03/Volumul 44

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

214

L 277/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, autoritățile elene au prezentat Comisiei, la data de 21 ianuarie 1994, o cerere de înregistrare a denumirii „Feta” pentru un tip de brânză.

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei din 12 iunie 1996 privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 (3) al Consiliului, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 564/2002 (4), denumirea „Feta” a fost înregistrată ca denumire de origine protejată.

(3)

Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania și Republica Franceză au formulat ulterior o acțiune în anulare a înregistrării respective în conformitate cu articolul 230 din tratat.

(4)

În hotărârea sa din 16 martie 1999, în cauzele conexate C-289/96, C-293/96 și C-299/96, Curtea de Justiție a pronunțat anularea parțială a Regulamentului (CE) nr. 1107/96 în măsura în care înregistrează denumirea „Feta” ca denumire de origine protejată. Curtea a considerat că Comisia nu „a ținut seama în mod adecvat de toți factorii pe care a treia liniuță de la articolul 3 alineatul (1) din regulamentul de bază îi impunea să îi ia în considerare”, subliniind în special subestimarea importanței situației existente în statele membre.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 1070/1999 (5) al Comisiei de modificare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 a eliminat în consecință denumirea „Feta” din anexa respectivă și din „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate”.

(6)

Ulterior, la data de 15 octombrie 1999, Comisia a adresat tuturor statelor membre un chestionar detaliat destinat evaluării exhaustive și actualizate a situației predominante din fiecare stat membru, în ceea ce privește producția, consumul și, în general, gradul de cunoaștere de către consumatorul comunitar a denumirii „Feta”.

(7)

În ceea ce privește producția de brânză „Feta”, statele membre au fost invitate să precizeze următoarele elemente: existența unei reglementări interne sau a unor uzanțe codificate specifice; condițiile de realizare a producției, în special obiectivele urmărite, natura privată sau publică a unei astfel de inițiative, piețele și profilul consumatorilor vizați; repartizarea pe ani a cantităților produse; destinația finală a producției; denumirile exacte ale mărcilor utilizate.

(8)

În ceea ce privește consumul de brânză „Feta”, statele membre au fost invitate să precizeze următoarele elemente: existența unei reglementări referitoare la comercializarea acestui sortiment de brânză, repartizarea pe ani a cantităților consumate, proveniența geografică a brânzei consumate și etichetele specifice prezente pe piață.

(9)

În ceea ce privește gradul de cunoaștere a denumirii „Feta”, statele membre au fost invitate să precizeze următoarele elemente: definițiile acestui termen, în special în lucrările cu caracter general, precum dicționarele sau enciclopediile; studiile sau anchetele demoscopice relevante sau orice alte informații suplimentare.

(10)

Comisia a făcut o sinteză globală și pe state membre a informațiilor primite, sinteză la care statele membre au adus ulterior o serie de corecturi sau de modificări.

(11)

Din aceasta rezultă că, în douăsprezece state membre, producția de brânză „Feta” nu este supusă unei reglementări specifice prin care să fie stabilite caracteristicile calitative, modalitățile de fabricare și, dacă este cazul, aria geografică delimitată a producției. În Grecia, uzanțele de fabricare a brânzei „Feta” au evoluat progresiv și au fost codificate începând cu anul 1935, iar delimitarea ariei geografice de producție, bazată în mod tradițional pe uzanțe constante și echitabile, a fost stabilită definitiv în 1988. Danemarca dispune din anul 1963, iar Țările de Jos au dispus din 1981 până în 1998, de o legislație privind specificațiile calitative care trebuie respectate la producerea brânzei „Feta”. De asemenea, trebuie semnalat faptul că termenul „Feta” apare în reglementările comunitare privind restituirile la exportul de lapte și produse lactate sau Nomenclatura Combinată Vamală. Aceste reglementări răspund unor preocupări de ordin exclusiv vamal și nu vizează să interpreteze percepția consumatorului sau să reglementeze drepturile de proprietate industrială, nici să aducă atingere denumirii sub care se comercializează efectiv brânza menționată, această denumire depinzând exclusiv de considerente legate de așteptările consumatorilor din diversele țări de destinație.

