11/Volumul 29

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

122

L 196/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 573/2002 (2) (denumit în continuare „Regulament provizoriu”), Comisia a instituit un drept compensatoriu provizoriu la importurile de acid sulfanilic originar din India. Prin Regulamentul (CE) nr. 575/2002 (3) (denumit în continuare „Regulament antidumping provizoriu”), Comisia a instituit, de asemenea, un drept antidumping provizoriu la importurile de acid sulfanilic originar din Republica Populară Chineză și din India.

(2)

Mai multe părți interesate au prezentat observații în scris, în urma publicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unui drept compensatoriu provizoriu. Toate părțile interesate care au făcut cerere au avut posibilitatea de a fi audiate de Comisie.

(3)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile considerate necesare în vederea stabilirii concluziilor definitive.

(4)

Toate părțile au fost informate asupra faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a prevăzut să se recomande instituirea unui drept compensatoriu definitiv și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de drept provizoriu. S-a acordat, de asemenea, un termen pentru ca acestea să își poată formula observațiile în urma acestei notificări.

(5)

Au fost luate în considerare argumentele prezentate oral și în scris de către părți.

(6)

După reexaminarea concluziilor provizorii pe baza informațiilor adunate succesiv, principalele concluzii expuse în Regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(7)

În urma publicării Regulamentului provizoriu, un anumit număr dintre părțile interesate au afirmat că definiția produsului în cauză este inexactă, susținând că tipurile tehnic și purificat prezintă un grad de puritate complet diferit, nu au aceleași caracteristici și nu sunt destinate acelorași aplicații. Acestea au afirmat că cele două tipuri de acid sulfanilic nu pot fi considerate ca un produs omogen și ar trebui tratate ca produse distincte, în sensul anchetei, argumentul lor fiind că acestea nu sunt suficient de substituibile. În cazul în care se recunoaște că tipul purificat este potrivit pentru toate aplicațiile, nu se poate spune același lucru pentru tipul tehnic, din cauza impurităților pe care le conține, în special a reziduurilor de anilină, care îl fac impropriu pentru producția de înălbitori optici și de coloranți alimentari.

(8)

Se reamintește că acidul sulfanilic purificat este acidul din tipul tehnic supus unui proces de purificare care îi înlătură anumite impurități. Acest proces nu alterează cu nimic proprietățile moleculare ale compusului, nici reactivitatea sa la alte substanțe chimice. Ca urmare, tipurile tehnic și purificat prezintă aceleași caracteristici chimice esențiale. Faptul că gradul de substituire este unilateral pentru anumite aplicații, din cauza prezenței impurităților, nu este considerat, prin urmare, suficient pentru a face din cele două tipuri produse diferite care trebuie tratate în cadrul a două anchete distincte. Deși procesul de purificare mărește costurile de producție, se reamintește că aceste costuri suplimentare au fost luate în considerare la compararea echitabilă a diferitelor tipuri produse de industria comunitară cu cele importate din țara în cauză, efectuată pentru a calcula indicele de subcotare de prețuri și nivelul de eliminare a prejudiciului.

(9)

S-a considerat, prin urmare, că observațiile formulate de părțile interesate în legătură cu definiția produsului în cauză nu sunt suficiente pentru a modifica concluziile stabilite în stadiul provizoriu. S-a concluzionat definitiv că cele două tipuri de acid sulfanilic trebuie să fie tratate ca unul și același produs, în sensul prezentei proceduri.

(10)

Nici un element nou nu a fost supus atenției Comisiei pentru a o determina la modificarea concluziilor stabilite în stadiul provizoriu, și anume că acidul sulfanilic produs și vândut de producătorii comunitari și cel produs în India și exportat ulterior în Comunitate sunt produse similare.

(11)

Concluziile provizorii privind produsul similar, prezentate la considerentul 13 din Regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(12)

Concluziile Regulamentului provizoriu privind subvențiile care fac obiectul unor măsuri compensatorii obținute de producători-exportatori sunt confirmate, cu excepția unor indicații contrare exprimate în continuare.

(13)

Dat fiind că nu s-a formulat nici un comentariu nou asupra acestui punct, concluziile formulate la considerentele 18-28 din Regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(14)

Autoritățile publice indiene au susținut că prin neexaminarea utilizării practice a sistemului în fiecare caz, Comisia a încălcat, în același timp, spiritul și litera Acordului privind subvențiile și măsurile compensatorii. Acestea au afirmat că evaluarea de către Comisie a avantajelor conferite prin acest sistem este incorectă deoarece, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 (denumit în continuare „Regulament de bază”), numai restituirea excesivă a drepturilor ar putea fi considerată subvenție. Pentru stabilirea existenței unei subvenții este, prin urmare, necesar să se verifice dacă există sau nu o restituire excesivă.

