11/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

143

L 227/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 367/2001 (2) („regulament provizoriu”), Comisia a instituit un drept antidumping provizoriu la importurile de benzi de polietilenă tereftalată („benzi de PET”), clasificate în conformitate cu codurile NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90 și originare din India și din Republica Coreea („Coreea”).

(2)

Trebuie să se reamintească faptul că ancheta referitoare la dumping și prejudiciu s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 aprilie 1999 și 31 martie 2000 („perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor în cadrul analizei prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1996 și 31 martie 2000 („perioada examinată”).

(3)

Ca urmare a instituirii măsurilor provizorii la importurile de benzi de PET originare din India și din Coreea, mai multe părți interesate au prezentat comentarii în scris. Părților care au solicitat acest lucru li s-a oferit, de asemenea, posibilitatea de a fi audiate oral.

(4)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare în sensul concluziilor sale definitive.

(5)

S-au efectuat vizite de verificare suplimentare în localurile următorilor utilizatori:

(6)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționa să se recomande instituirea unor drepturi antidumping definitive și perceperea cu titlu definitiv a sumelor depuse sub forma unor drepturi provizorii. De asemenea, părților li s-a acordat un termen pentru a-și putea formula observațiile ca urmare a acestei comunicări.

(7)

Comentariile prezentate, oral și în scris, de către părți au fost examinate și, dacă a fost cazul, concluziile provizorii au fost modificare în mod corespunzător.

(8)

Unii producători-exportatori au reiterat argumentul în conformitate cu care trebuia să se excludă benzile de PET metalizate din prezenta procedură pe motivul că acestea nu pot fi considerate benzi de PET de bază, întrucât posedă caracteristici fizice și tehnice esențiale diferite, presupun echipamente și procedee de producție diferite, producția lor este, astfel, mai scumpă și sunt, prin urmare, vândute la un preț mai mare. De asemenea, aceste părți au susținut că benzile de PET metalizate aveau o utilizare diferită de cea a benzilor de PET de bază și că acestea erau clasificate în conformitate cu un cod NC diferit de codurile NC ex 3920 62 19 și 3920 62 90, respectiv codul NC 3921.

(9)

Ancheta a demonstrat că procedeul de metalizare, care constă în adăugarea unui metal, cum ar fi aluminiul, prin intermediul unui proces de depunere de vapori, nu modifică caracteristicile fizice, tehnice și chimice esențiale ale benzilor de PET. În afară de aceasta, benzile de PET de bază și benzile de PET metalizate sunt substituibile în cazul unui mare număr de aplicații. Prin urmare, ele pot fi destinate unei utilizări identice sau similare. Prin urmare, se confirmă concluziile provizorii stabilite la considerentul 19 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu care benzile de PET metalizate și cele de bază reprezintă un singur produs și se încadrează la codurile NC care fac obiectul procedurii, respectiv codurile NC ex 3920 62 19 și 3920 62 90.

(10)

Trebuie remarcat că faptul că este necesară o etapă suplimentară pentru a produce benzi de PET metalizate, ceea ce determină un cost de producție și un preț de vânzare mai ridicate, nu reprezintă un element care ar putea justifica, în sine, excluderea unui anumit tip de benzi de PET din domeniul de aplicare al procedurii.

(11)

În cele din urmă, ancheta a arătat că trebuia să se distingă între benzile de PET metalizate și alte benzi ranforsate, laminate, stratificate sau asociate în mod similar cu alte materiale, cu suport. Aceste procese modifică caracteristicile fizice, chimice și tehnice esențiale ale benzilor de PET, într-o asemenea măsură, încât produsul care rezultă nu poate fi considerat ca fiind produsul în cauză. În afară de aceasta, trebuie remarcat faptul că numai atunci când o bandă de PET este asociată cu alte materiale, produsul final se clasifică în conformitate cu codul NC 3921.

(12)

În absența altor comentarii cu privire la acest punct, se confirmă descrierea produsului menționată la considerentele 9-22 din regulamentul provizoriu.

(13)

În absența unor comentarii, se confirmă definiția produsului similar menționată la considerentul 23 din regulamentul provizoriu.

(14)

În absența unor comentarii cu privire la aceste puncte, concluziile provizorii stabilite la considerentele 28-34 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(15)

Metoda generală utilizată pentru determinarea marjelor de dumping ale societăților care fac obiectul anchetei, descrisă la considerentul 35 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(16)

Metoda generală utilizată pentru determinarea marjelor de dumping ale societăților care au cooperat și nu au fost incluse în eșantion, descrisă la considerentul 36 din regulamentul provizoriu, se confirmă. În sensul stabilirii marjei de dumping a societăților care au cooperat și nu au fost incluse în eșantion, nu s-a ținut seama de marjele nule sau de cele minime.

(17)

Metoda generală utilizată pentru determinarea marjelor de dumping ale producătorilor-exportatori care nu au răspuns la chestionar și care nu și-au manifestat interesul în alt mod, descrisă la considerentele 37 și 38 din regulamentul provizoriu, se confirmă. Cu toate acestea, în cazul Coreei, în măsura în care s-a constatat că doar unul dintre cei trei producători-exportatori incluși în eșantion a practicat un dumping, marja de dumping reziduală s-a stabilit la nivelul marjei de dumping medii ponderate, calculată pentru un număr reprezentativ de modele exportate de către acest producător și cu marjele de dumping cele mai ridicate.