(12)

S-a constatat că producția de brânză „Feta”, în sensul Nomenclaturii Combinate Vamale, este inexistentă în Luxemburg și în Portugalia. Aceasta este sau a fost marginală sau sporadică din punct de vedere statistic și economic în nouă state membre: Italia, Belgia, Finlanda, Austria, Irlanda, Suedia, Regatul Unit, Țările de Jos și Spania.

(13)

Cu toate acestea, se constată că patru state membre au o producție substanțială de brânză „Feta”. Grecia produce această brânză din antichitate, aproape exclusiv pentru piața elenă. Statisticile oficiale datează din 1931 și ele menționează o producție de 25 000 de tone, producția anuală fiind în prezent de circa 115 000 de tone. În Grecia, brânza care poartă denumirea „Feta” este fabricată exclusiv din lapte de oaie sau dintr-un amestec de lapte de oaie și de capră.

(14)

Danemarca produce această brânză din anii 1930, în principal pentru export. Datele statistice nu sunt disponibile decât începând din 1967 și ele menționează, la data respectivă, o producție de 133 de tone. Producția a depășit 1 000 de tone în 1971, apoi, ca urmare a acordării de către Comunitate, începând cu anul 1975, a unor restituiri la exportul de brânză „Feta”, producția a cunoscut o creștere exponențială, reprezentând 9 868 de tone în 1975 și atingând 110 932 de tone în 1989. Din 1995, producția a înregistrat o curbă descendentă, atingând 27 640 de tone în 1998, datorită în special diminuării cererii din partea unor țări terțe și diminuării progresive a restituirilor la exportul acestui sortiment de brânză. Producția daneză se bazează aproape exclusiv pe utilizarea laptelui de vacă.

(15)

Franța a început să fabrice această brânză în 1931. Datele statistice, care nu sunt disponibile decât din 1980, menționează o producție de 875 de tone. Din 1988 până în 1998, producția a oscilat între 7 960 de tone și 19 964 de tone. Destinată inițial satisfacerii cererii comunităților armeană și elenă din Franța, producția este în prezent, în proporție de circa 77,5 % în medie, destinată exportului atât în celelalte state membre, cât și în țările terțe. Producția franceză se bazează, în principal, pe utilizarea laptelui de oaie și, într-o mai mică măsură, pe laptele de vacă.

(16)

Germania produce această brânză din 1972 (78 de tone înregistrate). Producția a fost de peste 5 000 de tone în 1977, a depășit 15 000 de tone în 1980 și a atins 24 000 de tone în 1985. De atunci, oscilează între 19 757 și 39 201 de tone. Producția, destinată inițial exclusiv comunităților de imigranți stabiliți în Germania și originari din Balcani, s-a orientat progresiv spre țările din Orientul Mijlociu și Balcani, în special datorită acordării de restituiri la export, precum și spre celelalte state membre. Producția germană se bazează pe utilizarea aproape exclusivă a laptelui de vacă.

(17)

Trebuie subliniat faptul că statisticile susmenționate, care reiau datele transmise de fiecare stat membru cu privire la producția proprie, nu sunt decât orientative, deoarece lipsa unui cadru de reglementare specific în cvasitotalitatea statelor membre, precum și definiția mult prea generală a termenului „Feta” din Nomenclatura Combinată Vamală, conduc la estimări aproximative și la date foarte divergente din punct de vedere statistic atunci când se face analiza încrucișată a răspunsurilor primite. Pe de altă parte, multe state membre întâmpină greutăți în a distinge între producția internă și reexporturi, ceea ce poate duce la generarea de statistici eronate.

(18)

În ceea ce privește legislațiile statelor membre în materie de consum de brânză „Feta”, în general se aplică numai dispozițiile comunitare și interne referitoare la brânzeturi din domeniul comercializării, prezentării și etichetării. Grecia și Danemarca sunt singurele state membre care posedă o legislație detaliată specifică în domeniu, în timp ce Austria aplică denumirea „Feta” numai produselor elene, în temeiul unei convenții bilaterale greco-austriece din 1971.