(15)

Comisia adoptă abordarea următoare pentru a stabili dacă sistemul creditelor pentru drepturi de import acordate ulterior exportului constituie o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii și, după caz, pentru a calcula valoarea avantajului conferit.

(16)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul de bază, s-a concluzionat că acest sistem implică o contribuție financiară a autorităților publice indiene, în măsura în care nu sunt percepute venituri publice exigibile în mod normal (în acest caz, drepturi de import). Există, de asemenea, un avantaj conferit beneficiarilor, în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul de bază, deoarece producătorii-exportatori nu trebuie să achite drepturi de import pe care le datorează în mod normal. Sistemul se subordonează rezultatelor la export și este, prin urmare, susceptibil de măsuri compensatorii, în sensul articolului 3 alineatul (4) din Regulamentul de bază, numai în cazul în care nu corespunde uneia dintre excepțiile prevăzute de Regulamentul de bază.

(17)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul de bază prevede o excepție, printre altele, pentru de sistemele drawback și drawback pentru produsele de înlocuire care respectă normele stricte stabilite la anexa I punctul (i) și la anexele II (definiție și norme privind sistemele drawback) și III (definiție și norme privind sistemele drawback pentru produsele de înlocuire).

(18)

Analiza a demonstrat că sistemul creditelor pentru drepturi de import acordate ulterior exportului nu este nici sistem drawback, nici sistem drawback pentru produsele de înlocuire. Acest sistem nu comportă nici o obligație de a importa doar mărfuri consumate în producția de mărfuri exportate (anexa II la Regulamentul de bază), ceea ce ar asigura respectarea condițiilor menționate la punctul (i) din anexa I. În afară de aceasta, nu s-a instituit nici un sistem de verificare pentru a controla dacă mărfurile importate sunt efectiv consumate în procesul de producție. Nu este vorba despre un sistem drawback pentru produsele de înlocuire, deoarece cantitatea și caracteristicile mărfurilor importate nu trebuie să corespundă celor ale inputurilor de origine națională utilizate la fabricarea produselor destinate exportului (anexa III la Regulamentul de bază). În ultimul rând, producătorii-exportatori pot beneficia de sistem, indiferent dacă importă sau nu inputuri. Deoarece nu este cerută nici o dovadă a importului de inputuri, este suficient pentru exportatori să exporte mărfuri. Astfel, producătorii-exportatori ale căror inputuri sunt în totalitate de origine națională și care nu importă bunuri care pot fi utilizate ca inputuri pot, cu toate acestea, să beneficieze de avantajele conferite de sistem. Astfel, sistemul de credite pentru drepturi de import acordate ulterior exportului nu corespunde nici unei dispoziții a anexelor I-III. Dat fiind că excepția de la definiția subvenției reamintită anterior nu se aplică, avantajul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii corespunde scutirii de valoarea totală a drepturilor de import exigibile în mod normal pentru toate importurile.

(19)

În conformitate cu Regulamentul de bază, calcularea valorii avantajului conferit nu se bazează pe remiterea excesivă a drepturilor de import decât în prezența unor reale sisteme drawback și drawback pentru produsele de înlocuire. După cum s-a stabilit, creditele pentru drepturile de import acordate ulterior exportului nu fac parte din nici una dintre cele două categorii, iar avantajul îl constituie remiterea totală a drepturile de import, și nu o presupusă reducere excesivă, deoarece orice remitere se consideră excesivă în speță.

(20)

Ținând cont de cele afirmate anterior, argumentele prezentate de autoritățile publice indiene nu pot fi acceptate, iar concluziile provizorii privind aplicabilitatea unor măsuri compensatorii pentru acest sistem și calculul avantajului conferit, prezentate la considerentele 35-40 din Regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(21)

Societatea care a cooperat a susținut că, în cazul calculării avantajului conferit de sistem, valoarea impozitului achitat efectiv de societate nu a fost pe deplin luată în considerare, calculul inițial ținând cont numai de impozitul alternativ minim, și nu de plățile anticipate cu titlu de impozit efectuate în anii anteriori.

(22)

Cererea a fost considerată admisibilă, iar avantajul conferit societății a fost recalculat. S-a constatat că acesta este neglijabil.

(23)

Autoritățile publice indiene au susținut că ARO nu sunt decât prelungirea legitimă a unui sistem legitim drawback pentru produsele de înlocuire (Licențe acordate în prealabil). În opinia acestora, dovada este faptul că există o legătură indestructibilă între licențele obținute (chiar schimbate ulterior cu ARO) și importul inputurilor necesare fabricării mărfurilor exportate. În afară de aceasta, sistemul este organizat și administrat de autoritățile publice indiene, astfel încât să se evite orice posibilitate de rambursare excesivă.