(18)

Trebuie remarcat faptul că, atunci când un producător-exportator a exportat mai multe tipuri din produsul în cauză în Comunitate, marja de dumping medie ponderată globală a fost determinată pe baza dumpingului constatat pentru fiecare tip, fără a exclude dumpingul negativ.

(19)

În absența unor comentarii cu privire la acest punct, se confirmă concluziile stabilite la considerentele 39-42 din regulamentul provizoriu.

(20)

Un producător-exportator indian și-a reiterat cererea sa de ajustare în temeiul diferențelor de nivel comercial dintre vânzările produsului în cauză către comercianți, realizate pe piața internă, și cele realizate pe piețele de export (considerentul 47 din regulamentul provizoriu).

(21)

S-a afirmat, de asemenea, ca urmare a comunicării faptelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora au fost adoptate măsurile provizorii, că două niveluri comerciale (utilizatori finali și comercianți) coexistau pe cele două piețe (internă și de export) și că trebuia să se realizeze o comparație selectivă: era necesar ca prețurile de export practicate față de comercianți să fie comparate cu valorile normale calculate pe baza vânzărilor către comercianți și trebuia ca prețurile de export practicate față de utilizatorii finali să fie comparate cu valorile normale calculate pe baza vânzărilor către utilizatorii finali.

(22)

Cu toate acestea, informațiile furnizate în răspunsurile la chestionar și verificate ulterior indicau deja faptul că nu existau diferențe constante și clare între funcțiile și prețurile vânzătorilor, care corespundeau diferitelor niveluri comerciale pentru modele comparabile vândute pe piața internă a țării exportatoare. Prin urmare, concluziile stabilite la considerentele 46 și 47 din regulamentul provizoriu se confirmă și cererea de comparație selectivă este respinsă.

(23)

Producătorii-exportatori indieni au solicitat ca prețul lor de export să fie ajustat în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k), „Alți factori”, și/sau cu articolul 2 alineatul (10) litera (b), „Impuneri la import și impozite indirecte”, din regulamentul de bază (în funcție de exportator) pentru a se ține seama de avantajele oferite prin sistemul de credite pentru drepturi de import acordate ulterior exportului (DEPB). Aceștia au susținut că creditele acordate în cadrul acestui sistem au permis diminuarea prețului de export și că, prin urmare, Comisia ar fi trebuit să adauge aceste ajutoare la prețul de export, pentru a permite o comparație echitabilă cu valoarea normală, în măsura în care vânzările interne nu beneficiază de acestea. În afară de aceasta, exportatorii indieni au susținut că deducerea subvențiilor la export contracarate de dreptul compensatoriu în vigoare, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, din dreptul antidumping nu se justifica din punct de vedere juridic, în măsura în care drepturile compensatorii au fost stabilite pe baza unei perioade de anchetă diferite.

(24)

Articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază nu prevede ajustări decât pentru elementele care afectează comparabilitatea prețurilor. În răspunsurile la chestionar și cu ocazia verificărilor la fața locului, ajutoarele acordate în temeiul sistemului de credite pentru drepturi de import (DEPB) au fost considerate întotdeauna ca „alte venituri”, și nu ca un „cost negativ” dedus din costul materiilor prime ale mărfurilor exportate. Prin urmare, deja pe baza înregistrărilor contabile ale societății, nu există o legătură explicită între politica de prețuri ale mărfurilor exportate și ajutorul acordat în temeiul sistemului DEPB.

(25)

Articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, care reia articolul VI din Acordul GATT, prevede că acordarea unei subvenții poate fi luată în considerare, chiar și în mod indirect, în sensul unei anchete antidumping și în orice regulament care instituie un drept antidumping, cu condiția ca produsul să nu fie supus, în același timp, drepturilor antidumping și drepturilor compensatorii, în vederea remedierii unei aceleiași situații rezultate din dumping sau din acordarea unei subvenții la export. Ideea care se subînțelege din articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază este, în fapt, de a se evita orice dublare a drepturilor destinate să contrabalanseze aceeași situație reieșită din dumping sau din acordarea unei subvenții la export și, prin urmare, drepturile compensatorii rezultate din subvenții la export trebuie să fie deduse, indiferent de perioada de anchetă pe baza căreia au fost stabilite. Trebuie remarcat că, așa cum se menționează la considerentele 78 și 79 de mai jos, a fost efectuată o ajustare, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază. Pentru aceste motive, cererea menționată anterior trebuie respinsă.

(26)

În absența unor comentarii sau elemente noi, metoda descrisă la considerentele 51-53 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(27)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca un procent din prețul de import CIF la frontiera comunitară, se stabilesc după cum urmează:

(28)

Doi producători-exportatori coreeni care au cooperat au susținut că vânzările destinate exportului așa-zis local (adică vânzările interne destinate pieței de export după o prelucrare suplimentară sau ambalare) au fost excluse din calculul valorii normale fără ca un temei juridic să permită acest lucru. Cu toate acestea, este evident că autoritățile coreene autorizează aceste vânzări scutindu-le de orice taxă locală la vânzare (TVA); pe de altă parte, vânzătorul poate transfera cumpărătorului dreptul de a solicita o rambursare a drepturilor și vânzările sunt în general facturate în monedă străină. Prin urmare, structura acestor vânzări în Coreea evidențiază faptul că sunt destinate exportului și nu permit o comparație adecvată. Prin urmare, se menține abordarea urmată pentru formularea concluziilor provizorii.

