13/Volumul 19

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

---

31996L0048

---

L 235/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA 96/48/CE A CONSILIULUI

din 23 iulie 1996

privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 129d al treilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c (4),

întrucât, pentru a permite cetățenilor Uniunii, operatorilor economici precum și autorităților regionale și locale să beneficieze pe deplin de avantajele care decurg din realizarea unui spațiu fără frontiere interne, este recomandabil, în special, să se îmbunătățească interconectarea și interoperabilitatea rețelelor naționale de trenuri de mare viteză, precum și accesul la aceste rețele;

întrucât un grup de lucru la nivel înalt compus din reprezentanți ai guvernelor statelor membre, ai căilor ferate europene și ai industriei feroviare europene, convocat de Comisie pentru a răspunde cererii formulate de Consiliu în rezoluția sa din 4 și 5 decembrie 1989, a elaborat planul general al unei rețele europene de trenuri de mare viteză;

întrucât în decembrie 1990 Comisia a prezentat Consiliului o comunicare privind rețeaua de trenuri de mare viteză iar Consiliul a primit în mod favorabil această comunicare în rezoluția sa din 17 decembrie 1990 (5);

întrucât articolul 129c din tratat prevede punerea în aplicare de către Comunitate a măsurilor care se pot dovedi necesare pentru a asigura interoperabilitatea rețelei, în special în domeniul standardizării tehnice;

întrucât exploatarea comercială a trenurilor de mare viteză impune o compatibilitate excelentă între caracteristicile infrastructurii și cele ale materialului rulant; întrucât de această compatibilitate depind nivelul performanțelor, siguranța, calitatea serviciilor, costurile și în special interoperabilitatea sistemului feroviar european de mare viteză;

întrucât conform Directivei 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (6), întreprinderile feroviare trebuie să beneficieze de acces sporit la rețelele feroviare din statele membre, ceea ce impune interoperabilitatea infrastructurii, echipamentelor și a materialului rulant;

întrucât statele membre au responsabilitatea de a asigura respectarea normelor de siguranță, sănătate și protecție a consumatorilor care se aplică rețelelor feroviare în general pe parcursul proiectării, construcției, punerii în funcțiune și exploatării acestora; întrucât, împreună cu autoritățile locale, au de asemenea responsabilități în materie de drept de folosință a terenului, amenajarea teritoriului și protecția mediului; întrucât acest lucru este deosebit de important în ceea ce privește rețelele de trenuri de mare viteză;

întrucât Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (7) presupune o evaluare a impactului asupra mediului exercitat de construcția de linii pentru traficul feroviar pe distanțe mari;

întrucât reglementările de drept intern, precum și normele interne și specificațiile tehnice aplicate de căile ferate conțin diferențe semnificative; întrucât aceste reglementări de drept intern și norme interne încorporează tehnici care sunt specifice industriilor naționale; întrucât acestea prescriu dimensiuni și dispozitive speciale și caracteristici speciale; întrucât această situație afectează posibilitatea trenurilor de mare viteză de a circula în condiții bune pe ansamblul teritoriului comunitar;

întrucât, de-a lungul anilor, această situație a creat legături foarte strânse între industriile feroviare naționale și căile ferate naționale, în detrimentul unei deschideri efective a piețelor; întrucât, pentru a-și spori competitivitatea la scară mondială, aceste industrii au nevoie de o piață europeană deschisă și concurențială;

întrucât, prin urmare, este oportun să se definească pentru ansamblul Comunității cerințele esențiale care se vor aplica sistemului feroviar transeuropean de mare viteză;

întrucât, având în vedere dimensiunea și complexitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, s-a dovedit necesar din rațiuni practice ca acesta să fie divizat în subsisteme; întrucât pentru fiecare dintre aceste subsisteme trebuie specificate cerințele esențiale, stabiliți parametrii de bază și determinate specificațiile tehnice pe ansamblul Comunității, în special în ceea ce privește elementele constitutive și interfețele, pentru îndeplinirea acestor cerințe esențiale; întrucât, însă, anumite subsisteme (mediu, utilizatori și exploatare) nu vor face obiectul specificațiilor tehnice de interoperabilitate (STI) decât în măsura în care este necesar să se asigure interoperabilitatea în domeniul infrastructurii, energiei, controlului și comenzii, semnalizării și al materialului rulant;

întrucât aplicarea dispozițiilor referitoare la interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză nu trebuie să creeze bariere nejustificate din punct de vedere cost-beneficiu în calea menținerii actualei rețele feroviare din fiecare stat membru, ci trebuie întreprinse eforturi pentru menținerea obiectivului de circulație a trenurilor de mare viteză pe ansamblul teritoriului comunitar;

întrucât ar trebui să se permită statelor membre interesate să nu aplice anumite specificații tehnice de interoperabilitate în cazuri speciale, cu condiția existenței unor proceduri care să asigure că aceste posibilități de derogare sunt justificate; întrucât articolul 129c din tratat reclamă ca activitățile întreprinse în Comunitate în domeniul interoperabilității să țină seama de viabilitatea economică potențială a proiectelor;

întrucât, pentru a se conforma dispozițiilor relevante privind procedurile de achiziții publice în sectorul feroviar și în special Directivei 93/38/CEE (8), entitățile contractante trebuie să includă specificațiile tehnice în documentele generale sau caietele de sarcini aferente fiecărui contract; întrucât este necesar să se creeze un ansamblu de specificații europene pentru a servi drept referințe acestor specificații tehnice;

întrucât, în sensul Directivei 93/38/CEE, o specificație europeană înseamnă o specificație tehnică comună, un agrement tehnic european sau un standard național de punere în aplicare a unui standard european; întrucât standardele europene armonizate trebuie să fie elaborate de un organism european de standardizare, ca de exemplu Comitetul European pentru Standardizare (CEN), Comitetul european pentru standardizare electrotehnică (Cenelec) sau Institutul european de standardizare pentru telecomunicații (ETSI), ca urmare a unei instrucțiuni în acest sens din partea Comisiei, iar trimiterile la aceste norme trebuie să fie publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene;

întrucât ar fi în interesul Comunității să existe un sistem internațional de standardizare capabil să stabilească standarde care să fie efectiv folosite de cei implicați în comerțul internațional și care să satisfacă exigențele politicii comunitare; întrucât organismele europene de standardizare trebuie, prin urmare, să continue cooperarea cu organismele internaționale de standardizare;

întrucât entitățile contractante definesc cerințele suplimentare care sunt necesare pentru a completa specificațiile europene sau alte standarde; întrucât aceste specificații nu trebuie să compromită îndeplinirea cerințelor esențiale, armonizate pe plan comunitar, pe care trebuie să le îndeplinească sistemul transeuropean de trenuri de mare viteză;

întrucât procedurile de evaluare a conformității sau a adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive trebuie să se bazeze pe folosirea modulelor care fac obiectul Deciziei 93/465/CEE (9); întrucât, în măsura în care este posibil și pentru a promova dezvoltarea industriilor respective, este oportun să se extindă procedurile care implică un sistem de asigurare a calității; întrucât noțiunea de element constitutiv include atât obiecte corporale, cât și necorporale, precum programe de calculator;

întrucât ar trebui evaluată adecvării pentru utilizare a celor mai critice elemente constitutive în raport cu siguranța, disponibilitatea sau economia sistemului;