(24)

Autoritățile publice indiene au susținut în legătură cu aceasta că sistemele drawback pentru produsele de înlocuire nu obligă societățile cărora le sunt conferite avantaje în cazul importului de inputuri să utilizeze aceste inputuri, și nu altele, pentru obținerea mărfurilor exportate în cauză. În opinia acestora, societățile în cauză pot utiliza inputuri achiziționate pe piața internă în producția de mărfuri exportate, cât timp cantitatea de inputuri astfel consumată corespunde volumului de inputuri pentru care acestea au beneficiat de o remitere a drepturilor de import. Autoritățile publice indiene au adăugat, de asemenea, că ARO se pot schimba numai cu inputuri (achiziționate pe piața internă) menționate în mod expres în licența acordată în prealabil și că aceasta din urmă a fost obținută pentru un produs exportat, la a cărui producție s-a consumat deja o cantitate corespunzătoare a aceluiași input.

(25)

Pentru a putea lua în considerare aceste argumente, este necesar să se reamintească faptul că licențele acordate în prealabil permit exportatorilor (fabricanți-exportatori sau negocianți-exportatori) să importe cu scutire de drepturi inputuri utilizate în producția de mărfuri pentru export. Aceste licențe acordate în prealabil precizează fie cantitatea, fie valoarea bunurilor al căror import este autorizat. Indiferent dacă sistemul se referă la cantități sau la valori, indicii utilizați pentru a determina achizițiile autorizate cu scutire de drepturi sunt stabiliți, pentru majoritatea produselor, printre care și produsul care intră sub incidența prezentei anchete, după Standard Input Output Norms (SION). Diversele inputuri precizate în licențele acordate în prealabil sunt inputuri folosite la fabricarea produsului finit exportat în cauză.

(26)

Titularul licenței acordate în prealabil care are intenția de a se aproviziona cu inputuri cu prioritate din sursele locale față de a le importa direct are posibilitatea de a le obține în schimbul ARO. În acest caz, licențele acordate în prealabil sunt validate ca ARO și andosate în favoarea furnizorului în momentul livrării inputurilor care sunt menționate în acestea. În conformitate cu documentul de politică de import și de export, andosarea acestor ARO permite furnizorului să beneficieze de aceleași avantaje ca și în cazul exportului, și anume restituirea drepturilor vamale și rambursarea accizelor.

(27)

În speță, societatea care a cooperat a utilizat puțin licențele acordate în prealabil pentru importul inputurilor cu scutire de drepturi. În schimb, aceasta a convertit licențele în ARO, pe care le-a andosat în favoarea furnizorilor locali, obținând astfel avantaje comerciale. Aceste avantaje comerciale corespund valorii drepturilor pe care furnizorul nu are obligația să le achite, în temeiul sistemului.

(28)

Este recunoscut că sistemele drawback pot prevedea rambursarea sau restituirea impunerilor la import percepute pentru inputurile utilizate în procesul de producție a unui alt produs, în cazul în care produsul exportat conține inputuri de origine națională care au aceleași calități și caracteristici cu cele care se importă și pe care le înlocuiesc. Astfel, în caz de penurie de inputuri cu scutire de drepturi, o societate ar avea dreptul să utilizeze inputuri achiziționate pe piața internă pentru fabricarea produselor exportate și să importe, în continuare, o cantitate corespunzătoare de inputuri cu scutire de drepturi. În acest context, existența unui sistem sau a unei proceduri de verificare este importantă deoarece, în speță, aceasta ar permite autorităților publice indiene să procedeze de așa manieră și să demonstreze că acea cantitate de inputuri pentru care se solicită restituirea nu depășește cantitatea de produse similare exportate, sub orice formă, și că restituirea impunerilor la import nu depășește valoarea percepută inițial pentru inputurile în cauză importate.

(29)

După cum s-a precizat în Regulamentul provizoriu, s-a stabilit că nu există nici un sistem sau procedură care să permită să se verifice care inputuri obținute în schimbul ARO au fost utilizate sau nu în procesul de producție al produsului exportat sau dacă nu a existat o remitere excesivă a drepturi de import, în sensul punctului (i) din anexa I și al anexelor II și III la Regulamentul de bază. Astfel, exportatorul nu are nici o obligație a de a utiliza în mod real inputurile obținute în schimbul ARO în procesul de producție. Dat fiind că remiterea drepturilor de import nu este limitată la drepturile exigibile pentru inputurile utilizate la fabricarea produsului exportat, condiția în conformitate cu care produsele consumate în mod real în procesul de producție al produsului exportat pot beneficia de o remitere a drepturilor nu este îndeplinită. S-a concluzionat că ARO nu constituie un sistem de remitere/drawback autorizat, în sensul Regulamentului de bază.

(30)

În afară de aceasta, în lipsa obligației de a importa inputuri, ARO nu pot fi considerate sistem drawback. În acest context, un sistem ar putea fi considerat un sistem drawback real numai în cazul în care există o legătură între inputurile importate și mărfurile exportate. Cantitatea de inputuri importată trebuie să corespundă mărfurilor exportate.