(29)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile stabilite la considerentul 57 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(30)

Doi producători-exportatori aflați în legătură cu importatori din Comunitate au indicat că ei considerau că marja de profit alocată acestor importatori (5,5 %) era excesiv de ridicată, ținând seama de faptul că funcțiile acestora se limitau la refacturarea vânzărilor, fără o intervenție directă în vânzarea propriu-zisă. S-a sugerat că acești importatori cu care se aflau în legătură nu generau profituri ei înșiși, dar percepeau un comision pentru vânzările realizate. Cu toate acestea, rata comisionului indicată nu poate fi considerată ca fiind în mod necesar exactă, în măsura în care părțile se află în legătură. Faptul că importatorii asociați pot fi remunerați pe baza unui comision fix nu este neapărat legat de funcțiile pe care le îndeplinesc respectivii importatori. În afară de aceasta, nici unul dintre reclamanți nu a furnizat date specifice care să indice faptul că marja utilizată nu concorda cu condițiile pieței.

(31)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile provizorii prevăzute la considerentul 58 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(32)

Ca urmare a unei cereri formulate de producătorii-exportatori coreeni, s-a reexaminat ajustarea în temeiul unei fluctuații semnificative a cursurilor de schimb. La sfârșitul acestei reexaminări, cursul mediu de schimb a fost stabilit la nivelul celui în vigoare cu două luni înainte de data de facturare reală.

(33)

Toți producătorii-exportatori coreeni care au cooperat au considerat că metoda utilizată pentru acordarea unei rambursări a drepturilor la vânzările interne era incorectă, în special din cauza faptului că materiile prime în cauză erau utilizate pentru fabricarea altor produse decât benzile de PET. Prin urmare, Comisia a reexaminat problema și a decis să adopte o nouă abordare în doi timpi.

(34)

Cantitățile de materii prime cumpărate și utilizate doar pentru producția de benzi de PET (destinate vânzărilor la export sau pe piața internă) au fost, inițial, calculate pe baza coeficienților aprobați la scară națională și exprimați ca procente din cantitățile totale de materii prime cumpărate. Aceste procente au fost, ulterior, aplicate fiecărei livrări individuale de materii prime. Pentru fiecare materie primă, cantitățile cumpărate au fost, astfel, repartizate, în proporția adecvată, între vânzările interne și vânzările la export, în ceea ce privește atât produsul în cauză, cât și celelalte produse. Această repartizare a început cu livrările de materii prime importate în cazul cărora nivelurile dreptului erau cele mai reduse, așa cum se menționează în regulamentul provizoriu. Rezultatul a determinat creșterea valorii rambursărilor drepturilor, ceea ce a permis o ajustare pentru doi producători-exportatori.

Cu excepția concluziilor menționate anterior privind rambursarea drepturilor și fluctuația cursurilor de schimb, se confirmă concluziile stabilite la considerentele 59-65 din regulamentul provizoriu.

(35)

Concluziile menționate la considerentele 66 și 67 din regulamentul provizoriu se confirmă; cu toate acestea, un producător-exportator care a cooperat a contestat comparația dintre valoarea normală medie ponderată și toate tranzacțiile de export, privite individual, în vederea determinării marjei sale de dumping, pe baza faptului că simpla variație a prețurilor de export în funcție de cumpărători, regiuni sau perioade nu justifica utilizarea acestei metode de comparație. Problema a fost reexaminată și s-a constatat că structura prețurilor de export varia în funcție de cumpărători, dar că efectul acestei variații asupra nivelului dumpingului practicat de către exportator nu era important. Prin urmare, metoda utilizată pentru stabilirea marjelor de dumping în cazul societăților care au făcut obiectul anchetei descrise la considerentele 66 și 67 din regulamentul provizoriu a fost revizuită pentru acest producător-exportator și s-a reținut metoda comparației mediilor.

(36)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca un procent din prețul de import CIF la frontiera comunitară, se stabilesc după cum urmează:

(37)

Anumiți producători-exportatori indieni au susținut că definiția industriei comunitare și, prin urmare, analiza prejudiciului nu ar fi trebuit să fie limitate la cei trei producători comunitari care au cooperat și care au depus reclamația, dar ar fi trebuit să fie extinsă la toți producătorii comunitari, în special Fapack, care a participat la depunerea reclamației, însă a transmis numai anumite informații de bază, și la alți trei producători comunitari, care nu sunt reclamanți, nu se află în legătură cu producători-exportatori și care nu au transmis, la rândul lor, decât anumite informații de bază.

(38)

Se confirmă faptul că, așa cum se menționează la considerentul 73 din regulamentul provizoriu, cei șapte comercianți sunt într-adevăr toți producători comunitari și constituie, prin urmare, producția comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, așa cum se menționează la considerentul 70 din regulamentul provizoriu, ultimii patru producători comunitari nu au transmis decât anumite informații de bază și nu au răspuns în întregime la chestionarul care le era adresat. Prin urmare, informațiile acestora nu au putut fi utilizate în sensul evaluării situației industriei comunitare. Prin urmare, acești producători comunitari nu au fost incluși în definiția industriei comunitare. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(39)

O parte interesată a contestat concluzia în conformitate cu care industria comunitară reprezenta mai mult de 70 % din producția comunitară totală de benzi de PET. Acest punct a fost reexaminat de către Comisie și s-a constatat o eroare materială. Industria comunitară reprezintă, în fapt, 60 % din producția comunitară totală.

(40)

Anumite părți interesate au susținut că, în cazul în care benzile de PET metalizate rămâneau incluse în definiția produsului în cauză, trebuia ca anumiți producători de benzi de PET metalizate să fie considerați, de asemenea, ca fiind producători comunitari care făceau parte din industria comunitară.