întrucât în caietele de sarcini entitățile contractante stabilesc, în special pentru elementele constitutive, prin raportare la specificațiile europene, caracteristicile care trebuie respectate de către producători, conform clauzelor contractuale; întrucât, în aceste condiții, conformitatea elementelor constitutive este în principal legată de domeniul lor de utilizare pentru a se asigura și garanta interoperabilitatea sistemului și nu doar de libera lor circulație pe piața comunitară;

întrucât nu este prin urmare necesar ca un producător să aplice marcajul CE pe elementele constitutive care fac obiectul dispozițiilor prezentei directive deoarece, pe baza evaluării conformității și/sau a adecvării pentru utilizare efectuate în conformitate cu procedurile prevăzute în acest scop în directivă, declarația de conformitate a producătorului este suficientă; întrucât acest lucru nu afectează obligația producătorilor de a aplica marcajul CE pe anumite componente, pentru atestarea conformității acestora cu alte dispoziții comunitare care le privesc;

întrucât subsistemele care alcătuiesc sistemul feroviar transeuropean de mare viteză trebuie supuse unei proceduri de verificare; întrucât această verificare trebuie să permită autorităților responsabile cu autorizarea punerii lor în funcțiune să se asigure că, în fazele de proiectare, de construcție și de punere în funcțiune, rezultatul este conform cu dispozițiile reglementare, tehnice și operaționale în vigoare; întrucât acest lucru trebuie de asemenea să permită producătorilor să poată conta pe o egalitate de tratament, indiferent de țară; întrucât este prin urmare necesar să se stabilească un modul care să definească principiile și condițiile care se aplică verificării CE a subsistemelor;

întrucât procedura de verificare CE se bazează pe STI-uri; întrucât aceste STI-uri se elaborează ca urmare a unui mandat din partea Comisiei acordat organismului comun care-i reprezintă pe gestionarii infrastructurii, întreprinderile feroviare și industria; întrucât trimiterea la STI-uri este necesară pentru a asigura interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză și întrucât aceste STI-uri sunt supuse dispozițiilor din articolul 18 din Directiva 93/38/CEE;

întrucât organismele notificate responsabile cu examinarea procedurilor de evaluare a conformității sau a adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive, împreună cu procedura pentru evaluarea subsistemelor trebuie, în special în absența unei specificații europene, să-și coordoneze deciziile cât mai strâns cu putință;

întrucât Directiva 91/440/CEE a Consiliului impune o separare a activităților, în ceea ce privește contabilitatea, între exploatarea serviciilor de transport și cele de gestionare a infrastructurii feroviare; întrucât, dată fiind situația, serviciile specializate prestate de gestionarii infrastructurii feroviare desemnați drept organisme notificate ar trebui structurate astfel încât să respecte criteriile care trebuie să se aplice acestui tip de organisme; întrucât alte organisme specializate pot fi notificate dacă îndeplinesc aceleași criterii;

întrucât interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză are o dimensiune comunitară; întrucât statele membre, luate individual, nu sunt în măsură să întreprindă acțiunile necesare pentru a realiza această interoperabilitate; întrucât este prin urmare necesar, conform principiului subsidiarității, ca această acțiune să fie întreprinsă la nivel comunitar,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

(1)   În conformitate cu articolele 129b și 129c din tratat, scopul prezentei directive este de a stabili condițiile care trebuie îndeplinite pentru realizarea interoperabilității sistemului feroviar transeuropean de mare viteză pe teritoriul comunitar, așa cum este descris în anexa I.

(2)   Aceste condiții privesc proiectele, construcția, modernizarea și exploatarea infrastructurii și a materialului rulant care vor contribui la funcționarea sistemului care urmează să fie pus în funcțiune după data intrării în vigoare a prezentei directive.

Articolul 2

În sensul prezentei directive:

(a)

sistem feroviar transeuropean de mare viteză înseamnă structura descrisă în anexa I, constând din infrastructura feroviară, care cuprinde liniile și instalațiile fixe, din rețeaua transeuropeană de transport, construită sau modernizată pentru a fi parcursă la viteze mari, și din materialul rulant proiectat pentru a se deplasa pe această infrastructură;

(b)

interoperabilitate înseamnă capacitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză de a permite circulația sigură și neîntreruptă a trenurilor de mare viteză, cu atingerea performanțelor specificate. Această capacitate are la bază condițiile de reglementare, tehnice și operaționale care trebuie îndeplinite pentru satisfacerea cerințelor esențiale;

(c)	subsisteme înseamnă că sistemul feroviar transeuropean de mare viteză este subdivizat, după cum se indică în anexa II, în subsisteme structurale sau funcționale pentru care trebuie stabilite cerințele esențiale;

(d)

elemente constitutive de interoperabilitate înseamnă orice componentă elementară, grup de componente, subansamblu sau ansamblu complet de echipamente încorporate sau destinate a fi încorporate într-un subsistem, de care depinde direct sau indirect interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză;

(e)	cerințe esențiale înseamnă toate condițiile enunțate în anexa III care trebuie îndeplinite de sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, de subsisteme și de elementele constitutive de interoperabilitate;

(f)	specificație europeană înseamnă o specificație tehnică comună, un agrement tehnic european sau un standard național care transpune un standard european, după cum sunt definite în articolul 1 punctele 8-12 din Directiva 93/38/CEE;

(g)

specificații tehnice pentru interoperabilitate (denumite în continuare STI) înseamnă specificațiile care trebuie respectate de subsistem pentru a îndeplini cerințele esențiale prin stabilirea relațiilor funcționale reciproce necesare între subsistemele sistemului feroviar transeuropean de mare viteză și prin asigurarea compatibilității acestuia din urmă;

(h)

organism comun reprezentativ înseamnă organismul care reunește reprezentanții gestionarilor de infrastructură, întreprinderilor feroviare și ai industriei, care are ca sarcină elaborarea de STI-uri. „Gestionari de infrastructură” înseamnă cei menționați în articolele 3 și 7 din Directiva 91/440/CEE;

(i)	organisme notificate înseamnă organismele responsabile cu evaluarea conformității sau adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate sau cu evaluarea procedurii CE de verificare a subsistemelor.

Articolul 3

(1)   Prezenta directivă se aplică dispozițiilor referitoare, în cazul fiecărui subsistem, la parametrii, elementele constitutive de interoperabilitate, interfețele și procedurile, precum și la condițiile de compatibilitate globală a sistemului feroviar transeuropean de mare viteză necesare pentru realizarea interoperabilității acestuia.

(2)   Dispozițiile prezentei directive se aplică fără să aducă atingere altor dispoziții comunitare. Cu toate acestea, în cazul elementelor constitutive de interoperabilitate, îndeplinirea cerințelor esențiale din prezenta directivă poate impune utilizarea unor specificații europene individuale elaborate în acest scop.

Articolul 4

(1)   Sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, subsistemele și elementele constitutive de interoperabilitate ale acestora trebuie să îndeplinească cerințele esențiale relevante.

(2)   Specificațiile tehnice suplimentare menționate în articolul 18 alineatul (4) din Directiva 93/38/CEE, care sunt necesare pentru a completa specificațiile europene sau alte norme care se aplică în cadrul Comunității, nu trebuie să contravină cerințelor esențiale.

CAPITOLUL II

Specificații tehnice pentru interoperabilitate

Articolul 5

(1)   Fiecare subsistem face obiectul unei STI. În cazul subsistemelor privind mediul, exploatarea sau utilizatorii, sunt elaborate STI-uri doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se asigura interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză în domeniile infrastructurii, energiei, controlului și comenzii, semnalizării și materialului rulant.