(19)

În ceea ce privește amploarea consumului de brânză „Feta” în Comunitate, analiza răspunsurilor primite de la statele membre a permis să se constate, pe de o parte, că evaluarea brută bazată pe totalul cantităților de brânză „Feta” produse și importate, după scăderea cantităților exportate, s-a dovedit inadecvată în unele cazuri și că, în alte cazuri, a produs chiar rezultate aberante, imposibilitatea luării în calcul a stocurilor existente, a cantităților reexportate sau a altor elemente având drept rezultat, în unele state membre, un consum teoretic negativ. Pe de altă parte, comercializarea brânzei „Feta”, în sensul Nomenclaturii Combinate Vamale, nu se efectuează sistematic sub această denumire, fie datorită restricțiilor de ordin juridic, care limitează utilizarea acestui termen la produsele care îndeplinesc anumite cerințe mai specifice, fie din rațiuni comerciale care favorizează denumirile distincte apreciate de consumatorii acestui sortiment de brânză. În pofida incertitudinii relative datorate acestei stări de fapt, răspunsurile transmise de statele membre au indicat că după aderarea Greciei la Comunitate, circa 92 % din consumul de brânză „Feta” consumată pe teritoriul comunitar se înregistra în Grecia. Ulterior s-a înregistrat o creștere treptată a consumului în celelalte state membre, Grecia reprezentând de data aceasta 73 % din consumul comunitar. Repartizarea consumului din fiecare stat membru pe an și pe persoană arată că, în Spania, Luxemburg, Portugalia, Italia și Țările de Jos, consumul anual de brânză „Feta” este mai mic sau egal cu 0,010 kg, adică 0,08 % din consumul comunitar; în Irlanda, Regatul Unit, Austria, Franța, Suedia, Belgia și în Finlanda, consumul anual de brânză „Feta” pe persoană oscilează între 0,040 kg și 0,150 kg, adică între 0,32 % și 1,22 % din consumul comunitar; în Germania, consumul anual de persoană este de 0,290 kg, adică 2,36 % din consumul comunitar; în Danemarca, acesta este de 0,700 kg de persoană anual, adică 5,0 % din consumul comunitar; în Grecia, el este de 10,500 kg de persoană anual, adică 85,64 % din consumul comunitar.

(20)

În temeiul informațiilor transmise de statele membre, brânzeturile cu denumirea „Feta” de pe teritoriul comunitar poartă o etichetă prin care se fac mențiuni explicite sau implicite la tradițiile culturale sau la civilizația elenă, în pofida producerii lor în alte state membre decât Grecia, prin adăugarea unui text sau a unor desene cu o conotație greacă accentuată. Rezultă că legătura dintre denumirea „Feta” și originea elenă este sugerată și urmărită în mod deliberat, ca parte dintr-o strategie de vânzare axată pe renumele produsului de origine, ceea ce creează un risc real de confuzie a consumatorului. Etichetele brânzei „Feta” care nu provine din Grecia, comercializată efectiv pe teritoriul comunitar sub această denumire fără o aluzie directă sau indirectă la Grecia, sunt minoritare ca număr și cantitatea de brânză comercializată efectiv în acest mod reprezintă o proporție extrem de redusă din piața comunitară.

(21)