(41)

Ancheta a demonstrat că societățile în cauză nu produceau benzi de PET de bază, dar cumpărau aceste benzi de la diferiți furnizori și le supuneau ulterior unui proces suplimentar de metalizare. Cu toate acestea, acest proces suplimentar, nu este suficient în sine pentru a justifica faptul că aceste societăți sunt considerate producători comunitari de benzi de PET. Într-adevăr, acestea prelucrează numai produsul fără să-i schimbe caracteristicile fizice, tehnice și chimice de bază.

(42)

În absența unor noi elemente privind consumul comunitar, concluziile provizorii menționate la considerentele 76-79 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(43)

Anumiți producători-exportatori au susținut faptul că importurile atribuibile producătorilor-exportatori care nu practicau dumpingul nu trebuia să fie luate în considerare în sensul analizei prejudiciului. Cu toate acestea, în cazul în care aceste importuri ar trebui să fie excluse din analiză, concluziile privind existența unui prejudiciu important cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping ar rămâne neschimbate. Într-adevăr, subcotarea de preț ar fi în continuare semnificativă, la fel ca și creșterea volumului și a cotelor de piață și importurile care rămân, în legătură cu care s-a constatat că fac obiectul unui dumping, ar reprezenta, cu toate acestea, mai mult de 13 % din piața comunitară. Scăderea prețurilor de vânzare ar rămâne, de asemenea, semnificativă.

(44)

Anumiți producători-exportatori indieni au susținut că importurile de benzi de PET originare din India nu ar trebui să fie cumulate cu cele originare din Coreea, ținând seama de diferențele care existau între condițiile concurenței. Această cerere se întemeia pe faptul că volumul importurilor, cotele de piață și prețurile de import au înregistrat evoluții diferite în cursul perioadei cuprinse între 1997 și perioada de anchetă.

(45)

În ceea ce privește diferența referitoare la condițiile concurenței între importurile din Coreea și cele din India, în cazul în care se verifică întreaga perioadă examinată, cea cuprinsă între 1996 și perioada de anchetă, și nu, așa cum s-a sugerat, cea dintre 1997 și perioada de anchetă, volumul importurilor, cotele de piață și prețurile de import au cunoscut, în fapt, evoluții similare. De asemenea, se confirmă faptul că volumele importurilor din cele două țări au fost semnificative în cursul perioadei de anchetă. În afară de aceasta, s-a constatat o puternică subcotare a prețurilor atât pentru importurile originare din India, cât și din Coreea, vândute prin intermediul acelorași canale de vânzare și în condiții comerciale similare. Prin urmare, acest argument trebuie să fie respins. Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile stabilite la considerentul 85 din regulamentul de bază se confirmă, respectiv faptul că importurile din țările în cauză trebuie să facă obiectul unei evaluări cumulative.

(46)

În absența unor noi elemente privind volumul și prețurile importurilor din țările în cauză, se confirmă concluziile provizorii.

(47)

În ceea ce privește marjele de subcotare, anumiți producători-exportatori indieni au contestat faptul că serviciile Comisiei nu au luat în considerare drepturile compensatorii instituite în 1999 la importurile de benzi de PET originare din India, în sensul calculării prețurilor de export medii ponderate. De asemenea, acești producători-exportatori și-au reiterat cererea de ajustare în funcție de nivelul comercial, în măsura în care exportatorii indieni își vând în principal produsele unor comercianți cu ridicata, în timp ce industria comunitară vinde practic, întotdeauna, în mod direct către utilizatori de benzi de PET.

(48)

Calculul marjei de subcotare a fost revizuit, în sensul majorării prețurilor de export cu drepturile compensatorii, atunci când a fost cazul. În ceea ce privește ajustarea în funcție de nivelul comercial, o analiză mai aprofundată a confirmat faptul că, în primul rând, așa cum s-a menționat la considerentul 93 din regulamentul provizoriu, prețul de vânzare pentru comercianții cu ridicata sau pentru utilizatori nu depinde de tipul de client, ci de volumele cumpărate și, că în al doilea rând, nu există o delimitare sau o diferență de preț clară între cele două niveluri comerciale. În afară de aceasta, se confirmă faptul că industria comunitară vinde, de asemenea, produsul în cauză către distribuitori și comercianți cu ridicata și nu numai către utilizatori, contrar afirmațiilor anumitor părți interesate. S-a constatat, într-adevăr, că mai multe societăți se aprovizionau atât de la producătorii-exportatori din țările în cauză, cât și din industria comunitară.

(49)

Ținând seama de cele menționate anterior, marjele de subcotare a prețurilor au fost reexaminate, ținându-se seama de elementele de probă prezentate de părțile interesate și, dacă a fost cazul, modificate. Marjele revizuite de subcotare a prețurilor medii ponderate constatate pe țări, exprimate ca un procent din prețurile practicate de către industria comunitară, se stabilesc după cum urmează:

(50)

Mai multe părți interesate au contestat concluzia stabilită în regulamentul provizoriu, în conformitate cu care industria comunitară ar fi suferit un prejudiciu important, pe motiv că anumiți factori au înregistrat o evoluție pozitivă între 1996 și perioada de anchetă (capacitate de producție, producție, volum de vânzări, productivitate, stocuri și salarii).