(2)   Subsistemele trebuie să fie conforme cu STI-urile; această conformitate trebuie menținută în permanență în cursul utilizării fiecărui subsistem.

(3)   În măsura în care este necesar pentru realizarea interoperabilității sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, STI-urile:

(a)	precizează cerințele esențiale pentru subsisteme și interfețele lor;

(b)	stabilesc parametrii de bază descriși în anexa II punctul 3, care sunt necesari pentru îndeplinirea cerințelor esențiale;

(c)

precizează condițiile care trebuie îndeplinite pentru atingerea performanțelor stabilite pentru fiecare dintre următoarele categorii de linii: — linii special construite pentru mare viteză; — linii special modernizate pentru mare viteză; — linii special modernizate pentru mare viteză având caracteristici speciale ca urmare a unor constrângeri de ordin topografic, de relief sau de sistematizare urbană;

(d)	fixează modalitățile eventuale de aplicare în anumite cazuri speciale;

(e)

determină elementele constitutive de interoperabilitate și interfețele care trebuie să facă obiectul specificațiilor europene, inclusiv ale standardelor europene, care sunt necesare pentru a asigura interoperabilitatea în cadrul sistemului feroviar transeuropean de mare viteză cu respectarea cerințelor esențiale;

(f)

indică, în fiecare caz luat în considerare, care dintre modulele definite în Directiva 93/465/CEE sau, după cum este cazul, ce proceduri speciale urmează să fie folosite pentru a evalua fie conformitatea, fie adecvarea pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate, precum și verificarea CE a subsistemelor.

(4)   STI-urile nu constituie un obstacol în calea deciziilor adoptate de statele membre cu privire la utilizarea de infrastructuri noi sau modernizate pentru circulația altor trenuri.

(5)   Respectarea tuturor STI-urilor permite constituirea unui sistem feroviar transeuropean de mare viteză compatibil care va menține, de o manieră adecvată, compatibilitatea rețelei feroviare existente în fiecare stat membru.

Articolul 6

(1)   Proiectele de STI-uri se întocmesc ca urmare a unui mandat din partea Comisiei, emis în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2) de către organismul comun reprezentativ. STI-urile sunt adoptate și revizuite conform acelorași proceduri. Acestea se publică de Comisie în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(2)   Organismul comun reprezentativ are sarcina de a pregăti revizuirea și actualizarea STI-urilor și de a prezenta recomandări comitetului prevăzut la articolul 21, pentru a se ține cont de evoluția tehnologiilor sau cerințelor sociale.

(3)   Elaborarea, adoptarea și revizuirea STI-urilor ține cont de costul previzibil al soluțiilor tehnice cu ajutorul cărora pot fi puse în practică, în vederea definirii și aplicării soluțiilor celor mai viabile. În acest scop, organismul comun reprezentativ anexează la fiecare proiect de STI o evaluare a costurilor și a avantajelor care derivă din respectivele soluții tehnice pentru toți operatorii și agenții economici respectivi.

(4)   Comitetul este informat în mod periodic cu privire la lucrările de elaborare a STI-urilor de către organismul comun reprezentativ. Comitetul poate prezenta organismului comun orice recomandări utile sau informări privind proiectarea STI-urilor, pe baza cerințelor esențiale, sau privind evaluarea costurilor.

(5)   La adoptarea fiecărei STI, data intrării sale în vigoare se stabilește conform procedurii prevăzute la articolul 21 alineatul (2).

(6)   Organismul comun reprezentativ trebuie să lucreze în mod deschis și transparent, în conformitate cu procedurile comunitare generale de standardizare.

Articolul 7

Un stat membru poate să nu aplice anumite STI-uri, inclusiv pe cele referitoare la materialul rulant, în următoarele cazuri și condiții:

(a)

în cazul unui proiect de construire a unei linii noi sau de amenajare a unei linii existente pentru circulația cu mare viteză, care este într-un stadiu avansat de dezvoltare în momentul publicării STI-urilor respective. Statul membru respectiv notifică în prealabil intenția sa de derogare Comisiei, o informează cu privire la stadiul proiectului și îi transmite un dosar în care indică STI-urile sau părțile din acestea pe care nu dorește să le aplice, dispozițiile pe care intenționează să le aplice la realizarea proiectului pentru a-i promova interoperabilitatea la termen, precum și rațiunile tehnice, administrative sau economice care justifică derogarea;

(b)

în cazul unui proiect de amenajare a unei linii existente pentru circulație cu mare viteză în cazul căreia gabaritul, ecartamentul sau distanța dintre axele liniilor diferă de cele existente în majoritatea rețelelor feroviare europene și dacă linia nu constituie o legătură directă cu rețeaua feroviară de mare viteză a altui stat membru care face parte din rețeaua transeuropeană de mare viteză. Statul membru respectiv notifică în prealabil intenția sa de derogare Comisiei și îi transmite un dosar în care indică STI-urile sau părțile din acestea privind parametrul sau parametrii fizici la care se face referire în primul paragraf pe care nu intenționează să îl aplice, respectiv să le aplice, dispozițiile pe care intenționează să le aplice la realizarea proiectului pentru a-i promova eventuala interoperabilitate, măsurile tranzitorii pe care intenționează să le adopte pentru a asigura compatibilitatea de exploatare precum și rațiunile tehnice, administrative sau economice care justifică derogarea;

(c)

în cazul proiectelor de linii noi sau de amenajare a liniilor existente pentru circulație cu mare viteză realizate pe teritoriul statului membru respectiv, dacă rețeaua feroviară a acestuia nu este conectată sau este izolată de rețeaua feroviară de mare viteză a restului Comunității. Statul membru respectiv notifică în prealabil intenția sa de derogare Comisiei și îi transmite un dosar conținând documentele specificate la litera (b) al doilea paragraf;

(d)

în cazul unui proiect de amenajare a unei linii existente pentru circulație cu mare viteză, dacă aplicarea acestor STI-uri compromite viabilitatea economică a proiectului. Statul membru respectiv notifică în prealabil intenția sa de derogare Comisiei și îi transmite un dosar în care indică specificațiile tehnice sau părțile din specificațiile pentru interoperabilitate pe care nu dorește să le aplice. Comisia examinează dacă măsurile prevăzute de statul membru sunt justificate și adoptă o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Elementele constitutive de interoperabilitate

Articolul 8

Statele membre întreprind toate acțiunile necesare pentru a se asigura că elementele constitutive de interoperabilitate:

—	sunt introduse pe piață numai dacă permit realizarea interoperabilității în cadrul sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, cu respectarea cerințelor esențiale;

—	sunt folosite în domeniul lor de utilizare conform destinației și sunt instalate și întreținute în mod corespunzător.

Aceste dispoziții nu exclud plasarea pe piață a acestor elemente constitutive în alte scopuri și nici utilizarea lor pentru liniile de cale ferată convenționale.

Articolul 9

Statele membre nu pot interzice, restricționa sau împiedica, pe teritoriul lor și în temeiul prezentei directive, introducerea pe piață a elementelor constitutive de interoperabilitate pentru a fi utilizate în sistemul feroviar transeuropean de mare viteză dacă acestea îndeplinesc dispozițiile directivei.