Lucrările cu caracter general, precum dicționarele sau enciclopediile, sau cele cu caracter specializat transmise de statele membre indică faptul că lucrările de limbă italiană și portugheză nu menționează termenul „Feta”, în timp ce lucrările de limbă greacă, spaniolă și olandeză menționează exclusiv un sortiment de brânză greacă obținut din lapte de oaie și de capră. Lucrările de limbă suedeză menționează un sortiment de brânză de origine greacă obținut din lapte de oaie și de capră, care în prezent este produs din lapte de vacă și în alte țări membre, în special Danemarca și Suedia. Lucrările de limbă daneză menționează în principal o brânză grecească obținută din lapte de oaie și de capră, dar și o brânză fabricată în Danemarca și în Balcani, chiar fără o referință geografică precisă. Lucrările de limbă finlandeză menționează în exclusivitate o brânză grecească sau de origine elenă, obținută din lapte de oaie sau din lapte de oaie și de capră, cu excepția unei lucrări în care nu se precizează proveniența geografică. Lucrările de limbă germană menționează un produs fabricat în Grecia și în majoritatea țărilor din sud-estul Europei, precum și în țările de peste mări. Paisprezece din cele șaptesprezece lucrări de limbă franceză transmise menționează o brânză grecească obținută din lapte de oaie și/sau de capră, în timp ce o lucrare menționează o brânză produsă în Grecia și în Balcani, o lucrare menționează o brânză de origine elenă cu multe imitații europene, iar o lucrare menționează o brânză grecească obținută din lapte de oaie și de capră, a cărei fabricație s-a extins în alte țări din regiunea de origine și, mai recent, în Europa și în America de Nord, pe baza utilizării laptelui de vacă. Din lucrările de limbă engleză, patru menționează o brânză din lapte de oaie fabricată în special în Grecia, patru menționează o brânză grecească din lapte de oaie sau de capră, o lucrare menționează o brânză originară din Grecia și Orientul Mijlociu, fabricată în mod tradițional din lapte de oaie sau de capră și în prezent uneori cu lapte de vacă; două lucrări menționează o brânză originară din Grecia, obținută din lapte de oaie sau de capră, produsă și în alte țări, în general ca ingredient al felurilor de mâncare grecești; o lucrare menționează existența unei producții de brânză „Feta” în Noua Zeelandă, Bulgaria, Iugoslavia, Cipru, Danemarca și Grecia, țara de origine; o lucrare menționează o brânză fabricată în Grecia și în Balcani; o lucrare menționează o brânză grecească obținută din lapte de oaie sau de capră, fabricată în Statele Unite din lapte de vacă; patru lucrări indică o legătură strânsă între brânza produsă în Grecia antică și brânza grecească „Feta” actuală. În toate limbile, evoluția cronologică a definițiilor denumirii „Feta” nu indică diminuarea corelării și identificării cu Grecia.

(22)

Toate informațiile transmise de către statele membre au fost prezentate comitetului științific, denumit în continuare „comitetul”, care a emis în unanimitate un aviz în acest sens la 24 aprilie 2001.

(23)

Mai întâi, comitetul precizează că „(…) o denumire de origine sau o indicație geografică poate fi considerată denumirea comună a unui produs numai dacă o parte semnificativă a publicului interesat din teritoriul respectiv nu mai consideră că indicația reprezintă o indicație geografică (…); în ceea ce privește teritoriul în care a avut loc această evoluție, trebuie să se țină seama de situația de la nivelul întregii Comunității Europene, având în vedere importanța comunitară a regulamentului și faptul că Comunitatea Europeană reprezintă o piață unică. Așadar situația dintr-un stat membru luat în parte nu poate fi analizată în mod exclusiv sau preponderent. Articolul 3 din regulament prevede că trebuie să se țină seama de situația existentă din statul membru de unde provine denumirea, din statele membre consumatoare, precum și din celelalte state membre, din perspectiva legislației comunitare și interne relevante. (…) În ceea ce privește publicul interesat, evaluarea depinde de tipul produsului și de publicul căruia i se adresează produsul respectiv. În cazul de față, dat fiind că este vorba de o brânză destinată în primul rând consumatorului final (dar și cumpărătorilor comerciali, precum restaurantele, industriile alimentare etc.), obiectivul îl reprezintă publicul larg. În consecință, trebuie ca denumirea sau indicația respectivă să-și fi pierdut semnificația geografică de origine tocmai în rândul publicului larg. Pentru evaluarea percepției publicului larg, se pot efectua constatări «directe», cum ar fi sondajele de opinie sau alte anchete, cât și «indirecte», precum cele privind nivelul producției și consumului, tipul și natura etichetării utilizate, tipul și natura reclamei adoptate pentru produsele respective, menționarea în dicționare etc.”.

(24)

În ceea ce privește producția de brânză „Feta”, comitetul constată că producția din Grecia reprezintă 60 % din producția comunitară totală și 90 % din producția comunitară obținută din lapte de oaie și de capră. Brânza „Feta” din lapte de vacă reprezintă 34 % din producția comunitară totală și este destinată în mare parte țărilor terțe.