(51)

În această privință, trebuie remarcat faptul că nu este necesar ca toți factorii enumerați la articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază să indice o deteriorare pentru a se concluziona că industria comunitară suferă un prejudiciu important. În această situație, industria comunitară a pierdut cote de piață și, din cauza scăderii prețurilor care a fost determinată de importurile din țările în cauză, a trebuit să-și reducă în mod semnificativ prețurile de vânzare, ceea ce s-a materializat printr-o deteriorare importantă a situației sale financiare.

(52)

Un producător-exportator coreean a contestat faptul că industria comunitară ar fi suferit un prejudiciu important, întrucât era viabilă și competitivă, așa cum s-a menționat la considerentul 159 din regulamentul provizoriu, și se bucura încă de o poziție importantă pe piața comunitară, în cursul perioadei de anchetă.

(53)

Viabilitatea și competitivitatea industriei comunitare nu exclud constatarea cu privire la existența unui prejudiciu important. Într-adevăr, viabilitatea și competitivitatea industriei comunitare au fost constatate cu ocazia analizei interesului Comunității, care se referea, printre altele, la efectul instituirii sau neinstituirii măsurilor antidumping în ceea ce privește diferiții comercianți din Comunitate. Nici unul dintre aceste elemente nu invalidează concluzia în conformitate cu care industria comunitară a suferit un prejudiciu important, așa cum o confirmă un anumit număr de factori, în special cota importantă de piață pierdută în cursul perioadei examinate. Prin urmare, acest argument trebuie să fie respins.

(54)

Un producător-exportator coreean a afirmat că mărirea capacității de producție a industriei comunitare, intervenită între 1998 și 1999, venea în contradicție cu faptul că investițiile au rămas limitate în cursul acestei perioade. Trebuie remarcat, în această privință, că investițiile referitoare la creșterea capacității de producție s-au realizat în 1997 și 1998, așa cum s-a menționat la considerentul 108 din regulamentul provizoriu. În măsura în care noile instalații nu au devenit, cu toate acestea, operaționale decât în 1998 și 1999, apare, prin urmare, un decalaj între investiții și creșterea capacității de producție.

(55)

Anumiți exportatori indieni au susținut că limitarea analizei vânzărilor industriei comunitare la vânzările interne, în ceea ce privește volumul și prețul, contravenea dispozițiilor articolului 3 alineatul (4) din Acordul antidumping al OMC, întrucât acest acord face trimitere la ansamblul vânzărilor, inclusiv la exporturi.

(56)

În această privință, trebuie remarcat faptul că evaluarea prejudiciului a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile corespunzătoare din regulamentul de bază și cu practica curentă a instituțiilor comunitare. În afară de aceasta, articolul 3 alineatul (4), coroborat cu alineatele (1) și (2) ale aceluiași articol din Acordul antidumping al OMC, face, în mod clar, trimitere la examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor practicate pe piața internă și asupra situației industriei naționale. De asemenea, rezultă din scopul acestui tip de anchetă, care vizează, printre altele, efectul importurilor care fac obiectul unui dumping din una sau mai multe țări în Comunitate (și nu efectul importurilor care fac obiectul unui dumping pe piețele unor țări terțe), că nu trebuie să se constate prejudiciul suferit de industria comunitară decât pe piața internă și că, prin urmare, situația privind exporturile sau piețele de export nu prezintă interes în cadrul evaluării prejudiciului. Prin urmare, argumentul trebuie respins. Cu toate acestea, în conformitate cu practica curentă, rezultatele la export ale industriei comunitare au fost examinate în contextul studierii legăturii de cauzalitate între importurile care făceau obiectul unui dumping și prejudiciu, așa cum se indică la considerentul 144 din regulamentul provizoriu.

(57)

În temeiul celor menționate anterior, concluziile provizorii privind prejudiciul important suferit de industria comunitară în cursul perioadei de anchetă se confirmă.

(58)

Anumite părți interesate au pretins că evaluarea legăturii de cauzalitate era denaturată, întrucât deteriorarea anumitor factori de prejudiciu, cum ar fi rentabilitatea, fluxul de lichidități, randamentul investițiilor și capacitatea de mobilizare a capitalului, ar trebui să fie considerată ca fiind legată de evoluții conjuncturale autonome și de investițiile masive realizate de industria comunitară în cursul perioadei examinate, mai degrabă decât de impactul importurilor în cauză.

(59)

În primul rând, nimic nu indică faptul că industria comunitară trece printr-o scădere conjuncturală. În al doilea rând, o analiză mai aprofundată a situației financiare a industriei comunitare a confirmat că deteriorarea rezulta, în principal, din scăderea prețurilor sale de vânzare unitare. În afară de aceasta, în măsura în care costul unitar de producție s-a diminuat pe parcursul întregii perioade examinate, deteriorarea nu poate fi atribuită unei creșteri a costului de producție care ar fi legată de noile investiții.

(60)

Ținând seama de cele menționate anterior și în absența unor noi elemente privind acest punct, concluziile stabilite la considerentele 119-123 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(61)

Un importator independent a susținut că, în ciuda celor stabilite la considerentul 188 din regulamentul provizoriu, instituirea unor drepturi compensatorii a redus oferta de benzi de PET originare din India pe piața comunitară și că nivelul drepturilor antidumping stabilit de prezentul regulament îl împiedică să se aprovizioneze de la furnizorii săi indieni tradiționali. De asemenea, acesta a susținut că însăși industria comunitară importa benzi de PET pe care le producea în afara Comunității și că, astfel, celelalte surse alternative de aprovizionare erau eliminate.