(31)

Din motivele exprimate anterior, aceste argumente nu pot fi acceptate, iar concluziile provizorii privind aplicabilitatea măsurilor compensatorii și calcularea avantajului conferit sunt confirmate.

(32)

Astfel cum se precizează în Regulamentul provizoriu, aceste măsuri de stimulare se adresează doar societăților care au investit în anumite zone geografice din statul Maharashtra. Societățile stabilite în afara acestor zone nu pot beneficia de aceste măsuri. Valoarea avantajului conferit diferă în funcție de zona în cauză. Acest sistem este, prin urmare, specific, în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) și al articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul de bază.

(33)

Autoritățile publice indiene și societatea în cauză au susținut că acest sistem constituie o subvenție care nu este susceptibilă de măsuri compensatorii, pentru că îndeplinește criteriile stabilite la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul de bază și, în consecință, poate fi considerată subvenție regională „verde” acordată de statul Maharashtra.

(34)

Acest articol prevede că, pentru a nu face obiectul unor măsuri compensatorii, subvențiile pentru regiuni defavorizate situate pe teritoriul țării de origine și/sau de export trebuie să îndeplinească un anumit număr de criterii; este necesar, în special, ca: (i) subvențiile să se acorde în cadrul general al dezvoltării regionale; (ii) regiunile în cauză să constituie zone geografice contigue clar delimitate, cu o identitate economică și administrativă bine definită, și (iii) aceste regiuni să fie considerate defavorizate, pe baza unor criterii neutre și obiective care trebuie enunțate clar în legislație sau în orice alt document oficial. Aceste criterii trebuie să cuprindă o evaluare a dezvoltării economice bazată pe cel puțin unul dintre următorii factori: venitul pe cap de locuitor sau venitul gospodăriilor pe cap de locuitor sau produsul intern brut pe cap de locuitor (care, în fiecare caz, nu trebuie să depășească 85 % din media obținută pentru teritoriul țării de origine sau de export în cauză) sau rata șomajului (cel puțin 110 % din media obținută pentru țara de origine sau de exportat în cauză), evaluate pe o perioadă de trei ani.

(35)

Într-o scrisoare adresată Ministerului indian al Comerțului și Industriei, autoritățile publice din Maharashtra au declarat că sistemul se aplică întregii zone contigue regiunii relativ dezvoltate cuprinsă între Mumbai și Thane, zonă în care venitul pe cap de locuitor este mai mic decât media la nivelul statului. Cifrele furnizate demonstrează că venitul pe cap de locuitor din zona care beneficiază de sistem sunt de 74,54 % și, respectiv, 74,81 % din venitul pe cap de locuitor din întreg statul Maharashtra pentru anii 1982/83 și 1998/99, dar că aceste cifre nu au fost susținute de elemente de probă.

(36)

Indiferent de situație, examinarea solicitării ca ajutoarele să fie considerate dintr-o categorie „verde” a demonstrat că venitul pe cap de locuitor în statul Maharashtra, calculat pentru o perioadă de trei ani (1996/97-1998/99), depășește cu peste 60 % media națională indiană. Trebuie, prin urmare, să fie foarte clar că plafonul de 85 % este valabil pentru venitul pe cap de locuitor din țara de origine sau de exportat în ansamblu, și nu dintr-un stat sau dintr-o regiune în special. Este evident, prin urmare, că venitul pe cap de locuitor din regiunea admisă pentru a beneficia de sistem din cadrul statului Maharashtra, cu toate că este mai mic de 85 % din media regională, este net superior mediei naționale și că, prin urmare, acest criteriu nu permite clasarea regiunii în cauză în categoria verde. În ceea ce privește șomajul, autoritățile indiene nu au comunicat nici o informație.

(37)

Ținând cont de afirmațiile anterioare, s-a concluzionat că, în speță, sistemul nu corespunde criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul de bază. Concluziile provizorii privind aplicabilitatea unor măsuri compensatorii sunt, prin urmare, confirmate.

(38)

În ceea ce privește calculul valorii subvenției prezentate la considerentele 72-74 din Regulamentul de bază, autoritățile publice indiene și societatea în cauză au afirmat că avantajul conferit prin amânarea impozitului ar trebui repartizat pe totalul vânzărilor realizate pe durata perioadei de anchetă, și nu doar pe totalul vânzărilor interne realizate în această perioadă, cum a fost cazul în stadiul provizoriu, susținând că este vorba despre un avantaj conferit întregii întreprinderi, care nu ar trebui atribuit doar vânzărilor sale interne.

(39)

De asemenea, acestea au atras atenția Comisiei asupra anumitor factori care, în cadrul calculelor, au supradimensionat avantajul conferit societății prin scutirea de impozitul pe vânzări.

