a serviciilor primite în decursul perioadei, entitatea prezintă modul în care a fost determinată valoarea justă respectivă, de exemplu dacă valoarea justă a fost evaluată sau nu la prețul pieței pentru bunurile sau serviciile în cauză.

49.

În cazul în care entitatea a respins ipoteza de la punctul 13, ea prezintă acest fapt și furnizează o explicație a motivului pentru care a fost respinsă ipoteza.

50.

O entitate trebuie să prezinte informații care să permită utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă efectul tranzacțiilor cu plata pe bază de acțiuni asupra profitului sau a pierderii entității aferente perioadei și asupra poziției sale financiare.

51.

Pentru a pune în aplicare principiul de la punctul 50, entitatea trebuie să prezinte cel puțin următoarele informații:

52.

În cazul în care informațiile cerute a fi prezentate de către prezentul IFRS nu îndeplinesc principiile de la punctele 44, 46 și 50, entitatea trebuie să prezinte orice alte informații suplimentare necesare pentru îndeplinirea acestora.

53.

Pentru tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni cu decontare în instrumente de capitaluri proprii, entitatea aplică prezentul IFRS acordărilor de acțiuni, de opțiuni pe acțiuni sau de alte instrumente de capitaluri proprii efectuate după 7 noiembrie 2002 și care nu au intrat încă în drepturi la data intrării efective în vigoare a prezentului IFRS.

54.

Entitatea este încurajată, dar nu obligată, să aplice prezentul IFRS și altor acordări de instrumente de capitaluri proprii în cazul în care entitatea a prezentat public valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, determinată la data evaluării.

55.

Pentru toate acordările de instrumente de capitaluri proprii cărora li se aplică prezentul IFRS, entitatea trebuie să retrateze informațiile comparative și, după caz, să ajusteze soldul inițial al rezultatului reportat pentru cea mai îndepărtată perioadă prezentată.

56.

Pentru toate acordările de instrumente de capitaluri proprii cărora nu li se aplică prezentul IFRS (de exemplu instrumente de capitaluri proprii acordate până la 7 noiembrie 2002 sau la această dată), entitatea prezintă totuși informațiile cerute la punctele 44 și 45.

57.

În cazul în care, după intrarea în vigoare a prezentului IFRS, o entitate modifică termenii sau condițiile în baza cărora s-au acordat instrumentele de capitaluri proprii cărora nu li s-a aplicat prezentul IFRS, entitatea aplică totuși punctele 26-29 pentru a contabiliza astfel de modificări.

58.

Pentru pasivele generate de tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni existente la data intrării în vigoare a prezentului IFRS, entitatea aplică prezentul IFRS retroactiv. Pentru aceste pasive, entitatea trebuie să retrateze informațiile comparative, inclusiv să ajusteze soldul inițial al rezultatului reportat al celei mai îndepărtate perioade prezentate, pentru care informațiile comparative au fost retratate, cu excepția faptului că entitatea nu trebuie să retrateze informațiile comparative atunci când informațiile sunt aferente unei perioade sau unei date care sunt anterioare datei de 7 noiembrie 2002.

59.

Entitatea este încurajată, dar nu obligată, să aplice retroactiv prezentul IFRS altor pasive care sunt generate de tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni, de exemplu pasivelor care au fost decontate în decursul unei perioade pentru care sunt prezentate informații comparative.

60.

O entitate aplică prezentul IFRS pentru perioadele anuale care încep de la 1 ianuarie 2005 sau după această dată. Este încurajată aplicarea anterior acestei date. În cazul în care o entitate aplică prezentul IFRS pentru o perioadă anterioară datei de 1 ianuarie 2005, entitatea indică acest fapt.