(62)

În această privință, datele Eurostat au arătat că, între 1999 (an în cursul căruia au fost instituite drepturile compensatorii, în august) și 2000, importurile din India au sporit cu 11 %. Nu se poate exclude faptul că nivelul drepturilor antidumping propuse determină o creștere a prețurilor de import. Cu toate acestea, ținând seama de diferitele niveluri ale măsurilor propuse, se poate estima, în același timp, că unii dintre exportatorii în cauză continuă să își vândă produsele pe piața comunitară, chiar și la prețuri care nu fac obiectul unui dumping. În ceea ce privește existența unor alte surse de aprovizionare, rezultă că în cursul lui 1999 achizițiile făcute de industria comunitară, de benzi de PET originare din Statele Unite și Japonia, cele două principale țări exportatoare care nu sunt vizate de prezenta procedură au reprezentat aproximativ 35 % din importurile totale din aceste țări. Prin urmare, se confirmă faptul că sunt disponibile și alte surse alternative de aprovizionare.

(63)

Trebuie remarcat faptul că, din cei 23 utilizatori care au cooperat în etapa provizorie a procedurii, care reprezintă puțin peste 40 % din importurile totale din țările în cauză, unul singur și-a exprimat îngrijorarea ca urmare a instituirii drepturilor provizorii. Acest nivel redus de reacție sugerează că măsurile nu ar avea un impact important asupra utilizatorilor în cauză.

(64)

Alți patru utilizatori, care și-au manifestat interesul după instituirea măsurilor provizorii, au susținut că instituirea drepturilor ar putea limita alegerea acestora referitoare la furnizori și, eventual, provoca, o lipsă acută de benzi de PET pe piața comunitară. Acești utilizatori au susținut, de asemenea, că prețurile benzilor de PET au sporit pe piața comunitară ca urmare a instituirii drepturilor provizorii, ceea ce a avut efecte negative asupra competitivității acestora pe piața mondială.

(65)

În această privință, trebuie reamintit faptul că, așa cum s-a constatat în etapa provizorie, utilizatorii care au făcut obiectul anchetei cumpără în medie aproximativ 58 % din benzile de PET pe care le consumă din industria comunitară, în raport cu aproximativ 28 % din țările în cauză și în jur de 14 % din alte țări terțe. În afară de aceasta, un număr semnificativ de comercianți rămân activi pe piața comunitară, adică industria comunitară, precum și alți producători comunitari, un operator economic din Comunitate și cel puțin câțiva producători-exportatori din țările în cauză și din alte țări terțe. Prin urmare, chiar dacă nu se poate exclude faptul că anumiți producători-exportatori din țările în cauză își reduc exporturile în Comunitate ca urmare a instituirii măsurilor antidumping, este puțin probabil ca aceasta să determine o lipsă acută pe piața comunitară. În schimb, în cazul în care nu se instituie măsuri, eventuala dispariție a activităților de producție de benzi de PET din industria comunitară ar putea determina constrângeri grave de aprovizionare, așa cum se menționează la considerentul 185 din regulamentul provizoriu.

(66)

În ceea ce privește nivelul prețurilor, trebuie remarcat faptul că, până de curând, utilizatorii beneficiau de prețuri reduse în mod artificial din cauza practicilor comerciale neloiale. Prețurile de vânzare pe piața comunitară au scăzut cu aproximativ 40 % între 1996 și perioada de anchetă. Chiar în cazul în care nu se poate exclude o creștere a prețurilor benzilor de PET în Comunitate, se estimează că aceasta este moderată. Această evaluare este consolidată, în special, prin nivelul drepturilor instituite în cazul anumitor producători-exportatori în cauză și prin prezența unui anumit număr de comercianți care se află în concurență pe piața comunitară.

(67)

De altfel, analiza aprofundată și vizitele de verificare la utilizatori au confirmat faptul că benzile de PET, ca materie primă pentru fabricarea diverselor produse finite, nu sunt adesea un element determinant al costului, că produsele care conțin benzi de PET nu reprezintă decât o mică parte din producția totală a societăților în cauză și că utilizatorii se aprovizionează, de asemenea, din Comunitate și din țări terțe, altele decât cele vizate de procedură. Cu toate acestea, nu se poate exclude faptul că, pentru unii utilizatori în cazul cărora benzile de PET reprezintă o materie primă fundamentală, drepturile antidumping au un impact important asupra costului total de producție. Cu toate acestea, acest lucru nu schimbă cu nimic rezultatul global al anchetei. Prin urmare, concluziile menționate la considerentul 183 din regulamentul provizoriu se confirmă, adică faptul că instituirea de drepturi nu are probabil un impact semnificativ asupra utilizatorilor de benzi de PET.

(68)

În absența unor noi elemente privind interesul Comunității, concluziile menționate la considerentele 156-191 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(69)

În conformitate cu metoda descrisă la considerentele 193-195 din regulamentul provizoriu și ținând seama de argumentele și de modificările menționate anterior în ceea ce privește calculele subcotării prețurilor, nivelul de eliminare a prejudiciului a fost determinat în sensul stabilirii nivelului drepturilor definitive care trebuia să fie instituite. Cu toate acestea, în ceea ce privește neincluderea drepturilor compensatorii, trebuie remarcat faptul că, așa cum se menționează la considerentul 198 din regulamentul provizoriu, subvențiile la export se deduc din drepturile antidumping propuse, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, după aplicarea principiului celui mai redus drept; prin urmare, nu este cazul să fie luate în considerare cu ocazia calculării marjei de prejudiciu.