Articolul 10

(1)   Statele membre consideră elementele constitutive de interoperabilitate ca fiind conforme cu cerințele esențiale din prezenta directivă care le sunt aplicabile dacă acestea dețin declarația de conformitate CE sau de adecvare pentru utilizare, ale cărei componente sunt prezentate în anexa IV.

(2)   Conformitatea unui element constitutiv de interoperabilitate cu cerințele esențiale care i se aplică se stabilește în raport cu specificațiile europene pertinente, dacă acestea există.

(3)   Trimiterile la specificațiile europene se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(4)   Statele membre publică trimiterile la standardele naționale care transpun standarde europene.

(5)   În absența unor specificații europene și fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (5), statele membre informează celelalte state membre și Comisia cu privire la standardele și specificațiile tehnice care sunt utilizate pentru punerea în aplicare a cerințelor esențiale.

Articolul 11

Dacă un stat membru sau Comisia consideră că specificațiile europene nu respectă cerințele esențiale, se poate hotărî asupra retragerii parțiale sau totale a respectivelor specificații din publicațiile care le conțin sau a modificărilor aduse acestora, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2), după consultarea comitetului instituit în temeiul Directivei 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (10), atunci când este vorba de standardele europene.

Articolul 12

(1)   Dacă un stat membru confirmă faptul că un element constitutiv de interoperabilitate care face obiectul declarației de conformitate CE sau de adecvare pentru utilizare, introdus pe piață și utilizat conform destinației sale, s-ar putea să nu îndeplinească cerințele esențiale, acesta ia măsurile necesare pentru a-i restrânge domeniul de aplicare, a-i interzice utilizarea sau a-l retrage de pe piață. Statul membru informează imediat Comisia asupra măsurilor luate și indică rațiunile deciziei sale, precizând în special dacă neconformitatea este rezultatul:

—	nerespectării cerințelor esențiale;

—	aplicării incorecte a specificațiilor europene, dacă se invocă aplicarea specificațiilor;

—	inadecvării specificațiilor europene.

(2)   Comisia consultă părțile interesate cât mai curând posibil. În cazul în care Comisia constată, în urma acestei consultări, că măsura este justificată, ea informează imediat statul membru care a luat inițiativa, precum și celelalte state membre. În cazul în care Comisia constată, în urma acestei consultări, că măsura este nejustificată, ea informează imediat statul membru care a luat inițiativa și producătorul sau pe reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate. Dacă hotărârea prevăzută la alineatul (1) este justificată de existența unei lacune în specificațiile europene, se aplică procedura definită în articolul 11.

(3)   Dacă un element constitutiv de interoperabilitate care deține declarația de conformitate CE se dovedește a fi neconform, statul membru competent ia măsurile corespunzătoare împotriva celui care a întocmit declarația și informează Comisia și celelalte state membre.

(4)   Comisia se asigură că statele membre sunt informate asupra derulării și rezultatelor acestei proceduri.

Articolul 13

(1)   Pentru întocmirea declarației de conformitate CE sau de adecvare pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate, producătorul acestuia sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să aplice dispozițiile prevăzute in STI-uri cu referire la acesta.

(2)   Dacă STI-urile impun acest lucru, evaluarea conformității sau adecvării pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate este efectuată de organismul notificat la care a depus cererea producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate.

(3)   Dacă elementele constitutive de interoperabilitate fac obiectul altor directive comunitare care reglementează alte aspecte, declarația de conformitate CE sau de adecvare pentru utilizare specifică, în aceste cazuri, faptul că elementele constitutive de interoperabilitate îndeplinesc, de asemenea, cerințele din celelalte directive.

(4)   Dacă nici producătorul, nici reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate nu a îndeplinit obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(3), aceste obligații incumbă persoanei care plasează pe piață acel element constitutiv de interoperabilitate. Aceleași obligații sunt valabile pentru orice persoană care asamblează elemente constitutive de interoperabilitate sau părți din elemente constitutive de interoperabilitate având diverse origini sau care produce, în sensul prezentei directive, elemente constitutive de interoperabilitate pentru propria folosință.

(5)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 12:

(a)

în fiecare caz în care un stat membru constată că declarația de conformitate CE a fost întocmită în mod necorespunzător, se cere producătorului sau reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate să asigure restabilirea conformității elementului constitutiv de interoperabilitate și să facă să înceteze încălcarea în condițiile stabilite de acel stat membru;

(b)

dacă neconformitatea persistă, statul membru întreprinde toate măsurile necesare pentru a restricționa sau interzice introducerea pe piață a elementului constitutiv de interoperabilitate respectiv sau pentru a se asigura că acesta este retras de pe piață în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 12.

CAPITOLUL IV

Subsisteme

Articolul 14

Fiecare stat membru autorizează punerea în funcțiune a acelor subsisteme structurale alcătuind sistemul feroviar transeuropean de mare viteză care sunt localizate pe teritoriul său sau sunt exploatate de întreprinderi feroviare stabilite acolo.

În acest scop, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste subsisteme pot fi puse în funcțiune numai dacă sunt proiectate, construite și instalate și/sau exploatate astfel încât să nu împiedice îndeplinirea cerințelor esențiale pertinente în momentul în care sunt integrate în sistemul feroviar transeuropean de mare viteză.

Articolul 15

Fără a aduce atingere articolului 19, statele membre nu pot interzice, restricționa sau împiedica, pe teritoriul lor și în temeiul prezentei directive, construcția, punerea în funcțiune și exploatarea subsistemelor structurale care alcătuiesc sistemul feroviar transeuropean de mare viteză dacă acestea îndeplinesc cerințele esențiale.

Articolul 16

(1)   Statele membre consideră ca fiind interoperabile și conforme cu cerințele esențiale pertinente acele subsisteme structurale constituind sistemul feroviar transeuropean de mare viteză care fac obiectul declarației CE de verificare.

(2)   Verificarea interoperabilității, în conformitate cu cerințele esențiale, a unui subsistem structural component al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză se stabilește prin raportare la STI-uri, dacă acestea există.

(3)   În absența STI-urilor, statele membre trimit celorlalte state membre și Comisiei o listă a normelor tehnice în uz pentru punerea în aplicare a cerințelor esențiale.

Articolul 17

Dacă rezultă că STI-urile nu îndeplinesc pe deplin cerințele esențiale, comitetul menționat în articolul 21 poate fi consultat la cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei.

Articolul 18

(1)   În vederea întocmirii declarației CE de verificare, autoritatea adjudecătoare sau reprezentantul său oficial asigură ca procedura de verificare CE să fie efectuată de organismul notificat pe care l-a ales în acest scop.

(2)   Activitățile organismului notificat, responsabil cu verificarea CE a subsistemului, încep la stadiul de proiect și acoperă întreaga perioadă de construcție până la etapa omologării de tip înainte ca un subsistem să fie pus în funcțiune.

(3)   Organismul notificat are sarcina întocmirii dosarului tehnic care trebuie să însoțească declarația CE de verificare. Dosarul tehnic trebuie să conțină toate documentele necesare referitoare la caracteristicile subsistemului și, după caz, toate documentele care atestă conformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate. Trebuie, de asemenea, să conțină toate elementele referitoare la condițiile și limitele de utilizare, precum și la instrucțiunile de folosire, de supraveghere constantă sau periodică, de reglaj și întreținere.