(40)

Cererea privind baza de repartizare a avantajului conferit prin amânarea impozitului a fost considerată admisibilă, iar Comisia a modificat în mod corespunzător calculul valorii subvenției.

(41)

În ceea ce privește scutirea de impozitul pe vânzări, calculele provizorii au fost ajustate după luarea în considerare a comentariilor formulate de părțile interesate și după reexaminarea detaliată a concluziilor provizorii. Această ajustare s-a tradus printr-o scădere a valorii subvenției.

(42)

Având în vedere revizuirea calculelor prezentate anterior, valoarea subvenției de care societatea a beneficiat în cadrul sistemului se ridică la 0,8 %.

(43)

Valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, calculată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de bază și exprimată pe o bază ad valorem pentru producătorul-exportator care a făcut obiectul anchetei, se ridică la 7,1 %.

(44)

Ținând cont de indicele ridicat de cooperare din India (peste 80 %), s-a decis să se stabilească marja reziduală a subvenției la nivelul marjei subvenției constatate pentru producătorul-exportator care a cooperat, și anume 7,1 %.

(45)

În urma publicării Regulamentului provizoriu, mai multe părți interesate au contestat definiția industriei comunitare și reprezentativitatea sa, în sensul articolului 10 alineatul (8) din Regulamentul de bază. Acestea au lăsat, în special, să se înțeleagă că Sorochimie Chimie Fine, producătorul reclamant, nu a beneficiat de sprijinul celui de-al doilea producător comunitar, Quimigal S.A., la momentul depunerii plângerii.

(46)

Se reamintește că, deși nu a semnat plângerea inițială, Quimigal și-a exprimat sprijinul de la deschiderea procedurii și a cooperat deplin la anchetă. Ca reacție la obiecțiile unor părți interesate, el și-a confirmat poziția în cursul anchetei. Prin urmare, nefiind adus nici un element nou în atenția Comisiei care să o determine să își modifice concluziile anterioare, concluziile provizorii privind definiția și reprezentativitatea industriei comunitare, expuse la considerentul 78 din Regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(47)

Mai multe părți interesate au contestat modul în care Comisia a obținut cifrele care se raportează la importurile de acid sulfanilic în Comunitate, la consumul comunitar și la cotele de piață. Acestea au afirmat că nu au fost suficient informate de Comisie asupra concluziilor sale în legătură cu volumul și valoarea importurilor, ceea ce nu le-a permis să își exercite dreptul de apărare. Unele părți au remarcat că aceste informații lipsesc și din versiunea publică a plângerii, astfel încât aceasta din urmă nu corespunde condițiilor precizate la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul de bază.

(48)

Este de remarcat că, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul de bază, orice informație furnizată cu titlu confidențial de către părțile unei anchete este, în baza unor motive întemeiate, tratată ca atare de către autorități. Se reamintește că numărul de producători de acid sulfanilic din lume este relativ restrâns. Prin urmare, din motive de confidențialitate, nu era posibil să se divulge informații precise privind importurile produsului în cauză în Comunitate, mai ales pentru țările în care nu există decât un singur producător-exportator. Prin urmare, cu respectarea informațiilor părților interesate asupra acestui punct și al altora care au legătură cu acesta, Comisia a furnizat cifre sub formă de indici însoțiți de o notă explicativă.

(49)

Dat fiind că nici una dintre părțile interesate care s-au plâns că au fost insuficient informate nu a fost în măsură să demonstreze că informațiile comunicate sub o formă concentrată au împiedicat-o să își apere drepturile, aceste argumente au fost respinse.

(50)

O parte interesată a sugerat că cifra privind creșterea importurilor precizată în Regulamentul provizoriu este înșelătoare. În opinia acesteia, deoarece mai mulți producători și-au încetat activitățile, utilizatorii comunitari au fost constrânși să achiziționeze acidul sulfanilic de pe piața mondială, ceea ce a dus la o creștere bruscă a volumelor importate. Acest argument a trebuit respins din mai multe motive. În primul rând, nu a fost prezentat nici un element de probă nou, de natură să modifice concluziile legate de acest subiect în stadiul provizoriu. În al doilea rând, în cazul în care se admite la considerentul 161 din Regulamentul provizoriu că importurile din India ar trebui să continue să dețină un rol semnificativ în aprovizionarea Comunității, s-a precizat, de asemenea, că industria comunitară, chiar dacă nu ar fi simțit efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unor subvenții, ar fi fost în măsură să ducă la bun sfârșit anumite proiecte de expansiune, ceea ce i-ar fi permis să satisfacă o parte mai importantă a cererii comunitare. Ținând cont de afirmațiile anterioare, concluziile provizorii privind importurile comunitare din India și nivelul de subcotare de prețuri, formulate la considerentele 81-85 din Regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(51)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra industriei comunitare a constat într-o evaluare a tuturor factorilor și a indicilor economici care exercită o influență asupra situației acestei industrii.