(25)

În ceea ce privește consumul, comitetul subliniază că 73 % din consumul de brânză „Feta” are practic loc în Grecia, echivalând cu 10,5 kg anual și pe cap de locuitor comparativ cu 1,76 kg anual și pe cap de locuitor pentru cetățenii din restul Uniunii Europene. Deși comitetul admite că în Danemarca și în Germania consumul de brânză „Feta” este mai ridicat, acesta este de 15 și respectiv de 36 de ori mai mic decât cel din Grecia. Potrivit comitetului, consumul de brânză „Feta” raportat la consumul total de brânză pe cap de locuitor este de asemenea semnificativ: în special în Grecia se consumă 10,5 kg de brânză „Feta” anual și pe cap de locuitor la un consum de brânză de 14 kg anual; în Danemarca raportul este de 0,7 kg anual și pe cap de locuitor la un consum de brânză de 15 kg anual; în Franța raportul este de 0,13 kg de brânză „Feta” anual și pe cap de locuitor la un consum de brânză de 20 kg anual; în Germania, raportul este de 0,29 kg de brânză „Feta” anual și pe cap de locuitor la un consum de brânză de 19 kg anual.

(26)

Comitetul constată întâmplător că o „proporție semnificativă din producția din afara Greciei este exportată în țările terțe fără a influența situația denumirii «Feta» de pe piața unică” și că „absența producției și consumului în numeroase state membre nu afectează caracterul generic sau non-generic al denumirii”.

(27)

În ceea ce privește analiza legislațiilor naționale sau comunitare relevante, comitetul consideră că douăsprezece state membre nu dispun de nici o reglementare specifică și că brânzei „Feta” i se aplică normele generale, comunitare și naționale, referitoare la brânzeturi. Comitetul constată că Grecia dispune de o reglementare privind brânza „Feta” din 1935, Danemarca din 1963 și că Austria rezervă denumirea „Feta” numai produselor originare din Grecia, în temeiul unui acord bilateral din 1971.

(28)

În ceea ce privește metodele de comercializare a brânzei „Feta” în cadrul Comunității, comitetul constată că i se propun consumatorului „două produse cu o compoziție și proprietăți organoleptice diferite, sub aceeași denumire”. Comitetul subliniază că etichetele brânzei „Feta” neoriginare din Grecia fac mențiuni directe sau indirecte la Grecia, ceea ce implică faptul că denumirea „Feta” nu este utilizată ca „o denumire comună, fără conotații geografice, sinonimă cu brânza albă de oaie sau de vacă, în saramură (…)”. Potrivit comitetului, este vorba de un „produs prezentat de obicei ca un produs de origine greacă (…)”.

(29)

Comitetul conchide în unanimitate că denumirea „Feta” are un caracter negeneric, în special din următoarele motive.

(30)

Producția și consumul de brânză „Feta” sunt concentrate masiv în Republica Elenă. Produsele fabricate în alte state membre (Germania, Danemarca, Franța), purtând eventual denumirea „Feta”, sunt obținute în principal din lapte de vacă, pe baza unei tehnologii diferite, și sunt exportate pe scară largă în țări terțe. În consecință, nu se poate trage concluzia că denumirea „Feta” are un caracter generic deoarece produsul grec original este dominant pe piața unică. De asemenea, trebuie să se remarce faptul că în statele membre în care producția și consumul nu sunt semnificative, denumirea „Feta” nu a devenit generică datorită absenței utilizării ca denumire comună. Consumatorul percepe întotdeauna „Feta” ca pe o denumire de origine greacă și din această cauză nu se poate vorbi de o denumire comună și deci generică pe teritoriul comunitar.

(31)

În ceea ce privește legislația internă sau comunitară relevantă, comitetul științific observă că în majoritatea statelor membre nu există o legislație sau o reglementare specifică referitoare la produsul în cauză. Numai Grecia și Danemarca dispun de o legislație specifică. Reglementarea daneză care autorizează fabricarea produsului denumit „brânză” Feta „daneză” se deosebește în mare măsură, din punct de vedere tehnic, de reglementarea greacă (utilizarea laptelui de vacă ultrafiltrat și nu a laptelui de oaie și de capră, cu aditivi până în 1994). Pe de altă parte, Danemarca nu a putut furniza dovada că denumirea „Feta” a devenit o denumire comună, utilizabilă împreună cu numele țării producătoare („brânză” Feta „daneză”), în momentul în care statul membru respectiv a permis utilizarea acesteia (1963), și nici dovada caracterului generic pentru perioada ulterioară.