Articolul 19

(1)   Dacă un stat membru constată că un subsistem de natură structurală care face obiectul declarației CE de verificare însoțită de dosarul tehnic nu îndeplinește pe deplin dispozițiile prezentei directive și, în special, nu îndeplinește cerințele esențiale, acesta poate solicita efectuarea de verificări suplimentare.

(2)   Statul membru care face solicitarea informează imediat Comisia cu privire la verificările suplimentare solicitate și prezintă rațiunile care le justifică. Comisia instituie fără întârziere procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

CAPITOLUL V

Organisme notificate

Articolul 20

(1)   Statul membru notifică Comisia și celelalte state membre cu privire la organismele responsabile cu efectuarea procedurii de evaluare a conformității sau adecvării pentru utilizare prevăzută la articolul 13 și a procedurii de verificare prevăzută la articolul 18, indicând pentru fiecare dintre ele domeniul de competență.

Comisia le atribuie numere de identificare. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene lista de organisme, numerele lor de identificare și atribuțiile care le-au fost încredințate și se asigură că această listă este actualizată.

(2)   Statele membre aplică criteriile prevăzute la anexa VII pentru evaluarea organismelor care urmează să fie notificate. Organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele europene pertinente se consideră că satisfac aceste criterii.

(3)   Un stat membru își retrage desemnarea acordată unui organism care nu mai îndeplinește criteriile menționate în anexa VII. Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta.

(4)   Dacă un stat membru sau Comisia consideră că un organism notificat de alt stat membru nu mai îndeplinește criteriile pertinente, comitetul prevăzut la articolul 21 este sesizat despre acest lucru și își dă avizul în termen de trei luni; având în vedere avizul emis de comitet, Comisia informează statul membru respectiv asupra tuturor modificărilor care sunt necesare pentru ca organismul notificat să-și poată păstra statutul care i-a fost acordat.

(5)   După caz, coordonarea organismelor notificate se realizează în conformitate cu articolul 21 alineatul (4).

CAPITOLUL VI

Comitetul

Articolul 21

(1)   Comisia este asistată de un comitet format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile care urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului respectiv. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

Dacă măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

Dacă, la expirarea unui termen de trei luni de la data la care au fost prezentate Consiliului, acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

(3)   Comitetul poate discuta orice subiect legat de interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză.

(4)   Dacă este necesar, comitetul poate înființa grupuri de lucru care să îl ajute să-și îndeplinească atribuțiile, în special pentru coordonarea organismelor notificate.

(5)   Comitetul se constituie odată cu intrarea în vigoare a prezentei directive.

CAPITOLUL VII

Dispoziții finale

Articolul 22

Orice decizie adoptată în temeiul prezentei directive cu privire la evaluarea conformității sau adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate, verificarea subsistemelor care alcătuiesc sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, precum și orice decizie adoptată în temeiul articolelor 11, 12, 17 și 19 prezintă în mod detaliat rațiunile care îi stau la bază. Decizia se notifică de îndată părții interesate, cu indicarea căilor de atac disponibile conform legislației în vigoare în statele membre respective și a termenelor acordate pentru introducerea acestor căi de atac.

Articolul 23

(1)   Statele membre modifică și adoptă actele cu putere de lege și actele administrative, astfel încât să autorizeze utilizarea elementelor constitutive de interoperabilitate și punerea în funcțiune și exploatarea subsistemelor care sunt conforme cu prezenta directivă în termen de 30 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Când statele membre adoptă actele prevăzute la alineatul (1), ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 24

La fiecare doi ani Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele obținute în realizarea interoperabilității sistemului feroviar transeuropean de mare viteză.

Articolul 25

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzeci și una zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 26

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 134, 17.5.1994, p. 6.

(2)  JO C 397, 31.12.1994, p. 8.

(3)  JO C 210, 14.8.1995, p. 38.

(4)  Avizul Parlamentului European din 19 ianuarie 1995 (JO C 43, 20.2.1995, p. 60), Poziția comună a Consiliului din 8 decembrie 1995 (JO 356, 30.12.1995, p. 43) și Decizia Parlamentului European din 16 aprilie 1996 (JO C 141, 13.5.1996, p. 48).

(5)  JO C 33, 8.2.1991, p. 1.

(6)  JO L 237, 24.8.1991, p. 25.

(7)  JO L 175, 5.7.1985, p. 40.

(8)  Directiva 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 de coordonare a procedurilor de achiziții ale entităților care funcționează în sectorul apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 199, 9.8.1993, p. 84), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 1994.

(9)  Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele pentru diversele faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele pentru aplicarea și utilizarea marcajului de conformitate CE, care urmează a se folosi în directivele de armonizare tehnică (JO L 220, 30.8.1993, p. 23).

(10)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

---

ANEXA I

SISTEMUL FEROVIAR TRANSEUROPEAN DE MARE VITEZĂ

1.   Infrastructura

(a)

Infrastructura sistemului feroviar transeuropean de mare viteză este infrastructura de pe liniile rețelei transeuropene de transport identificate în cadrul orientărilor prevăzute la articolul 129c din tratat: — cele construite special pentru circulația de mare viteză; — cele modernizate special pentru circulația de mare viteză. Acestea pot include linii de racordare, în special joncțiuni de linii noi sau linii modernizate pentru circulația de mare viteză cu stațiile de cale ferată din centrele orașelor, pentru care vitezele trebuie să țină cont de condițiile locale.

(b)

Liniile de mare viteză cuprind: — liniile special construite pentru mare viteză, echipate pentru viteze egale sau mai mari de 250 km/h; — liniile special modernizate pentru mare viteză, echipate pentru viteze de ordinul a 200 km/h; — linii special modernizate pentru mare viteză care au caracteristici speciale din cauza constrângerilor de ordin topografic, de relief sau de sistematizare urbană, pe care viteza trebuie adaptată fiecărui caz în parte.

2.   Materialul rulant

Trenurile de mare viteză de tehnologie avansată trebuie proiectate astfel încât să garanteze o circulație sigură, neîntreruptă:

—	la o viteză de cel puțin 250 km/h pe liniile special construite pentru mare viteză, cu posibilitatea de a se atinge viteze de peste 300 km/h în circumstanțe adecvate;

—	la o viteză de ordinul a 200 km/h pe linii existente care au fost sau urmează să fie special modernizate;

—	la viteza cea mai mare posibilă pe alte linii.

3.   Compatibilitatea infrastructurii și a materialului rulant

Serviciile de trenuri de mare viteză presupun o excelentă compatibilitate între caracteristicile infrastructurii și cele ale materialului rulant. De această compatibilitate depind nivelul performanțelor, siguranța, calitatea serviciului și costurile.

---

ANEXA II

SUBSISTEME

În sensul prezentei directive, sistemul care constituie sistemul feroviar transeuropean de mare viteză poate fi subdivizat în subsisteme, după cum urmează:

1.1.   domenii de natură structurală:

—	infrastructuri

—

energie

—	control, comandă și semnalizare

—	material rulant;

1.2.   domenii de natură funcțională:

—	întreținere

—

mediu

—	exploatare

—	utilizatori.

2.   Pentru fiecare subsistem, lista de aspecte legate de interoperabilitate este indicată în mandatul acordat organismului comun reprezentativ pentru elaborarea proiectelor de STI-uri.

Conform dispozițiilor articolului 6 alineatul (1), acest mandat este stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

După caz, lista aspectelor legate de interoperabilitate indicate în mandat este specificată de organismul comun reprezentativ conform dispozițiilor din articolul 5 alineatul (3) litera (e).