(52)

În urma comunicării concluziilor provizorii, mai multe părți interesate au contestat modul în care Comisia a ajuns la concluziile privind prejudiciul, deoarece unii factori au avut o evoluție pozitivă. În special, acestea au sugerat că respectiva creștere a producției, a vânzărilor și a utilizării capacităților înregistrate de industria comunitară în perioada analizată (de la 1 ianuarie 1997 la 30 iunie 2001) dovedește absența prejudiciului. Una dintre părțile interesate a afirmat, de asemenea, că, în ciuda dispozițiilor articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul de bază, Comisia nu a evaluat corect costurile salariale.

(53)

Se reamintește că articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul de bază prevede că nici unul dintre factorii sau indicii economici enumerați în lista propusă nu constituie în mod obligatoriu o bază de calcul determinantă pentru evaluarea prejudiciului. În mod cert, anumiți indicatori care se raportează la cantitățile produse și vândute de industria comunitară au evoluat pozitiv. Cu toate acestea, pentru a înțelege această evoluție, trebuie să se țină cont de faptul că, pentru perioada analizată, consumul comunitar de acid sulfanilic a crescut cu aproximativ 13 % și că, din cauză că mai mulți producători comunitari și-au încetat activitatea, numărul furnizorilor a scăzut.

(54)

Mai important, este necesar să se reamintească faptul că industria comunitară a suferit un prejudiciu sub forma deprecierii și a blocajului prețurilor. Astfel, prețul său mediu de vânzare a scăzut puternic între 1997 și 1998, atunci când presiunea exercitată asupra pieței de creșterea volumelor importate a devenit evidentă. Prin urmare, deși progresul cererii pe piața Comunității a permis industriei comunitare să își crească prețul mediu de vânzare, această creștere nu a fost suficientă pentru a acoperi totalitatea costurilor de producție, astfel încât, pe durata perioadei de anchetă, această industrie a continuat să înregistreze pierderi.

(55)

În ceea ce privește salariile, se observă că, deși numărul persoanelor angajate de Sorochimie a scăzut în perioada analizată, costul mediu pe muncitor a crescut, ceea ce se explică printr-o schimbare a configurației ocupării forței de muncă, precum și prin inflația generală a salariilor. În ceea ce privește Quimigal, se reamintește că, în timpul anului de referință (1998), această societate nu producea încă acid sulfanilic. Atunci când aceasta a lansat producția de acid sulfanilic în 1999, muncitorii au fost angajați cu normă întreagă în această activitate, fiind prevăzută o zi suplimentară de lucru din 2000. Dat fiind că nici una dintre cele două societăți nu a semnalat că salariile muncitorilor angajați în producția de acid sulfanilic au fost afectate de importurile în cauză, acestea nu au fost considerate un indicator al prejudiciului.

(56)

Având în vedere cele menționate anterior, concluziile provizorii că industria comunitară a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 8 din Regulamentul de bază, prezentate la considerentele 88-107 din Regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(57)

Unele părți interesate au afirmat că industria comunitară este în parte responsabilă de prejudiciul pe care l-a suferit. Mai multe dintre acestea au criticat gestionarea Sorochimie, precum și calitatea produsului și a serviciului oferit clienților, insistând asupra faptului că societatea a importat acid sulfanilic în timpul perioadei analizate. Una dintre aceste părți a afirmat, de asemenea, că prejudiciul suferit de Sorochimie ar trebui să fie imputat marilor dificultăți pe care aceasta le-a întâmpinat în perioada anchetei în sectorul adezivilor, celălalt sector de activitate al acesteia. În ceea ce privește Quimigal, cealaltă societate care constituie industria comunitară, s-a afirmat că decizia sa de a intra pe piață prin practicarea prețurilor mici în timpul fazei de început a contribuit, de asemenea, la prejudiciul presupus. În cele din urmă, s-a afirmat, de asemenea, că industria comunitară trebuie să respecte norme stricte în domeniul mediului înconjurător iar costurile sale cu mâna de lucru și costurile de transport sunt mai ridicate decât cele ale producătorilor-exportatori din India, astfel încât importurile originare din această țară se bucură de un avantaj competitiv și nu sunt realizate la prețuri prejudiciabile.

(58)

Ancheta a arătat că, în ciuda dificultăților financiare datorate prețurilor excesiv de mici în vigoare pe piață, Sorochimie a reușit să câștige noi clienți pentru perioada analizată și să își adapteze produsele la cerințele lor. Aceasta a fost obligată să achiziționeze anumite cantități din produsul în cauză în timpul acestei perioade pentru a continua să răspundă exigențelor clienților săi, în timp ce echipamentele sale de producție erau supuse unor reparații esențiale. În consecință, nu se poate considera că Sorochimie a contribuit la prejudiciul pe care l-a suferit. Se reamintește, de asemenea, că oricare dintre costurile excepționale pe care aceasta le-a suportat din cauza dificultăților întâmpinate în sectorul adezivilor nu au fost luate în considerare în cadrul prezentei anchete, deoarece nu au legătură cu produsul în cauză și nu se reflectă în indicatorii prejudiciului descriși de Regulamentul provizoriu.