(32)

Faptul că denumirea „Feta” este utilizată în Nomenclatura Vamală Comună sau în legislația comunitară referitoare la restituirile la export nu are nici o influență asupra percepției, cunoașterii și protejării pe piața unică a denumirii în cauză deoarece legislația comunitară nu este relevantă în acest context.

(33)

Comisia ia act de avizul consultativ al comitetului științific. Ea consideră că analiza globală exhaustivă a tuturor informațiilor de ordin juridic, istoric, cultural, politic, social, economic, științific și tehnic comunicate de statele membre sau care rezultă din investigațiile efectuate sau finanțate de către Comisie, permite să se constate în special nerespectarea nici unui dintre criteriile prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 privind reținerea caracterului generic al unei denumiri și că, așadar, denumirea „Feta” nu a devenit „denumirea unui produs agricol sau alimentar care, deși se referă la locul sau regiunea în care produsul agricol sau alimentar respectiv a fost produs sau comercializat inițial, a devenit denumirea comună a unui produs agricol sau alimentar”.

(34)

Deoarece nu s-a stabilit caracterul generic al denumirii „Feta”, Comisia a verificat, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, dacă cererea autorităților elene privind înregistrarea denumirii „Feta” ca denumire de origine este conformă cu articolul (2) și articolul 4 din regulamentul menționat.

(35)

Denumirea „Feta” constituie o denumire tradițională negeografică, în sensul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92. Termenii „regiune” și „loc” menționați la alineatul respectiv nu pot fi interpretați decât din punct de vedere geomorfologic și neadministrativ, în măsura în care factorii naturali și umani inerenți unui produs dat pot transcende frontierele administrative. Cu toate acestea, în conformitate cu alineatul susmenționat, aria geografică inerentă unei denumiri nu poate acoperi întreg teritoriul unei țări. În cazul denumirii „Feta”, s-a observat deci că aria geografică delimitată, menționată la articolul 2 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță, din regulamentul menționat, acoperă numai teritoriul Greciei continentale, precum și departamentul Lesbos. Toate celelalte insule și arhipelaguri sunt excluse deoarece nu dispun de factorii naturali și sau/umani necesari. În plus, delimitarea administrativă a ariei geografice a fost precizată deoarece caietul de sarcini prezentat de autoritățile elene menționează cerințe cumulative și imperative: în special aria geografică de origine a materiei prime este redusă substanțial deoarece laptele utilizat la fabricarea brânzei „Feta” trebuie să provină din rasele de oi și de capre locale, crescute în mod tradițional și a căror alimentație trebuie să se bazeze obligatoriu pe flora din pășunile existente în regiunile eligibile.

(36)

S-a constatat că aria geografică rezultând din delimitarea administrativă și îndeplinind cerințele caietului de sarcini prezintă o omogenitate adecvată, care permite îndeplinirea cerințelor articolul 2 alineatul (2) litera (a) și articolul 4 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92. Pășunatul extensiv și transhumanța, esențiale în creșterea oilor și caprelor care furnizează materia primă pentru fabricarea brânzei „Feta”, sunt rezultatul unei tradiții ancestrale care permite adaptarea la variațiile climatice și la consecințele acestora asupra vegetației disponibile. Acest fapt a determinat dezvoltarea unor rase de ovine și de caprine autohtone mici, nepretențioase și foarte rezistente, capabile să supraviețuiască într-un mediu sărac în surse de hrană, dar dotat din punct de vedere calitativ cu o floră specifică extrem de diversificată, ceea ce conferă produsului finit o savoare și o aromă deosebite. Intercalarea factorilor naturali și factorilor umani specifici, în special metoda de fabricare tradițională, care necesită scurgerea fără comprimare, a conferit brânzei „Feta” un renume internațional de excepție.

(37)

Deoarece caietul de sarcini prezentat de autoritățile elene, inclusiv toate informațiile cerute la articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 și analiza formală a caietului de sarcini nu indică o eroare evidentă de apreciere, denumirea „Feta” poate fi înregistrată ca denumire de origine protejată.

(38)

Este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1107/96 să fie modificat în mod corespunzător.

(39)

Comitetul instituit în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele său. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, Comisia a transmis propunerea Consiliului. Deoarece Consiliul nu a hotărât în termenul de trei luni prevăzut la articolul 15 alineatul (5) din regulamentul menționat, Comisia adoptă măsurile propuse,