În sensul articolului 5 alineatul (3) litera (b), următoarele elemente sunt considerate drept parametri de bază pentru realizarea interoperabilității:

PARAMETRI DE BAZĂ

—	Gabaritul minim al infrastructurilor

—	Raza de curbură minimă

—	Ecartamentul liniilor

—	Efortul maxim asupra căii

—	Lungimea minimă a peroanelor

—	Înălțimea peroanelor

—	Tensiunea de alimentare

—	Geometria catenarelor

—	Caracteristicile ERTMS (1)

—	Sarcina pe osie

—	Lungimea maximă a trenurilor

—	Gabaritul materialului rulant

—	Caracteristicile minime de frânare

—	Caracteristicile electrice limită ale materialului rulant

—	Caracteristicile mecanice limită ale materialului rulant

—	Caracteristicile de exploatare legate de siguranța trenurilor

—	Caracteristicile limită legate de zgomotele exterioare

—	Caracteristicile limită legate de vibrațiile exterioare

—	Caracteristicile limită legate de perturbațiile electromagnetice exterioare

—	Caracteristicile limită legate de zgomotele interioare

—	Caracteristicile limită legate de aerul condiționat

—	Caracteristici legate de transportul persoanelor cu handicap.

---

(1)  Sistem de management al traficului feroviar european (European Rail Traffic Management System)

---

ANEXA III

CERINȚE ESENȚIALE

1.   Cerințe generale

1.1.   Siguranță

1.1.1.   Proiectarea, construcția sau asamblarea, întreținerea și supravegherea componentelor critice pentru siguranță și în special a elementelor implicate în circulația trenurilor trebuie să garanteze siguranța la un nivel care să corespundă obiectivelor fixate pentru rețea, inclusiv pentru situații limită speciale.

1.1.2.   Parametrii implicați în contactul roată/șină trebuie să respecte cerințele de stabilitate necesare pentru a garanta circulația în deplină siguranță la viteza maximă admisă.

1.1.3.   Componentele folosite trebuie să reziste la solicitările normale sau excepționale specificate pe timpul duratei lor de serviciu. Consecințele în materie de siguranță ca urmare a unor defecțiuni accidentale trebuie limitate prin mijloace adecvate.

1.1.4.   Proiectarea instalațiilor fixe și a materialului rulant, precum și alegerea materialelor utilizate trebuie să urmărească limitarea producerii, propagării și efectelor focului și fumului în caz de incendiu.

1.1.5.   Orice dispozitive destinate a fi manevrate de utilizatori trebuie proiectate astfel încât să nu le fie afectată siguranța în caz de utilizare previzibilă neconformă cu instrucțiunile afișate.

1.2.   Fiabilitate și disponibilitate

Supravegherea și întreținerea componentelor fixe sau mobile care sunt implicate în circulația trenurilor trebuie organizate, realizate și cuantificate astfel încât să le fie menținută funcționarea în condițiile prevăzute.

1.3.   Sănătatea

1.3.1.   Materialele susceptibile, datorită modului de utilizare, să pună în pericol sănătatea persoanelor care au acces la ele nu trebuie utilizate în trenuri și infrastructuri feroviare.

1.3.2.   Aceste materiale trebuie alese, instalate și folosite astfel încât să limiteze emisiile de fum sau gaze, în special în caz de incendiu.

1.4.   Protecția mediului

1.4.1.   Repercusiunile asupra mediului datorate realizării și exploatării sistemului feroviar transeuropean de mare viteză trebuie evaluate și luate în calcul în stadiul de proiectare a sistemului în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare.

1.4.2.   Materialele folosite în trenuri și infrastructuri trebuie să împiedice emisiile de fum sau gaze nocive și periculoase pentru mediu, în special în caz de incendiu.

1.4.3.   Materialul rulant și sistemele de alimentare cu energie trebuie proiectate și produse astfel încât să fie compatibile din punct de vedere electromagnetic cu instalațiile, echipamentele și rețelele publice sau private cu care ar putea să interfereze.

1.5.   Compatibilitate tehnică

Caracteristicile tehnice ale infrastructurilor și instalațiilor fixe trebuie să fie compatibile între ele precum și cu cele ale trenurilor care urmează să fie utilizate în sistemul feroviar transeuropean de mare viteză.

Dacă respectarea acestor caracteristici se dovedește dificilă pe anumite secțiuni de rețea, se pot aplica soluții temporare, care să asigure compatibilitatea în viitor.

2.   Cerințe specifice fiecărui subsistem

2.1.   Infrastructuri

2.1.1.   Siguranță

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a împiedica accesul sau intruziunile nedorite la instalațiile de pe liniile pe care se circulă cu mare viteză.

Trebuie întreprinse măsuri pentru limitarea riscurilor la care sunt expuse persoanele, în special în stațiile prin care trenurile trec cu viteză mare.

Infrastructurile la care publicul are acces trebuie proiectate și realizate astfel încât să limiteze riscurile pentru sănătatea persoanelor (stabilitate, incendii, evacuare, platforme etc.).

Trebuie prevăzute dispoziții adecvate care să țină seama de condițiile speciale de siguranță în tunelurile de mare lungime.

2.2.   Energie

2.2.1.   Siguranță

Funcționarea sistemelor de alimentare cu energie nu trebuie să compromită siguranța trenurilor de mare viteză sau a persoanelor (utilizatori, personal de exploatare, riverani și terțe părți).

2.2.2.   Protecția mediului

Funcționarea sistemelor de alimentare cu energie nu trebuie să perturbe mediul dincolo de limitele specificate.

2.2.3.   Compatibilitate tehnică

Sistemele de alimentare cu electricitate folosite în sistemul feroviar transeuropean de mare viteză trebuie:

—	să permită trenurilor să realizeze performanțele specificate;

—	să fie compatibile cu dispozitivele de captare a curentului instalate pe trenuri.

2.3.   Control-comandă și semnalizare

2.3.1.   Siguranță

Instalațiile și operațiile de comandă, control și semnalizare utilizate în sistemul feroviar transeuropean de mare viteză trebuie să permită trenurilor să circule cu respectarea unui nivel de siguranță care să corespundă obiectivelor fixate pentru rețea.

2.3.2.   Compatibilitate tehnică

Toate infrastructurile noi de mare viteză și întregul material rulant nou de mare viteză produs sau dezvoltat după adoptarea de sisteme de comandă, control și semnalizare compatibile trebuie să fie adaptate pentru utilizarea acestor sisteme.

Echipamentele de comandă, control și semnalizare instalate în cabina de conducere a trenului trebuie să permită o exploatare normală, în condițiile specificate, în întregul sistem feroviar transeuropean de mare viteză.

2.4.   Material rulant

2.4.1.   Siguranță

Structurile materialului rulant și ale legăturilor între vehicule trebuie proiectate astfel încât să protejeze spațiile unde se găsesc pasagerii și spațiile de conducere în caz de coliziune sau deraiere.

Echipamentele electrice nu trebuie să compromită siguranța și funcționarea instalațiilor de comandă, control și semnalizare.

Tehnicile de frânare și eforturile exercitate trebuie să fie compatibile cu concepția liniilor, a lucrărilor de artă și a sistemelor de semnalizare.

Trebuie adoptate măsuri pentru prevenirea accesului la componentele sub tensiune pentru a nu pune în pericol siguranța persoanelor.