(59)

Se reamintește că la considerentul 118 din Regulamentul provizoriu se precizează că Quimigal a luat decizia de a-și lansa producția într-o perioadă în care prețurile de acid sulfanilic erau mai ridicate pe piața comunitară. Quimigal a reușit să se implanteze pe o piață caracterizată de o cerere în creștere și de o schimbare a numărului de furnizori, atât în Comunitate, cât și în țările terțe. Se remarcă, de asemenea, că această societate a fost obligată să își alinieze prețurile la cele ale importurilor care au făcut obiectul unor practici de dumping și al unor subvenții, pentru a se implanta și a câștiga cote de piață în 1999 și 2000, deoarece, din cauza dimensiunilor sale relativ restrânse, aceasta a trebuit mai degrabă să își adapteze prețurile decât să le impună. Cu toate acestea, cota sa de piață a scăzut ușor în perioada anchetei, pe măsură ce importurile din India câștigau în volum. Astfel, nu există motive pentru a considera că deteriorarea situației industriei comunitare se datorează unei concurențe excesive între societățile care constituie industria comunitară.

(60)

În ceea ce privește costurile suplimentare pe care industria comunitară ar trebui să le suporte pentru a respecta normele privind mediul înconjurător și alți factori, se reamintește că s-a ținut cont de avantajul competitiv al importurilor în cauză la determinarea valorii normale. Prin urmare, concluziile provizorii privind legătura de cauzalitate, enunțate la considerentele 121-123 din Regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(61)

În urma publicării Regulamentului provizoriu, o parte interesată a întrebat cum poate Comisia să determine dacă industria comunitară este viabilă și competitivă, ținând cont de faptul că Sorochimie se află sub control administrativ. Se reamintește că Sorochimie a fost obligată să depună o cerere de protecție împotriva creditorilor săi, din cauza dificultăților întâmpinate în sectorul adezivilor și a presiunilor exercitate în sectorul acidului sulfanilic. Tribunalul comercial de la Charleville-Mézière a desemnat un administrator însărcinat cu controlul activităților comerciale ale întreprinderii, căreia i-a acordat un termen pentru a pregăti un plan de restructurare. Recent, acest termen a fost prelungit până la 31 ianuarie 2003. În absența altor evenimente neprevăzute, societatea ar fi trebuit să supraviețuiască pe termen scurt și, prin urmare, să fie în măsură să profite de instituirea măsurilor definitive. Prin urmare, concluziile provizorii din care reiese că instituirea măsurilor este în interesul industriei comunitare, formulate la considerentul 134 din Regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(62)

Mai multe părți interesate au susținut că situația utilizatorilor nu a fost evaluată de Comisie într-un mod obiectiv, deoarece aceasta nu ținut cont de creșterea prețurilor din industria comunitară care ar fi intervenit, eventual, după instituirea măsurilor. S-a afirmat, de asemenea, că măsurile erau contrare interesului Comunității, în sensul în care capacitatea de producție a industriei comunitare nu permite satisfacerea cererii Comunității și că închiderea pieței importurilor din India și din Republica Populară Chineză, aceasta din urmă fiind sub incidența anchetei paralele antidumping, ar fi putut atrage apariția unui duopol format din doi producători comunitari.

(63)

În ceea ce privește afirmația în conformitate cu care Comisia nu a ținut cont în mod obiectiv de diversele interese implicate atunci când a decis impunerea măsurilor, se reamintește că, în stadiul provizoriu, aceasta a analizat în detaliu fiecare dintre principalele sectoare utilizatoare (înălbitori optici, adezivi pentru construcții, vopsele și coloranți), evaluând efectul măsurilor asupra costurilor acestora, bazându-se pe o creștere a prețurilor importurilor corespunzătoare măsurilor propuse. Pe de altă parte, această evaluare a ținut cont în mod corespunzător de creșterea maximă posibilă a prețului acidului sulfanilic vândut de industria comunitară (10 %), plecând de la ipoteza în conformitate cu care indicele capacităților de utilizare a acestei industrii fiind deja relativ ridicat, prețurile sale vor crește pentru a atinge un nivel similar celui al importurilor în cauză în urma instituirii măsurilor. Părțile interesate nu au comunicat nici un element nou de natură să modifice concluziile provizorii privind creșterea posibilă a costurilor de fabricație din diversele industrii utilizatoare.

