03/Volumul 43

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

247

L 196/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În vederea rezolvării unei anumite probleme practice, ar trebui modificat termenul limită prevăzut la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, prin derogare de la articolul 2 alineatul (2). Aplicarea diferitelor dispoziții cu privire la acordarea derogării impune o sarcină administrativă considerabilă și complexă, în special în ceea ce privește controalele și sancțiunile. În interesul unei bune administrări, termenul menționat ar trebui amânat pentru 30 noiembrie 2002.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1227/2000 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1253/2001 (4), stabilește termenul limită pentru perioada menționată la articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, în care un producător poate obține drepturi de replantare după ce suprafața respectivă a fost plantată. Din considerente practice legate de obținerea acestor drepturi, această perioadă ar trebui adaptată.

(3)

Experiența a demonstrat că sistemul de prime pentru abandonarea definitivă a viticulturii pe suprafețe de până la 25 ari ar trebui simplificat în vederea evitării unei sarcini administrative excesive.

(4)

În urma modificării, prin Regulamentul (CE) nr. 2585/2001, a articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, ar trebui să se prevadă condițiile de acordare a ajutorului în cadrul fostelor planuri de îmbunătățire materială și ajutoare pentru tinerii agricultori, astfel încât să nu se aducă prejudicii obiectivului general al organizării pieței în ceea ce privește controlul potențialului viticol.

(5)

În cadrul programelor de restructurare și reconversie, ar trebui să se facă distincția între cazurile în care ajutorul este acordat pentru punerea în aplicare a tuturor măsurilor prevăzute în plan și cazurile în care ajutorul este acordat pentru o măsură anume. Ar trebui, prin urmare, să se prevadă norme de aplicare pentru plata ajutoarelor în avans.

(6)

Ar trebui să se țină seama de constrângerile climatice și sanitare în adaptarea duratei planurilor de restructurare și reconversie în cazul în care ajutorul se plătește în avans.

(7)

Sancțiunile prevăzute ar trebui modificate, pentru a le face proporționale cu îndeplinirea măsurilor incluse în plan, însă neaplicate în termenele prevăzute. În vederea controalelor, ar trebui prevăzut criteriul verificării îndeplinirii măsurilor menționate.

(8)

Experiența a arătat că ar trebui prevăzute dispoziții speciale pentru cazurile în care producătorul renunță la realizarea planului sau la plata în avans a ajutorului.

(9)

Regulamentul (CE) nr. 1227/2000 ar trebui modificat în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a vinului,

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

(1)   În sensul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999:

(2)   Drepturile de plantare nouă menționate la articolul 11 alineatul (3) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 includ și drepturile menționate la articolul 25 alineatul (1) din prezentul regulament.”

4.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre stabilesc dimensiunea minimă a parcelei de teren care poate beneficia de ajutor pentru restructurare și reconversie și dimensiunea minimă a parcelei obținute în urma restructurării și reconversiei.

(2)   Autoritățile competente ale statelor membre stabilesc:

(3)   În cadrul punerii în aplicare a unui plan, autoritățile competente ale statelor membre stabilesc dispoziții de restricționare a utilizării drepturilor de replantare care decurg din desțelenirea prevăzută în plan, în cazul în care aceasta poate conduce la o eventuală creștere a randamentului suprafeței respective. Dispozițiile trebuie concepute în așa fel încât să se asigure îndeplinirea obiectivului programului, în special să se asigure lipsa unei creșteri globale a potențialului de producție a respectivului stat membru.

Autoritățile competente ale statelor membre stabilesc dispoziții de reglementare a utilizării drepturilor de plantare nouă. Aceste dispoziții prevăd posibilitatea utilizării acestor drepturi numai dacă acestea sunt necesare din punct de vedere tehnic și într-o proporție care să nu depășească 10 % din totalul suprafeței cuprinse în plan. Aceste dispoziții prevăd, de asemenea, o reducere corespunzătoare a ajutorului acordat pentru aceste suprafețe.

În ceea ce privește drepturile de plantare nouă menționate la articolul 11 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, dispozițiile celui de-al doilea paragraf din prezentul alineat prevăd faptul că:

(4)   Autoritățile competente ale statelor membre adoptă dispoziții de reglementare a sferei exacte de aplicare și a valorii ajutoarelor care urmează a fi acordate. Sub rezerva dispozițiilor titlului II capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și ale prezentului capitol, aceste dispoziții pot prevedea în special plata unor sume forfetare, valoarea maximă a ajutoarelor pe hectar și diferențierea ajutoarelor pe baza unor criterii obiective. Dispozițiile prevăd în special creșterea corespunzătoare a ajutoarelor în cazurile în care drepturile de replantare care decurg din desțelenirea prevăzută în plan sunt utilizate pentru punerea în aplicare a planului.”

5.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

(1)   Ajutorul se plătește în momentul în care s-a confirmat punerea în aplicare a unei anumite măsuri.