În caz de pericol, dispozitivele trebuie să permită pasagerilor să informeze mecanicul de locomotivă și personalul însoțitor pentru ca acesta să-l contacteze.

Ușile de acces trebuie să fie dotate cu un sistem de deschidere și închidere care să garanteze siguranța pasagerilor.

Trebuie prevăzute și semnalizate ieșiri de siguranță.

Trebuie prevăzute dispoziții adecvate care să țină seama de condițiile speciale de siguranță în tunelurile cu lungimi mari.

Constituie o cerință absolută existența la bordul trenului a unui sistem de iluminat de siguranță cu o intensitate și autonomie suficientă.

Trenurile trebuie să fie dotate cu un sistem de sonorizare care să permită transmiterea mesajelor către pasageri atât de către personalul de la bordul trenului, cât și de către personalul de control de la sol.

2.4.2.   Fiabilitate și disponibilitate

Proiectarea echipamentelor esențiale și a echipamentelor de rulare, tracțiune și frânare, precum și a sistemului de comandă și control trebuie, într-o situație de avarie specificată, să permită trenului să-și continue deplasarea fără consecințe nefaste pentru echipamentele rămase în serviciu.

2.4.3.   Compatibilitate tehnică

Echipamentele electrice trebuie să fie compatibile cu funcționarea instalațiilor de comandă, control și semnalizare.

Caracteristicile dispozitivelor de captare a curentului trebuie să permită circulația trenului folosind sistemele de alimentare cu energie ale sistemului feroviar transeuropean de mare viteză.

Caracteristicile materialului rulant trebuie să-i permită acestuia să circule pe orice linie pentru care a fost prevăzută exploatarea sa.

2.5.   Întreținere

2.5.1.   Sănătate

Instalațiile tehnice și procedurile utilizate în centrele de întreținere nu trebuie să constituie un pericol la adresa sănătății persoanelor.

2.5.2.   Protecția mediului

Instalațiile tehnice și procedurile utilizate în centrele de întreținere nu trebuie să depășească nivelurile de poluare admise pentru mediul înconjurător.

2.5.3.   Compatibilitate tehnică

Instalațiile de întreținere din trenurile de mare viteză trebuie să permită efectuarea operațiunilor de asigurare a securității, igienei și confortului pe toate trenurile pentru care au fost proiectate.

2.6.   Mediu

2.6.1.   Sănătate

Exploatarea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză trebuie să respecte reglementările privind nivelurile de poluare sonoră.

2.6.2.   Protecția mediului

Exploatarea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză nu trebuie să producă un nivel de vibrații în sol inacceptabil pentru activitățile și pentru mediul adiacent infrastructurii și în stare normală de întreținere.

2.7.   Exploatare

2.7.1.   Siguranță

Realizarea coerenței normelor de exploatare a rețelelor și calificarea mecanicilor de locomotivă și a personalului de bord trebuie să asigure o exploatare internațională sigură.

Operațiunile și periodicitatea întreținerii, formarea și calificarea personalului de întreținere și sistemul de asigurare a calității introdus în centrele de întreținere ale operatorilor interesați trebuie să asigure un grad ridicat de siguranță.

2.7.2.   Fiabilitate și disponibilitate

Operațiunile și periodicitatea întreținerii, formarea și calificarea personalului de întreținere și sistemul de asigurare a calității introdus de operatorii interesați în centrele de întreținere trebuie să asigure un grad ridicat de fiabilitate și disponibilitate a sistemului.

2.7.3.   Compatibilitate tehnică

Realizarea coerenței normelor de exploatare a rețelelor și calificarea mecanicilor de locomotivă, a personalului de bord și a responsabililor cu gestionarea traficului trebuie să asigure eficacitatea exploatării în sistemul feroviar transeuropean de mare viteză.

---

ANEXA IV

ELEMENTE CONSTITUTIVE DE INTEROPERABILITATE

Declarația CE

—	de conformitate

—	de adecvare pentru utilizare

1.   Elemente constitutive de interoperabilitate

Declarația CE se aplică elementelor constitutive de interoperabilitate implicate în interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, după cum se prevede la articolul 3. Aceste elemente constitutive de interoperabilitate pot fi:

1.1.   elemente constitutive de uz general

Aceste elemente constitutive nu sunt specifice sistemului feroviar și pot fi folosite ca atare în alte domenii;

1.2.   elemente constitutive de uz general având caracteristici speciale

Aceste elemente constitutive de uz multiplu nu sunt specifice ca atare unui sistem feroviar, dar trebuie să demonstreze niveluri de performanță speciale când sunt utilizate în domeniul feroviar;

1.3.   elemente constitutive specifice

Aceste elemente constitutive sunt specifice aplicațiilor feroviare.

2.   Domeniul de aplicare

Declarația CE are ca obiect:

—	fie evaluarea de un organism notificat sau de organisme notificate a conformității intrinsece a unui element constitutiv de interoperabilitate, considerat izolat, la specificațiile tehnice pe care trebuie să le respecte;

—

fie evaluarea/aprecierea de un organism notificat sau organisme notificate a adecvării pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate, considerat în mediul său feroviar și în special în cazurile în care sunt implicate interfețele, în raport cu specificațiile tehnice, în special cele de natură funcțională, care trebuie verificate.

Procedurile de evaluare aplicate de organismele notificate în stadiul de proiectare și în cel de producție se vor baza pe modulele definite în Decizia 93/465/CEE, în conformitate cu condițiile prevăzute în STI-uri.

3.   Conținutul declarației CE

Declarația CE de conformitate sau de adecvare pentru utilizare și documentele însoțitoare trebuie să fie datate și semnate.

Această declarație trebuie întocmită în aceeași limbă ca și instrucțiunile și trebuie să conțină următoarele:

—	trimiterile la directivă;

—	numele și adresa producătorului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate (se indică numele comercial și adresa completă iar în cazul reprezentantului autorizat stabilit în Comunitate se indică și numele comercial al producătorului sau al constructorului);

—	descrierea elementului constitutiv de interoperabilitate (marca, tipul etc.);

—	descrierea procedurii urmate pentru declararea conformității, adecvării pentru utilizare (articolul 13);

—	toate descrierile pertinente la care răspunde elementul constitutiv de interoperabilitate și în special condițiile de utilizare;

—	numele și adresa organului notificat (organelor notificate) implicat (implicate) în procedura urmată în ceea ce privește conformitatea sau adecvarea pentru utilizare și data certificatului de examinare împreună cu perioada și condițiile de valabilitate ale certificatului, dacă este cazul;

—	după caz, trimitere la specificația europeană;

—	identificarea semnatarului mandatat să angajeze producătorul sau pe reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate.

---

ANEXA V

SUBSISTEME

DECLARAȚIA CE DE VERIFICARE

Declarația CE de verificare și documentele însoțitoare trebuie să fie datate și semnate.

Această declarație trebuie întocmită în aceeași limbă ca și dosarul tehnic și trebuie să conțină următoarele:

—	trimiterile la directivă;

—	numele și adresa entității contractante sau ale reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate (se indică numele comercial și adresa completă iar în cazul reprezentantului autorizat stabilit în Comunitate se indică și numele comercial al entității contractante);

—	o descriere succintă a subsistemului;

—	numele și adresa organismului notificat care a efectuat inspecția CE menționată în articolul 18;

—	trimiterile la documentele conținute în dosarul tehnic;

—	toate dispozițiile temporare sau definitive pertinente care trebuie respectate de subsisteme și, în special, după caz, orice restricții sau condiții de exploatare;

—	perioada de valabilitate a declarației CE, dacă este provizorie;

—	identitatea semnatarului.