(64)

În ceea ce privește aprovizionarea și concurența pe piața Comunității, se remarcă faptul că actuala capacitate de producție a industriei comunitare i-ar permite să satisfacă aproximativ 50 % din cererea comunitară. Măsurile nu au ca scop în mod absolut închiderea pieței importurilor din India, ci de a determina realizarea acestora la prețuri neprejudiciabile, care nu fac obiectul unor subvenții. Importurile din țări terțe, printre care India, ar trebui să continue să intre pe piață. De altfel, ar trebui ca măsurile să permită menținerea unei producții comunitare, astfel încât utilizatorii să aibă în continuare posibilitatea de a alege între furnizorii locali și străini, iar concurența între toți furnizorii să fie menținută. De asemenea, este oportun să se sublinieze că industria comunitară prevede creșterea producției prin investirea în instalații noi, cât timp aceste cheltuieli de capital se justifică. În acest scop este necesar să se elimine efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unor subvenții.

(65)

Având în vedere cele menționate anterior, concluziile provizorii din care reiese că instituirea unor măsuri nu contravine interesului Comunității, formulate la considerentul 164 din Regulamentul provizoriu, sunt confirmate.

(66)

În absența unor observații noi cu privire la acest subiect, metoda utilizată pentru stabilirea marjei prejudiciului, expusă la considerentele 165-167 din Regulamentul provizoriu, este confirmată.

(67)

Nivelul de eliminare a prejudiciului fiind superior marjei subvenției stabilite, măsurile definitive trebuie să se întemeieze pe aceasta din urmă. Se aplică următorul nivel al dreptului:

(68)

Ținând cont de amploarea subvențiilor stabilite și de importanța prejudiciului cauzat industriei comunitare, se consideră necesară perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de drept compensatoriu provizoriu la nivelul dreptului definitiv. Sumele depuse care depășesc dreptul definitiv sunt eliberate.

(69)

În urma instituirii măsurilor provizorii, singurul producător-exportator care a cooperat în India a oferit un angajament de preț în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul de bază. Astfel, acesta a acceptat să vândă produsul în cauză la un preț care să permită cel puțin eliminarea efectelor prejudiciabile ale subvențiilor. În afară de aceasta, producătorul-exportator va prezenta periodic Comisiei informații detaliate privind exporturile sale în Comunitate, ceea ce va permite Comisiei să controleze în mod efectiv angajamentul său. În cele din urmă, având în vedere structura vânzărilor acestui producător-exportator, Comisia consideră că riscul de eludare a angajamentului convenit este limitat.

(70)

În consecință, oferta de angajament a fost acceptată de Comisie prin Decizia 2002/611/CE (5).

(71)

Pentru a asigura respectarea și controlul eficient al angajamentului, atunci când cererea de punere în liberă circulație în conformitate cu angajamentul este prezentată autorităților vamale competente, scutirea de drept este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale care conține informațiile prezentate în anexa la prezentul regulament. În cazul în care această factură lipsește sau nu corespunde produsului prezentat serviciilor vamale, nivelul dreptului compensatoriu aplicabil va trebui plătit.

(72)

Este necesar să se remarce că, în cazul încălcării presupuse a angajamentului, al încălcării sau al retragerii acestuia, se va putea institui un drept compensatoriu, în conformitate cu articolul 13 alineatele (9) și (10) din Regulamentul de bază,

(i)

o factură comercială, care cuprinde cel puțin elementele de informare necesare menționate la anexă, să fie prezentată autorităților vamale ale statelor membre în momentul prezentării declarației de punere în liberă circulație și

(ii)

mărfurile declarate și prezentate în vamă să corespundă exact descrierii din factura comercială.

1.

Titlul „FACTURĂ COMERCIALĂ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFURILOR CARE FAC OBIECTUL UNUI ANGAJAMENT”.

2.

Numele societății prevăzute la articolul 2 alineatul (1), care eliberează factura comercială.

3.

Numărul facturii comerciale.

4.

Data eliberării facturii comerciale.

5.

Codul adițional TARIC sub care mărfurile de pe factură trebuie vămuite la frontiera comunitară.

6.

Descrierea exactă a mărfurilor, în special:

7.

Descrierea condițiilor de vânzare, în special:

8.

Numele societății care acționează ca importator și căreia i se eliberează factura direct de către societate.

9.

Numele responsabilului din cadrul societății care a eliberat factura comercială și a semnat următoarea declarație:

„Subsemnatul certific că vânzarea pentru exportul direct în Comunitatea Europeană a mărfurilor acoperite de prezenta factură se efectuează în cadrul și în conformitate cu termenii angajamentului oferit de Kokan Synthetics & Chemicals Pvt Ltd, 14 Guruprasad, Gokhale Road (N), Dadar (W), Mumbai 400028, India, și acceptat de Comisia Europeană prin Decizia 2002/611/CE. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”