(70)

Anumiți producători-exportatori indieni au afirmat faptul că marjele de prejudiciu au fost calculate în mod incorect. Aceștia au susținut că marja de prejudiciu trebuia să fie exprimată ca un procent din cifra de afaceri totală CIF și nu să se limiteze la cifra de afaceri CIF a modelelor comparabile. În această privință, aceștia și-au întemeiat argumentele pe concluziile organului de apel al OMC în cauza lenjeriei de pat (3).

(71)

În primul rând, trebuie remarcat faptul că aceste concluzii au fost elaborate ca urmare a calculării dumpingului și că nu sunt relevante în contextul calculării prejudiciului. În al doilea rând, practica curentă impune ca valoarea prejudiciului să fie exprimată ca un procent din cifra de afaceri CIF realizată în cazul modelelor utilizate pentru a stabili valoarea respectivului prejudiciu. Abordarea propusă de către producătorii-exportatori indieni în cauză ar determina în fapt utilizarea unor cifre care nu sunt comparabile. Pentru aceste motive, cererea a trebuit să fie respinsă.

(72)

Industria comunitară a susținut că o marjă de profit de 13 % din cifra de afaceri ar fi mai adecvată decât o marjă de 6 % utilizată în sensul calculării marjei de prejudiciu provizorii. Aceasta a susținut că trebuia ca resursele financiare proprii ale unei societăți să garanteze cel puțin un randament al activelor nete care să echivaleze cu ratele dobânzii bancare. S-a susținut, de asemenea, că acest nivel al profitului a fost atins în 1996, într-un moment în care condițiile de concurență erau încă loiale.

(73)

În această privință, trebuie remarcat faptul că marja de profit care trebuie să fie utilizată pentru determinarea prețului neprejudiciabil trebuie să fie înțeleasă ca reprezentând nivelul de rentabilitate susceptibil de a fi atins, în mod rezonabil, în absența unui dumping prejudiciabil. Cu toate acestea, nu este important, în această situație, să se determine un procentaj definitiv, ținând seama de faptul că, pe baza unei marje de profit de 6 %, marjele de prejudiciu sunt deja mai mari decât marjele de dumping. Prin urmare, cererea nu are nici un impact practic.

(74)

Ținând seama de cele menționate anterior și în absența oricărui nou element, se confirmă metoda utilizată pentru stabilirea marjei de eliminare a prejudiciului descrisă la considerentele 193-195 din regulamentul provizoriu.

(75)

Ancheta a arătat că produsul în cauză a fost, de asemenea, importat, în conformitate cu alte coduri NC decât cele vizate de prezenta procedură, respectiv codurile NC ex 3920 62 19 și 3920 62 90. Prin urmare, se atrage atenția autorităților vamale asupra acestor erori de clasificare.

(76)

Ținând seama de cele menționate anterior și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, trebuie să se instituie un drept antidumping definitiv la nivelul marjelor de dumping stabilite, întrucât, în toate cazurile, acestea sunt mai mici decât marjele de prejudiciu constatate.

(77)

În ceea ce privește dreptul rezidual care trebuie aplicat producătorilor-exportatori care nu au cooperat, întrucât nivelul de cooperare a fost considerat ca fiind semnificativ pentru fiecare dintre cele două țări în cauză, dreptul rezidual pentru India trebuie să fie stabilit la nivelul celui mai ridicat drept pentru producătorii care au cooperat incluși în eșantion. În ceea ce privește Coreea, întrucât s-a constatat că doar unul dintre cei trei producători-exportatori din eșantion a practicat dumpingul, dreptul rezidual ar trebui să fie stabilit, prin aplicarea principiului celui mai redus drept, la nivelul marjei de dumping medii ponderate a unui număr reprezentativ de modele exportate de către acest producător-exportator și pentru care marjele de dumping sunt cele mai ridicate.

(78)

Așa cum se reamintește la considerentele 50 și 198 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, nici un produs nu poate fi supus în același timp atât unor drepturi antidumping, cât și unor drepturi compensatorii în vederea remedierii unei aceleiași situații rezultate dintr-un dumping sau din acordarea unei subvenții la export. În acest context, faptul că drepturile compensatorii au fost stabilite pe baza unei perioade de anchetă diferite și că valoarea subvenției la export în cursul perioadei de anchetă antisubvenție a fost diferită de cea în vigoare în timpul perioadei de anchetă antidumping nu prezintă relevanță. Motivul adoptării articolului 14 alineatul (1) din regulamentul de bază este tocmai acela de a evita o dublare a drepturilor destinate să remedieze o aceeași situație care rezultă dintr-un dumping sau dintr-o subvenție la export și, prin urmare, trebuie deduse drepturile compensatorii care decurg din subvențiile la export, indiferent de perioada de anchetă pe baza căreia acestea au fost instituite. De asemenea, trebuie remarcat faptul că nu s-a primit nici o cerere de reexaminare a măsurilor compensatorii. Prin urmare, se confirmă concluziile menționate la considerentele 50 și 198 din regulamentul provizoriu.

(79)

Prin urmare, în ceea ce privește drepturile antidumping pentru India, cota din dreptul compensatoriu care corespunde subvențiilor la export a fost dedusă din dreptul antidumping care trebuie aplicat. Pentru societățile care nu au cooperat, deducerea corespunde subvenției la export a societății care a cooperat, a cărei marjă a fost utilizată pentru a determina marja de dumping reziduală (și, prin urmare, dreptul rezidual).