---

ANEXA VI

SUBSISTEME

VERIFICAREA CE

1.   Verificarea CE este procedura prin care un organism notificat verifică și certifică, la solicitarea unei entități contractante sau a reprezentantului său stabilit în Comunitate, că un subsistem:

—	este conform cu dispozițiile directivei;

—	este conform cu celelalte reglementări care decurg din tratat și poate fi pus în funcțiune.

2.   Subsistemul este verificat la fiecare dintre următoarele etape:

—	proiectarea de ansamblu;

—	structura subsistemului, cuprinzând, în special, executarea lucrărilor de inginerie civilă, montarea elementelor constitutive, reglajul ansamblului;

—	verificarea finală a subsistemului.

3.   Organismul notificat responsabil cu verificarea CE întocmește certificatul de conformitate destinat entității contractante sau reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate, care la rândul său redactează declarația CE de verificare destinată autorității de supraveghere din statul membru în care este localizat/funcționează subsistemul.

4.   Dosarul tehnic care însoțește declarația de verificare trebuie constituit după cum urmează:

—	pentru infrastructuri: planurile lucrărilor, procesele-verbale de recepție pentru excavații și armături, rapoartele de testări și control pentru betoane;

—	pentru celelalte subsisteme: planurile generale și de detaliu conforme cu execuția, schemele electrice și hidraulice, schemele circuitelor de comandă, descrierea sistemelor de prelucrare a datelor și de automatizare, manualele de exploatare și întreținere etc.;

—	lista de elemente constitutive de interoperabilitate încorporate în subsisteme, conform prevederilor articolului 3;

—

copiile declarațiilor CE de conformitate sau adecvare pentru utilizare care trebuie furnizate pentru elementele constitutive menționate, în conformitate cu articolul 13 din directivă, însoțite, după caz, de notele de calcul corespunzătoare și o copie a proceselor-verbale ale încercărilor și examinărilor efectuate de organismele notificate pe baza specificațiilor tehnice comune;

—

certificatul emis de organismul notificat responsabil cu verificarea CE, însoțit de notele de calcul corespunzătoare și contrasemnat de acesta, care să precizeze că proiectul este conform cu dispozițiile prezentei directive și să precizeze, după caz, rezervele formulate în timpul executării lucrărilor și care se mențin; certificatul ar trebui, de asemenea, să fie însoțit de rapoartele de inspecție și audit întocmite în legătură cu verificarea, după cum se prevede la punctele 5.3 și 5.4.

5.   Supravegherea

5.1.   Scopul supravegherii CE este de a se asigura respectarea obligațiilor care decurg din dosarul tehnic pe parcursul realizării subsistemului.

5.2.   Organismul notificat responsabil cu verificarea producției trebuie să aibă acces permanent pe șantierele de construcții, în atelierele de producție, în zonele de depozitare și, după caz, la instalațiile de prefabricare sau de verificare și, în general, în toate locurile pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea misiunii sale. Entitatea contractantă sau reprezentantul său autorizat din Comunitate trebuie să-i trimită sau să-i fi trimis toate documentele necesare în acest scop și în special planurile de execuție și documentația tehnică referitoare la subsistem.

5.3.   Organismul notificat responsabil cu verificarea execuției efectuează periodic audituri pentru a se asigura că dispozițiile directivei sunt respectate. El trebuie să prezinte un raport de audit responsabililor cu execuția. El poate cere să fie prezent la anumite faze ale operațiunilor de construcție.

5.4.   În plus, organismul notificat poate efectua vizite inopinate pe șantiere sau la atelierele de producție. Cu prilejul acestor vizite, organismul notificat poate efectua „audituri” complete sau parțiale. El trebuie să prezinte responsabililor cu execuția un raport de inspecție și, dacă este cazul, un raport de audit.

6.   Dosarul complet menționat la alineatul (4) trebuie înaintat entității contractante sau reprezentantului său autorizat din Comunitate în sprijinul certificatului de conformitate emis de organismul notificat responsabil cu verificarea subsistemului în ordinea lucrărilor. Dosarul trebuie atașat la declarația CE de verificare pe care entitatea contractantă o trimite autorității de supraveghere din statul membru respectiv.

O copie a dosarului trebuie păstrată de entitatea contractantă pe toată durata de funcționare a subsistemului. Dosarul trebuie transmis oricărui alt stat membru care solicită acest lucru.

7.   Fiecare organism trebuie să transmită periodic informații pertinente cu privire la următoarele:

—	cererile de verificare CE primite;

—	certificatele de conformitate emise;

—	certificatele de conformitate refuzate.

8.   Dosarele și corespondența referitoare la procedurile de verificare CE trebuie redactate în limba oficială a statului membru în care este stabilită entitatea contractantă sau reprezentantul său autorizat din Comunitate, sau într-o limbă acceptată de Comunitate.

---

ANEXA VII

CRITERII MINIME CARE TREBUIE LUATE ÎN CONSIDERARE DE STATELE MEMBRE LA NOTIFICAREA ORGANISMELOR

1.   Organismul, directorul său și personalul responsabil cu executarea operațiilor de verificare nu se pot implica, nici direct și nici prin reprezentanți autorizați, în proiectarea, producția, construcția, comercializarea sau întreținerea elementelor constitutive de interoperabilitate sau a subsistemelor, nici în exploatarea lor. Aceasta nu exclude posibilitatea unui schimb de informații tehnice între producător sau constructor și acel organism.

2.   Organismul și personalul responsabil cu inspecțiile trebuie să efectueze operațiunile de verificare cu cea mai mare integritate profesională și competență tehnică și să nu fie supuși nici unei presiuni sau cointeresări, în special de natură financiară, care ar putea să le influențeze hotărârile sau rezultatele inspecției, în special venind din partea unor persoane sau grupuri de persoane care sunt afectate de rezultatele verificărilor.

3.   Organismul trebuie să angajeze personalul necesar și să dețină mijloacele necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor tehnice și administrative legate de efectuarea verificărilor. Trebuie, de asemenea, să aibă acces la echipamentele necesare verificărilor excepționale.

4.   Personalul responsabil cu verificările trebuie să posede:

—	formarea tehnică și profesională corespunzătoare;

—	cunoașterea corespunzătoare a cerințelor legate de verificările pe care le efectuează și o experiență suficientă în astfel de verificări;

—	abilitatea de a întocmi certificatele, procesele-verbale și rapoartele care alcătuiesc dosarul oficial al inspecțiilor realizate.

5.   Trebuie garantată independența personalului responsabil cu inspecțiile. Nici un oficial nu trebuie remunerat pe baza numărului de inspecții efectuate sau a rezultatelor acestor inspecții.

6.   Organismul trebuie să contracteze o asigurare de răspundere civilă dacă această răspundere nu este acoperită de stat în temeiul legislației interne sau dacă inspecțiile nu sunt efectuate direct de statul membru respectiv.

7.   Personalul acestui organism trebuie să păstreze secretul profesional cu privire la tot ceea ce îi află în cursul exercitării îndatoririlor sale (cu excepția autorităților administrative competente din statul în care își exercită aceste activități), în conformitate cu prezenta directivă sau cu oricare dispoziție de drept intern de punere în aplicare a directivei.

---