Dacă în urma verificărilor se constată că măsura prevăzută în cererea de ajutor nu a fost pusă în aplicare în totalitate, însă a fost pusă în aplicare pe o suprafață care depășește 80 % din suprafața prevăzută, în termenele prevăzute, se plătește ajutorul, din care se scade o sumă egală cu dublul ajutorului suplimentar care ar fi fost acordat dacă măsura ar fi fost pusă în aplicare pe întreaga suprafață.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot să prevadă plata în avans a ajutorului către producători pentru o anumită măsură înainte ca măsura să fie pusă în aplicare, cu condiția ca punerea în aplicare să fi început și ca beneficiarul să fi constituit o garanție în valoare egală cu 120 % din ajutor. În sensul Regulamentului (CEE) nr. 2220/85, obligația se referă la punerea în aplicare a măsurii respective în termen de doi ani de la acordarea avansului.

Acest termen poate fi ajustat de statul membru în cazul în care:

Pentru a beneficia de plata în avans a ajutorului, producătorul trebuie să fi pus în aplicare în totalitate, pe aceeași parcelă, eventualele măsuri anterioare pentru care a primit un ajutor în avans.

În cazul în care se constată, în urma verificărilor, că măsura prevăzută în cererea de ajutor pentru care s-a plătit un avans nu a fost pusă în aplicare în totalitate, însă a fost pusă în aplicare pe o suprafață care depășește 80 % din suprafața prevăzută, în termenele prevăzute, se eliberează garanția, mai puțin suma egală cu dublul ajutorului suplimentar care ar fi fost acordat dacă măsura ar fi fost pusă în aplicare pe întreaga suprafață.

În cazul în care producătorul renunță la plata ajutorului în avans, într-un termen stabilit de statul membru în cauză, se eliberează 95 % din garanție. Comisiei i se comunică de către statele membre termenul stabilit în vederea aplicării prezentului paragraf.

În cazul în care renunță la punerea în aplicare a unei măsuri, într-un termen stabilit de statul membru în cauză, producătorul rambursează avansul, în cazul în care acesta a fost deja plătit, după care se eliberează 90 % din garanție. Comisiei i se comunică de către statele membre termenul stabilit în vederea aplicării prezentului paragraf.

(3)   În cazul în care nu se pun în aplicare toate măsurile prevăzute în cererea de ajutor în termenul prevăzut în conformitate cu dispozițiile articolului 13 alineatul (2), producătorul rambursează întregul ajutor acordat în baza acelei cereri.

Cu toate acestea, în cazul în care toate măsurile prevăzute în cererea de ajutor au fost puse în aplicare, în termenele prevăzute, pe o suprafață care depășește 80 % din suprafața prevăzută, suma rambursată este egală cu dublul ajutorului suplimentar care ar fi fost acordat dacă măsura ar fi fost pusă în aplicare pe întreaga suprafață.

(4)   În sensul prezentului articol, se aplică o marjă de toleranță de 5 % la verificarea suprafețelor în cauză.

Articolul 15a

(1)   Prin derogare de la articolul 15, statele membre pot să prevadă ca ajutorul să fie plătit în urma verificării punerii în aplicare a tuturor măsurilor prevăzute în cererea de ajutor. În cazul în care, cu ocazia verificării, se constată că nu au fost puse în aplicare integral toate măsurile prevăzute în cererea de ajutor, însă acestea au fost puse în aplicare, în termenele prevăzute, pe o suprafață care depășește 80 % din suprafața prevăzută, se plătește ajutorul, din care se scade o sumă egală cu dublul ajutorului suplimentar care ar fi fost acordat dacă măsura ar fi fost pusă în aplicare pe întreaga suprafață.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot să prevadă posibilitatea acordării în avans a ajutorului către producători pentru toate măsurile prevăzute în cererea de ajutor, înaintea punerii în aplicare acestor măsuri, cu condiția ca punerea în aplicare să fi început și beneficiarul să fi constituit o garanție egală cu 120 % din valoarea ajutorului. În sensul Regulamentului (CEE) nr. 2220/85, obligația se referă la punerea în aplicare a tuturor măsurilor în termen de doi ani de la acordarea avansului.

Acest termen poate fi ajustat de statele membre în cazul în care:

În cazul în care se constată, în urma verificărilor, că nu s-au pus integral în aplicare toate măsurile prevăzute în cererea de ajutor pentru care s-a plătit un avans, însă acestea au fost puse în aplicare, în termenele prevăzute, pe o suprafață care depășește 80 % din suprafața prevăzută, se eliberează garanția, mai puțin o sumă egală cu dublul ajutorului suplimentar care ar fi fost acordat dacă măsurile ar fi fost puse în aplicare pe întreaga suprafață.

În cazul în care producătorul renunță la plata ajutorului în avans, într-un termen stabilit de statul membru în cauză, se eliberează 95 % din garanție. Comisiei i se comunică de către statele membre termenul stabilit în vederea aplicării prezentului paragraf.

În cazul în care renunță, într-un termen stabilit de statul membru în cauză, la punerea în aplicare a tuturor măsurilor prevăzute în cererea de ajutor, producătorul rambursează avansul, în cazul în care acesta a fost deja plătit, după care se eliberează 90 % din garanție. Comisiei i se comunică de către statele membre termenul stabilit în vederea aplicării prezentului paragraf.

(3)   În sensul prezentului articol, se aplică o marjă de toleranță de 5 % la verificarea suprafețelor în cauză.”