(80)

Ținând seama de cele menționate anterior și de concluziile procedurii antisubvenție anterioare, nivelurile dreptului definitiv propus spre aplicare, exprimate ca un procent din prețul CIF la frontiera comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

India

Coreea

(81)

Nivelurile individuale ale dreptului antidumping menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația societăților în cauză, constatată în cursul anchetei. Aceste niveluri ale dreptului (în opoziție cu dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică, prin urmare, exclusiv importurilor de produse originare din țara în cauză, fabricate de către societățile și, în consecință, de către persoanele juridice menționate în mod specific. Produsele importate, fabricate de către orice societate ale cărei denumire și adresă nu au fost menționate în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de către entitățile aflate în legătură cu societățile menționate în mod expres, nu pot beneficia de aceste niveluri și sunt supuse nivelului dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(82)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului antidumping (de exemplu, ca urmare a unei modificări a denumirii entității sau a creării de noi unități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată de îndată Comisiei (5) și trebuie să conțină toate informațiile relevante, în special, orice modificare a activităților societății referitoare la producție, vânzări interne și la export, care rezultă, de exemplu, din această modificare de denumire sau din crearea acestor noi unități de producție sau de vânzare. După consultarea comitetului consultativ, Comisia modifică, în cazul în care consideră necesar, regulamentul, în mod corespunzător, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale dreptului.

(83)

Ținând seama de mărimea marjelor de dumping stabilite și de importanța prejudiciului cauzat industriei comunitare, se consideră necesar să se perceapă, cu titlu definitiv, sumele depuse sub forma unui drept antidumping provizoriu, instituit prin regulamentul provizoriu, la nivelul dreptului definitiv. Atunci când drepturile definitive sunt mai mari decât drepturile provizorii, trebuie să se perceapă cu titlu definitiv doar sumele depuse cu titlu de drepturi provizorii.

(84)

Ca urmare a instituirii măsurilor antidumping provizorii, un anumit număr de producători-exportatori indieni au oferit angajamente în materie de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Astfel, aceștia au acceptat să vândă produsul în cauză la un preț care să permită cel puțin eliminarea efectelor prejudiciabile ale dumpingului. În afară de aceasta, aceste societăți prezintă în mod periodic Comisiei informații detaliate privind exporturile lor în Comunitate, ceea ce permite Comisiei să controleze în mod eficace angajamentele. În cele din urmă, având în vedere structura vânzărilor acestor producători-exportatori, Comisia consideră că riscul de eludare a angajamentului convenit este limitat.

(85)

Astfel, angajamentele oferite sunt, prin urmare, considerate acceptabile și societățile în cauză au fost informate cu privire la faptele, considerațiile și obligațiile esențiale în baza cărora au fost acceptate angajamentele acestora.

(86)

Pentru a permite Comisiei să se asigure că societățile își respectă, în mod efectiv, angajamentele, în momentul prezentării cererii de punere în liberă circulație către autoritățile vamale competente, scutirea de dreptul antidumping este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale care să conțină cel puțin informațiile enumerate în anexă. Aceste informații sunt, de asemenea, necesare pentru a permite autorităților vamale să verifice cu suficientă precizie dacă transporturile corespund documentelor comerciale. În cazul în care această factură lipește sau nu corespunde produsului prezentat în vamă, se plătește nivelul adecvat al dreptului antidumping.

(87)

Trebuie remarcat faptul că, în cazul unei presupuse încălcări, al unei încălcări sau retrageri a angajamentului, se poate institui un drept antidumping, în conformitate cu articolul 8 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază.

(88)

Măsurile antidumping rămân în vigoare până în 2006, în timp ce drepturile compensatorii aplicate în cazul Indiei expiră în 2004. În cazul expirării (sau modificării) măsurilor compensatorii, trebuie să se revizuiască nivelul drepturilor antidumping, întrucât acestea din urmă țin, în prezent, seama de existența drepturilor compensatorii.

(a)

prezentarea unei facturi comerciale care conține cel puțin elementele de informare necesare menționate în anexă autorităților vamale ale statelor membre, odată cu prezentarea declarației de punere în liberă circulație;

(b)

mărfurile declarate și prezentate în vamă corespund întocmai denumirii din factura comercială.

Comisia Europeană

Direcția Generală Comerț

Direcția B

TERV 0/10

Rue de la Loi/Wetsraat 20

B-1049 Bruxelles/Belgia

1.

Titlul „FACTURĂ COMERCIALĂ CARE ÎNSOȚEȘTE MĂRFURI CE FAC OBIECTUL UNUI ANGAJAMENT”

2.

Denumirea societății menționate la articolul 2 alineatul (1), care emite factura comercială

3.

Numărul facturii comerciale

4.

Data emiterii facturii comerciale

5.

Codul adițional TARIC sub care mărfurile menționate pe factură trebuie vămuite la frontiera comunitară

6.

Denumirea exactă a mărfurilor, inclusiv:

7.

Descrierea condițiilor de vânzare, inclusiv:

8.

Denumirea societății care acționează în calitate de importator căruia i se emite direct factura de către societate

9.

Numele responsabilului societății care a emis factura și următoarea declarație, semnată de către această persoană:

„Subsemnatul, certific că vânzarea pentru exportul direct în Comunitatea Europeană a mărfurilor menționate de prezenta factură se efectuează în cadrul și în condițiile angajamentului oferit de [denumirea societății] și acceptat de Comisia Europeană prin Decizia 2001/645/CE. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”